Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1933/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1933/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 3041/318/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 818/2014
Ședința publică din 04 Septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte M. A. C.
Judecător A. S. S.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă D. A. M. împotriva sentinței civile nr. 1933 din 27.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât B. C., având ca obiect stabilire locuință minori.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă D. A. M., asistată de avocat B. C., intimatul pârât B. C., asistat de avocat N. E. și martorii P. Gh. C., G. I. și L. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța a procedat la ascultarea martorilor P. Gh. C., G. I. și Lărăroiu I., declarațiile acestora, după citire și semnare, au fost atașate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, s-a constatat apelul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat B. C. pentru apelanta reclamantă D. A. M. a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și admiterea acțiuni precizate în sensul de a se stabili locuința minorilor la mama reclamantă având în vedere vârsta acestora și faptul că mama a fost o prezență constantă în viața lor.
A precizat că menținerea stării de fapt din prezent ar însemna pereclitarea legăturii dintre mamă și copii cu atât mai mult cu cât s-a constatat că aceștia sunt influențați în relația cu mama de către tată ce le induce un comportament nefiresc.
A mai arătat că reclamanta a fost o bună mamă, că a încercat și după separarea în fapt să aibă relații cu copiii săi dar pârâtul s-a opus și că este lipsită de relevanță schimbarea mediului pentru copii, pentru că la această vârstă se adaptează ușor.
Avocat N. E. pentru intimatul pârât B. C. a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe.
A menționat că minorii ce au rămas în grija tatălui sunt atașați de acesta, sunt înscriși la grădinița din localitatea de domiciliu a tatălui și este în interesul lor să rămână în casa în care au crescut cu atât mai mult cu cât martorii au declarat că minorii nu au fost niciodată în domiciliul bunicilor materni, subliniind faptul că se impune ca cei doi copii mai mari să rămână la tată, iar cel mic datorită vârstei să fie în grija mamei.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-J., sub nr._, reclamanta D. A. M. în contradictoriu cu pârâtul B. C. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să-i predea copii minori B. A. V., născut la 10.11.2011, B. C. G., născut la data de 14.03.2008, B. C. A. M. născută la 08.03.2009, pe care i-a reținut în momentul alungării sale din domiciliu.
În motivarea cererii reclamanta a arătat în esență că din relațiile de concubinaj cu pârâtul au rezultat minorii mai sus menționați, că pârâtul este o fire extrem de irascibilă și violentă, mai ales de când a rămas șomer și cu toate că i s-a oferit ocazia de a găsi un loc de muncă a refuzat, astfel încât, reclamanta este singura care susține familia din punct de vedere material, fiind salariată.
A susținut reclamanta că a fost o prezență constantă în viața copiilor, fiind singura persoană care le asigura fundamentul afectiv și suportul material și moral de care aceștia au nevoie pentru creștere și educare și din dorința firească ca minorii să se bucure și de prezența tatălui, a suportat violențe verbale și fizice din partea pârâtului, fiind alungată de mai multe ori din domiciliu.
În continuare a menționat că în seara de 28.02.2014, pârâtul a provocat scandal și prin amenințări și violențe a determinat-o pe reclamantă să părăsească locuința fără a i se permite să-i ia pe minori, că atașamentul pârâtului ca tată nu există, iar comportamentul manifestat prin violență verbală și fizică, alungarea din domiciliu este perceput ca un element de stres pentru copii, generator de teamă și neliniște, că violențele se exercită și asupra copiilor, pârâtul neavând răbdarea necesară pentru a se ocupa de aceștia, nu este receptiv la nevoile lor și în condițiile în care locuiește singur este depășit de situație, că minorii se află în pericol având în vedere vârsta relativ fragedă când au nevoie mai mult de prezența mamei, iar cel mic primește încă alimentație naturală prin alăptare, și reclamanta nu mai poate fi alături de ei pentru a-i proteja de accesele de violența din partea pârâtului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 996 alin. 1 și 5 c. pr. Civ.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar, în copie, cartea sa de identitate și certificatele de naștere ale minorilor.
