Fond funciar. Sentința nr. 419/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 419/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 9157/95/2014
Nr. operator 3923
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA NOVACI, JUDEȚUL GORJ
Dosar nr._ *
Sentința Civilă Nr. 419/2014
Ședința publică de la 25 Aprilie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R.-M. F.
Grefier M. G. P.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanții P. S. PRIN PRIMAR J. F., C. L. FOND FUNCIAR S. - REPREZENTATĂ PRIN PREȘEDINTE J. F., în contradictoriu cu pârâții D. V. P. și C. JUDEȚEANĂ FOND FUNCIAR GORJ, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 15.04.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea fiind amânată succesiv pentru datele de 22.04.2014 și 25.04.2013.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Novaci la data de 05.10.2012, sub nr. dosar_ , reclamanta P. S., prin primar J. F., cu sediul în ., a chemat în judecată civilă pe pârâții D. V. P., domiciliat în . și C. L. de aplicare a Legii 18/1991 S., pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a adeverinței de proprietate nr. 14/24.06.2010 și a procesului-verbal de punere în posesie, emise de C. L. de aplicare a Legii 18/1991 S., să se dispună anularea adeverinței de proprietate nr. 14/24.06.2010 și a procesului verbal de punere în posesie, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că numitului D. V. P., i s-a eliberat adeverința nr. 14/24.06.2010, în mod nelegal pentru suprafața de 0,0220 ha și că pentru terenul situat în punctul „Stație autobuz” de pe raza comunei S., s-a pronunțat C. Județeană prin Hotărârea nr. 2013/01.04.1996, prin care s-a stabilit „revenirea la HCJ nr. 1923/15.01.1996, privind contestația numitului D. P.-Trita, întrucât în mod ilegal i se atribuise în proprietate o suprafață de teren intravilan, teren ce aparține domeniului privat al statului”.
Că, prin decizia civilă nr. 236/30.03.1999, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 7035/1998, rămasă definitivă, „se respinge ca nefondat recursul formulat de recurent petent D. V. P., împotriva sentinței civile nr.1023/22.09.1998, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr. 673/1998, stabilind că cele trei parcele solicitate de acesta sunt domeniul privat al statului.
S-a făcut precizarea că Judecătoria Novaci, în rejudecare, prin sentința civilă nr. 1023/22.09.1998, a respins plângerea petiționarului menținând ca legală și temeinică HCJ nr. 2013/1996 – hotărâre definitivă și irevocabilă.
Că, în aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art.10 alin. 1 din HG nr. 890/2005 care dispun: „în situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. În cazul în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, comisia locală va trebui să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptățite nu optează pentru primirea de despăgubiri”.
De asemenea, s-a precizat că referitor la acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 990 m.p., situat în intravilanul comunei S., s-a pronunțat în acest sens decizia nr. 129/27.02.2007, a Curții de Apel C., secția civilă, în dosarul nr._/2006, prin care se constată îndreptățirea reclamantului D. P. la despăgubiri pentru terenul respectiv.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 58 și 60 din Legea 18/1991 privind fondul funciar și art. III din legea 169/1998 modificată prin Legea nr. 247/2005.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a înțeles să se folosească de proba cu acte, expertiza, interogatoriul pârâților și proba testimonială.
S-au depus la dosar, în copie xerox, următoarele înscrisuri: decizia civilă nr. 236 din 30.03.199 dată în dosarul nr. 7305/1998, adeverința nr. 14 din 24.06.2010 și schița terenului.
În cauză a formulat întâmpinare pârâtul D. V. P. (fila 23) prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind netemeinică și nelegală cu privire la anularea adeverinței de proprietate nr. 14/24.06.2010 și a procesului verbal de punere în posesie pentru suprafața de 220 m.p., întrucât aceasta i-a fost atribuită în mod legal prin reconstituirea dreptului de proprietate .
Prin urmare, a înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a sa având în vedere că terenul de 220 m.p. a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 4283/20.08.2012 emis de notarul public A. M..
