Fond funciar. Decizia nr. 226/2014. Tribunalul GORJ

Tribunalul GORJ - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 226/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 5064/317/2012

Dosar nr._

Cod operator: 2443

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 226

Ședința publică din 14 Februarie 2014

Completul compus din:

Președinte D. F. T.

Judecător V. B.

Judecător A. E. S.

Grefier E. C.

Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurenta- reclamantă M. M.

împotriva sentinței civile nr.2731/20.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg – Cărbunești în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații- pârâți S. I. și R. M. și intimatele C. L. Logrești pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat B. A. pentru recurenta- reclamantă M. M., procurator B. V. și avocat B. N. pentru intimatul- pârât S. I., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar împreună cu chitanța din 31.12.2012, lipsă fiind intimata pârâtă R. M. și reprezentanții legali ai intimatelor C. L. Logrești pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, la data de 11.02.2014, intimatul S. I. a depus concluzii scrise, după care, nemaifiind cereri de formulat sau înscrisuri de atașat la dosar, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului:

Avocat B. A. pentru recurenta- reclamantă M. M. a solicitat în principal în temeiul art. 312 alin.1 și 3 Cprciv admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamantă, urmând a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/03. 02.2004 și a procesului -verbal de punere în posesie nr. 89/24.09.2013 emise pârâtului S. I. pentru suprafețele menționate în acțiune și să fie obligată pârâta C. L. Logrești să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate în indiviziune pe numele părților din litigiu, arătând că aceste terenuri provin de la autorul comun, S. P., și au fost validate în indiviziune în favoarea lui S. I. și S. I. prin HCJ nr.2689/1999.

S-a arătat că în mod eronat prin sentința recurată a fost respinsă acțiunea, reținându-se că prin HCJ nr.2689/10.09.1999 nu s-ar fi adus atingere dreptului de 2,40 ha reconstituit pârâtului prin HCJ nr.18/1991 în condițiile în care prin HCJ nr.2689/1999 au fost anulate adeverințele de proprietate nr.1914/1995 și nr. 947/1995 și s-a dispus să se emită o nouă adeverință de proprietate în indiviziune în favoarea lui S. I. și S. I. pentru toate terenurile ce au aparținut lui S. P.. Că, în raport de înscrisurile depuse la dosar s-a dovedit că pentru cele patru terenuri pentru care reclamanta a înțeles să învestească instanța privind nulitatea titlului de proprietate s-a dovedit nelegalitatea acestui titlu sub aspectul art.13 din Legea 18/1991.

Avocat B. N., pentru intimatul -pârât S. I., a solicitat în temeiul art.312 alin.1 Cprciv, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că actele contestate în prezenta cauză au fost emise pe numele pârâtului S. I. în baza HCJ nr.18/1991 prin care la poziția 4/46 a fost validat aceasta cu suprafața de 2,40 ha înscrisă în actele contestate.

Că, aceste acte au fost emise pârâtului S. I. pentru suprafața de teren de 2,40 ha cu care acesta figura înscris în registrul agricol în perioada 1959-1962 și cu care s-a înscris în CAP, iar HCJ nr. 18/1991 nu a fost contestată de nimeni nici de către autorul recurentei, S. I. și nici de recurenta -reclamantă.

Că, în mod corect instanța de fond a reținut că prin HCJ nr. 2689/10.09.1999 prin care s-au anulat adeverințele de proprietate nr.905/04.05.1999 nr.1919/1995 și nr.947/1997 cu mențiunea eliberării unei noi adeverințe de proprietate pentru toți moștenitorii lui S. M. P. nu a adus atingere dreptului de proprietate reconstituit lui S. I. pentru suprafața de 2,40 ha prin HCJ nr. 18/1991. În ce privește terenul de 1456 mp, s-a arătat că în mod corect instanța de fond a stabilit că acest teren nu a aparținut autorului comun, ci lui S. I. în urma unor convenții de schimb.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești sub nr._ reclamanta M. M., în contradictoriu cu pârâții S. I., C. L. Logrești de Fond Funciar, C. Județeană Gorj de Fond Funciar, R. M., a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/3.02.2004 și a procesului- verbal de punere în posesie 89/24.09.2003 emise pârâtului Stăicut I. pentru următoarele terenuri: un teren de 350 mp, arabil, situat în T 92, P 1845/9, pct. ”P. Amărăzii”; un teren de 980 mp, arabil, situat în T 119, P 2404/15 pct. ”Cîmpul Amărăzii”; un teren de 2143 mp, arabil, situat în T 1 21, P2434/24, pct.”Pârâul P.”; un teren de 1456 mp, arabil, intravilan, situat în T3, P100; să fie obligate pârâtele C. L. Logrești de Fond Funciar și C. Județeană Gorj de Fond Funciar să îi pună în posesie pe reclamantă și pe pârâții S. I. și R. M., să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate în favoarea lor, în indiviziune și să le elibereze efectiv titlul de proprietate în indiviziune pentru terenurile din punctele”P. Amărăzii(T92, P 1845/9) ” Cîmpul Amărăzii”(T 119,P 2402/15), „Pârâul P.” (T121, P 2434/24) și „La N.”(T3), terenuri ce provin de la autorul comun Stăicut P., ce se regăsesc în fila de rol agricol a acestuia, terenuri solicitate de Stăicut I. (autorul său și al pârâtei R. M.) și Stăicut I. și validată prin HCJ 2689/10.09.1999 în favoarea acestora ca moștenitori ai autorului S. P., urmând ca suprafața și dimensiunile fiecărui teren să fie stabilite în funcție de identificările corecte ale acestora, cu obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii a arătat că autorul Stăicut M. P., decedat anterior intrării în vigoare a Legii nr.18/1991 a avut ca moștenitori în calitate de fii pe Stăicut I. și Stăicut I., iar cei doi, în temeiul Legii 18/1991 au formulat cerere de reconstituire pentru terenurile pe care autorul Stăicut M. P. le-a avut în proprietate înainte de colectivizare, cereri validate inițial prin HCJ nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru terenurile autorului Stăicut M. P. fiind reconstituit în indiviziune în favoarea celor doi (poziția 45 din anexa de validare), lucru reconfirmat și de HCJ 2689/10.09.1999 prin care s-a admis contestația lui Stăicut I., anulându-se mai multe adeverințe de proprietate emise nelegal și dispunându-se eliberarea unei noi adeverințe de proprietate în coproprietate pentru toți moștenitorii autorului Stăicut M. P., respectiv Stăicut I. și Stăicut I. pentru toate terenurile ce au aparținut acestui autor.

