Pretenţii. Decizia nr. 1266/2014. Tribunalul GORJ

Tribunalul GORJ - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 1266/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 2104/263/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA I CIVILĂ

Decizia civilă nr.1266

Ședința publică din 18 noiembrie 2014

Completul compus din:

Președinte G. R.

Judecător N. B.

Grefier L. P.

Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 12.11.2014 privind judecarea apelurilor civile declarate de apelanții reclamanți P. C., B. I., H. N. și P. V. și de apelanta pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA împotriva sentinței civile nr.1169/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații pârâți S. D. M. Tg J. și U. M. de Carieră L. și intimații chemați în garanție . Minerale Oltenia SRL Motru, Agenția Națională pentru Resurse Minerale și M. E., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.

Tribunalul, deliberând pronunță următoarea decizie;

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor de față.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 23.07.2013 reclamanții P. C., B. I., H. N. și P. V. au chemat în judecată . SA-S. D. M. Tg-J. și U. M. de Carieră L. ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri civile reprezentând contravaloarea lucrărilor de reconstrucție tehnică a casei și anexelor gospodărești proprietatea lor situate în ., Jud. Gorj; la despăgubiri reprezentând contravaloarea terenului aferent gospodăriei lor precum și a uzufructului de care au fost lipsiți în ultimii trei ani pentru pomii fructiferi și vița de vie; la plata contravalorii investiției pentru refacerea plantației de pomi fructiferi și viță de vie pe un alt plaț, cu cheltuieli de judecată.

În motivare au arătat reclamanții că sunt proprietari în indiviziune asupra unei suprafețe de teren situat în comuna Cătunele ,., teren rămas de pe urma autoarei lor P. E. a cărei succesiune nu a fost dezbătută. Că acest teren intravilan este situat în tarlaua 6 parcelele 91 ,91/1 și 92 precum și în tarlaua 11, parcelele 211 și 218/1. Că pe acest teren autorii lor au edificat o casă de locuit formată din baie ,bucătărie și beci, un patul, un șopron, un cuptor, o fântână de 16 ml adâncime, un halângar vie, un gard din plăci de beton de circa 80 ml și un gard din sârmă plasă și pe același teren există plantați circa 150 pomi fructiferi, 300 bușteni viță de vie și a înființat o grădină de zarzavat.

Că, datorită lucrărilor executate de Cariera L. VI aparținând fostei S.N.L.O. Tg.-J., gospodăria lor a început să se degradeze și în cele din urmă a devenit impracticabilă scopului pentru care au edificat-o și urmare a acestor lucrări executate în mod abuziv și fără a se asigura nici cea mai mică protecție a locuințelor din zonă, în casa de locuit cât și în anexe a început să apară fisuri în toți pereții cât și în structura de rezistență, iar o eventuală reparație capitală nu și-ar găsi nici o justificare dacă nu se elimină cauzele care au produs aceste degradări.

Că, de asemenea reparația capitală a întregii gospodării ar duce la costuri mult mai mari decât cele determinate de valoarea materialelor și a manoperei pentru edificarea aceleiași gospodării, de aceeași suprafață, însă construită pe un alt teren și prin neluarea măsurilor ce se impuneau, pârâtele i-au cauzat un prejudiciu legat și de imposibilitatea folosirii terenului din gospodărie în sensul că în ultimii ani acest teren nu a mai putut fi folosit, iar plantația de viță de vie și pomi fructiferi a avut o producție diminuată, iar o parte a plantației s-a uscat.

Că, prin modul în care pârâtele au înțeles să exploateze cărbunele din zonă fără a lua măsurile legale ce se impuneau în timpul exploatării, cât și la terminarea lucrărilor, apreciază că poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a acestora, fiind îndeplinite cerințele art. 1357 din Noul Cod Civil.Că răspunderea civilă a pârâtelor pentru pagubele cauzate terților prin faptele lor ilicite își găsește temeiul și în disp. art. 37 alin. 3 și 5 din Legea nr. 85/2003 a Minelor, precum și în disp. OUG nr. 195/2005 referitoare la protecția mediului, în art. 68., iar răspunderea civilă a operatorului minier este angajată în baza acestui text legal întrucât legea prevede răspunderea pentru faptele sale săvârșite în timpul executărilor de exploatare a cărbunelui cu nerespectarea normelor legale cât și atunci când omite a lua măsurile care se impun pentru întreținerea, conservarea lucrărilor miniere și întocmirea planului de încetare a activității, predarea acestuia către M. de Resort în vederea desemnării unui contractor care să execute lucrările definitive de închidere a carierei, moment de la care ar începe să curgă răspunderea Ministerului de Resort dacă sunt întrunite cerințele art. 52 alin. 3 din Legea nr. 85/2003

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile noului cod civil, art.37 alin. 3 și 5 din Legea Minelor 85/2003 și art. 68 din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului și art. 101 din Legea nr. 18/1991.

În susținerea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri (filele 5-18).

S-a precizat valoarea obiectului acțiunii, în vederea stabilirii taxei de timbru la suma de 20.000 lei.

Pârâta . SA-S. D. M. Tg-J. și pârâta UMC L. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că în zona respectivă a funcționat Microcariera L. V-VI până în anul 1998, încetarea efectivă a exploatării aparținând CNL Oltenia SA Tg-J., realizându-se în perioada 31.12._98. Că, prin protocolul de predare –primire nr._ din 27.03.2003, acest obiectiv minier a fost predat Direcției Generale de Resurse Minerale din cadrul Ministerului E. Comerțului și Mediului de Afaceri pentru închidere inclusiv ecologizare, în acest sens fiind emisă și HG nr. 898 din 22.08.2002 și în conformitate cu art. 4 din HG nr.898/22.08.2002, care aprobă închiderea definitivă a acestui obiectiv minier, ordonatorul de credite pentru realizarea lucrărilor de închidere și ecologizare este M. Industriei și Resurselor, în prezent M.E.C.M.A. Că, acest lucru este prevăzut și în Legea Minelor nr. 85/2003, art. 52 alin. 3 și art. 51 din Ordinul nr. 273/04.09.2001.

Au mai precizat pârâtele că își desfășoară activitatea în baza licenței de exploatare nr. 3498/24.06.2002 eliberată de ANRM București, HG nr. 1295/2007-Cariera L.-MO nr. 738/2007, iar locuința reclamanților nu este situată în perimetrul de licență al acestora. Au mai invocat pârâtele excepția prescripției dreptului la acțiune, motivată de faptul că reclamanții au cunoscut că imobilul este afectat iar prejudiciul a fost produs de o altă unitate minieră din subordinea M.E.C. care a efectuat exploatarea cărbunelui anterior anului 1998, unitate diferită de C.E.O. S.A. - care a preluat obligațiile S.N.L.O. S.A. Târgu J. doar pentru perimetrele pentru care aceasta a avut licență de exploatare - fiind îndeplinit astfel termenul de prescripție al dreptului la acțiune. Că, potrivit art. 1, 3, 8, 11 și 21 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea, iar în speță prejudiciul și persoana prezumată a fi vinovată de producerea vătămării erau cunoscuți de la data adresei nr. 213/16.01.1997.