Din oficiu, s-a solicitat Comisiei Locale de Fond Funciar S. să comunice actele care au stat la baza emiterii adeverinței de proprietate nr. 14 din 24.06.2010, iar cu adresa nr. 4863 din 16.10.2012 atașată la dosar la fila 14 și respectiv 77, s-a răspuns la cele solicitate, fiind anexate în xerocopie referatul nr. 7484/17.12.2009, nota de constatare nr.3/7073 din data de 07.05.2010 și raportul nr._ din data de 31.05.2012.
În ședința publică din data de 05.11.2012, avocat O. I., pentru reclamantă a depus la dosar o precizare la acțiunea principală, prin care arată că în mod greșit C. L. de aplicare a Legii 18/1991 S. a fost chemată ca și pârâtă în cauză, aceasta având calitatea de reclamantă fiind reprezentată prin președintele său Primarul comunei S. J. F., precum și răspuns la întâmpinarea formulată în cauză de pârâtul D. V. P. prin care solicită respingerea calității procesuale pasive invocată de către pârât, ca neîntemeiată și admiterea contestației cu precizarea ulterioară.
Față de răspunsurile la întâmpinare, pârâtul D. V. P. a depus la dosar la data de 15.11.2012, prin Serviciul registratură al acestei instanțe precizări prin care înțelege să invoce excepția calității procesuale pasive a sa având în vedere că terenul de 220 m.p., a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 4283/20.08.2012, emis de notarul public A. M., anexând la prezenta un număr de 6 copii planșe foto.
Prin sentința civilă nr.1712/03.12.2012 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă pentru nulitate act, formulată de reclamanții P. S. prin primar J. F. și C. L. Fond Funciar S. - reprezentată prin președinte J. F., împotriva pârâtului D. V. P., domiciliat în ., în contradictoriu cu intimata C. Județeană Gorj de fond funciar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că adeverința și procesul-verbal de punere în posesie, au la bază hotărârea Comisiei județene Gorj nr.25/1991.
Conform art. III din Legea nr.169/1997,pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute, se poate obține desființarea actelor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, fiind avute în vedere în principiu, titlurile de proprietate și procesele-verbale de punere în posesie, care au menirea de a stabili faptic amplasamentul terenurilor.
Rezultă din actele dosarului referitor la terenul în litigiu, că a fost formulată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, iar în baza HCJ Gorj nr.25/1991, s-a validat dreptul de proprietate pârâtului, în calitate de moștenitor al autorului D. Gh. V., hotărârea de validare și anexa la aceasta, fiind atașate la dosar la filele nr.32-34.
Ca atare,așa cum s-a arătat, la baza emiterii actelor contestate, a stat hotărârea comisiei județene Gorj de validare, pârâtul urmând procedura specială de reconstituire a dreptului de proprietate, prevăzută de Legea nr.18/1991.
Revenind la temeiul juridic al cererii, probele existente la dosar, relevă îndreptățirea pârâtului la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu.
Potrivit art. III din Legea nr.169/1997, cu modificările intervenite prin Legea nr.247/2005, sunt lovite de nulitate absolută potrivit legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic civil, actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite,potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Prin art. III din Legea nr.169/1997, s-a instituit o aplicare concretă a principiului neretroactivității legii civile noi, urmărindu-se asigurarea stabilității circuitului civil.
Așadar, în speța dedusă judecății, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. III din Legea nr.169/1997, ar trebui ca actele de reconstituire realizate în favoarea pârâtului, să se fi făcut cu încălcarea dispozițiilor legii civile, aplicabilă la data încheierii actului juridic,în cazul de față, al Legii nr.18/1991.
Având în vedere legislația civilă în vigoare la data eliberării HCJ nr.25/1991, nu se poate reține că actele de reconstituire realizate în favoarea pârâtului sunt lovite de nulitate absolută, instanța constatând că în speța dedusă judecății nu sunt aplicabile disp. art.III al.1 din Legea nr.169/1997, fiind aplicabile dispozițiile art.2 al.2, din Legea nr.1/2000, care prevăd prin coroborare cu dispozițiile înscrise în art.2 al.1 din Legea nr.1/2000, că reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dar că drepturile dobândite cu respectarea prevederilor legii fondului funciar nr.18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.