A mai arătat că în baza HCJ 2689/10.09.1999, celor doi le-a fost emisă adeverința de proprietate 2082/25.05.2006, iar prin sentința civilă nr.1351/21.05.2004 a Judecătoriei Tg-Cărbunești a fost admisă plângerea lui Stăicut I. și obligată C. L. Logrești de Fond Funciar să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate conform HCJ 2689/10.09.1999, ulterior Stăicut I. a decedat, la data de 11.05.2006, moștenitoare ale acestuia, în calitate de fiice rămânând reclamanta M. M. și R. M., însă, cu nerespectarea HCJ 18/1991 și HCJ 2689/10.09.1999, necontestate de nimeni, prin care se dispusese legal și cu respectarea dispozițiilor art.13 din Legea 18/1991 și art.13 din Regulamentul de aplicare al acestei legi reconstituirea dreptului de proprietate în indiviziune în favoarea lui S. I., autorul său și pârâtul Stăicut I. pentru terenurile ce au aparținut autorului Stăicut M.P., pârâtului Stăicut I., i-au fost emise nelegal titlul de proprietate nr._/3.02.2004 și procesul - verbal de punere în posesie nr.89/24.09.2003 în care au fost incluse și terenurile din pct. P. Amărăzii de 350 mp, T.92, P.1845/9, C. Amărăzii de 980 mp, T 119, P 2404/15 și Pârâul P. de 2143 mp din T 121, P 2434/34, deși toate cele trei terenuri sunt terenuri ce au aparținut înainte de colectivizare autorului Stăicut M. P., se regăsesc doar în poziția de rol agricol 1959/1962 a acestuia și au fost validate în indiviziune lui Stăicut I. și Stăicut I., fiind evident că pârâtul Stăicut I. nu era îndreptățit singur la reconstituire pentru aceste terenuri ci doar în indiviziune cu autorul său Stăicut I..

În continuare a arătat că terenul de 1456 m.p. din T3, P 100 nu a aparținut înainte de colectivizare nici autorului Stăicut M. P. și nici lui Stăicut I., însă se impune a fi anulate cele două acte de reconstituire emise lui Stăicut I. și pentru acest teren motivat de faptul ca tot nelegal acesta Stăicut I., în schimbul acestui teren a dat familiei C. terenul din pct”A.”, teren ce provenea tot de la autorul Stăicut M. P., teren ce se impune a fi reconstituit tot în indiviziune pentru Stăicut I. și Stăicut I., acest teren din pct.A., deși validat prin HCJ 18/1991 și HCJ 2689/1999 în indiviziune lui Stăicut I. și Stăicut I., fiind deținut în prezent de familia C. tocmai ca urmare a schimbului nelegal făcut de pârâtului Stăicut I..

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere este evident că deși autorul său, Stăicut I., alături de pârâtul Stăicut I., în termenul legal prevăzut de Legea 18/1991, au solicitat spre reconstituire terenurile ce autorul lor, Stăicut M. P. le-a avut în proprietate înainte de colectivizare, prin HCJ 18/1991 și 2689/1999 dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea celor doi Stăicut I. și Stăicut I. în indiviziune pentru toate terenurile autorului Stăicut M. P., existând chiar și o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care pârâta C. L. Logrești de Fond Funciar era obligată să întocmească documentația necesară emiterii acestui titlu de proprietate (sentința civilă nr.1351/21.05.2004 a Judecătoriei Tg-Cărbunești), până în prezent pârâtele nu s-au conformat în totalitate emițând doar titlul de proprietate_/31.07.2006 și procesul -verbal de punere în posesie 16/20.07.2007 pentru suprafața de 2 ha și 8315 mp, mult mai mică decât suprafața ce autorul Stăicut M.P. a avut-o în proprietate înainte de colectivizare, a avut-o trecută la poziția de rol agricol 1959/1962 și a fost validată prin HCJ 18/1991 și 2689/1999.

În drept, a invocat dispozițiile art.III pct.1 lit.a, art.13, art.54, art.64, art.53 din Legea 18/1991 și art.274 C.proc.Civilă.

