Fond funciar. Decizia nr. 565/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 565/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-04-2014 în dosarul nr. 3408/317/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr.565
Ședința publică din 18 aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte C. P.
Judecător A. E. S.
Judecător N. B.
Grefier E. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 11.04.2014, când instanța a dispus amânarea pronunțării în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj având ca obiect recursul civil declarat de recurentul reclamant G. C. împotriva sentinței civile nr.81/17.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații pârâți C. M., C. L. Turburea pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991.
Procedura completă din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul din 11.04.2014, fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării, parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești sub nr._ reclamantul G. C. a chemat în judecată pârâții C. M., C. L. Turburea pentru aplicarea legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991 solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate eliberat în favoarea pârâtului pentru suprafața de 648 mp teren situat în trei parcele, și anume o parcelă lată de 1m și lungă de 12 m, învecinată la nord cu rest proprietate reclamant, la est cu V. C., la vest cu rest proprietate C. M. și la sud cu moștenitori Rosoga I., o altă parcelă în suprafață de 96 mp, învecinată la nord cu rest proprietate reclamant, la est cu rest proprietate C. M., la sud cu moștenitori Rosoga I. și la vest cu drumul și o altă parcelă lată de 12 m și lungă de 45 m, învecinată la nord cu rest proprietate reclamant, la est cu drumul, la sud cu moștenitori Rosoga I. și la vest cu Stația CFR.
În motivare, petentul a arătat că este proprietarul acestui teren conform actelor de proprietate reprezentate de sentința civilă nr.608/1994 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr.3271/1992, adeverința de proprietate nr.1782/21.04.1992 eliberată în baza actelor de proprietate depuse la comisie, adeverința nr.364/21.07.1992 și adeverința nr.411/18.08.1992, înscrisuri pe care le-a depus la dosarul nr.3271/1992 al Judecătoriei Tg-Cărbunești și în baza cărora, cumulate cu interogatoriului pârâtului din cauza respectivă, s-a admis acțiunea și a fost obligat C. M. să-i lase în liniștită posesie și deplină proprietate suprafața de teren revendicată amplasată în parcelele 132 și, respectiv, 648.
A arătat că după eliberarea actelor primare de proprietate și obținerea sentinței civile în revendicare comisia de fond funciar, cu încălcarea dispozițiilor Legii 18/1991, a emis titlu de proprietate în favoarea pârâtului, cuprinzând și terenurile pe care le-a dobândit în proprietate prin moștenire, conform dovezilor administrate în dosarul nr.3271/1992 al Judecătoriei Tg-Cărbunești a cărui atașare la prezenta cauză o solicită.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus în copie sentința civilă nr.608/1994 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr.3271/1992.
La data de 15.10.2012 pârâtul C. M. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare, a arătat că a fost chemat în instanță de către . C. pentru o bucată de pământ ce se află în afara curții sale peste drum, ce duce la terenul de fotbal și care i s-a lăsat de bună voie în proprietate. Acest teren se învecinează la vest cu terenul stației CFR și la nord cu M. I., turnând o temelie în urmă cu 6-7 ani. În spatele casei, a arătat pârâtul, se învecinează la est cu Veverință E. și la vest cu drumul ce duce la terenul de fotbal, iar spre apus este terenul cu temelie a lui . C. cu 11 m lățime și 48 m lungime până la terenul stației CFR Turburea, astfel că susținerile reclamantului nu corespund realității.
Pârâtul C. M. a depus la dosar copie de pe titlul de proprietate nr._ din data de 21.XI.2002, procesul verbal de punere în posesie și schiță teren; adeverința nr.364/21 iulie 1992, eliberată de Primăria Turburea, procura generală judiciară autentificată sub nr.396/17 mai 2013 și o planșă foto.