De menționat este și faptul că reclamanta în baza HG nr.890/2005, a avut atribuții în ceea ce privește analizarea cererii de reconstituire formulată de către pârât, astfel că, în temeiul art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, putea formula plângere împotriva HCJ Gorj nr.25/1991, prin care pârâtului i-a fost validat dreptul de proprietate pentru terenul în litigiu.
Cât privește excepția invocată de către pârât, s-a apreciat a fi neîntemeiată.
Împotriva sentinței au declarat recurs recurentele reclamante P. S. prin primar J. F. D. și C. L. de fond funciar S., reprezentată prin președinte J. F. D. și a formulat cerere de intervenție în interesul recurentei Primaria comunei S. intervenienta J. E., cerere depusă în recurs.
În motivarea recursului s-a invocat că sentința nu este motivată, că instanța de fond în mod greșit nu a administrat probe, în cauză impunându-se o expertiză topo pentru a stabili dacă punctele „ Cucuie” și „Măguri” sunt unite, dacă terenul din adeverința eliberată pârâtului este amplasat în vreunul din acestea și dacă face sau nu parte din domeniul privat al statului, pe teren fiind edificată o stație de autobuz.
Nu s-a verificat nici dacă pârâtul a solicitat prin cererea de reconstituire suprafața de teren indicată în adeverință, iar instanța nu a ținut seama de hotărârile judecătorești depuse la dosarul cauzei privind terenul din punctul „ Stația de Autobuz”, respectiv decizia nr. 236/1999 a Tribunalului Gorj.
Prin cererea de intervenție accesorie, intervenienta J. E. a invocat că interesul său în promovarea acesteia este dat de intenția de a păstra terenul în administrarea comunei S..
A susținut că punctele „Cucuie” și „Măguri” sunt două puncte care nu fac parte din aceeași curea, fiind la o distanță de peste 2500 m unul de celălalt, iar între acestea sunt și alte proprietăți care nu sunt ale intimatului, chiar intervenienta și familia sa fiind unul dintre proprietarii care are terenuri între aceste două puncte.
A susținut că adeverința este nelegală, moștenitorii lui D. V. fiind în număr de cinci, adeverința urmând a se elibera pentru toți moștenitorii autorului pârâtului.
După ascultarea părților și a intervenientei, în temeiul art. 52(1) Cpr.civ., tribunalul a hotărât asupra încuviințării în principiu a intervenției, respingând cererea ca fiind lipsită de interes.
La recursul recurentelor a formulat întâmpinare intimatul D. V. P. prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A susținut că deși prin HCJ nr. 25/15.10.1991 a fost validată întreaga suprafață de teren care include și cei 220 mp, având în vedere că procedura nu s-a finalizat de facto prin punere în posesie și emiterea titlului de proprietate a reformulat cerere de reconstituire în 2005, înregistrată la nr.23/26.10.2005, adăugând la cerere dovada dreptului de proprietate, respectiv copie de pe registrul agricol 1959-1963 și BAP-ul din 1984 în care este înscrisă la punctele 13 și 14 cureaua C.-Măguri din care face parte și această suprafață de 220 mp, terenul nu a intrat niciodată în proprietatea publică a statului.
A mai susținut că prin HCJ nr. 25/15.10.1991 numitului D. V., care este tatăl său i-a fost validată suprafața de 2,94 ha conform registrului agricol din perioada 1959-1963, adică inclusiv punctele 13,14 Măguri- Cucuie în suprafață de 0,35 ha și 0,40 ha.
Scheletul metalic degradat denumit de reclamantă „Stația de autobuz” se află amplasat pe teren fără nici un fel de autorizare sau autorizație de construcție.
Prin decizia civilă nr. 669/12.03.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj, a fost admis recurs, a fost casată hotărârea instanței de fond iar cauza a fost trimisă la rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată s-a invocat de către reclamantă că pentru terenul situat în punctul „ Stația de autobuz” de pe raza comunei S. s-a revenit la HCJ nr.1921/15.01.1996 fiind emisă ulterior HCJ nr.2013/01.04.1996, constatându-se că ilegal i s-a reconstituit în proprietate pârâtului terenul intravilan ce aparține domeniului privat al statului, iar prin decizia nr.236/30.03.1999 a Tribunalului Gorj s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul petent D. V. P. împotriva sentinței nr.1023/22.09.1998 pronunțată de Judecătoria Novaci prin care s-a respins plângerea petentului.