Legal citat în cauză, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
În ședința publică din 13.03.2014 instanța a procedat la ascultarea reclamantei și a pârâtului, a încuviințat părților proba cu înscrisuri și în baza rolului activ, din oficiu a dispus efectuarea anchetei psihosociale la locuințele părților pentru a se stabili condițiile de creștere și educare pe care acestea le pot oferi minorilor, rapoartele fiind înaintate la dosarul cauzei cu adresa nr. 2308/14.03.2014 de C. autoritate tutelară din cadrul Primăriei Comunei Scoarța și adresa nr. 1578/19.03.2014 de C. autoritate tutelară din cadrul Primăriei Comunei Telești.
La solicitarea reclamantei, cererea a fost judecată pe calea dreptului comun.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 272/2004, la data de 18.03.2014, în prezența psihologului B. L., din cadrul DGASPC Gorj s-a procedat la ascultarea minorilor B. C. G., născut la data 14.03.2008 și B. C. A. M., născută la data de 08.03.2009, în camera de consiliu.
La data de 19.03.2014, DGASPC a înaintat la dosar raportul de evaluare psihologică a minorului B. C. G., întocmit de psiholog L. B..
În ședința publică din 20.03.2014, reclamanta și-a precizat cererea în sensul că într-o teză subsidiară solicită ca locuința minorilor C. și A. M. să fie stabilită la tată și a minorului A. V., la mamă, iar ea să poată avea legături persoanele cu cei doi minori, în fiecare săptămână, de vineri ora 16.00, până duminică ora. 18.00, precum și în vacanțele școlare, în totalitate.
Pârâtul prin declarația dată la ultimul termen de judecată a arătat că este de acord ca minorului A. V. să-i fie stabilită locuința la mamă, urmând ca el să mențină legături personale cu acesta, în modalitatea în care reclamanta va avea legături personale cu ceilalți doi minori.
Prin sentința civilă nr. 1933 din 27.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta D. A. M., în contradictoriu cu pârâtul B. C..
S-a stabilit locuința minorului B. A. V., născut la data de 10.11.2011 la mama reclamantă, iar locuința minorilor B. C. A.-M., născută la data de 08.03.2009 și B. C. G., născut la data de 14.03.2008, la tatăl pârât.
S-a dispus ca mama reclamantă să păstreze legături personale cu minorii B. C. A. M. și B. C. G., în prima și a treia săptămână din lună de vineri orele 16.00, până duminică orele 18,00 și prima jumătate din vacanțele școlare de peste an, cu dreptul pentru aceasta de a lua minorii în locuința sa și obligația de a-i readuce la terminarea vizitelor, în domiciliul tatălui, iar tatăl pârât să păstreze legături personale cu minorul B. A. V., a doua și a patra săptămână din lună de vineri orele 16.00, până duminică orele 18,00 și a doua jumătate din vacanțele școlare de peste an, cu dreptul pentru acesta de a lua minorul în locuința sa și obligația de a-l readuce la terminarea vizitelor, în domiciliul mamei.
S-a dispus ca autoritatea părintească să se exercite împreună și în mod egal de cei doi părinți cu privire la minorii B. C. A.-M., B. C. G. și B. A. V. și obligația de întreținere să se execute de către părți în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educarea, învățătura și pregătirea profesională a minorilor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că din relația de concubinaj a părților au rezultat minorii B. A. V., născut la 10.11.2011, B. C. G., născut la data de 14.03.2008 și B. C. A. M., născută la 08.03.2009.
Urmare a unui conflict ivit între părți la data de 28.02.2014, reclamanta a părăsit domiciliul, respectiv locuința în care se gospodărea cu cei trei minori și tatăl acestora, refuzând să se mai întoarcă, pe motiv că pârâtul este violent.
Prin cererea dedusă judecății a solicitat stabilirea locuinței minorilor la locuința părinților săi, din localitatea Scoarța, ., unde aceasta locuiește în prezent.