La solicitarea instanței, prin adresa nr.6996/07.11.2012, C. L. Turburea pentru aplicarea legii 18/1991 a comunicat că în evidențele Primăriei Turburea nu a fost găsită documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/21.11.2002, existând posibilitatea ca acestea să fi fost transmise în original comisiei județene și că, la solicitarea lor, C. M. le-a prezentat un set de documente (contract de vânzare cumpărare de la CAP, chitanță de mână din data de 22.12.1995, autorizația de construcție, testament). De asemeni, a depus în copie procesul verbal și schița aferentă ce însoțesc titlul de proprietate nr._/21.11.2002; memoriu tehnic, autorizație pentru executare de lucrări nr.1142/29 iulie 1971 emise de Consiliul Popular al comunei Turburea, testamentautentificat sub nr.1317/13 aprilie 1972 de notariatul de Stat Județean Gorj; contract de vânzare cumpărare de la CAP, act de vânzare din data de 22.12.1995, proces verbal de recepție din data de 9 noiembrie 1972, plan de situație, adeverința de proprietate nr.690/04.12.1992 emisă de Consiliul Local Turburea, cererea de reconstituire nr.1782/21.03.1911 formulată de G. C.; HCJ nr.39/1991 și anexa 1 la aceasta cu privire la poziția autorului G. G.; HCJ nr.3077/25.02.2002, tabel nominal anexa 39; actele de proprietate emise lui G. Constanntin, adeverința nr.1782/21.04.2012, declarație a lui G. Ghe.C. din data de 20.04.1992, titlul de proprietate nr._/22.11.2002; planul parcelar al zonei cu transpunerea titlului de proprietate nr._/21.11.2002.
Pârâtul C. M. a depus la dosar o notă de ședință și copie de pe adeverința nr.7790/27.11.2012 emisă de Primăria comunei Turburea; adeverința nr.690/04.12.1992, certificatul de urbanism nr.27 /21 .06.2005; adresa nr.2157/19.03.2013 emisă de Primăria comunei Turburea către C. M. și în copie adeverința nr.354/21 iulie 1992
Cu adresa nr.8213/08.01.2013 emisă de C. L. Turburea pentru aplicarea legii 18/1991 s-a comunicat planul parcelar pe care s-a identificat terenul proprietatea reclamantului G. C. și a fost descărcat titlul de proprietate deținut de pârâtul C. M. precum și schița terenului proprietate a numitului C. M..
În ședința publică din data de 11.01.2013 s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize specialitatea topogrfie, fiind desemnat prin tragere la sorți expert A. G.. La data de 05.04.2013 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expert tehnic A. G. și la data de 15.05.2013 a fost depusă la dosar completare la raportul de expertiză întocmit de același expert tehnic.
La data de 05.06.2013 reclamantul G. C. a depus la dosar o notă de ședință, având ca anexă copie de pe adresa nr.4476/4 iunie 2013 a Comisiei Locale Turburea pentru aplicarea legii 18/1991 din care rezultă că terenurile ce formează obiectul prezentei cauze și au fost cuprinse în adeverința de proprietate nr.1782/21.04.1992 nu sunt cuprinse în titlul de proprietate nr._/22.11.2002, titlu de proprietate pe care verificându-l atesta fără echivoc că nu cuprinde terenuri ce se află în intravilan, ci doar terenul care se află în extravilan, că terenurile din adeverința de proprietate se află toate în intravilan și nu în extravilan. A mai susținut reclamantul că din probele administrate rezultă că terenurile din adeverința de proprietate se suprapun cu terenurile din titlul de proprietate al lui C. M., astfel că nu se mai impune efectuarea unei noi expertize sau admiterea oricăror obiecțiuni la raportul de expertiză întrucât terenurile din titlul de proprietate nr._ din 2002 nu sunt aceleași cu terenurile din litigiu și din titlul de proprietate al lui C. M..
La data de 31.05.2013 pârâtul, prin avocat, a depus la dosar o notă de ședință prin care a solicitat refacerea raportului de expertiză.
În ședința publică din data de 07 iunie 2013 a fost suspendată judecata cauzei conform dispozozițiilor art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._ .
Impotriva încheierii de suspendare reclamantul a formulat recurs, acesta fiind admis prin decizia nr.2044/21.10.2013, judecata fiind continuată.
Apărătorul reclamantului a depus la dosar copie de pe titlul de proprietate nr._ din data de 22.11.2002, adresa nr.6612/26.09.2013 emisă de C. L. Turburea pentru aplicarea legii 18/1991, act de vânzare din data de 22.12.1995; tabel nominal anexa 39; adresa nr.7055/15.10.2013 emisă de C. L. Turburea pentru aplicarea legii 18/1991; adresa nr.5327/16.07.2013 emisă de C. L. Turburea pentru aplicarea legii 18/1991; încheierea din data de 26 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ ; adeverința nr.7790/28.11.2012 emisă de Primăria comunei Turburea; adeverința nr.690/04.12.1992 emisă de Consiliul Local Turburea și adeverința nr.364 din data de 21 iulie 1992 emisă de Consiliul Local Turburea.