Aceste hotărâri au fost depuse la dosar, iar instanța de fond nu le-a observat și nici nu a făcut vreo referire la ele în motivarea sentinței încălcând în acest mod dispozițiile art. 261 punct 5 Cpr.civ., fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punct 9 Cpr.civ.
Că, din considerentele deciziei civile nr. 236/30.03.1999 pronunțată de Tribunalul Gorj prin care s-a respins recursul formulat de recurentul petent D. V.P., rezultă că prin sentința civilă nr.1023/22.09.1998 pronunțată de Judecăria Novaci s-a respins plângerea petentului, menținând ca legală HCJ nr.2013/1996, având aplicabilitate disp.art. 5 alin.2 din Legea nr.18/1991, reținându-se că cele trei parcele sunt exceptate de la reconstituire, . înscrisă în evidențele Ministerului Transportului la 01.01.1990 ca stație de autobuz.
Așadar, s-a apreciat că se impuneau verificări de către instanța de fond dacă terenul indicat în adeverința nr. 14/24.06.2010 emisă de C. L. S. în suprafață de 0,0220 ha se regăsește în vreuna din cele trei parcele la care face referire decizia nr. 236/30.03.1999 a Tribunalului Gorj.
Că, același verificări se impuneau a fi făcute și în raport de decizia nr.129/27.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel C. în măsura în care această hotărâre judecătorească a rămas irevocabilă, având în vedere că pe copia deciziei aflată la filele 52-54 în dosarul instanței de fond nu este efectuată o astfel de mențiune.
Cum aceste verificări nu s-au efectuat, nefiind administrate probe în acest scop, s-a dat indicația ca în rejudecare să se facă aceste verificări, încuviințând probatoriul apreciat a fi necesar în acest scop.
În raport de rezultatul acestor verificări, în situația în care terenul în litigiu se regăsește în vreuna dintre cele trei parcele la care face referire decizia nr. 236/30.03.1999 pronunțată de Tribunalul Gorj, instanța de recurs a indicat a se reține pentru terenul în litigiu regimul juridic stabilit prin hotărârea judecătorească irevocabilă și a se face aplicarea de către instanță a disp.art.5 din Legea nr. 18/1991.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.03.2013, sub numărul_ *.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul D. V. P. (fila 38) la data de 21.05.2013, s-au invocat excepțiile inadmisibilității și tardivității cu privire la acțiunea formulată, excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și, pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin încheierea de ședință din 04.06.2013, având în vedere cererea de intervenție în interesul reclamantei, formulată de numita J. E., în baza art. 49-52 C.p.civ. instanța a respins-o în principiu, reținând că titulara cererii nu justifică un interes propriu, născut și actual, distinct de cel al părții pentru care intervine, ca și condiție a promovării oricărei cereri, nefăcând dovada că drepturile sale ar putea fi afectate prin pronunțarea unei hotărâri potrivnice reclamantei ci justificându-și interesul prin calitatea de cetățean al comunei, de altfel cererea cu același obiect formulată în calea de atac a recursului fiind respinsă, de asemenea, pentru lipsa de interes.
Totodată, prin aceeași încheiere au fost respinse excepțiile invocate de pârât, respectiv lipsa calității procesuale pasive, inadmisibilitatea și tardivitatea, având în vedere că obiectul cauzei este nulitate absolută a unui act premergător emis în procedura legii fondului funciar, fiind formulată în contradictoriu cu titularul dreptului, față de care a fost emis, iar acțiunea în constatarea nulității absolute este imprescriptibilă, nefiind deci supusă unui termen peremptoriu și nu se constată existența niciunui motiv de inadmisibilitate, ca fine de neprimire a cererii.
