Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4090/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4090/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 30-07-2014 în dosarul nr. 6101/318/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 767/2014
Ședința publică de la 30 Iulie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. S. S.
Judecător A. L. T.
Grefier L. P.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul reclamant C. C. împotriva sentinței civile nr.4090/19.06.2014, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. S., B. S., B. M. I. și B. M., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant personal și asistat de avocat P. A., intimații pârâți B. S. și B. S. personal și asistați de avocat B. M. în substituirea domnului avocat N. N. N., răspunzând totodată și pentru intimata pârâtă B. M. I. și intimata pârâtă B. M., martorul Latea M., lipsă fiind martorul N. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat B. M. pentru intimații pârâți B. S., B. S., B. M. I. arată că renunță la audierea martorului N. G. precizând că acesta a fost audiat de instanța de fond.
În conformitate cu disp. art. 321 Cod procedură civilă se audiază martorul Latea M. a cărui declarație se consemnează în scris și se atașează la dosarul cauzei.
Avocat P. A. pentru apelantul reclamant depune la dosar adeverință medicală pentru a dovedi că numita C. T., mama reclamantului este clinic sănătoasă, fiind aptă pentru a crește un copil.
Intimatul pârât B. S. depune la dosar extras SMS-uri și precizează că pe rolul judecătoriei se află un dosar având ca obiect stabilirea domiciliului minorei, pe calea dreptului comun.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat se constată apelul în stare de judecată și se acordă cuvântul.
Avocat P. A. pentru apelantul reclamant solicită admiterea apelului, schimbarea soluției instanței de fond în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, cu cheltuieli de judecată în apel constând în onorariul de avocat în cuantum de 300 lei. Susține apărătorul apelantului reclamant că motivarea instanței de fond în sensul că nu există aparența de drept este străină de natura cauzei având în vedere că apelantul reclamant este tatăl minorei, iar domiciliul minorei trebuie stabilit în primul rând la domiciliul părinților. Se impune ca locuința minorei să fie la tatăl său, din probele administrate în cauză rezultă că bunica paternă se ocupă de creșterea și îngrijirea minorei. Mai susține apărătorul apelantului reclamant că prin schimbarea domiciliului minorei este afectată însăși integritatea psihică a acesteia.
Avocat B. M. pentru intimații pârâți B. S., B. S., B. M. I. solicită respingerea apelului, menținerea soluției instanței de fond, cu cheltuieli de judecată. Precizează că nu sunt îndeplinite condițiile în vederea admiterii cererii pe calea ordonanței președințiale, că minora este bine îngrijită de bunici materni, iar din declarațiile de la dosarul cauzei rezultă că apelantul reclamant s-a plictisit după o lună de creștere a copilei și a încredințat-o bunicii.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 07.05.2014 sub nr._ pe rolul Judecătoriei Târgu-J., reclamantul C. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții pârâții B. S., B. S., B. M. I., B. M. ca, pe cale de ordonanță președințială, să fie obligați pârâții să îi restituie minora C. D.-A..
În motivare, reclamantul a arătat că minora este fiica sa iar din luna ianuarie se află la familia B. S., care este tatăl concubinei sale, pârâta B. M. I., care nu se află în țară. Reclamantul a susținut că, la rugămintea bunicilor materni, a lăsat minora la ei, dar a aflat la scurt timp că minora este prost întreținută, este lăsată să umble murdară. Pentru a se convinge a mers împreună cu tatăl său, într-o vizită neanunțată iar minora era foarte murdară provocând plânsul tatălui său. Pârâtul a arătat că la domiciliul său fetița era bine întreținută, mama sa îl ajuta la întreținerea minorei, acordându-i acesteia toate condițiile decente de trai, tatăl său, cu care locuiește, având venituri continue, lucrând la CEO. Pârâtul a menționat că a aflat că minora este dusă și la o mătușă la Brătuia, întrucât părinții concubinei lucrează și nu are cine să o îngrijească în acest timp pe minoră.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 996 cpc și art. 194 cpc.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru.