Apărătorul pârâtului a depus la dosar o notă cu concluzii scrise prin care a arătat că terenul în cauză se află închis în curtea casei sale de peste 30 de ani, încă din vremea CAP-lui din localitate și în prezent intimata C. L. Turburea pentru aplicarea legii 18/1991 recunoaște că terenul este proprietatea sa, fiind greșit menționat și în adeverința de proprietate 1782/1992 emisă reclamantului.
A mai susținut pârâtul că în adeverința de proprietate nr.690/04.12.1990 și adeverința nr.7790 din 28.11.2012 se arată că reclamantul C. M. „este înscris în registrul agricol, cu una casă de locuit și suprafața de 0,15 ha” și în adeverința nr.8213/08.01.2013 C. L. Turburea pentru aplicarea legii 18/1991 a comunicat instanței că greșit s-a trecut în proprietatea lui G. C. terenul înscris în titlul său de proprietate. S-a mai consemnat că, de asemenea, în adeverința nr.364/21.07.1992 eliberată de Consiliul Local Turburea se precizează că ”în adeverința de proprietate nr.1782/21.04.1992 eliberată lui G. C. la poziția nr.4, având suprafață de 648 mp se află dreptul de proprietate reconstituit moștenitorilor C. E. și Ș. J.”. De asemeni, autoarea sa V. E. a cumpărat de la CAP Valea Gilortului Turburea o suprafață de 500 mp, fiind înscrisă și în registrul agricol din acel timp cu mai multe suprafețe de teren cu privire la care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind validată cu respectarea procedurii speciale instituită de legislația funciară, iar prin testamentul autentificat sub nr.1317/13.04.1972, V. E. i-a în deplină proprietate și posesie întreaga sa avere mobilă și imobilă „oriunde se va găsi” instituindu-i legatari universali pe soții C..
Totodată, pârâtul a precizat că prin art.23 din legea 18/1991 se menționează că „sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor, sau după caz a moștenitorilor acestora terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, potrivit art.8 din Decretul lege nr.42/1990”. A depus copie de pe testamentul autentificat sub nr.1317/13 aprilie 1972 de Notariatul de Stat Județean Gorj.
Prin sentința civilă nr.81/17.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul G. C. în contradictoriu cu pârâții C. M., C. L. Turburea pentru aplicarea legii 18/1991, C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în principal că cererea reclamantului având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/21.11.2002 nu are ca temei un act de proprietate emis în condițiile legilor funciare succesive, respectiv un titlu de proprietate sau o adeverință de proprietate emise pe baza unei hotărâri a comisiei județene de validare, iar mențiunea din adeverința de proprietate nr.1792/1992, în sensul că aceasta ar fi fost emisă în temeiul HCJ nr.39/1991, nu este probată cu înscrierea reclamantului în vreo anexă a acestei hotărâri în care să se regăsească validarea reconstituirii dreptului în favoarea acestuia pentru vreun teren intravilan care să se regăsească și vreun teren înscris în titlul de proprietate.
De altfel, examinând respectiva adeverință s-a constatat că în aceasta tot terenul de 1140 mp este înscris în extravilanul localității, ori terenul din titlul de proprietate emis pârâtului este în întregime în intravilanul localității și în aceste condiții susținerea comisiei locale de fond funciar din adresa nr.4476/04.06.2013, în sensul că terenul din adeverința nr.782/1992 emisă reclamantului este în intravilan, este una eronată și nu poate fi luată în considerație.
Mai mult, s-a mai consemnat că, potrivit declarației reclamantului dată în data de 20.04.1992, acesta este în posesia întregii suprafețe de teren din adeverință și în planul parcelar al zonei terenul înscris în titlul de proprietate a cărei nulitate se invocă este trasat în parcelele 164 și 165 din tarlaua nr.3, singura vecinătate cu G. G., prezumtivă rudă a lui G. C., fiind în partea de est, la vest vecin fiind drumul comunal 167 (drumul spre stadion) așa cum rezultă atât din plan cât și din titlul emis pârâtului.