Potrivit anchetei psihosociale întocmită în cauză, imobilul se compune din 6 camere de locuit, baie și bucătărie, încălzite cu centrală pe lemne, iluminat electric și posedă mobilierul necesar desfășurării unui trai de viață normal.
Cu ocazia audierii minorilor în cameră de consiliu, care inițial a avut loc doar în prezența doamnei psiholog B. L., minora C. A. M. a fost deschisă în relația cu psihologul, răspunzând la toate întrebările care i s-au adresat, din interviul purtat rezultând că în prezent locuiește cu tatăl, bunicii paterni și cu cei doi frățiori la domiciliul din localitatea Șomănești, . arătat că de îngrijirea ei și a celor doi frați, în prezent, se ocupă tatăl, care le spală și le gătește cu ajutorul bunicii paterne și tot el îi duce și îi ia de la grădiniță.
La audiere, cei doi minori s-au prezentat într-o ținută îngrijită, adecvată anotimpului.
Minorul C. G., în mare parte, a evitat contactul vizual și verbal cu psihologul, fiind vizibil afectat emoțional și acuzând dureri de cap.
Ambii copii au arătat că dormeau împreună cu tatăl, iar minorul A., în vârstă de 2 ani dormea cu mama, însă în prezent toți trei dorm cu tatăl și A. plânge după mami pentru că vrea să sugă.
De asemenea, au arătat că le este dor de mama lor și doresc ca aceasta să se întoarcă acasă, dar nu vor să meargă la ea și faptul că, doar A. vorbește cu mami la telefon. Că, cei doi părinți nu s-au certat niciodată, iar copiii nu au mers până în prezent la domiciliul bunicilor materni.
După circa 20 de minute, în Camera de Consiliu, au fost invitați, pe rând, tatăl și apoi mama minorilor.
D. în prezența mamei, minorii au refuzat să relaționeze cu aceasta, refuzând chiar și contactul vizual.
La plecare, cei doi minori s-au îndreptat spre tatăl lor, pe care l-au luat de mână și împreună cu care au părăsit camera de consiliu.
Opinia psihologului a fost aceea că celor doi copii li s-a indus un comportament necorespunzător în privința relaționării acestora cu mama, iar pentru minorul C. G. se recomandă evaluarea și includerea într-un program de consiliere psihologică la sediul D.G.A.S.P.C. Gorj, deoarece în urma interviului și a observației psihologice acesta prezintă indicatorii specifici abuzului emoțional.
S-a arătat că din raportul de evaluare psihologică înaintat de DGASPC, la audierea din camera de consiliu minorii nu au manifestat emoții pozitive (bucurie, încântare, siguranță, atașament), doar negative (tristețe) și neutre (indiferență, îngândurare, neliniște), acceptând prezența mamei pe tot parcursul întrevederii. Că, starea emoțională a minorilor este mult influențată de modelul patern, în sensul că minorii au adoptat un comportament imitativ (specific vârstei biologice), refuzând să relaționeze cu mama lor, deoarece nici tatăl lor nu acceptă o bună comunicare cu mama acestora.
Instanța a avut în vedere că, potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești. În acest sens, instanța a avut în vedere că interesul copilului ce trebuie avut în vedere este legat nu numai de posibilitățile materiale, ci de gradul de preocupare pe care părinții îl manifestă pentru copil, în funcție de situația existentă la acest moment.
Din ancheta psihosocială efectuată în cauză rezultă că minorii locuiesc în prezent cu pârâtul, care se ocupă de creșterea și îngrijirea lor, în . înscriși la grădiniță și supravegheați de bunica paternă B. E., într-o casă compusă din patru camere, bucătărie și hol la intrare.
Potrivit dispozițiilor art. 496 C.civ. dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili de comun acord, locuința copilului, iar în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.