A arătat reclamanta că dovada o face cu înscrisuri, interogatoriu pârât, martori și expertiză tehnică de specialitate.

Reclamanta a depus în copie: titlul de proprietate nr._/3.02.2004; proces verbal de punere în posesie din data de 24.09.2003; schiță teren; cartea sa de identitate; certificatul său de naștere și de căsătorie; cartea de identitate a lui R. M., acte de stare civilă; certificatul de deces a lui S. I.; file din registrul agricol; HCJ Gorj nr.18 din data de 23.09.1991, tabel nominal; adeverința nr.282 din data de 25.05.2006 emisă de C. L. Logrești; HCJ Gorj nr.2689 din data de 10.09.1999; sentința civilă nr.1351 din data de 21 mai 2004 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr.2065/2004; titlul de proprietate nr._ din data de 31.07.2006; procesul verbal de punere în posesie nr.16 din data de 20.07.2006, schiță teren, cererea nr.1889 din data de 20.04.2012 formulată de R. M. și M. M.; adresa nr.-1989 din data de 16.07.2012 emisă de Primăria comunei Logrești, județul Gorj; cererea nr.3350 din data de 17.07.2012 formulată de R. M. și M. M.; adresa nr.3350 din data de 16.11.2012 emisă de Primăria comunei Logrești, județul Gorj; titlul de proprietate nr.51 din data de 31.10.2002; sentința civilă nr.336 din data de 10.02.2009 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ și variantele de lotizare la terenurile cu vegetație forestieră din dosarul nr._ .

La solicitarea instanței, cu adresa nr.349 din data de 30.01.2013, C. L. de Fond Funciar Logrești a comunicat în copie: cererea nr.1010/18.03.1991 formulată de S. P. I.; HCJ nr.18/23.09.1991 cu tabelul anexa nr.2, poziția nr.6/46; copie extras registru agricol pentru perioada 1959-1962 a numitului Stacut P.I.; copie extras registru agricol perioada 1959 – 1962 cu privire la S. M. P. și S. I., arătând că HCJ nr.2689/10.09.1999 cu propunerea comisiei locale, în ceea ce privește cererea nr.905/04.05.1999 depusă la această hotărâre se afla la C. Județeană Gorj de Fond Funciar;

La data de 13.02.2013 pârâtul S. I. prin apărătorul său, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii înaintate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că terenul din pct. ”Pârâul P.” în suprafață de 2143 mp se regăsește în poziția sa de rol agricol din perioada 1959/1962, că pentru terenurile din pct.”Cîmpul Amărăzii” și ”P. Amărăzii” pârâtul și Stăicut I. au formulat cereri de reconstituire separate în care s-au recunoscut unul pe celălalt ca fiind vecini, fiind evident că terenul reconstituit lui nu este inclus în cererea formulată de autorul reclamantei, iar terenul intravilan în suprafață de 1456 mp situat în T 3,P 100 l-a dobândit în urma unui schimb, însă nu din proprietatea autorului Stăicut P., ci din proprietatea socrului său N., în urmă cu aproximativ 40 de ani, teren care se află în curtea locuinței sale și pe care a amplasat construcția.

În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art.115-118 Cod procedură civilă.

Pârâtul a depus copie de pe cererea de reconstituire nr.1010/18.03.1991 și copie registru agricol.

Cu adresa nr.623 din data de 18.02.2013 C. L. de Fond Funciar Logrești, a depus adeverințele de proprietate nr.1914/21.11.1995, 947/09.07.1997 și 905/04.05.1999, 2082/25.05.2006 și procesul-verbal parțial din data de 16 iulie 1997 arătând că în adeverința de proprietate nr.2082/25.05.2006 nu este înscrisă suprafața din titlul de proprietate nr._/03.02.2004 emis lui S. I., adeverința eliberată nu a avut la baza proces – verbal de punere în posesie ci numai suprafața de teren agricol înscrisă în registrul agricol 1959-1962, rol 45 al autorului Stăicut M.P., suprafața pentru care moștenitorii autorului au fost de acord, iar contestația nr.1100/1999 a fost înaintată în original la C. Județeană și a rămas la aceasta, anexă a dosarului la HCJ nr.2689/10.09.1999 și nu se află la C. L. Logrești.

La solicitarea instanței, cu adresa nr.7246 din data de 07.03.2013 C. județeană de fond funciar Gorj a depus în copie HCJ Gorj nr.2689/10.09.1999 și documentația aferentă: referat din data de 10.09.1999 emis de Prefectura Județului Gorj; tabel nominal; adeverință – parțial nr.947/09.07.1997; adeverința de proprietate nr. 905 /04.05.1999; cererea formulată de S. I. înregistrată sub nr.1100/04.06.1999; cererea formulată de S. I. înregistrată sub nr.1282/12.07.1999; schiță teren ; cererea din data de 1.VII.1999 formulată de numitul S. I., proces verbal din data de 03.05.1999; tabel nominal; schițe teren; file registru agricol.

În cauză a fost încuviințată proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, solicitată de apărătorul reclamantei, pentru efectuarea acesteia fiind desemnat expert M. V..