Sub aspect probator, instanța a încuviințat probele solicitate de părți, dispunând a se emite adresă către C. L. de Fond Funciar S. să comunice situația juridică a terenului în litigiu, în suprafață de 0,0220 ha, indicat în adeverința nr.14/24.06.2010 eliberată de C. L. S. numitului D. V. P. și a se atașa dosarele nr.673/1998 al Judecătoriei Novaci și nr.2566/2002 al Tribunalului Gorj.
În ceea ce privește proba cu expertiza topo, obiectivele și onorariul provizoriu au fost stabilite după atașarea dosarelor arătate mai sus, prin încheierea de ședință din 18.06.2013, fiind desemnat în mod aleatoriu expert în cauză dna P. V..
Raportul de expertiză a fost depus la dosar la data de 26.11.2013 (fila 419).
Prin încheierea de ședință din 03.12.2013, având în vedere cererea de intervenție în interes propriu, formulată de numita J. E., în baza art. 49-52 C.p.civ. instanța a respins-o în principiu, având în vedere că, raportat la obiectul acțiunii și înscrisurile depuse, inclusiv cele aflate în dosarele atașate spre observare, nu rezultă împrejurarea că titulara cererii de intervenție justifică un interes propriu, direct, născut și actual în legătură cu suprafața de 220 mp ce face obiectul adeverinței de proprietate nr. 14/24.06.2010, sub același aspect reținându-se că, anterior, în cursul judecății, aceeași persoană a mai formulat o cerere de intervenție, precizată ca fiind în interesul reclamantelor după ce anterior se formulase tot în nume propriu, susținând că respectivul teren este proprietate privată a comunei în care locuiește, dorind a se conserva și păstra terenul în administrarea comunei S., acea cerere fiind respinsă în principiu prin încheierea de ședință din 04.06.2013.
Prin încheierea de ședință din 17.12.2013, având în vedere că expertiza topo efectuată de exp. P. V. s-a apreciat a nu fi lămuritoare, prezentând neconcordanțe raportat la înscrisurile depuse la dosar, inclusiv cele aflate în dosarele atașate spre observare, la care obiectivele stabilite pentru această probă s-au referit, s-a dispus efectuarea unei contraexpertize, de către trei experți, în temeiul art. 212 C.p.civ, fiind desemnați aleatoriu în cauză N. M., M. M. și Carlaonț I...
Prin încheierea de ședință din 11.02.2014, în ceea ce privește cererea depusă la dosar de către numita J. E., prin care solicită să se revină asupra celor două cereri de intervenție formulate anterior, în interesul reclamantei și în interes propriu, instanța a reținut că prin încheierile de ședință din 04.06.2013, respectiv 03.12.2013 cererile formulate de aceasta au fost respinse în principiu iar potrivit art. 52 alin. 2 coroborat cu art. 268 alin. 3 C.p.civ. aceste încheieri au caracter interlocutoriu, neputându-se reveni asupra soluției date.
Raportul de expertiză întocmit de cei trei experți a fost depus la dosar la data de 07.04.2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin cererea de față, instanța reține că s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a adeverinței de proprietate nr. 14/24.06.2010 și a procesului-verbal de punere în posesie emise pârâtului D. V. P., motivat de faptul că pentru terenul cu privire la care s-au emis aceste acte de reconstituire, situat în punctul „Stație autobuz” de pe raza comunei S., s-a pronunțat C. Județeană prin Hotărârea nr. 2013/01.04.1996, prin care s-a stabilit „revenirea la HCJ nr. 1923/15.01.1996, privind contestația numitului D. P.-Trita, întrucât în mod ilegal i se atribuise în proprietate o suprafață de teren intravilan, teren ce aparține domeniului privat al statului”.
Că, prin decizia civilă nr. 236/30.03.1999, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 7035/1998, rămasă definitivă, s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurent petent D. V. P., împotriva sentinței civile nr.1023/22.09.1998, pronunțată de Judecătoria Novaci, în dosarul nr. 673/1998, stabilind că cele trei parcele solicitate de acesta sunt domeniul privat al statului.
Astfel, observând această decizie și dosarele atașate, privind cauza soluționată irevocabil prin aceasta, instanța constată că a fost pronunțată într-o plângere formulată de petentul D. V. P. împotriva HCJ nr. 2013/1996.