Pe fondul cauzei au solicitat pârâtele respingerea acțiunii ca nefondată întrucât proprietatea reclamanților nu a făcut parte niciodată din perimetrul lor de licență. Au mai arătat pârâtele că proprietatea reclamanților nu a fost afectată de lucrările de suprafață efectuate de ele pentru extracția cărbunelui în perimetrul în care dețineau licența de exploatare nr. 3498/24.06.2002 eliberată de ANRM București HG nr. 1295/2007 - Cariera L.. Că afirmațiile reclamanților sunt contrazise de către cele ale Studiului condițiilor de stabilitate a terenului în zonele aferente exploatării miniere Cariera L. – Halda Valea Mănăstirii, Microcariera Steic și M. L. întocmit de către Universitatea Tehnică de Construcții București – Catedra de Geotehnică și fundații, în anul 1996.

În concluzie, au solicitat pârâtele admiterea excepțiilor invocate iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii față de acestea, ca neîntemeiată.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 -208 Cod pr.civ.

Pârâtele . SA-S. D. M. Tg-J. și UMC L. au formulat cerere de chemare în garanție a . Motru, ANRM și M. E., prin care au arătat că activitatea de producție în cadrul Carierei L. stratul V-VI a încetat în anul 1998, prin protocolul de predare-primire nr._ din 27.03.2003, acest obiectiv minier fiind predat Direcției Generale de Resurse Minerale din cadrul Ministerului E. Comerțului și Mediului de Afaceri pentru închidere inclusiv ecologizare, în acest sens fiind emisă și HG nr. 898/2002 care aprobă la art. 4 închiderea definitivă a acestui obiectiv minier, ordonatorul de credite pentru realizarea lucrărilor de închidere și ecologizare este M. Industriei și Resurselor, în prezent M. E..

După predarea obiectivului Cariera L. stratul V-VI, ANRM a acordat licență de exploatare în zonă, . Motru într-un perimetru închis pentru efectuarea lucrărilor de ecologizare. În concluzie, pârâtele au solicitat admiterea cererii de chemare în garanție . care a execută lucrări miniere în acest perimetru, a ANRM care a eliberat licență de exploatare într-un perimetru închis și a Ministerului E. care a preluat pentru realizarea lucrărilor de închidere și ecologizare, perimetrul L. V-VI.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive întrucât persoanele vinovate de producerea degradărilor gospodăriei reclamanților, sunt exclusiv pârâtele în baza art. 37 alin. 3 și 5 din Legea 85/2003 și respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, întrucât degradările imobilelor s-au produs în timp, au caracter de continuitate și permanență, iar efectele activității defectuoase desfășurată de pârâte care au intrat în pilierul de siguranță al Satului Steic producându-se și în prezent, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 2528 raportat la art. 2517 din Noul Cod Civil.

La data de 09.10.2013 a formulat întâmpinare . Motru, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, arătând că, această societate prestează activitate de extracție minieră într-o altă zonă, pe un alt versant, fără a afecta proprietățile reclamanților și că gospodăria reclamanților a fost afectată de activitatea mai veche desfășurată de CEO SA și anume, lucrări miniere efectuate cu nerespectarea dispozițiilor legale. A mai susținut această chemată în garanție că, distanța dintre gospodăria reclamanților și limita de licență a E. depășește 1000 m. și nu are nici o relevanță în destabilizarea versantului, iar frontul de lucru este în sens opus și se îndepărtează de locuințele reclamanților. În susținere chemata în garanție a depus la dosar înscrisuri (filele78-122).

Pârâtele au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de . și admiterea pe fond a cererii de chemare în garanție a acestei societăți, arătând că . a efectuat lucrări de haldare pe o suprafață de 16 ha în lipsa unei autorizații a proiectantului inițial al hălzii preluate pentru ecologizare de către M. E.. Au mai susținut pârâtele că potrivit adresei nr. 16/24.03.2008 a ANRM, perimetrul Microcarierei L. V-VI nu a aparținut niciodată SNLO SA Tg-J.; că UMC L. își desfășoară activitatea în baza licenței de exploatare nr. 3498/2002, iar locuința reclamanților nu este situată în acest perimetru de licență și pe cale de consecință nu este nici o influență a activității desfășurate de pârâte asupra imobilelor reclamanților.

Prin încheierea din 27.11.2013 a fost admisă în principiu cererea de chemare în garanție formulată de pârâte cu privire la chematele în garanție ., M. E. și ANRM.

Chemata în garanție ANRM a depus întâmpinare prin care a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, excepția inadmisibilității formulării cererii de chemare în garanție împotriva sa și pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, precizând că ANRM, potrivit Legii Minelor nr. 85/2003, concesionează doar dreptul de exploatare a resurselor minerale aparținând domeniului public al statului ci nu terenuri aparținând diferitelor persoane fizice sau juridice. În susținere au fost depuse înscrisuri (filele 174-179).

Prin încheierea din 15.01.2014 a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de chemata în garanție ANRM, iar în baza art. 237 alin.(2) pct.2 C.proc.civ., rap. la art. 248 alin.(4) C.proc.civ., au fost unite cu fondul cauzei excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâte și chematele în garanție . și excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâte.

La rândul său, la data de 19.02.2014, M. E. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în garanție, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție a sa ca nefondată.

Prin încheierea din 19.02.2014 a fost respinsă excepția netimbrării cererii de chemare în garanție invocată de chemata în garanție M. E. și s-a dispus, în baza art. 237 alin. 2 pct. 1 Cod pr civ., raportat la art. 248 alin. 4 din același act normativ, unirea cu fondul a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție M. E..

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu expertiza tehnică specialitatea geologie, agricultură și construcții. Prin încheierea din 15.01.2014 au fost numiți expert geolog O. A., expert specialitatea agricultură C. L. și expert specialitatea construcții R. D.. Asupra rapoartelor de expertiză s-au formulat obiecțiuni, încuviințate de instanță, răspunsurile experților fiind atașate la dosar.

Atât reclamanții cât și pârâtele au formulat concluzii scrise.

La data de 28.05.2014 reclamanții au depus la dosar o precizare la acțiune prin care au arătat că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată se ridică la suma de 407.607 lei ce reprezintă despăgubiri pentru reconstrucția imobilelor construcții ce compun gospodăria lor, identificate în raportul de expertiză în construcții.

La data de 20.05.2014 reclamanții au formulat cerere de renunțare la judecarea capetelor 2 și 3 din acțiune referitoare la terenul aferent casei de locuit, respectiv la contravaloarea terenului aferent casei de locuit, a uzufructului sau a contravalorii lucrărilor de redare a terenului în circuitul agricol și investiția privind refacerea plantațiilor de pomi fructiferi și viță de vie.

Prin sentința civilă nr.1169/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. E. Oltenia SA - S. D. M. Tîrgu J. și UMC L. invocată de aceștia.

A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții C. E. Oltenia SA - S. D. M. Tîrgu J. și EMC L..

S-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a chematelor în garanție M. E. Comerțului și Mediului de Afaceri și . invocate de acestea.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție ANRM și respinge acțiunea împotriva acesteia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții P. C., B. I., H. N. și P. V. în contradictoriu cu pârâtele Societatea C. E. Oltenia SA și U. M. de Carieră L., astfel cum a fost precizată ulterior și au fost obligați pârâții C. E. Oltenia SA, CEO - S. D. M. Tirgu J., EMC L. la plata către reclamanți a sumei de 261.837 lei ce reprezintă valoarea tehnică de reconstruire a casei de locuit, a anexei locuință și a anexelor gospodărești.

A fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în garanție a chematelor în garanție M. E. Comerțului și Mediului de Afaceri și ..

S-a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea capetelor de cerere privind obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea terenului aferent casei de locuit, a uzufructului sau a contravalorii lucrărilor de redare a terenului în circuitul agricol și investiția privind refacerea plantațiilor de pomi fructiferi și viță de vie.

Au fost obligați în solidar pârâții C. E. Oltenia SA - S. D. M. Târgu J. și EMC L. la plata către reclamanți a sumei de 7840,5 lei cheltuieli de judecată corespunzătoare pretențiilor admise, din care 3840,5 lei jumătate din taxa de timbru, 2000 lei onorariu avocat și 2000 lei onorarii experți.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut pârâtele . D. M. Tg-J. și U.M.C. L. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că Microcariera L. V -VI a fost închisă conform HG 898/22.08.2002, iar de la această dată responsabilitatea urmăririi obligațiilor rezultate din planul de încetare a activității minelor, respectiv închiderea și ecologizarea, aparține autorității competente împreună cu ministerul de resort.

Potrivit art.52 alineat 3 din Legea 85/2003, închiderea minelor si refacerea mediului in cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de . 85/2003 și care nu fac obiectul unei licențe se vor face cu acordul autorității competente, de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare.

În raport de aceste dispoziții legale, instanța a se reținut că ministerul de resort are obligația de închidere a minelor si refacerea mediului in cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de . 85/2003 și care nu fac obiectul unei licențe.

Din probele administrate în cauză rezultă că imobilul în litigiu se află în zona de risc și influență a lucrărilor miniere efectuate de microcariera L. . aceasta nu a respectat proiectul de execuție și perimetrul aprobat și că pe planurile de exploatare strat V-VI cărbune nu există trasat un pilier de siguranță care să asigure protecția și stabilitatea în timp a terenului de fundare care constituie amplasamentul locuinței reclamantului. Expertul specialitatea geologie a concluzionat că, operatorul minier care a efectuat lucrările de excavare și haldare prin microcariera L. . fost EMC Motru, actual UMC L., că lucrările au început în anul 1985 și au încetat în anul 1998, microcariera fiind aprobată la închiderea definitivă prin HG nr. 898/2002. Activitatea fostei Microcariere L. V-VI s-a desfășurat în baza licențelor deținute de Societatea Națională a Lignitului Oltenia SA – Tg-J., ale cărei obligații au fost preluate de pârâtele . SA, . SA- S. D. M. Tg. J. ( fostă S.N.L.O) și E. M. de Carieră Motru. În acest sens, se reține că, prin întâmpinarea depusă la dosarul de față, pârâtele au arătat că au desfășurat activitatea pe baza licenței de exploatare nr.3498/2002. În aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art.37 alineat 5 din legea nr.85/2003 care prevăd că titularul licenței rămâne ținut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activitățile miniere efectuate pana la data expirării ori renunțării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării. Așadar, cum în cauza de față, din probele administrate rezultă că terenul proprietatea reclamantului a fost afectat de lucrările Microcariera L. V-VI, se apreciază că există identitate între persoana chemată în judecată și titulara obligației de despăgubire, prin urmare, pârâtele au calitate procesuală pasivă. Pentru aceste considerente, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor . SA, . SA- S. D. M. Tg-J. și E. M. de Carieră Motru invocată de acestea.

În ceea ce privește excepția prescripție dreptului la acțiune invocată de pârâtele . SA, . SA- S. D. M. Tg. J. și UMC L. cu motivarea că Microcariera L. V-VI și-a încetat activitatea în anul 1998, dată la care a început să curgă termenul de prescripției a dreptului la acțiune și de la care reclamanții aveau la dispoziție 3 ani pentru valorificarea dreptului său de creanță instanța a constatat că deși activitatea minieră de carieră a încetat în anul 1998, iar degradarea imobilului teren, casă și anexe gospodărești a început din perioada în care se desfășurau lucrările miniere, aceasta nu a avut loc instantaneu ci s-a produs continuu, s-a perpetuat și s-a accentuat în timp, degradarea fiind permanentă și de actualitate, astfel că acțiunea promovată la data de 13.07.2013 este formulată în termenul general de prescripție de 3 ani - prevăzută de art. 3 alin. 1 din Decret 167/1958 privitor la prescripția extinctivă - dispoziții legale aplicabile cauzei de față conform disp. art 201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil și ale art 6 alin. 4 din Codul civil, potrivit cărora prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a codului sunt si rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.

Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâte.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție M. E., invocată de acesta, instanța a reținut că reclamanții au solicitat în cauza de față repararea prejudiciului produs de lucrările miniere desfășurate în apropierea gospodăriei lor. Din actele aflate la dosarul cauzei și concluziile expertului specialitatea geologie reiese că operatorul minier care a efectuat lucrările de excavare și haldare prin microcariera L. . fost EMC Motru, actual UMC L., că lucrările au început în anul 1985 și au încetat în anul 1998, microcariera fiind aprobată la închiderea definitivă prin HG nr. 898/2002.

Potrivit art.52 alineat 3 din Legea nr.85/2003, închiderea minelor si refacerea mediului in cazul minelor sau carierelor, al lucrărilor de explorare oprite înainte de . prezentei legi si care nu fac obiectul unei licențe, se vor face cu acordul autorității competente, de către ministerul de resort, prin direcțiile de specialitate, cu fonduri bugetare.

Potrivit art.36 teza finală din codul de procedură civilă calitatea procesuală, existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Așadar, având în vedere considerentele arătate, dispozițiile legale mai sus enunțate, faptul că Microcariera L. V-VI a fost aprobată la închiderea definitivă prin HG nr.898/2002, instanța apreciază că această chemată în garanție are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de aceasta.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție . invocată de aceasta, instanța a reținut că reclamanții au solicitat în cauza de față repararea prejudiciului produs de lucrările miniere desfășurate în apropierea gospodăriei lor. În raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul geolog O. A. a menționat că . are licență de exploatare în valea opusă dinspre SE față de gospodăria reclamanților și cuprinde doar o mică parte din fostul perimetru al microcarierei L. V-VI, rămas neexploatat la limita dinspre SE a perimetrului aprobat. Așadar, . Motru desfășoară activitate de exploatare a lignitului în zonă, motiv pentru care instanța apreciază că această societate are calitate procesuală pasivă în cauză, urmând a fi respinsă lipsa calității procesuale pasive invocată de aceasta.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanțe ANRM și va fi respinsă acțiunea împotriva acesteia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, având în vedere pe de o parte că ANRM, potrivit concluziilor expertului, nu a acordat societății ., licență de exploatare, în zona gospodăriei reclamanților, astfel cum susțin pârâtele, ci în valea opusă, și pe de altă parte în raport de obiectul cauzei de față respectiv - despăgubiri pentru degradările suferite de imobilele reclamanților ca urmare a activității de exploatare desfășurate în apropierea acestora, activități care exced atribuțiilor ANRM.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin acțiunea precizată ulterior, reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri civile reprezentând contravaloarea tehnică de reconstrucție a imobilelor construcții care compun gospodăria acestora, respectiv o casă de locuit, o anexă a locuinței și anexe gospodărești, fără aplicarea uzurii corespunzătoare vechimii. Expertul O. A. și expert Dumireu R., prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză, au identificat imobilele construcții în litigiu afectate de lucrările desfășurate de pârâte, situate pe terenul proprietatea reclamanților.