Conform alin. 5 al art. 496 C.civ. părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia, instanța de tutelă putând limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Întrucât minorii C. A. M., în vârstă de 5 ani și C. G. în vârstă de 6 ani, sunt puternic afectați emoțional de situația creată și la acest moment refuză să relaționeze cu mama lor, instanța a apreciat că în interesul acestora este să rămână în continuare în locuința în care au crescut, fiind obișnuiți cu acest mediu. Mutarea lor, în locuința bunicilor materni, în care reclamanta locuiește în prezent, ar fi în opinia instanței un element de noutate (ambii au declarat că nu au fost niciodată în vizită la bunicii materni), care ar afecta și mai mult echilibrul lor emoțional, astfel că a fost stabilită locuința la tată, cu posibilitatea de a merge la mamă în prima și a treia săptămână din lună, de vineri orele 16.00, până duminică orele 18,00 și prima jumătate din vacanțele școlare de peste an, obișnuindu-se în acest mod treptat, cu noua locuință a mamei și cu prezența în viața lor a bunicilor materni.
Situația minorului A. V., născut la data de 10.11.2011 este mai specială, deoarece minorul resimte acut lipsa mamei, datorită și faptului că deși este alimentat natural, noaptea mai obișnuiește să sugă. Astfel, având în vedere și vârsta sa fragedă, de 2 ani și 5 luni, s-a reținut că are mai mare nevoie de prezența mamei și drept urmare îi va fi stabilită locuința la reclamantă, urmând a menține legături personale cu tatăl, a doua și a patra săptămână din lună de vineri orele 16.00, până duminică orele 18,00 și a doua jumătate din vacanțele școlare de peste an.
La stabilirea programului de legături personale dintre minori și părinți, instanța a avut în vedere în primul rând interesul superior al minorilor, care în modalitatea arătată vor fi împreună săptămânal, de vineri orele 16.00, până duminică orele 18,00 și pe toată perioada vacanțelor școlare.
Întrucât locuința minorului B. A. V., a fost stabilită la mama reclamantă, iar locuința minorilor B. C. A.-M. și B. C. G., la tatăl pârât, instanța s-a pronunțat din oficiu și cu privire la exercitarea autorității părintești și contribuția părinților la întreținerea minorilor.
Astfel, în cauză, instanța nu a identificat motive temeinice pentru a dispune exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți, motiv pentru care va hotărî ca autoritatea părintească cu privire la minori să se exercite în comun de către ambii părinți.
Art. 503 - 504 cod civil reglementează modul de exercitare a autorității părintești. Astfel, părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească. Față de terții de bună-credință, oricare dintre părinți, care îndeplinește singur un act curent pentru exercitarea drepturilor și îndeplinirea îndatoririlor părintești, este prezumat că are și consimțământul celuilalt părinte. Dacă părinții sunt divorțați, autoritatea părintească se exercită potrivit dispozițiilor referitoare la efectele divorțului în raporturile dintre părinți și copii.
Instanța a reținut că autoritatea părintească, astfel cum este definită de codul civil, este o noțiune complexă, incluzând drepturi și obligații atât în ceea ce privește persoana copilului, cât și în ce privește bunurile acestuia. Dată fiind importanța acestui aspect, art. 396 - 397 C.civ. obligă instanța să se pronunțe, prin hotărârea de divorț, și asupra modului de exercitare a autorității părintești.
Părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia. Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate. Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minori.
Art. 488 Cod civil detaliază îndatoririle specifice părinților, arătând că aceștia au îndatorirea de a crește copilul în condiții care să asigure dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială în mod armonios. În acest scop, părinții sunt obligați: să coopereze cu copilul și să îi respecte viața intimă, privată și demnitatea; să prezinte și să permită informarea și lămurirea copilului despre toate actele și faptele care l-ar putea afecta și să ia în considerare opinia acestuia; să ia toate măsurile necesare pentru protejarea și realizarea drepturilor copilului; să coopereze cu persoanele fizice și persoanele juridice cu atribuții în domeniul îngrijirii, educării și formării profesionale a copilului.
În conformitate cu dispozițiile art. 484 și următoarele C. civ., autoritatea părintească se exercită până la data când copilul dobândește capacitatea deplină de exercițiu. În principiu, cu unele excepții, copilul dobândește capacitatea deplină de exercițiu la împlinirea vârstei de 18 ani.