La data de 13.05.2013 pârâtul S. I. a depus la dosar note de ședință intitulate ”completare la întâmpinare” și depus la dosar copie de pe următoarele înscrisuri; certificat de urbanism nr.20 din 21.11.1995 emis de Consiliul comunei Logrești, județul Gorj; autorizație de construire nr.1 din data de 20.01.1996 emisă de Consiliul comunei Logrești, județul Gorj, contract d e vânzare cumpărare cu clauza întreținerii autentificat sub nr.856 din data de 5.02.2002 de BNP S. B. Tg-J., județul Gorj; schiță teren; fișa bunului imobil, plan de situație privind amplasare locuință proprietate S. I.; plan fundații, plan parter, aviz sanitar nr.278 din data de 22.01.1996 emis de Inspectoratul de Poliție Sanitară și Medicină Preventivă jud. Gorj Tg-J., județul Gorj, procură generală judiciară.

La data de 18.06.2013 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar ing. M. V., la care pârâtul S. I. și reclamanta M. M. au formulat obiecțiuni.

Instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de reclamantă, iar la data de 26.08.2013 a fost depus la dosar răspunsul la obiecțiuni de către expert tehnic judiciar ing. M. V., la acesta s-au formulat obiecțiuni de către reclamantă, prin apărător, instanța dispunând completarea raportului de expertiză.

La data de 27.08.2013 pârâtul S. I. a depus la dosar note de ședință și în copie înscrisuri sub semnătură privată intitulate „Convenție” din data de 21.02.1994; 1.04.2002 și 17.11.1989.

Răspunsul a fost depus de către expert la data de 28.10.2013, la acesta s-au formulat obiecțiuni de către apărătorul reclamantei, obiecțiuni ce au fost puse în discuția părților și respinse la termenul de judecată din data de 13.11.2013.

Prin sentința civilă nr.2731/20.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg – Cărbunești în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta M. M., în contradictoriu cu pârâții S. I., R. M., C. L. Logrești de Fond Funciar și C. Județeană Gorj de Fond Funciar.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că S. I., tatăl reclamantei, decedat la data de 11.05.2006 și pârâtul S. I. sunt fiii lui S. P..

Că ,prin cererea de reconstituire înregistrată sub nr.1561/1991 autorul reclamantei a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,39 ha teren agricol, iar prin cererea înregistrată sub nr.1010/1991 pârâtul S. I. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,05 ha, menționând că terenurile sunt înscrise în registrul agricol al autorului S. P. și în registrul său agricol.

Prin HCJ nr.18/23.09.1991 au fost validate propunerile de stabilire a dreptului de proprietate în favoarea pârâtului S. I. și a lui S. I., în calitate de moștenitori ai autorului S. P. pentru suprafața de 1,68 ha teren agricol ,poziția 9 din Anexa 1. Prin aceeași hotărâre, separat, în favoarea pârâtului S. I. s-a validat propunerea de stabilire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,40 ha teren agricol ( poziția 6 din Anexa 2), iar în favoarea autorului reclamantei, S. I., s-a validat propunerea de stabilire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,45 ha ( poziția 32 din anexa 2).

În baza acestei hotărâri au fost emise adeverințele de proprietate nr.947/09.07.1997 pentru suprafața de 1,45 ha pe numele S. I., nr.1914/1995 pentru suprafața de 2,40 ha pe numele S. I. și nr.905/04.05.1999 pentru suprafața de 1,68 ha pe numele S. I. și S. I., în calitate de moștenitori ai autorului S. P..

La data de 04.06.1999, prin cererea înregistrată sub nr.1100 S. I. a contestat adeverința nr.905/1999, arătând că o parte a terenurilor se suprapun cu suprafețele sale de teren și a solicitat să se anuleze adeverința și să se elibereze o nouă adeverință care să cuprindă numai terenurile ce au aparținut lui S. P..

Adeverința de proprietate a fost contestată și de pârâtul S. I. prin cererea înregistrată sub nr.1282/12.07.1999, acesta arătând că suprafața din adeverință este mai mică decât cea înscrisă în registrul agricol al autorului de 3,13 ha și că suprafața de 1,45 ha înscrisă la fratele său, S. I. face parte din suprafața totală a autorului de 3,13 ha.

Prin HCJ nr.2689/10.09.1999 a fost admisă contestația formulată de S. I. prin care a solicitat anularea adeverinței de proprietate nr.905/04.05.1999, a fost anulată această adeverință și adeverințele nr.1914/1995 și 947/1997, cu mențiunea că se eliberează o nouă adeverință de proprietate în coproprietate pentru moștenitorii autorului S. M. P., respectiv S. I. și S. I., pentru toate terenurile ce au aparținut autorului.

La data de 24.09.2003 a fost emis procesul-verbal nr.89 de punere în posesie a pârâtului S. P. I. pentru suprafața de 2,4000 ha, ulterior fiind emis și titlul de proprietate nr._/03.02.2004 în favoarea pârâtului pentru aceeași suprafață.

Prin titlul de proprietate nr._/31.07.2006 s-a reconstituit dreptul de proprietate în indiviziune pentru S. I. și S. I., în calitate de moștenitori ai autorului S. M. P. pentru suprafața de 2,8513 ha.

A reținut instanța că reclamanta, fiica defunctului S. I. a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate și a procesului-verbal de punere în posesie emise în favoarea pârâtului S. I., pe motiv că pentru terenurile în litigiu trebuia emis titlu de proprietate în indiviziune moștenitorilor autorului S. P., acțiunea nefiind întemeiată.