Expert geolog O. A. a concluzionat că degradarea imobilului reclamanților este datorată exclusiv factorului antropic, respectiv lucrărilor miniere desfășurate în zonă prin microcariera L. . factorului antropic în amonte, adiacent satului Steic, a dus la modificări importante în geomorfologia naturală preexistentă si în regimul hidrodinamic subteran. Că, prin extragerea cărbunelui cu grosimi mari de până la 6,00 m a fost întreruptă continuitatea de stratificație și rezistență în versant, cu modificarea direcției de curge a apelor subterane care s-au propagat pe alte căi decât cele normale formate în mod natural si anume de pe vatra microcarierei înspre vatra de . a se descărca laminar pe înclinarea stratelor de lignit impermeabil spre SE, în valea vecină care delimitează satul Steic la est. Că, de asemenea, prin depunerea sterilului rezultat din excavații în halda Valea lui M. si apoi în halda interioară-spațiul excavat, a rezultat contrar proiectului de execuție o singura haldă înfrățită cu depozite neconsolidate, creându-se noi condiții care au favorizat și întreținut acțiunea distructivă a curgerilor subterane descărcate din corpul haldei de steril prin terenul deja fisurat pe sub vatra de .. Că, la acestea se adaugă si presiunea activa a dealului de halda care depășește mult în unele zone cota terenului natural si înălțimea haldei proiectate, in special direcțional pe Valea lui M. care a fost obturată cu depozite de haldă si unde halda este supradimensionată.

Operatorul minier care a efectuat lucrările de excavare si haldare prin microcariera L. . fost EMC Motru, actual UMC L., lucrările începând în anul 1985 și încetând în anul 1998, Planul tehnologic de încetare a activității a fost întocmit în anul 2000, iar microcariera a fost aprobată la închiderea definitivă prin HG nr.898/2002, neexistând un proiect tehnic de închidere în baza căruia prin licitație publică să fie selectat un contractor specializat să efectueze lucrările de închidere si refacere a mediului din surse financiare prevăzute în bugetul Ministerului de resort.

A concluzionat expertul că imobilul în litigiu se află în zona de risc și influență a lucrărilor miniere efectuate prin microcariera L. . nu s-a respectat proiectul de execuție si perimetrul aprobat și că pe planurile de exploatare strat V si VI cărbune, nu există trasat un pilier de siguranța care să asigure protecția și stabilitatea în timp a terenului de fundare care constituie amplasamentul locuințelor din satul Steic, inclusiv cea a reclamanților, care prezintă structura de rezistență deteriorată datorită intervenției factorului antropic prin lucrări miniere de exploatare în amonte, la care se adaugă și lipsa în totalitate a lucrărilor de ecologizare pe suprafețele afectate.

Expertul în construcții R. D. a concluzionat în sensul că locuința reclamanților, construită în anul 1920, prezintă degradări masive ale structurii de rezistență cu deschideri ale pereților din lemn și cărămidă, deplasarea acestora, fiind vizibile deschideri ale fisurilor până la 0,5 cm., pe direcții diferite, la interiorul și exteriorul locuinței și că nu sunt posibile reparații care să aducă imobilele la stadiul normal de exploatare, datorită mișcărilor de teren de sub fundații și din incinta imobilelor, iar imobilele au fost întreținute corespunzător, deprecierea fiind în exclusivitate datorită lucrărilor miniere.

Concluziile celor două rapoarte de expertiză se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză care locuiesc în vecinătatea locuinței reclamanților.

Așadar, s-a reținut că reclamanții fac dovada proprietății asupra construcțiilor aparținând gospodăriei lor si dovada faptului că aceste imobile sunt afectate de lucrările desfășurate de Microcariera L. V-VI. Conform art. 998 – 999 C. civ. din 1864 orice faptă care cauzează un prejudiciu obligă pe acela din a cărei greșeală s-a ocazionat la reparare, responsabilitatea putând fi angajată nu numai pentru prejudiciul cauzat prin fapta sa dar și pentru acela cauzat prin neglijență sau imprudență. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

În cauza de față, cele patru condiții cerute imperativ de textul de lege menționat, sunt îndeplinite fiind probate potrivit stării de fapt mai sus expuse.

Referitor la întinderea prejudiciului, instanța a reținut că prejudiciul este un element esențial al răspunderii delictuale și constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană care urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană. În cauza de față, acoperirea prejudiciului creat presupune acordarea de despăgubiri reprezentând valoarea de reconstrucției a casei, a anexei la locuință și anexelor gospodărești, respectiv casă bătrânească, anexă locuință corp nou, grajd pentru animale cu fânar, pătul, magazie, fântână pentru apă, garduri, cu luarea însă în considerare a uzurii construcțiilor corespunzătoare vechimii de peste 90 de ani a acestora.

La calcularea despăgubirilor instanța a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauza de față de către expert D. R., prin care s-a stabilit că valoarea totală a casei de locuit, anexei la locuință și a anexelor gospodărești identificate în gospodăria reclamanților, este de 261.837 lei.

Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 - 999C.civ., 480 – 482 C.civ. din 1864 și art. 1073 și următoarele C.civ. din 1864, așa încât s-a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată ulterior, au fost obligați pârâții C. E. Oltenia SA, CEO - S. D. M. Târgu-J. și EMC L. la plata către reclamanți a sumei de 261.837 lei ce reprezintă valoarea tehnică de reconstruire a casei de locuit, a anexei locuință și a anexelor gospodărești.

Având în vedere cererea depusă la dosar la data de 28.05.2014 de renunțare la judecarea capetelor 2 și 3 din acțiune referitoare la plata despăgubirilor reprezentând contravaloarea terenului aferent casei de locuit, a uzufructului, a contravalorii lucrărilor de redare în circuitul agricol al terenului și investiția privind refacerea plantațiilor de pomi fructiferi și viță de vie, în temeiul art. 406 Cod pr. civilă, instanța a luat act de renunțare la judecarea acestor capete de cerere.

Pe fondul cererii de chemare în garanție a ., instanța a reținut că expertul geolog a constatat că Microcariera . s-a constituit mai târziu, adică după încetarea activității în microcariera L. V–VI și că lucrările de exploatare a lignitului în această microcarieră s-au efectuat pe înclinarea stratelor de cărbune, adică în sens opus haldei microcarierei L. V – VI și a vetrei satului și nu au nici o influență asupra gospodăriei reclamanților întrucât frontul de lucru se îndepărtează treptat de . descarcă laminar pe înclinarea stratelor de cărbune în spațiul excavat al microcarierei ., nu înspre gospodăria reclamanților care se află pe versantul stâng al văii vecine (M.) și nu o pot afecta în vreun fel. În această situație, deformațiile terenului din subsol care au afectat gospodăria reclamanților nu sunt cauzate de activitatea desfășurată în zonă în ultimii ani de către . pentru că acest obiectiv minier nu a exploatat și nu exploatează cărbune în versantul stâng al Văii lui M. unde este amplasată gospodăria reclamanților. A concluzionat expertul că în această situație deformațiile terenului din subsol care au afectat gospodăria reclamanților nu sunt cauzate de activitatea desfășurată în zonă în ultimii ani de către ., fenomenul de destabilizare a versantului cu vatra de . dezvoltându-se înainte ca microcariera . să obțină licență de exploatare a lignitului în zonă.