Referitor la obligația de întreținere dintre părinți și copiii minori, în art. 499 C. civ. se arată că tatăl și mama sunt obligați, în solidar, să dea întreținere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum și educația, învățătura și pregătirea sa profesională.
Față de dispozițiile art. 499 C. Civ. raportat la art. 530 alin. (1) C. civ. instanța a dispus că executarea obligației de întreținere a minorilor să se facă de către părți în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și, după caz, a cheltuielilor pentru educarea, învățătura și pregătirea profesională a minorilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta D. A. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a arătat că soluția instanței de fond se bazează pe un probatoriu incomplet întrucât prin cererea pornită inițial ca ordonanță președințială, apelanta nu a înțeles să solicite probe, dat fiind caracterul devolutiv al apelului, a precizat că se impune completarea probatoriului cu înscrisuri și martori pentru a dovedi relațiile existente între părți, modul cum aceste relații îi afectează pe minorii întrucât hotărârea instanței de fond are ca finalitate excluderea mamei din viața celor doi copii ce au rămas să locuiască cu pârâtul dat fiind faptul că acesta îi influențează negativ.
S-a precizat că în discuția cu psihologul, minorii au arătat că le este dor de mama lor și doresc ca aceasta să se întoarcă acasă însă în prezența tatălui, copii au refuzat să relaționeze cu mama influențați fiind de tată, care la rândul lui nu o acceptă pe aceasta.
S-a arătat de asemenea că deși s-a reținut abuzul emoțional și faptul că minorilor li s-a indus un comportament necorespunzător de către tată, instanța de fond a apreciat că interesul acestora este de a rămâne în continuare cu pârâtul în locuința în care au crescut doar pentru că sun obișnuiți cu acest mediu fără a avea în vedere faptul că acesta este un mediu din care până de curând făcea parte și mama.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul pârât B. C., a solicitat respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 1933/27.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg – J., arătând că neîncuviințarea probei cu martori s-a datorat faptului că părțile au fost de acord cu modalitatea dispusă de instanță privind stabilirea domiciliilor copiilor lor și a dreptul de a păstra legături personale cu aceștia.
La data de 14.07.2014 apelanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare precizând că se poate constata că în ședința din data de 20.03.2014 a acceptat doar într-o teză subsidiară ca numai locuința minorului A. V., să fie stabilită la această datorită situației speciale a respectivului copil care resimțea acut, separarea bruscă de mamă întrucât era alimentat natural.
La solicitarea apelantei - reclamante și în raport de efectul devolutiv al apelului și de dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă, tribunalul a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială, în acest ultim sens fiind audiați în calitate de martori numiți P. C. și G. I. la propunerea apelantei și L. I. la propunerea intimatului pârât.
Au fost depuse la dosar adresa nr._/18.07.2014 a Postului de Poliție Telești din care rezultă că la nivelul acestuia a fost înregistrată o sesizare a apelantei reclamante împotriva intimatului pârât în urma căreia acesta a fost sancționat contravențional.
Din actele și lucrările dosarului de față tribunalul reține următoarele:
Ambii părinții au condiții materiale și morale și sunt preocupați de creșterea și educarea minorilor, însă instanța este chemată să se pronunțe cu privire la copii când există neînțelegeri între părinți, numai prin analiza interesului superior al acestora.
Se impune precizarea că Legea 272/2004 în articolul 2 arată că orice reglementare adoptată în domeniul respectării și promovări drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului, aceasta fiind și viziunea Curții Europene a Drepturilor Omului care a arătat în jurisprudența sa, că instanțele trebuie să țină cont de interesele copilului, iar autoritățile trebuie să depună eforturi rezonabile pentru ca atunci când interesele părinților sunt în conflict și copii nu sunt suficienți de maturi pentru a-și exprima în mod clar preferințele, interesele superioare ale copilului să fie promovate.