Verificând toate înscrisurile depuse la dosar coroborat cu raportul de expertiză, instanța a constatat că expertul nu a avut în vedere și actul de vânzare cumpărare prin care autoarea pârâtului, V. E. (testatoarea) a cumpărat terenul de 500 mp de la CAP Turburea, autorizația de construire și memoriul tehnic și planul de situație, din care rezultă că imobilul construcție s-a amplasat la 20 m de axul străzii, construcția având o lungime de 11 m, iar până în latura de sud a curții trasată pe plan există un teren suficient de lung. Totodată, pe lângă terenul de 500 mp cumpărat de la CAP, pârâtul, prin act sub semnătură privată, a mai dobândit 247 mp de la M. A. în anul 1995, terenul fiind, de asemenea, amplasat în curtea casei pârâtului.
Din schițele anexe ale raportului de expertiză s-a constatat că terenul hașurat cu culoarea mov în suprafață de 71 mp cu care se susține că s-ar suprapune terenul din titlul pârâtului, regăsindu-se și în actul reclamantului, este trasat la o distanță de DC 139 doar de 14,62 mp, fapt imposibil în raport cu actul de vânzare cumpărare din 1972 și planul de situație aferent autorizației de construire. Din aceste acte rezultă că lungimea terenului, cu plecare din DC 139 este de cel puțin 30 mp, în nici un caz de 14,62 mp și în aceste condiții, chiar dacă parte din terenul cumpărat de autoarea pârâtului ar fi fost din terenul ce înainte de colectivizare a aparținut reclamantului sau autorilor săi, prin actul din 1972 acest teren a fost vândut, conform dispozițiilor legale de la acea dată, autoarei pârâtului. S-a reținut că dacă pârâtului i s-a dat mai mult teren decât a cumpărat autoarea sa în 1972 de la CAP Turburea și apoi chiar pârâtul în 1995, diferența nu poate aparține reclamantului, ci altei persoane care a avut teren la sudul terenului cumpărat de pârât.
S-a mai consemnat că potrivit art.24 (fost 23) din Legea nr.18/1991, terenul ce a fost atribuit de CAP pentru construcția de locuințe intră în proprietatea persoanei care are în proprietate construcția, foștii proprietari fiind compensați cu teren în altă parte sau cu despăgubiri. De altfel, așa cum rezultă din anexele nr.39 G. C., G. G. și C. I. au fost înscriși, cu diferite suprafețe de teren, pe listele cu persoanele cărora nu li s-a restituit în întregime terenul în natură, fiind propuși pentru despăgubiri, propunerile fiind validate prin HCJ nr.3077/2002, în art.1 aliniat 6.
Verificând cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de reclamant și având în vedere vecinătățile terenului cu vecin la nord DC 139 și la vest DC 167, s-a constatat de către instanța de fond că reclamantul nu a solicitat nici un teren învecinat la vest cu drumul 167, așa cum este trasat pe schițele anexe raportului de expertiză terenul hașurat cu mov, precum și la nord, est și sud cu terenul lui C. M. sau V. E., căci în această cerere există terenuri cu o vecinătate C., dar prenumele este prescurtat „I” și nu „M”.
Având în vedere cele constate, instanța a reținut că reclamantul nici nu a solicitat terenul în litigiu, astfel că cererea în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate este lipsită și de interes.
In subsidiar, prin raportare la art.8 din Decretul lege nr.42/1990, instanța a reținut că potrivit acestor dispoziții legale terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și gradina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor și acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire. De asemeni, acest teren, împreună cu lotul care poate fi atribuit în folosința membrului cooperator potrivit prevederilor art.4 din Decretul lege nr.42/1990 nu poate depăși suprafața de 6.000 metri pătrați pentru deținătorul casei de locuit.
S-a concluzionat că din coroborarea acestor dispoziții cu cele ale art.4 din Decretul lege nr.42/1990 s-a reținut, așa cum s-a constat în literatura juridică și jurisprudență, că terenul aferent casei de locuit (fără lotul de 5000 mp care se putea atribui în folosință oricărui deținător al unei case de locuit într-o zonă cooperativizată) putea deveni, de plin, drept, proprietatea deținătorului suprafeței de 1000 mp, dacă o avea la dispoziție, în posesie.