Legal citat, pârâta s-a prezentat la judecata cauzei, însă nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, cu martori și cu interogatoriul părților.
Au fost depuse, în copie, extrasul din certificatul de naștere ale minorei, cărțile de identitate a reclamantului și ale pârâților, extrase transfer bancar nr_/30.01.2014, nr_/10.01.2014, nr_/24.02.2014, nr_/02.04.2014 ,,formular acceptantă transfer nr_/18.06.2014, carte de muncă a pârâtei B. S., dovada nr 9/06.06.2014 emisă de Primăria Rovinari, adeverința medicală eliberată pe numele C. D. A. la data de 18.06.2014, adeverință de la locul de muncă al pârâtei B. S. cu nr 28/09.06.2014, înscrisuri sub semnătură privată ,,caracterizări” efectuate de T. D. și J. N. M., referatele de anchetă psihosocială întocmite la locuințele părților.
Prin sentința civilă nr.4090/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată de C. C. în contradictoriu cu pârâții B. S., B. S., B. M. I., B. M. și a fost obligat reclamantul la plata către pârâți a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că din relația de concubinaj dintre reclamant și pârâta B. M. S. a rezultat minora C. D.-A., născută la data de 19.12.2012. În prezent, mama minorei este plecată în străinatate iar minora se află în întreținerea bunicilor materni, B. S. și B. S.. La momentul plecării în străinătate a mamei, respectiv în decembrie 2013, minora a rămas în îngrijirea tatălui, însă acesta a dus minora la bunicii materni din luna ianuarie 2014.
A mai reținut instanța de fond că reclamantul a solicitat ca, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună „restituirea” minorei, susținând că aceasta nu este bine îngrijită în familia bunicilor materni.
Potrivit art. 996 Cod proc. civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Așadar, procedura ordonanței președințiale este conform art. 996 Cod proc. civ., o procedură specială pentru admisibilitatea căreia trebuie întrunite cumulativ anumite cerințe: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
Aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă, din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
În acest context, instanța reține că, la plecarea în străinătate a mamei, minora a rămas în îngrijirea tatălui, iar acesta a încredințat copilul bunicilor materni la aproximativ o lună de la plecarea mamei, respectiv în luna ianuarie 2014. Din declarațiile martorilor și din conținutul raportului de anchetă socială efectuat la domiciliul bunicilor materni a reieșit că minora este atașată de bunicii materni, este bine îngrijită și se bucură de afecțiunea acestora. Totodată, martorii au declarat că bunicii materni se implicau în creșterea minorei și anterior plecării fiicei lor în străinătate, cei doi concubini și minora stând în timpul zile la domiciliul bunicilor materni, plecând noaptea la casa reclamantului .
In privința condițiilor materiale, din concluziilor celor două anchete sociale, instanța reține că atât familia reclamantului cât și bunicii materni au condiții decente de trai. Astfel, reclamantul locuiește în . imobil format din șase camere, împreună cu părinții, bunicii, fratele și unchiul acestuia. S-a reținut de instanța că, în perioada conviețuirii celor doi concubini, mama minorei și copilul beneficiau de o cameră separată, de 12 mp, bine mobilată. Referitor la condițiile materiale ale pârâților, ancheta socială a concluzionat că bunicii materni dețin în proprietate personală o locuință compusă dintr-o cameră și dependințe, dotată cu cele necesare pentru un trai decent.
În privința relațiilor persoanele, din concluziile anchetei sociale, din declarațiile pârâților și martorilor B. N. C., N. G., reiese că minora este atașată de bunicii materni, legătura dintre copil, mamă și bunicii materni fiind foarte puternică.
În privința mijloacelor financiare, instanța a reținut că reclamantul nu are un serviciu însă familia sa are condiții materiale și financiare, luându-se în calcul pensia bunicilor și salariul tatălui reclamantului. În ceea ce o privește pe mamă, se are în vedere că aceasta lucrează în prezent în Anglia ca muncitor necalificat la un restaurant cu un venit lunar de 900 lire/lună iar veniturile totale ale familiei sunt de 4850 lei (salariul mamei și al bunicii materne).