În speță, tribunalul constată că instanța de fond a întreprins un examen al condițiilor oferite de ambii părinți pentru creșterea și educarea copiilor, stabilind că în momentul actual interesul minorilor C. A. M. și C. G. în vârstă de 5 și respectiv 6 ani este să rămână în continuare în locuința în care au crescut pentru că mutarea lor în locuința bunicilor materni ar afecta și mai mult echilibrul lor emoțional.
Analizând starea de fapt se reține că acești copii au fost audiați în Camera de Consiliu din data de 18.03.2014 de către tată, în prezența unui psiholog a cărei opinie a fost aceea că acestor minori li s-a indus un comportament necorespunzător în privința relaționării lor cu mama, iar în ceea ce-l privește pe minorul C. G. s-a arătat că se recomandă includerea într-un program de consiliere psihologică deoarece prezintă indicatori specifici abuzului emoțional.
S-a apreciat de același psiholog că starea emoțională a minorilor este mult influențată de modelul patern refuzând să relaționeze cu mama lor deoarece nici tatăl lor nu acceptă o bună comunicare cu aceasta.
Deși prima instanță a reținut aceste aspecte în considerentele hotărârii, a apreciat interesul minorilor doar în raport de elementul privind schimbarea mediului și în mod greșit a considerat că acesta este în măsură să le afecteze echilibrul emoțional mai mult decât tatăl care s-a dovedit că le-a afectat starea emoțională, influențându-le comportamentul în mod necorespunzător.
Pornind așadar de la interesul superior al minorului care s-a arătat că trebuie să prevaleze în toate deciziile cei privesc pe copii, în considerarea vârstei minorilor rezultați din relațiile de concubinaj ale celor două părți, a faptului că mama a dovedit că dorește să se ocupe de creșterea și îngrijirea celor trei copii și nu în ultimul rând având în vedere că tatăl influențează dezvoltarea psiho - afectivă a copiilor și a relației acestora cu mama lor, tribunalul consideră că în interesul superior al celor trei minori este ca locuința lor să fie stabilită la mamă, mai exact la domiciliul părinților acesteia care manifestă disponibilitate pentru a o ajuta la creșterea și îngrijirea lor.
În aprecierea interesului superior al copiilor, se are în vedere că părinții trebuie să se comporte de așa manieră încât copiii să se bucure de prezența, de afecțiunea, de grija și de ocrotirea ambilor părinți, ori în speță s-a dovedit contrariul în ceea ce îl privește pe pârâtul – reclamant.
Mai trebuie precizat că în opinia tribunalului, în condițiile în care minorii vor locui împreună cu mama lor, schimbarea locuinței nu poate constitui o traumă pentru aceștia.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 alin 1 Cod procedură civilă, se va admite apelul de față, se va schimba sentința în sensul că se va admite acțiunea și locuința celor trei minori va fi stabilită la mama reclamantă.
Urmează a se menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la autoritatea părintească și la obligația de întreținere și având în vedere același interes al minorilor dar și al părintelui de a avea o viață de familie, deziderat ce se poate realiza prin menținerea legăturilor personale în mod efectiv între aceștia, urmează ca intimatul pârât să păstreze legături personale cu minorii în modalitatea stabilită de prima instanță cu privire la minorul A. V..
Urmează a se lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă D. A. M., cu domiciliul în comuna Scoarța, ., nr. 73 județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1933 din 27.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât B. C., cu domiciliul în comuna Telești, ..
Schimbă sentința în sensul că admite acțiunea și stabilește locuința minorilor B. C. ana - M., născută la data de 08.03.2009, B. C. G. născut la data de 14.03.2008, și minorul B. A. V. născut la 10.11.2011 la mama reclamantă.
Menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la exercitarea autorității părintești și la obligația de întreținere, urmând ca intimatul să păstreze legături personale cu minorii în modalitatea stabilită de instanță față de minorul A. V..
Ia act că nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 04 Septembrie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. A. C. | Judecător, A. S. S. | |
Grefier, C. B. |
Red. A.S.
Tehnored. O.V.
Jud. fond E.M.S.
5 ex/12.09.2014
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 17-02-2014, Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 867/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