Instanța a reținut că din actele dosarului rezultă cert că pârâtul a avut în posesie acest teren, fiind împrejmuit și doar pentru 1000 mp i s-a emis titlul de proprietate care a confirmat doar dreptul de proprietate dobândit prin lege, adică prin art.8 din Decretul Lege 42/1990 și prin art.23 (fost 22) din Legea nr.18/1991.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant G. C., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței primei instanțe și admiterea acțiunii pentru constatarea nulității absolute parțiale a titlului emis pârâților C. M. și C. E..
În motivele de recurs recurentul a arătat că a dovedit că este proprietarul terenului pentru care în mod eronat s-a emis titlul de proprietate pârâtului C. M. cu pronunțarea sentinței civile numărul 608/1994 de către Judecătoria Tg–Cărbunești în dosarul nr.3271/1992, cu adeverința de proprietate 1782/21.04.1992 eliberată în baza actelor de proprietate depuse la comisie. S-a mai menționat că în faza cercetării judecătorești au fost administrate probe cu acte, expertize topografice, interogatoriul pârâtului și, fără să se aibă în vedere conținutul acestora și dispozițiile legale în materia legii 18/1991 a fost respinsă acțiunea civilă de față, în condițiile în care adeverința de proprietate nr.1792/1992 are la bază HCJ nr.39/1991.
De asemenea, s-a arătat că în mod greșit și cu încălcarea legii s-a reținut în considerentele deciziei faptul că V. E., cea care a cumpărat terenul în suprafață de 500 mp de la CAP Turburea este autoarea pârâtului, întrucât nu s-a făcut niciodată dovada acceptării succesiunii acesteia, respectiv a testamentului de care instanța face vorbire că nu ar fi fost avut în vedere de expert la întocmirea raportului de expertiză.
S-a mai arătat faptul că instanța a reținut că terenul din titlul de proprietate pentru care a contestat nulitatea absolută parțială s-a constituit în favoarea pârâtului în baza Decretului lege nr.42/1990 și ale cărui dispoziții au fost preluate în art.22-23 din Lg.18/1991, în condițiile în care nu s-a făcut dovada de către pârât că s-a urmat procedura de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu. Totodată, intimații pârâți au uzat în dovedirea dreptului lor de proprietate de testamente și adeverințe prin care se cumpărase teren de la persoane care nu aveau calitatea de autor al intimatului pârât, ceea ce conduce la o cauză de nulitate a titlului de proprietate.
S-a mai menționat că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că jurisprudența în materie atestă posibilitatea atribuirii unei suprafețe de 5000 mp în folosință pentru orice deținător de construcții și pe cale de consecință intimatul pârât poate dobândi în folosință suprafața de 1000 mp, iar un alt motiv de nulitate a titlului de proprietate decurge din faptul că acesta trebuia să aibă la bază un ordin al prefectului și acest motiv a fost ignorat de către instanța de fond.
La rândul său, intimatul pârât C. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
S-a arătat că, după cum rezultă din probatoriul administrat, suprafața de teren în discuție se află închisă în curtea casei intimatului pârât de peste 30 de ani, încă din perioada CAP-ului, iar organul local Turburea recunoaște că terenul aparține familiei C. și că în mod eronat a fost inclus în adeverința de proprietate nr.1782/1992 eliberată în favoarea recurentului reclamant. Totodată, în adeverința de proprietate nr.690/04.12.1990, precum și în adeverința de proprietate nr._/28.11.2012 se confirmă că intimatul pârât este înscris în registrul agricol cu suprafața de 0,15 ha, reiterându-se aspectul că în mod greșit terenul a fost inclus în proprietatea lui G. C.. Ca justificare pentru aceste afirmații se invocă faptul că autoarea V. E. a cumpărat suprafața de 500 de mp de la CAP Valea Gilortului Turburea, terenul fiind înscris și în registrul agricol și care a fost validat cu respectarea procedurii prevăzute de Legea 18/1991, iar prin testamentul autentificat sub numărul 1317/13.04.1972 V. E. a testat familiei C. întreaga sa proprietate.
S-a mai menționat că și în situația în care nu ar fi avut calitatea de legatar universal al autoarei V. E., această suprafață de teren face obiectul art.23 din Legea 18/1991 în care se menționează că terenurile aferente caselor de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt și rămân în proprietate privată a cooperatorilor sau a moștenitorilor acestora, astfel încât terenul ar reveni tot în proprietate intimatului pârât.