Pentru motivele expuse, instanța a respins cererea de chemare în garanție a chematei în garanție . ca nefondată.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului E., instanța a reținut următoarele:

Din actele aflate la dosarul cauzei și concluziile expertului specialitatea geologie reiese că, Microcariera L. . fost aprobată la închidere definitivă prin HG nr. 898/22.08.2002. Activitatea fostei Microcariere L. V-VI s-a desfășurat însă în baza licențelor deținute de Societatea Națională a Lignitului Oltenia SA – Tg-J. ale cărei obligații au fost preluate de pârâtele . SA, . SA- S. D. M. Tg. J. ( fostă S.N.L.O) și E. M. de Carieră Motru. În acest sens, s-a reținut că, prin întâmpinarea depusă la dosarul de față de pârâtele au arătat că această au desfășurat activitatea pe baza licenței de exploatare nr. 3498/2002.

În aceste condiții, instanța a apreciat ca nefiind întrunite în cauză cele două elemente prevăzute de art.52 alin.3 din Legea nr.85/2003 în mod cumulativ pentru a se angaja răspunderea Ministerului E., respectiv închiderea minei sau a carierei înainte de . legii minelor și inexistența unei licențe de exploatare. Reținând că pârâtele au desfășurat lucrările în baza unei licențe de exploatare, se apreciază incidente în cauză dispozițiile art.37 alineat 5 din Legea minelor nr.85/2003, potrivit cu care titularul licenței rămâne ținut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activitățile miniere efectuate până la data expirării ori renunțării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării.

Prin urmare, a fost respinsă ca nefondată și cererea de chemare în garanție a chematei în garanție M. E..

În baza art.453 cod pr.civilă au fost obligați în solidar pârâții C. E. Oltenia SA - S. D. M. Tîrgu J. și EMC L. la plata către reclamanți a sumei de 7840,5 lei cheltuieli de judecată corespunzătoare pretențiilor admise și având în vedere renunțarea la capetele de cerere ce au impus efectuarea unei expertize agricole în cauză, din care 3840,5 lei jumătate din taxa de timbru, 2000 lei onorariu avocat și 2000 lei onorarii experți.

Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel apelanții reclamanți P. C., B. I., H. N. și P. V. și de apelanta pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA.

În apelul declarat apelanții reclamanți P. C., B. I., H. N. și P. V. au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond în sensul acordării în integralitate a prejudiciului în cuantum de 407.607 lei, cât și a cheltuielilor de judecată ocazionate în fața instanței de fond.

În motivare s-a arătat că în urma administrării probatoriului s-a pronunțat o hotărâre care nu a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză și nu s-a acordat valoarea de circulație a imobilului pentru care se solicită despăgubiri. Acest lucru deoarece s-a apreciat că în zonă oferta de cumpărare este inexistentă și s-a avut în vedere pe cale de consecință valoarea de reconstrucție a gospodăriei, ținând seama în mod greșit și de gradul de uzură al construcțiilor, de vechimea și materialul din care acestea au fost făcute.

Deși prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză s-a solicitat și valoarea de înlocuire a gospodăriei pe un alt amplasament, iar această valoare a fost stabilită la suma de 407.607 lei și reprezintă prejudiciul real și cert ocazionat reclamanților, instanța a acordat o altă valoare. Cererea vizând suma de 407.607 lei este justificată de faptul că pe actualul amplasament al gospodăriei nu se mai poate obține autorizația necesară efectuării reparațiilor sau reconstrucției, iar pentru a edifica o nouă gospodărie pe un alt teren costurile sunt mult mai mari decât valoarea acordată de către instanță.

S-a mai arătat că practica și literatura de specialitate sunt unanime în a stabili că valoarea acordată nu trebuie să aibă în vedere gradul de uzură sau valoarea de circulație, ci valoarea bunului nou, pentru care se angajează răspunderea delictuală,iar în plus instanța de fond nu a motivat considerentele pentru care a ales varianta acordată cu titlu de despăgubiri.

O altă critică a vizat faptul că în mod greșit la acordarea cheltuielilor de judecată nu a fost acordată și suma de 200 lei, care reprezintă chitanțe pentru contractul de premediere existent la dosar.

La rândul său, în apelul declarat, apelanta pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei, în subsidiar admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și în situația în care se va trece peste cele două excepții invocate, pe fond se solicită admiterea cererii de chemare în garanție formulată de apelanta pârâtă. Într-o altă variantă s-a solicitat, în situația în care se apreciază că este necesară completarea probatoriului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit au fost soluționate cele două excepții invocate, și anume excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece ambele excepții sunt incidente în cauză. Astfel, în mod greșit s-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art.52 alin.3 din Legea nr.85/2003 deoarece, după cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, imobilul în litigiu se află în perimetrul Microcarierei L. V-VI, iar activitatea acesteia a încetat în mod efectiv în perioada 31.12._98. Prin protocolul de predare primire nr._/27.03.2003 acest obiectiv minier a fost predat Direcției Generale de Resurse Minerale din cadrul Ministerului economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri în vederea închiderii și ecologizării sale, aspect conformat prin HG nr.898/22.08.2002. În același sens este și adresa nr.16/24.03.2008 a Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, care confirmă că perimetrul Microcarierei L. V-VI nu a aparținut niciodată SNLO SA Tg-J..

Totodată, obiectivul minier a fost predat prin protocolul din anul 2003, iar lucrările nu au fost demarate datorită faptului că nu au fost încă alocate fonduri bugetare, ceea ce conduce la concluzia că obligația de executare a lucrărilor își are izvorul în lege, fiind expres prevăzută de Legea nr.85/2003, iar debitorul obligației este M. E., Comerțului și mediului de Afaceri. Totodată, după predarea obiectivului Agenția Națională pentru Resurse Minerale a acordat licență de exploatare în zonă către E. SRL Motru și în baza acestei licențe s-au efectuat lucrări de haldare, iar acordarea licenței către alt operator dovedește o dată în plus că acest perimetru nu se afla sub responsabilitatea Societății Naționale a Lignitului SA.

În ceea ce privește Subunitatea UMC L., aceasta își desfășoară activitatea în baza licenței de exploatare nr.3498/24.06.2002, iar locuința reclamanților nu este situată în acest perimetru de licență, neputându-se vorbi despre influența activităților desfășurate de apelanta pârâtă. S-a subliniat că în speță au aplicabilitate dispozițiile art.52 alin.3 din legea 85/2003, deoarece activitatea minieră în perimetrul în discuție a încetat anterior intrării în vigoare a Legii nr.85/2003, iar pentru acest perimetru SNLO SA sau Subunitatea UMC L. nu au avut licență de exploatare.

Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune s-a arătat că acțiunea de față este formulată peste termenul general de prescripției de 3 ani prevăzut de art.3 alin.1 din decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, termen care începe să curgă conform art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958 de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și cel care răspunde de ea.

Pe fondul cauzei s-a solicitat în principal respingerea acțiunii ca nefondată sau în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului, deoarece rapoartele de expertiză întocmite în cauză sunt contrazise de către concluziile studiului condițiilor de stabilitate a terenului în zonele aferente exploatării miniere-Cariera L.-(halda valea Mănăstirii) Microcariera Steic și M. L., studiu întocmit de Universitatea tehnică de Construcții București în anul 1996. Această lucrare a fost însușită de către Primăria Steic și concluzionează că alunecările din zonă care au afectat gospodăriile sunt naturale și nu au fost influențate de activitatea minieră, aceleași concluzii fiind formulate și de Institutul Geologic Român în anul 2012.