Inițial, prin HCJ Gorj nr. 1923/15.01.1996 a fost admisă contestația formulată de D. P. și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe suprafața de 1400 mp în pct. „C.-Măguri”, conform registrului agricol al anilor 1959-1962 cu vecinii: S – primăria . Băilor, N – podul Băilor, V – E. D..
Ulterior, prin HCJ Gorj nr. 2013/01.04.1996, a fost admisă contestația comisiei locale de fond funciar S., revenindu-se la Hotărârea comisiei județene nr. 1923/15.01.1996 privind contestația numitului D. P., întrucât în mod ilegal i se atribuise în proprietate o suprafață de teren intravilan, ce aparține domeniului privat al Statului.
Prin sentința civilă nr. 1023/22.09.1998 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. 673/1998, irevocabilă prin decizia civilă nr. 236/30.03.1999, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 7035/1998, a fost respinsă plângerea petiționarului, reținându-se că terenurile fac parte din domeniul public, fiind scoase din circuitul civil iar dreptul de proprietate asupra lor este imprescriptibil conform art. 5 alin. 2 din Lg. nr. 18/1991.
În acest sens, s-a efectuat raportul de expertiză de către exp. C. D., care a identificat cele trei parcele reconstituite inițial, iar în ceea ce privește cea de-a treia parcelă, având destinația „stație de autobuz” s-a reținut că este cuprinsă în evidența Ministerului Transporturilor, conform registrului cadastral de la 01.01.1990, având această destinație.
Pe de altă parte, prin decizia civilă nr. 129/27.02.2007 a Curții de Apel C. pronunțată în dosarul nr._/54/2006, irevocabilă prin decizia civilă nr. 6180/28.09.2007 a ICCJ, a fost admis apelul declarat de pârâtul Primarul comunei. S. împotriva sentinței civile nr. 71 din data de 24 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 2301/2004, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. P., având ca obiect Legea 10/2001.
A fost schimbată în parte sentința civilă menționată, în sensul că s-a constatat îndreptățirea reclamantului D. P. la despăgubiri pentru terenul în suprafață de 990 mp. (intravilan în . VII din Lg.247/2005.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Obiectul cauzei respective l-a reprezentat cererea reclamantului privind anularea deciziei nr.4 din 20 iulie 2004 emisă de Primarul Comunei S. Jud. Gorj, prin care i-a fost respinsă notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001.
Prin respectiva „notificare” reclamantul a solicitat restituirea în proprietate a unui teren în suprafață de 990 mp. din punctul „C.” intravilan situat în centrul Comunei S., ., sau măsuri reparatorii prin echivalent la nivelul sumei de_ lei.
Din raportul de expertiză întocmit în rejudecarea cauzei de către exp. D. D., necontestat de părți, a rezultat că terenul solicitat de reclamant prin notificare (ce a aparținut autorului acestuia) face parte dintr-o curea cu lățimea de 27,5 m. și lungimea de 278 m. care se întinde din punctul denumit „Cucuie” – până în punctul „Măgura” traversând Băile S. pe direcția Est – Vest – cureaua fiind fragmentată în patru bucăți de două drumuri și de pârâul Blahniței iar în registrul cadastral al parcelelor localității S. ediția 1988 terenul este înscris în T 12 – P 518, având categoria de folosință curți, construcții, subcategoria parcuri.
Pe planul cadastral pentru intravilanul localității S., terenul a fost identificat în T 12 P 518 – parc, cu următoarele vecinătăți: la N - DJ și DC 501 – șoseaua ce duce în centru; la E – DC 501, la S – . și la V – HR 500 – pârâul Blahniței cu suprafața de 990 mp. – din calculul suprafeței fiind exclusă partea carosabilă și trotuarul de la N și E cu lățimea de 2 m.
S-a constatat că terenul este spațiu verde acoperit cu iarbă și arbuști ornamentali - fără construcții – iar în planul cadastral apare ca domeniu public – cu destinația de parc.
S-a mai concluzionat, prin expertiza efectuată, că terenul nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.2925/1996 și nu se regăsește nici în titlurile de proprietate emise reclamantului în baza legilor fondului funciar.