Din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanța nu a identificat situații concrete din care să rezulte că minora ar fi fost expusă unor stări de pericol sau neglijare. Susținerile reclamantului în privința proastei întrețineri a copilului care să îi pune în pericol viața nu a fost susținută cu probe concrete, mai mult au fost combătute de declarațiile martorilor B. N. C., N. G. și concluziile anchetei sociale efectuate la domiciliul bunicilor materni.
Prin prisma situației de fapt reținute anterior, instanța a avut în vedere că, potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
În acest sens, instanța a avut în vedere că interesul copilului ce trebuie avut în vedere este legat nu numai de posibilitățile materiale ale părinților, ci și de gradul de preocupare pe care părinții îl manifestă pentru copil în funcție de situația existentă la acest moment.
Prin urmare, raportat la situația de fapt reținută, la constatările referatelor de anchetă psihosocială și la condițiile pe care fiecare dintre părinți le-ar putea oferi copiilor, instanța a apreciat că în acest moment nu este în interesul superior al minorei, să schimbe atât de des mediul în care a fost obișnuită, cu atât mai mult cu cât însuși tatăl reclamant a avut încredere în bunicii maternii când le-a încredințat copilul, astfel încât aparența de drept nu este în favoarea reclamantului. Deși ambii părinți și familiile acestora par a fi atașați și interesați de copil, pentru acest moment nu se justifică urgența în luarea măsurii provizorii de încredințare a copilului către tatăl reclamant, nefiind în interesul copilului ce are o vârstă fragedă această instabilitate în privința locației și a persoanelor cu care este obișnuită, mai ales că măsura luată pe calea ordonanței președințiale este vremelnică și operează numai până la soluționarea pe fond a cererii de încredințare a minorului. Instanța a apreciat că adaptarea unui copil încă foarte mic, (1 an și șapte luni), cu modificarea frecventă a mediul în care se obișnuiește, schimbarea bruscă a condițiilor de viața și a persoanelor din jur, nu poate conduce decât la o situație dificila pentru copil.
Așadar, instanța a apreciat că este de preferat ca, la acest moment să nu se dispună măsuri provizorii de natură a schimba viața minorei de până acum, ci dimpotrivă de a se menține pe cât posibil un mediu de viață deja familiar, mai ales în condițiile în care reclamantul nu a justificat urgența în luarea măsurii în condițiile în care nu a făcut dovada unui tratament neglijent din partea bunicilor materni care să pună în pericol copilul.
Având în vedere că cerințele de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială trebuie întrunite cumulativ, iar în speță nu s-a constatat aparența de drept în favoarea reclamantului și nici condiția urgenței, cererea a fost respinsă fără a mai fi necesară analizarea celorlalte condiții de admisibilitate.
Reținând culpa procesuală a reclamantului și având în vedere că pârâții au făcut dovada efectivă a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, depunând la fila 14 a dosarului chitanța nr 17/22.05.2014, în temeiul art. 453 cpc, instanța a admis cererea pârâților și a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul C. C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că instanța de fond nu a avut în vedere interesul minorei, acela de a crește alături de unul din părinții săi, în condițiile în care mama minorei este plecată în străinătate, minora aflându-se în prezent la bunicii materni.
Că instanța de fond nu a avut în vedere că stabilirea locuinței la o altă rudă decât părinții minorei se face în mod excepțional – în caz de deces al părinților, decăderea acestora din drepturile părintești, sau executarea unei pedepse privative de libertate ori în speță, tatăl minorei se poate ocupa de aceasta.
Instanța de fond nu a făcut o corectă apreciere a probelor, tatăl minorei dispunând de condiții materiale pentru creșterea și întreținerea minorei, și moral asigurând un climat corespunzător.