Aceste studii relevă că există o cauză amplă pentru alunecările de teren din zonă și anume structura morfologică, cea geologică și cea hidrogeologică a terenului (direcția și panta de curgere a apelor subterane, regimul de curgere a acestora), structură care determină alunecările de teren din zonă, alunecări care sunt influențate de factori naturali. Prin prisma acestor concluzii nu mai există o culpă a societății pârâte, cu atât mai mult cu cât expertul numit de instanță s-a substituit acesteia din urmă și s-a pronunțat și asupra unor chestiuni legate de aplicarea legii, deoarece activitatea din zonă a fost desfășurată începând cu anul 2002 de către ., care nu a prezentat proiecte avizate de aprobare a depunerilor în haldă. Totodată, s-a mai arătat că în condițiile în care expertul constată că terenul nu prezintă degradări, nu se explică transmiterea influențelor negative la imobilele reclamanților, iar experții au ignorat în totalitate planul de analiză și acoperire a riscurilor aprobat la data de 8.04.2012 de către Prefectura Gorj și potrivit căruia în zona Steic există un risc natural de alunecare a terenului.

Pe de altă parte, afirmația expertului că planul de situație instituit pentru exploatarea minieră din perimetrul Microcarierei L. V-VI nu a fost respectat trebuia să fie însoțit de o demonstrație grafică și de un calcul al acestei influențe, iar asemenea lucrări nu au fost realizate. S-a mai criticat și modalitatea în care s-a întocmit expertiza de către domnul expert O. A. în ceea ce privește aspectele tehnice reținute în lucrare, arătându-se că în situația în care nu se face dovada sursei informațiilor prelucrate de către expert, acestea reprezintă simple speculații care nu pot fi avute în vedere.

De asemenea, s-a mai arătat că nu este corectă nici reținerea expertului dată de faptul că nu există documentație de proiect tehnic de închidere și ecologizare a Carierei L. V-VI, deoarece dacă ar fi lipsit acest perimetru nu ar fi fost aprobat la închidere prin hotărâre de guvern.

S-a subliniat că imobilul în litigiu se află la distanță de 280 m spre sud de Halda exterioară Valea lui M. și la 250 m spre vest de perimetrul Microcariei L. V-VI, iar cauza degradării imobilului este reprezentată de vechimea acestuia și materialele folosite, precum și de soluția tehnică de amplasare a imobilelor. Este vorba în cauză despre o construcție veche de aproximativ 100 de ani și edificată fără autorizație de construire, care nu a fost locuită o perioadă îndelungată și nici întreținută corespunzător și nu se justifică stabilirea valorii tehnice a corpului nou de clădire anexat casei țărănești și majorarea acesteia cu valoarea de 60%. În schimb, era necesar ca prețul tehnic să fie corectat cu un coeficient global conform legislației în vigoare de cel puțin 30%.

Apelanta pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA a formulat întâmpinare cu privire la apelul declarat de apelanții reclamanți P. C., B. I., H. N. și P. V. și a solicitat respingerea acestui apel, reiterând aspectele invocate în motivele de apel legate de modalitatea în care expertul numit în cauză a stabilit valoarea imobilului casă de locuit având o vechime de aproximativ 100 ani. S-a arătat că în mod greșit s-a apreciat vechimea casei ca fiind de 33 ani, deși se precizează în expertiză că locuința bătrânească a fost dată în funcțiune în anul 1920 și se stabilește legătura de cauzalitate între fisurarea construcțiilor și activitatea minieră din Microcariera L. V-VI pe baza unor date nereale, care nu sunt susținute de nici o probă. S-a mai arătat că la stabilirea valorii tehnice a imobilului și anexelor a fost utilizat Decretul nr.256/1984, act normativ care este abrogat și, pe de altă parte, nu se referă la stabilirea prețului locuințelor construite din fondurile personale ale persoanelor fizice.

Un alt argument în ceea ce privește greșita stabilire a valorii imobilului este legat de cele două valori distincte, și anume suma de_ lei și, respectiv,_ lei, rezultate în urma calculelor ca urmare a aplicării unor termeni de corecție, care nu au nici un fundament legal, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au prezentat documente pentru lucrările pretinse a fi fost executate la cele două imobile.

S-a mai subliniat că în speță nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.1537 Cod civil, și anume existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției reprezentată de intenției, neglijență sau imprudență.

De asemenea, intimata . Minerale Oltenia SRL a formulat întâmpinare cu privire la apelurile declarate, solicitând respingerea acestora și menținerea hotărârii instanței de fond.

S-a arătat că în mod corect a fost respinsă cererea de chemare în garanție, deoarece nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.72 C.pr.civ. care impun existența unei corespondențe între persoana fizică sau juridică chemată în garanție și persoana care poate fi obligată ca efect al cererii de chemare în garanție. Probatoriul administrat în cauză a demonstrat că nu este întemeiată atragerea intimatei în acest litigiu, deoarece simpla existență a unei licențe de exploatare în zona respectivă și desfășurarea unei activități în acea zonă la o distanță de aproximativ 1000 m de proprietatea reclamanților nu este de natură a dovedi o relație cauzală între activitatea chematei în garanție și prejudiciul invocat. Totodată, studiul tehnic invocat de către apelanta pârâtă atestă avarierea gravă a zonei încă din anul 1996 și conduce la ideea că prejudiciul înregistrat în zonă este independent de activitatea ., aspect confirmat și de lucrarea de specialitate întocmită în cauză.

În întâmpinarea formulată intimatul pârât M. E. a solicitat respingerea celor două apeluri și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a acestui intimat. Această concluzie este întemeiată pe dispozițiile art.39 din Legea nr.85/2003 care impun obligația titularului de licență de a executa și finaliza lucrările de refacere a mediului în perimetrele afectate de lucrări miniere, precum și pe faptul că în speță nu sunt îndeplinite cele două condiții pentru antrenarea răspunderii ministerului de resort, și anume oprirea activității anterior datei de 18.03.2003 și lipsa unei licențe de exploatare.

S-a mai arătat că M. E. are responsabilitatea închiderii și ecologizării obiectivului minier doar în temeiul HG nr.898/2002, ceea ce conduce la concluzia că o eventuală obligație în sarcina intimatului ar exista chiar în situația executării și recepționării lucrărilor de închidere sau ecologizare a zonei. În condițiile în care asemenea lucrări nu au început, responsabilitatea rămâne la operatorul minier.

În ceea ce privește susținerea operatorului minier conform căreia locuința reclamanților nu este situată în perimetrul de licență al UMC L. s-a arătat că este posibil ca aceste imobile să fi fost afectate de exploatarea cărbunelui prestată de către operatorul minier, chiar dacă acest imobil ar fi în afara perimetrului de licență, în timp ce M. E. nu a realizat niciodată activități de exploatare.