Cum terenul solicitat de reclamant aparține domeniului public – fiind cuprins în parcul localității S. – parc evidențiat în anexa 55 – la poziția 37-1-6.2 anexă cuprinzând inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Comunei S. – aprobată conform art.2 (3) din Lg.213/1998 prin Hotărârea Guvernului României nr.973/2002 – Curtea de Apel C. a apreciat că nu este posibilă restituirea în natură – dar reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în echivalent.
Prin decizia civilă nr. 669/12.03.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în prezenta cauză, s-a apreciat că se impun a fi efectuate verificări și administrate probe pentru a se stabili dacă terenul indicat în adeverința nr. 14/24.06.2010 emisă de C. L. de Fond Funciar S., în suprafață de 0,220 ha, se regăsește în vreuna din cele trei parcele la care se face referirew decizia nr. 236/30.03.1999 a Tribunalului Gorj, precum și în raport de decizia nr. 129/27.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/2006.
În raport de rezultatul acestor verificări, în situația în care terenul în litigiu se regăsește în vreuna dintre cele trei parcele la care face referire decizia nr. 236/30.03.1999 pronunțată de Tribunalul Gorj, instanța de recurs a dat indicația de a se reține pentru terenul în litigiu regimul juridic stabilit prin hotărârea judecătorească irevocabilă și se va face aplicarea de către instanță a disp.art.5 din Legea nr. 18/1991.
Din probele administrate în cauză, rezultă că suprafața de teren cu privire la care s-a emis adeverința de proprietate și procesul verbal de punere în posesie - culoare albastră pe schița întocmită de cei trei experți în contraexpertiză, se suprapune cu cea identificată anterior de către exp. C. D. în dosarul privind plângerea la HCJ 2013/01.04.1996, făcând parte împreună cu terenul identificat de exp. D. D. în cauza având ca obiect lg. 10/2001 din aceeași curea de 1400 mp cu privire la care, pe de o parte, în mod irevocabil s-a reținut că pârâtul D. V. P. nu este îndreptățit la reconstituire, pe de altă parte pentru cei 990 mp care nu se suprapun cu cei 220 mp, fiindu-i recunoscută vocația la măsuri reparatorii în echivalent.
Această concluzie se coroborează și cu înscrisurile depuse la dosar de reclamanți privind regimul juridic al terenului, dar și cu concluziile raportului privind verificările efectuate de Corpul de Control al Prefectului Gorj, nr._/31.05.2012 care
Prin urmare, nu mai pot fi reținute și supuse din nou dezbaterii și analizei instanței apărările de fond formulate în prezenta cauză de pârât, privind îndreptățirea la reconstituire pentru acest teren și nici regimul juridic al terenului, existând putere de lucru judecat, după cum și Tribunalul, prin decizia de casare, a reținut, fiind incidente dispozițiile art. 315 C.p.civ.
În consecință, în temeiul art. III din Lg. nr. 169/1998, instanța va admite acțiunea și va constata nulitatea absolută a adeverinței de proprietate nr. 14/24.06.2010 eliberată pârâtului, precum și a procesului verbal de la aceeași dată.
În temeiul art. 274 C.p.civ. instanța îl va obliga pe pârât la 3800 lei cheltuieli de judecată către reclamanți, reprezentând onorarii avocat și onorarii experți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții P. S. PRIN PRIMAR J. F., C. L. FOND FUNCIAR S. - REPREZENTATĂ PRIN PREȘEDINTE J. F., în contradictoriu cu pârâții D. V. P., cu domiciliul în ., și C. JUDEȚEANĂ FOND FUNCIAR GORJ.
Constată nulitatea absolută a adeverinței de proprietate nr. 14/24.06.2010 eliberată pârâtului, D. V. P., precum și a procesului verbal de la aceeași dată.
Obligă pârâtul D. V. P. la 3800 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Aprilie 2014.
Președinte, R.-M. F. | Grefier, M. G. P. |
R.F. 26 Mai 2014
7 ex
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1412/2014. Tribunalul GORJ | Anulare act. Sentința nr. 26/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