Tribunalul analizând sentința 4090/19.06.2014 prin prisma criticilor formulate, constată și reține că acestea sunt întemeiate așa încât în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, apelul va fi admis, schimbată sentința în sensul admiterii cererii și obligării pârâților să înapoieze reclamantului pe minora C. D. A., pentru următoarele considerente:
Minora C. D. A., născută la 19.12.2012 din relația de concubinaj a reclamantului C. C. și pârâtei B. M. S., a fost crescută până în luna ianuarie 2014 în domiciliul reclamantului, de cei doi părinți și bunicii paterni ai minorei.
În luna decembrie 2013, deci la momentul în care minora a împlinit vârsta de un an, mama acesteia a plecat în străinătate, lăsând copilul în întreținerea concubinului său – reclamantul din prezenta cauză și a părinților acestuia, în ., demonstrând că în cunoștință de cauză asupra condițiilor materiale și morale, lasă fetița pe perioada cât nu este în țară.
Potrivit prevederilor art. 996 Cod procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări – ori în speță, instanța de fond în cadrul acestei proceduri speciale, trebuia să constate dacă sunt îndeplinite cumulativ aceste condiții de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială și numai în acest context să pășească la admiterea cererii sau la respingerea ei.
Desigur că art. 996 Cod procedură civilă, oferă cadrul general de soluționare a cererii de ordonanță președințială, însă se impuneau a fi avute în vedere și dispozițiile art. 503 cod civil și art. 505 Cod civil care dispun imperativ asupra modului de exercitare a autorității părintești, atât pentru copilul din căsătorie cât și pentru cel din afara căsătoriei, legiuitorul statuând că părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească.
Se constată că acestor dispoziții legale, precum și art. 507 Cod civil – potrivit cu care dacă unul din părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească – instanța de fond nu le-a dat nici o eficiență juridică, pronunțând o sentință care nu este la adăpost de orice critică.
Procedând în acest mod, au fost lăsate fără eficiență juridică prevederile art. 503, art. 505 și art. 507 Cod civil, reclamantul fiind lipsit de posibilitatea de a exercita autoritatea părintească asupra creșterii minorei în condițiile în care mama minorei este plecată din țară.
Astfel, apelantul-reclamant C. C. este tatăl minorei C. D. A. și împreună cu concubina sa – pârâta din prezenta cauză, s-a ocupat de creșterea și îngrijirea copilului încă de la nașterea acesteia, în domiciliul său din ., ajutat de părinții săi, până în ianuarie 2014, inclusiv.
Aspectul că mama minorei a plecat din țară în decembrie 2013 și a lăsat fetița în grija tatălui și a părinților acestuia, demonstrează că de comun acord au luat această hotărâre și cu convingerea că interesul minorei este să fie îngrijită de tatăl și bunicii săi paterni, familia C.. Desigur că și bunicii materni ai minorei au dreptul la legături cu nepoata lor, ambele familii trebuind să colaboreze pentru a asigura copilului cele mai bune condiții de creștere și îngrijire. Atât reclamantul cât și părinții săi – familia C. și părinții concubinei sale – familia B., trebuie să contribuie la buna creștere a minorei fără ca aceasta să devină un obiect de dispută între ei.
Prin prisma acestor considerente, tribunalul apreciază că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 996 Cod civil, urmând ca minora să fie înapoiată tatălui său, apelantul-reclamant C. C..
Văzând și dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul reclamant C. C.-CNP_, cu domiciliul in comuna Fărăcășești, . Gorj, împotriva sentinței civile nr.4090/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu în contradictoriu cu intimații pârâți B. S.-CNP_, B. S.-CNP_, ambii cu domiciliul in Rovinari, . G 9, ., B. M. I.-CNP_, cu domiciliul procesual ales la familia B. domiciliul in Rovinari, . G 9, ., B. M., cu domiciliul în comuna Dănești, ..
Schimbă sentința în sensul că admite cererea și obligă pârâții să înapoieze reclamantului pe minora C. D. A., născută la 19.12.2012.
Obligă pârâții la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 30.07.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. S. S. | Judecător, A. L. T. | |
Grefier, L. P. |
Red. ALT
J.f.P. M.
Dactilografiat L.P/5ex/ 31 Iulie 2014
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 778/2014. Tribunalul GORJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3051/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