De asemeni, apelanții reclamanți P. C., B. I., H. N. și P. V. au formulat întâmpinare cu privire la apelul declarat de apelanta pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA, solicitând respingerea acestui apel. S-a arătat că nu sunt întemeiate nici excepția lipsei calității procesuale pasive a Societății C. E. Oltenia SA și nici excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece pe de o parte în speță nu sunt incidente dispozițiile art.52 alin.2 din legea nr.85/2003 pentru ca operatorul minier să fie exonerat de răspundere și nici nu se poate vorbi despre prescripția dreptului material la acțiune, deoarece în speță este vorba despre un proces distructiv permanent.

S-a menționat că documentele existente în cauză atestă că lucrările în zonă au fost realizate pe baza licenței de exploatare nr.3498/24.06.2002 eliberată de ANRM București și pe cale de consecință cea de-a doua condiție prevăzută de art.52 din Legea nr.85/2003 referitoare la lipsa unei licențe de exploatare nu este îndeplinită.

Pe de altă parte, s-a arătat că față de reclamanți ministerul de resort este terță persoană și în raport de dispozițiile art.998 din Codul civil de la 1864 acesta răspunde independent de existența sau nu a unei licențe de exploatare.

Pe fondul cauzei s-a arătat că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de răspunderea civilă delictuală și pe de altă parte fapta ilicită constă tocmai în nerespectarea perimetrului minier pentru care a obținut licență de exploatare, deoarece a realizat lucrări de exploatare în spațiul de protecție al construcțiilor, și anume în zona de siguranță a satului Steic. Operatorul minier a folosit pentru haldarea sterilului rezultat din excavări doar o singură haldă, și anume Halda Valea lui M., deși au fost proiectate inițial trei halde exterioare, iar procedând în acest mod a fost supradimensionată singura haldă folosită, ceea ce a generat presiuni asupra terenului și destabilizarea acestuia. De asemenea, locul de depozitare a sterilului a fost ales fără realizarea în prealabil a unui studiu geotehnic de caz, obligatoriu pentru asemenea proiecte, astfel încât halda a fost situată pe un teren argilos, nisipos și instabil și într-o zonă în care se exploatase cărbune în subteran.

O a doua categorie de fapte ilicite săvârșite de către apelanta pârâtă este reprezentată de faptul că deși avea o obligație legală, operatul minier nu a luat toate măsurile care se impuneau la încetarea activității de exploatare în sensul prevăzut de art. 37 alin. 3 din Legea nr. 85/2003, iar prejudiciul a fost cuantificat de către lucrările de specialitate întocmite în cauză. S-a concluzionat că acest prejudiciu a fost în mod corect stabilit și nu se impune refacerea probatoriului administrat în fața instanței de fond.

Analizând apelul declarat de apelanta pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj tribunalul reține că este învestit să analizeze cu prioritate, ca și critică în apel, soluția pronunțată de instanța de fond asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei chemată în judecată Societatea C. E. Oltenia SA și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Societatea C. E. Oltenia SA, aceasta se întemeiază pe susținerea că M. L., în al cărei perimetru de exploatare se află terenul în litigiu și-a încetat activitatea în anul 1998, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr.85/2003 și, pe cale de consecință, obligațiile de refacere a mediului nu mai aparțin operatorului minier, ci ministerului de resort.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă însă că, deși activitatea Minei L. V-VI a încetat în anul 1998, microcariera fiind aprobată la închiderea definitivă prin HG nr.898/2002, activitatea fostei Microcariere L. V-VI s-a desfășurat în baza licenței de exploatare nr.3498/2002 deținută de Societatea Națională a Lignitului Oltenia SA–Tg-J., ale cărei obligații au fost preluate de pârâtele chemate în judecată . SA, . SA-S. D. M. Tg-J. și E. M. de Carieră Motru. Din acest motiv corect s-a reținut de către instanța de fond că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.37 alineat 5 din legea nr.85/2003 care prevăd că titularul licenței rămâne ținut, potrivit regulilor răspunderii civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa prin activitățile miniere efectuate pana la data expirării ori renunțării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau a administrării, excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei pârâte Societatea C. E. Oltenia SA fiind soluționată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.37 din Legea 85/2003.

În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune invocată în raport de obligația de redare a terenului în circuitul agricol, aceasta este întemeiată pe susținerea că termenul prevăzut de art.8 din Decretul lege nr.167/1998 a început să curgă la momentul în care reclamanții au cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea, moment care este dat cel mai târziu de data închiderii minei, și anume anul 1998.

Tribunalul reține însă că fapta ilicită pe care își întemeiază reclamanții pretențiile are caracter continuu, deoarece imobilele proprietatea reclamanților sunt în continuare afectate de activitățile de exploatare minieră și dată fiind continuitatea faptei delictuale care se desfășoară și în prezent practic termenul de prescripție nu a început să curgă. Pe de altă parte, tribunalul apreciază că nu se poate invoca în apărare de către pârâta Societatea C. E. Oltenia SA propria omisiune de a respecta prevederile legale în ceea ce privește obligația operatorului minier de a reda în circuitul agricol terenurile afectate de exploatările miniere. Astfel, legea nr.85/2003 stabilește o obligație legală în sarcina operatorului minier, iar acesta din urmă nu poate opune excepția prescripției dreptului la acțiune atâta timp cât se află în culpă pentru nerespectarea acestei obligații legale, considerente pentru care soluția instanței de fond de respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune apare ca fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.3 și art.8 din Decretul lege nr.167/1998.

De asemenea, a mai fost criticată sentința instanței de fond pentru instituirea obligației de a repara prejudiciul creat în patrimoniul reclamanților prin deteriorarea imobilelor deținute în proprietate de către aceștia, arătându-se că nu există legătură de cauzalitate între activitatea minieră desfășurată de Societatea C. E. Oltenia SA și prejudiciul cauzat reclamanților.

Tribunalul apreciază însă că și aceste critici sunt neîntemeiate, deoarece lucrările de specialitate întocmite în cauză au confirmat existența prejudiciului în patrimoniul reclamanților (și reprezentat de deteriorarea imobilelor), dar și a cauzelor producerii acestui prejudiciu, și anume activitatea minieră desfășurată în zonă de aproximativ 30 de ani de către entități al căror continuator al personalității juridice este Societatea C. E. Oltenia SA. Astfel, în considerentele celor două expertize realizate în fața instanței de fond s-a concluzionat, cu argumente științifice și bazate pe constatări personale, că zona Steic se află în aria de risc și influență a lucrărilor miniere, iar situația actuală a fost generată de faptul că la momentul executării lucrărilor miniere nu s-au respectat proiectul de execuție și planurile de exploatare și ecologizare a zonei.

De asemeni, în mod corect instanța de fond nu a avut în vedere, pentru stabilirea raportului de cauzalitate, concluziile studiului întocmit de Universitatea Tehnică de Construcții București în anul 1996 invocat de către apelanta pârâtă, deoarece este vorba despre un studiu realizat în urmă cu 18 ani și care nu reflectă situația actuală, iar lucrările de specialitate întocmite în cauză au confirmat alunecările de teren existente în zonă, alunecări grefate atât pe factori naturali, cât și pe factori externi care au amplificat efectele factorilor naturali. Totodată, nici concluziile formulate de Institutul Geologic Român în anul 2012 nu vor fi avute în vedere deoarece acestea nu au analizat toate aspectele supuse dezbaterii în dosarul de față, aspecte care au fost analizate de lucrările de specialitate întocmite în cauză. Nici argumentele invocate în apelul declarat de Societatea C. E. Oltenia SA legate de afirmațiile expertului conform cărora planul de situație întocmit pentru exploatarea minieră nu a fost respectat și că aceste afirmații trebuiau demonstrate nu vor fi însușite de către instanța de apel, deoarece nu expertul trebuia să dovedească inexistența acestor elemente, ci pârâta chemată în judecată trebuia să probeze că a realizat lucrările menționate în planul de situație și, totodată, că există documentație de proiect tehnic de închidere și ecologizare a Carierei L. V-VI, însă nu a administrat o asemenea probă.