Astfel, potrivit art.8 din Legea nr.18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, de prevederile legii beneficiind membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, sau moștenitorii acestora.,iar conform art. 13 alin.3 din Legea nr.18/1991 titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.

Că ,din aceste dispoziții rezultă că titlul de proprietate se emite în indiviziune acelor moștenitori care au formulat cerere de reconstituire, iar cererea lor a fost validată.

În cauză, titlul de proprietate și procesul-verbal de punere în posesie contestate au fost emise în baza HCJ nr.18/23.09.1991, prin care pârâtul a fost validat cu suprafața de 2,40 ha, în calitate de proprietar deposedat, iar în calitate de moștenitor al autorului S. P., a fost validat, în indiviziune cu S. I., cu suprafața de 1,68 ha.

A apreciat instanța că Hotărârea Comisiei Județene nr.2689/10.09.1999 prin care au fost anulate adeverințele de proprietate emise în baza HCJ nr.18/1991 nu a adus atingere dreptului la reconstituire pentru suprafața de 2,40 ha recunoscut pârâtului prin HCJ nr.18/1991, întrucât prin art. 11 alin.5 din Legea nr.18/199l se prevede că împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, dispoziții din care rezultă că nu se poate proceda la desființarea propriei hotărâri de către comisia județeană, nici din oficiu și nici la cererea vreunei persoane ce se consideră vătămată, întrucât aceasta constituie un act administrativ jurisdicțional, actele administrative cu caracter jurisdicțional fiind irevocabile, ca urmare a specificului lor, ce constă în soluționarea unui litigiu și care le conferă în mod necesar o stabilitate diferită de cea a actelor administrative obișnuite.

Că,prin această hotărâre nu s-a stabilit suprafața pentru care urma să se elibereze noua adeverință în coproprietate moștenitorilor autorului S. M. P., iar în fila de registru agricol, depusă în copie la dosar de C. județeană Gorj de fond funciar, autorul figura înscris cu suprafața de 3,13 ha până în anul 1961, în anul 1962 suprafața fiind de 1,68 ha, suprafața validată prin HCJ nr.18/23.09.1991.

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, în urma identificării terenurilor s-a concluzionat că terenurile situate în punctele toponimice Podul (Prundul, Treapul) Amărăzii, Câmpul Amărăzii și Pârâul P. se regăsesc în fila de registru agricol 1959/1962 a autorului S. P., iar în fila de registru agricol a pârâtului S. I. din 1959-1962 se regăsesc terenurile din punctele Treapul Amărăzii și Pârâul P..

Totodată, deși în raportul de expertiză s-a concluzionat că terenurile în litigiu situate în punctele toponimice Podul (Prundul, Treapul) Amărăzii, Câmpul Amărăzii și Pârâul P. se regăsesc atât în cererea de reconstituire formulată de S. I., cât și în cea formulată de S. I., din observarea cererilor de reconstituire s-a constatat că pârâtul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 0,13 ha în punctul Treapul Amărăzii, indicându-l ca vecin la sud pe S. I., suprafața de 0,10 ha în punctul Câmpul Amărăzii, indicându-l ca vecin la sud pe S. I., suprafața de 0,20 ha în punctul Pârâul P., indicându-l ca vecin la nord pe S. I., în timp ce S. I. a solicitat reconstituirea suprafețelor de 0,15 ha în punctul Treapul Amărăzii, 0,10 ha în punctul Câmpul Amărăzii, la ambele terenuri indicându-l ca vecin la nord pe S. I., iar în punctul Pârâul P. a solicitat suprafața de 0,20 ha și, față de suprafețele cu care figura în registru agricol, în perioada 1959-1961, autorul S. P. în cele trei puncte respectiv 0,20 ha în „Câmpul Amărăzii”, câte 0,30 ha în „Treapul Amărăzii” și „Pârâul P.” și faptul că fiecare dintre moștenitori l-a indicat pe celălalt ca vecin al suprafețelor solicitate spre reconstituire se reține că terenurile înscrise în titlul de proprietate contestat au fost solicitate doar de către pârât, terenuri ce se învecinează cu cele înscrise în titlul de proprietate nr._/31.07.2006 emis în indiviziune moștenitorilor, în aceleași puncte, astfel cum rezultă din identificarea realizată de expert.

În ce privește suprafața de 1456 m.p. situată în intravilan, în tarlaua 3, . reținut că reclamanta nu poate invoca nulitatea titlului de proprietate în situația în care, astfel cum se arată de către aceasta în motivarea cererii de chemare în judecată, terenul nu provine de la autorul comun S. P. și, în concluzie, nu a fost solicitat prin cererea de reconstituire formulată de autorul reclamantei, pentru a se da eficiență dispozițiilor prevăzute de art. III din Legea nr.169/1997, neavând relevanță împrejurarea susținută de reclamantă că terenul respectiv a fost obținut de pârât în schimbul unei suprafețe ce a aparținut autorului, în cauză reclamanta solicitând instanței să stabilească dacă la emiterea actelor de reconstituire au fost respectate dispozițiile art.13 din legea 18/1991 referitoare la emiterea actelor de proprietate în indiviziune moștenitorilor, iar terenul ce nu a aparținut autorului comun nu poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în indiviziune moștenitorilor pentru a atrage nulitatea actelor de reconstituire.