Un alt argument a fost acela legat de aspectul că în mod corect instanța de fond a reținut că recurentul reclamant nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, astfel cum rezultă din cererea de reconstituire depusă la dosarul cauzei ( terenurile descrise in cuprinsul acesteia) și în aceste condiții acțiunea civilă de față este lipsită de interes. În schimb, titlul de proprietate contestat nu este afectat de nici o cauză de nulitate relativă sau absolută, cu atât mai mult cu cât terenul din adeverința de proprietate eliberată în favoarea recurentului reclamant nu se suprapune peste terenul din titlul de proprietate contestat.
Analizând recursul de față tribunalul reține că acesta critică sentința instanței de fond în ceea ce privește modalitatea în care au fost interpretate probatoriile administrate în cauză și dispozițiile Legii 18/1991 referitoare la persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 648 mp inclusă în titlul de proprietate nr._/21.11.2002 eliberat în favoarea intimatului pârât C. M., urmând ca instanța de recurs să verifice legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma acestor critici.
Astfel, în favoarea reclamantului G. C. a fost eliberată adeverința de proprietate numărul 1782/21.04.1992 pentru suprafața de teren deținută de acesta din urmă pe raza comunei Turburea și preluată de către CAP, ca urmare a demarării de către acesta a procedurii prevăzută de Legea 18/1991 prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, iar în favoarea pârâtului C. M. a fost eliberat titlul de proprietate contestat pentru suprafețele de teren provenite de la autoarea V. E.. Însă la identificarea terenului din titlul de proprietate s-a avut în vedere nu numai actul prin care V. E. cumpăra de la CAP Turburea suprafața de 500 mp, dar și actul de vânzare cumpărare datat 22.12.1995 prin care M. A. vinde lui C. M. suprafața de 247 mp, teren care la acel moment se afla inclus în curtea lui C. M..
Pentru a stabili persoana îndreptățită la recunoașterea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu instanța de fond a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice specialitatea topografie care să identifice suprafețele de teren incluse în actele de proprietate prezentate de părți și să stabilească dacă există suprapunere între aceste suprafețe de teren, lucrarea fiind realizată de domnul expert A. G.. Această lucrare de specialitate a fost completată printr-un supliment la data de 15.05.2013, deoarece concluziile sale nu permiteau stabilirea cu certitudine a identificării terenurilor proprietate părților și a existenței unei eventuale suprapuneri între acestea, însă nici modalitatea în care s-a întocmit acest supliment nu a fost de natură să dea o explicație pertinentă și coerentă în legătura cu transpunerea actelor de proprietate ale părților.
Lucrarea de specialitate prezintă două variante în ceea ce privește identificarea proprietății reclamantului conform adeverinței nr.1782/21.04.1992, ajungându-se practic ca terenul din această adeverință de proprietate să se afle de o parte și de alta a terenului din titlul de proprietate contestat și să se suprapună numai parțial cu două suprafețe de 25 mp și respectiv, de 13 mp cu terenul din titlul de proprietate contestat. Expertul folosește atât sintagma de „suprapunere în acte”, dar și sintagma de suprapunere „reală în teren”, fără a se explicita aceste sintagme în sensul de a se justifica semnificația suprapunerii, iar pe de altă parte nu există nici o justificare pentru împărțirea suprafeței de teren descrisă în adeverința de proprietate eliberată în favoarea reclamantului G. C. în două bucăți de teren care se află de o parte și de alta a terenului din titlul de proprietate eliberata în favoarea pârâtului. Acest lucru deoarece, după cum rezultă din adeverința de proprietate menționată anterior și din mențiunile din titlul de proprietate nr._/21.1.2002, terenul reconstituit în favoarea reclamantului este situat în intravilan, ca și terenul din titlul de proprietate contestat. Nu este astfel credibilă concluzia expertului numit în cauza care își întemeiază concluzia lipsei suprapunerii terenurilor părților pe considerentul că terenurile din actele de proprietate ale părților se regăsesc unul în intravilan, iar altul în extravilan deoarece, după cum s-a arătat, terenul din titlul de proprietate al pârâtul apare ca fiind încadrat de terenul reclamantului, care se învecinează și acesta cu drumul comunal.