În mod corect instanța de fond nu a reținut nici apărarea legată de faptul că deteriorarea imobilului este generată de vechimea acestuia și de lipsa unei autorizații de construire, deoarece lucrarea de specialitate întocmită de domnul expert R. D. a confirmat că deteriorarea imobilului este rezultatul direct al alunecărilor de teren generate de lucrările minere din zonă, iar pe de altă parte lipsa autorizației de construire atrage cel mult o răspundere contravențională și nu lipsa despăgubirii pentru săvârșirea unei fapte delictuale.

Tribunalul apreciază, de asemenea, că în speță sunt incidente dispozițiile art.998-999 cod civil referitoare la răspunderea civilă delictuală a pârâtei chemate în judecată, făcându-se dovada de către reclamanți atât a prejudiciului existent în patrimoniul lor, dar și a faptei delictuale a pârâtei chemate în judecată li a legăturii de cauzalitate între cele două elemente, culpa pârâtei Societatea C. E. Oltenia SA decurgând din nerespectarea, cu ocazia derulării operațiunilor miniere, a planurilor de situație și a proiectelor tehnice prevăzute de lege și care aveau ca scop tocmai preîntâmpinarea unor asemenea prejudicii.

De altfel, și în situația în care s-ar reține că pârâta nu a deținut o licență de exploatare pentru realizarea lucrărilor în perimetrul în care se află imobilele reclamanților s-ar antrena, totuși, răspunderea pârâtei chemate în judecată, ca urmare a faptei delictuale constând în realizarea unor lucrări de exploatare minieră care nu au la bază o autorizație emisă de organele abilitate. De altfel, acțiunea civilă de față este întemeiată chiar pe principiul răspunderii civile delictuale și, după cum s-a arătat, în speță sunt îndeplinite toate condițiile incidenței acestei răspunderi, căci probatoriul administrat în cauză a atestat existența unui prejudiciu, a unei fapte delictuale (lucrările miniere realizate peste limitele aprobate pentru Microcariera L. V-VI) precum și a legăturii de cauzalitate între acest prejudiciul și fapta delictuală.

O altă critică realizată de apelata pârâtă a vizat greșita respingere a cererii de chemare în garanție formulată împotriva Ministerului E. și împotriva ., apreciindu-se că în mod corect ar fi trebuit admisă această cerere de chemare în garanție.

Analizând această critică tribunalul constată că, după cum în mod corect s-a arătat de către instanța de fond, prejudiciul a cărui reparație se solicită în cauza de față este rezultatul activității directe și continue a lucrărilor miniere de subteran realizate în zonă, iar chemata în garanție . a realizat lucrări care nu au influență asupra gospodăriei reclamanților prin modalitatea de poziționare și înclinare a straturilor de cărbune. În ceea ce privește M. E., după cum s-a arătat cu ocazia verificării incidenței excepției lipsei calității sale procesuale pasive, acesta nu are nicio responsabilitate în cauză ca urmare a faptului că pentru zona în litigiu a existat licență de exploatare și deci nu au incidență dispozițiile art.52 alin.3 din Legea nr.85/2003 care ar atrage răspunderea ministerului de resort.

La rândul lor, în apelul declarat, apelanții reclamanți au criticat sentința de fond pentru neacordarea sumei de_ lei cu titlu de contravaloare a prejudiciului înregistrat în patrimoniul lor, apreciind că această sumă reprezintă prejudiciul real și cert ocazionat de activitatea pârâtei chemată în judecată.

Tribunalul constată însă că, după cum se reține în lucrarea de specialitate întocmită de domnul expert R. D., valoarea de_ lei reprezintă valoarea tehnică de reconstruire a imobilelor proprietatea reclamanților, avându-se în vedere gradul de uzură existent la momentul de față, dar și valoarea de circulație a acestui imobil. Nu poate fi acordată valoarea solicitată de apelanții reclamanți și care reprezintă contravaloarea unei construcții similare noi la momentul actual de reconstrucție, deoarece aceasta ar însemna o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților prin acordarea unui prejudiciu care nu există în patrimoniul lor. Astfel, potrivit principiului reparației integrale a prejudiciului, acesta trebuie să fie cert și actual, iar caracterul cert al prejudiciului presupune faptul că acesta este sigur, atât în privința existenței, dar și în privința posibilității de evaluare (cuantificarea exactă în raport de datele reale și nu în raport de repere eventuale, care presupun elemente incerte și viitoare). Cum, ca urmare a activității miniere realizate în zonă, reclamantul se află în imposibilitatea de a folosi imobilele, prejudiciul înregistrat în patrimoniul lor este reprezentate de echivalentul reconstrucției acestor imobile în situația existentă, cu gradul de uzură aferent, iar instanța de fond a acordat reclamanților tocmai această valoare, apelul fiind nefondat sub acest aspect.

De asemenea, neîntemeiată este și critica legată de neacordarea cu titlul de cheltuieli de judecată a sumei de 200 de lei reprezentând contravaloare contract de premediere, deoarece această valoare nu a fost achitată în cadrul procesului de față (procedura de mediere nu era obligatorie pentru litigiul de față în raport de dispozițiile legale aplicabile la data formulării cererii de chemare în judecată) și deci nu se circumscrie cheltuielilor de judecată menționate în art.453 Cod procedură civilă.

În consecință, în baza art.480 Cod procedură civilă, pentru considerentele arătate, vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanții reclamanți P. C., CNP_, domiciliat mun. Dr.Tr.S., ., ., B. I., domiciliat în Motru, . ., H. N., CNP_, domiciliată în Municipiul Motru, ..46, jud.Gorj și P. V., CNP_, domiciliat în municipiul Motru, ..1, . și de apelanta pârâtă Societatea C. E. Oltenia SA, cu sediul în mun. Tg-J., ., nr.5, jud. Gorj, tel. 0253/_, nr. înregistrare ORC J_, CUI_, împotriva sentinței civile nr.1169/02.07.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații pârâți S. D. M. Tg-J., cu sediul în municipiul Tg-J., ..1-15, jud.Gorj, tel.0253/_, nr.înregistrare ORC J_, CUI_ și U. M. de Carieră L., cu sediul în comuna Cătunele, . și intimații chemați în garanție . Minerale Oltenia SRL Motru, cu sediul în Motru, . B, Agenția Națională pentru Resurse Minerale, cu sediul în București, ., sector 1, și M. E., cu sediul în București, Calea Victoriei nr. 152.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2014 la Tribunalul Gorj.

Președinte,

G. R.

Judecător,

N. B.

Grefier,

L. P.

Red. NB

j.f.T. M.

ex. 13

N.B. 19 decembrie 2014

← Acţiune posesorie. Decizia nr. 184/2014. Tribunalul GORJ		Contestaţie la executare. Decizia nr. 202/2014. Tribunalul GORJ →

Pretenţii. Decizia nr. 1266/2014. Tribunalul GORJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 1266/2014. Tribunalul GORJ