Instanța a reținut că titlul de proprietate contestat a fost emis pârâtului în baza HCJ nr.18/23.09.1991, iar dispozițiile art. III lit. a din Legea nr. 169/1997 sancționează cu nulitatea absolută actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite potrivit legii, la astfel de reconstituiri.

Prevederile menționate nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care titlul de proprietate a fost emis în baza hotărârii comisiei județene prin care i s-a recunoscut pârâtului îndreptățirea la reconstituire pentru suprafața de 2,40 ha, hotărâre ce nu a fost desființată în cadrul procedurii speciale prevăzute de legea fondului funciar.

Chiar și în situația în care s-ar reține că autorul reclamatei a solicitat alături de pârât terenurile în litigiu și că au fost validați cu acestea în indiviziune, s-a constatat că procedura reconstituirii dreptului de proprietate în indiviziune moștenitorilor autorului S. P. a fost finalizată prin emiterea titlului de proprietate nr._/31.07.2006, în care a fost înscrisă o suprafață mai mare decât cea validată prin HCJ nr.18/23.09.1991 și nu se poate cere emiterea unui titlu suplimentar pentru o eventuală diferență neatribuită, după finalizarea acestei proceduri. Între titlul de proprietate nr._/31.07.2006 și cel emis pârâtului nu există suprapunere, iar autorul reclamantei sau reclamanta nu au contestat actele de reconstituire emise în indiviziune, cu privire la suprafața și amplasamentul înscrise în acestea, situație ce prezumă achiesarea la întinderea dreptului de proprietate stabilit prin acestea.

Pentru considerentele expuse instanța a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada existenței motivelor de nulitate invocate, iar activitatea comisiilor de fond funciar a fost finalizată prin emiterea titlurilor de proprietate, conform art.116 din Legea nr.18/1991, motiv pentru care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect constatare nulitate și obligația de a face.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând ca în baza art.312 alin.1 și 3 Cod procedură civilă să fie admis recursul și modificată sentința atacată, urmând să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/03.02.2004 și a procesului- verbal de punere în posesie nr. 89/24.09.2013 și totodată, să fie obligate pârâtele să procedeze la punerea în posesie în favoarea sa, a pârâților S. I. și R. M. și să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate în indiviziune în favoarea acelorași -persoane.

În subsidiar, în temeiul art.312 pct. 5 Cod procedură civilă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea antamării fondului cauzei.

Totodată, în baza art. 274 Cod procedură civilă a solicitat obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, făcute în fața instanței de fond și în recurs.

A invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, susținând că motivarea instanței de fond în sensul că prin HCJ nr. 2689/10.09.1999 i s-ar fi adus atingere drepturilor stabilite prin HCJ 18/1991 în favoarea pârâtului S. I. și că mai ales C. Județeană Gorj de Aplicare a Legii nr.18/1991 nu putea să-și modifice propria hotărâre, aceasta putând fi modificată doar pe calea plângerii în instanță, este total eronată. Potrivit art. 51 și 52 din Legea nr.18/1991 comisia județeană își poate modifica și chiar anula propria hotărâre, acest fapt rezultând în mod expres din art. 55 din Legea nr.18/1991.

Că, motivarea instanței în sensul că prin HCJ nr. 2689/1999 nu s-ar fi arătat suprafața pentru care urma să se emită acte de reconstituire în indiviziune în favoarea pârâtului și a autorului recurentei Staicuț I., este superficială și nesusținută de probe.

A criticat sentința și sub aspectul nelegalității modului de soluționare a capătului de cerere în obligația de a face, față de dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991 și ținând cont că toate cele patru terenuri din punctele Podul Amarazii, Câmpul Amarazii, Pârâul P. și La N. sunt terenuri validate în indiviziune autorului recurentei, S.’ I. și pârâtului S.’ I. prin HCJ nr.18/1991 și HCJ nr.2689/1999 și că, deși validate în acest mod, nu au fost emise acte de reconstituire în indiviziune deși există și o hotărâre în acest sens, până în prezent nu s-a făcut o punere în posesie în indiviziune și nici nu s-a întocmit documentația necesară emiterii titlului de proprietate conform validării, nefiind finalizată procedura Legii nr. 18/1991, ceea ce impune evident și admiterea acestui capăt de cerere.

În drept au fost invocate dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă.

Deși legal citați intimații nu au formulat întâmpinare.

Reexaminând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta M. M. a învestit instanța cu o acțiune civilă de fond funciar prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/3.02.2004 și a procesului- verbal de punere în posesie 89/24.09.2003 emise pârâtului Stăicut I. pentru următoarele terenuri: un teren de 350 mp, arabil, situat în Tarlaua 92, .. ”P. Amărăzii”; un teren de 980 mp, arabil, situat în Tarlaua 119, .. ”Cîmpul Amărăzii”; un teren de 2143 mp, arabil, situat în Tarlaua 121, ..”Pârâul P.”; un teren de 1456 mp, arabil, intravilan, situat în Tarlau 3, . obligate pârâtele C. L. Logrești de Fond Funciar și C. Județeană Gorj de Fond Funciar să îi pună în posesie pe reclamantă și pe pârâții S. I. și R. M., să întocmească documentația necesară emiterii titlului de proprietate în favoarea lor, în indiviziune și să le elibereze efectiv titlul de proprietate în indiviziune pentru terenurile din punctele”P. Amărăzii(T92, P 1845/9) ” Cîmpul Amărăzii”(T 119,P 2402/15), „Pârâul P.” (T121, P 2434/24) și „La N.”(T3), terenuri ce provin de la autorul comun Stăicut P., ce se regăsesc în fila de rol agricol a acestuia, terenuri solicitate de Stăicut I. (autorul său și al pârâtei R. M.) și Stăicut I. și validată prin HCJ 2689/10.09.1999 în favoarea acestora ca moștenitori ai autorului S. P., urmând ca suprafața și dimensiunile fiecărui teren să fie stabilite în funcție de identificările corecte ale acestora, cu obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.