Tribunalul reține astfel că, fiind investită cu o acțiune având ca obiect constatare nulitate absolută titlu de proprietate întemeiată pe dispozițiile art.169/1997, instanța de fond era ținută să verifice care dintre cele două părți este persoană îndreptățită la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, în sensul prevăzut de Legea 18/1991 (care dintre autorii părților a deținut terenul anterior cooperativizării și de la care a fost preluat și moștenitori săi au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate sau, pe de altă parte, dacă terenul face obiectul art.24 din Legea 18/1991). Pentru a putea verifica aceste aspecte era necesar să se identifice în mod corect și exact, fără variante raportate la elemente variabile, terenurile deținute de fiecare dintre părți în conformitate cu actele eliberate în procedura Legii 18/1991 (adeverința de proprietate nr.1782/21.04.1992 eliberată în favoarea reclamantului G. Ghe.C. și, respectiv, titlul de proprietate nr._/21.11.2002 eliberată în favoarea pârâtului C. M., precum și dacă aceste acte de proprietate au fost eliberate cu respectarea procedurii prevăzute de Legea 18/1991 (în sensul că fiecare dintre părți probează îndreptățirea la recunoașterea dreptului de proprietate prin aceste acte).
În condițiile în care reclamantul a invocat prin acțiunea civilă promovată în cauza de față faptul că terenul pentru care contestă titlul de proprietate al pârâtului este proprietatea sa, iar îndreptățirea sa la reconstituire este confirmată prin adeverința de proprietate nr.1792/21.04.1992 și de sentința civilă nr.608/01.02.1994 pronunțată de Judecătoria Tg–Cărbunești în dosarul nr.3271/1992, instanța de fond și-a argumentat soluția exclusiv pe aspectul că terenul din adeverința de proprietate eliberată în favoarea reclamantului nu se suprapune peste terenul din titlul de proprietate contestat și că reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate a acestui teren și pe cale de consecință nu poate fi titularul unei acțiuni în constatare nulitate absolută titlu de proprietate.
În raport de aceste susțineri ale instanței de fond tribunalul reține că în cauză nu au fost administrate probatorii concludente pentru soluționarea prezentei cereri de chemare în judecată în raport de dispozițiile Legii 18/1991, iar pe de altă parte s-a realizat o greșită aplicare a dispozițiilor art.8 din Decretul Lege nr.42/1990 și a dispozițiilor art.23 din Legea 18/1991, căci cele două dispoziții legale invocate nu sunt aplicabile în speță. Astfel, în condițiile în care, după cum rezultă din documentele prezentate de pârâtul C. M., suprafața de 500 mp în litigiu a fost achiziționată de autoarea V. E. de la CAP Turburea, acest teren face obiectul art.24 din Legea 18/1991 (și nu obiectul art.23 din legea 18/1991), iar potrivit art.24 alin.11 din Legea 18/1991 suprafața de teren atribuită de cooperativa agricolă de producție nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire, astfel încât nu se pune problema majorării acestei suprafețe în conformitate cu dispozițiile art.23 din Legea 18/1991 și art. 4 din Decretul lege nr. 42/1990, dispoziții legale care fac referire la terenuri cu alt regim juridic decât terenul din litigiul de față.
Hotărârea instanței de fond fiind astfel dată cu aplicarea greșită a prevederilor Legii 18/1991 și a art.4 din Decretul Lege nr.42/1990 în speță este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, urmând ca în baza art.312 alin.4 Cod procedură civilă să fie admis recursul de față, casată sentința instanței de fond și reținută cauză pentru rejudecare în fond.
Cu ocazia rejudecării tribunalul va pune în discuția părților administrarea de probatorii prin care, pe de o parte, reclamantul G. C. să facă dovada îndreptățirii sale la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu și, pe de altă parte, să se identifice în mod corect terenurile din actele eliberate părților in procedura Legii 18/1991 și terenurile din actele care au stat la baza emiterii adeverinței de proprietate din anul 1992 și a titlului de proprietate contestat, sens în care instanța va acorda termen de judecată la data de 25.04.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant G. C. împotriva sentinței civile nr.81/17.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații pârâți C. M., C. L. Turburea pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991.
Casează sentința civilă nr.81/17.01.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ și reține cauza spre rejudecare în fond.
Stabilește termen de judecată la data de 25.04.2014.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. P. | Judecător, A. E. S. | Judecător, N. B. |
Grefier, E. C. |
Red.N.B/teh.O.V
2ex/Jud fond M.R./23.04.2014
| ← Fond funciar. Sentința nr. 44/2014. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Sentința nr. 974/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