Prin sentința recurată a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, reținându-se în esență că titlul de proprietate contestat a fost emis pârâtului în baza HCJ nr.18/1991 prin care i-a fost reconstituit acestuia dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,40 ha, hotărâre ce nu a fost desființată în cadrul procedurii speciale prevăzută de legea fondului funciar.

Observând actele dosarului, se constată că prin cererea de reconstituire înregistrată sub nr.1561/1991 autorul reclamantului S. P. I. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,39 ha terenuri agricole și neagricole, iar prin cererea înregistrată sub nr.1010/1991 pârâtul S. I. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,05 ha, menționând că terenurile sunt înscrise în registrul agricol al autorului S. P. și în registrul său agricol.

Prin HCJ nr.18/23.09.1991 au fost validate de către C. Județeană Gorj propunerile privind reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autorului reclamantei S. I. și pârâtului S. I., în calitate de moștenitori ai autorului S. P. pentru suprafața de 1,68 ha teren agricol (aceștia figurând la poziția 9 din anexa1) în favoarea pârâtului S. I. pentru suprafața de 2,40 ha, poziția 4/46 și în favoarea lui S. I. pentru suprafața de 1,45 ha (poziția 32 din anexa 2).

În baza acestei hotărâri au fost emise adeverințele de proprietate nr.947/09.07.1997 pentru suprafața de 1,45 ha pe numele S. I., nr.1914/1995 pentru suprafața de 2,40 ha pe numele S. I. și nr.905/04.05.1999 pentru suprafața de 1,68 ha pe numele lui S. I. și S. I., în calitate de moștenitori ai autorului S. P..

La data de 04.06.1999 prin cererea înregistrată sub nr.1100 S. I. a contestat adeverința nr.905/1999, arătând că o parte a terenurilor se suprapun cu suprafețele sale de teren și a solicitat să se anuleze adeverința și să se elibereze o nouă adeverință care să cuprindă numai terenurile ce au aparținut lui S. P..

La data de 25.05.2006 a fost emisă adeverința de proprietate nr.2082/2006 pe numele moștenitorilor autorului S. M. P., respectiv S. I. și S. I.,pentru suprafața de3,13 ha (fila 21),iar conform adresei nr.623 din 18.02.2013 înaintată de C. L. de fond funciar Logrești înaintată la dosarul cauzei(fila81) în această adeverință proprietate nu este înscrisă suprafață de teren înscrisă în titlul de proprietate nr._/03.02.2004emis în favoarea pârâtului S. I. ,ci numai suprafața de teren agricol înscrisă în registrul-agricol al autorului S. M. P. în perioada !959-1962

Reclamanta, fiica defunctului S. I. a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate și a procesului-verbal de punere în posesie emise în favoarea pârâtului S. I., pe motiv că pentru terenurile în litigiu trebuia emis titlu de proprietate în indiviziune moștenitorilor autorului S. P.

În speța de față ne aflăm în prezența a două hotărâri emise de C. județeană de fond funciar Gorj cu privire la aceleași părți ,fiecare parte din litigiu prevalându- se de efectele uneia din hotărâri

Potrivit prevederilor art.51 din Legea nr.18/1991, republicată, C. județeană este competentă să soluționeze contestațiile și să valideze sau să invalideze măsurile stabilite de consiliile locale, prin hotărâri prin care, conform art. 53 alin.(2) ,pot fi atacate cu plângere la judecătorie, in termen de 30 de zile de la comunicare. Articolul 55 alin.(1) din aceeași lege precizează ca pot face obiectul unei astfel de plângeri și modificarea sau anularea propriei hotărâri de către comisii . Mai mult, alin. 2 al art. 55 prevede că, si in cazul in care comisia județeană a emis acte administrative contrare propriei hotărâri, rămân aplicabile dispozițiile art.53 alin.(2), aceste acte urmând a fi modificate sau anulate numai de către instanța, sesizată cu soluționarea unei plângeri . Or, in cauza dedusă judecății,C. județeană de aplicare a Legii nr.18/1991,indirect,a procedat la modificarea propriei hotărâri nr. 18/23.09._/1991 prin hotărârea nr. 2689/10.09.1999, încălcându-și astfel competența si prerogativele stabilite de lege, însă o astfel de hotărâre nu a fost contestată de către cei interesați .

Având în vedere că HCJ nr 2689/2689/10.09.1999, nu a fost contestată de către cei interesați(așa cum prevede expres art. 55 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, potrivit căruia poate face obiectul plângerii modificarea sau anularea propriei hotărâri de către comisie), iar pe baza acesteia s-a pronunțat sentința civilă nr.1351/2004 a Judecătoriei Tg-Cărbunești se apreciază că o această hotărâre nu poate fi interpretată decât în concordanță cu primul HCJ ,din moment ce prin această hotărâre a fost anulată adeverințele nr.1914/1995, 947/1997 și nr. 905/04.05.1999, cu mențiunea că se eliberează o nouă adeverință de proprietate în coproprietate pentru moștenitorii autorului S. M. P., respectiv S. I. și S. I., pentru toate terenurile ce au aparținut autorului, deși potrivit art. 52 din Legea nr. 18/1991 C. județeana este autoritate publică cu activitate administrativ jurisdicționala or, un organ administrativ jurisdicțional nu-si poate revoca propria hotărâre, o hotărâre nelegală sau netemeinică putând fi cenzurată doar de instanța de judecată. Cu atât mai mult C. județeana de fond funciar nu era competentă să dispună anularea unor adeverințe de proprietate,acesta fiind atributul instanțelor de judecată potrivit dispozițiilor Legilor fondului funciar.

Astfel,cum prin această hotărâre nu s-a stabilit suprafața pentru care urma să se elibereze noua adeverință în coproprietate moștenitorilor autorului S. M. P., în raport dispozițiile art.8 din Legea nr.18/1991în conformitate cu care stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, de prevederile legii beneficiind membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, sau moștenitorii acestora,este cert că noua adeverință de proprietate ce urma a fi eliberată în coproprietate moștenitorilor autorului S. M. P.,nu se putea elibera decât pentru suprafața de teren cu care autorul S. M. P. s-a înscris în CAP. Aceasta cu atât mai mult cu cât autorul S. M. P. și fii acestuia au avut roluri separate anterior înființării CAP-ului.

În aceste condiții,instanța de fond, în cadrul procesual stabilit de către reclamantă și de dispozițiile art. III din Legea nr.169/1997 pe care acesta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată era ținută să stabilească persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, în sensul prevăzut de Legea 18/1991, și anume persona care a figurat înscrisă cu terenul în litigiu la rolul agricol anterior cooperativizării.

Deși în cauză a fost administrată proba cu expertiza tehnică în specialitatea topografie, ,iar în urma identificării terenurilor s-a concluzionat că terenurile situate în punctele toponimice Podul (Prundul, Treapul) Amărăzii, Câmpul Amărăzii și Pârâul P. se regăsesc în fila de registru agricol 1959/1962 a autorului S. P., iar în fila de registru agricol a pârâtului S. I. din 1959-1962 se regăsesc terenurile din punctele Treapul Amărăzii și Pârâul P.,instanța de fond nu administrat probe din care să rezulte cu certitudine cine s-a înscris în CAP cu terenurile în litigiu din punctele menționate .

De asemenea, deși comisia locală a făcut cunoscut prin adresa nr.623 din 18.02.2013 înaintată la dosarul cauzei(fila81) că în adeverință proprietate nr .2082/2006 emisă pe numele moștenitorilor autorului S. M. P., respectiv S. I. și S. I.,pentru suprafața de 3,13 ha (fila 21 nu este înscrisă suprafață de teren pentru care s-a emis în favoarea pârâtului S. I. titlul de proprietate nr._/03.02.2004 ci numai suprafața de teren agricol înscrisă în registrul-agricol al autorului S. M. P. în perioada !959-1962,acest aspect nu a fost verificat de expert cu ocazia efectuării expertizei.

În ce privește însă suprafața de 1456 m.p. situată în intravilan, în tarlaua 3, . reținut instanța de fond că reclamanta nu poate invoca nulitatea titlului de proprietate în situația în care, astfel cum se arată de către aceasta în motivarea cererii de chemare în judecată, terenul nu provine de la autorul comun S. P. și, în concluzie, nu a fost solicitat prin cererea de reconstituire formulată de autorul reclamantei, pentru a se da eficiență dispozițiilor prevăzute de art. III din Legea nr.169/1997, neavând relevanță împrejurarea susținută de reclamantă că terenul respectiv a fost obținut de pârât în schimbul unei suprafețe ce a aparținut autorului, în cauză reclamanta solicitând instanței să stabilească dacă la emiterea actelor de reconstituire au fost respectate dispozițiile art.13 din legea 18/1991 referitoare la emiterea actelor de proprietate în indiviziune moștenitorilor, iar terenul ce nu a aparținut autorului comun nu poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în indiviziune moștenitorilor pentru a atrage nulitatea actelor de reconstituire.

Față de considerentele arătate se apreciază că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei și în baza dispozițiilor art.312 pct.5 C.pr.civ. urmează ca recursul reclamantei să fie admis, să se caseze sentința și să fie trimisă cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe, cu ocazia rejudecării urmând a fi completate probele în sensul celor mai sus arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de recurenta reclamantă M. M. împotriva sentinței civile nr.2731/20.11.2013 pronunțată de Judecătoria Tg–Cărbunești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți S. I. și R. M. și intimatele C. L. Logrești pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de astăzi, 14.02.2014, la Tribunalul Gorj.

Președinte,

D. F. T.

Judecător,

V. B.

Judecător,

A. E. S.

Grefier,

E. C.

Red. A.S./Tehnored.E.C.

Jud. fond CV

3ex/ 14 Martie 2014

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 661/2014. Tribunalul GORJ		Întoarcere executare. Hotărâre din 20-01-2014, Tribunalul GORJ →

Fond funciar. Decizia nr. 226/2014. Tribunalul GORJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 226/2014. Tribunalul GORJ