Grăniţuire. Decizia nr. 459/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 459/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 629/318/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr.459
Ședința publică din 09 mai 2014
Completul compus din:
Președinte N. B.
Judecător V. B.
Grefier E. C.
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți U. A. Teritorială . L. al Comunei Turcinești împotriva sentinței civile nr.9114/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg–J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul pârât L. B..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic C. S., pentru apelanții reclamanți U. A. Teritorială . L. al Comunei Turcinești și intimatul pârât L. B., asistat de avocat B. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, având în vedere precizarea părților că nu mai au alte cereri de formulat, apelul fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe apel.
Consilier juridic C. S., pentru apelanții reclamanți U. A. Teritorială . L. al Comunei Turcinești, a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, arătând că hotărârea instanței de fond este netemeinică, în sensul că nu este corectă susținerea instanței că nu se poate stabili linia de hotar dintre părți în lipsa unei acțiuni în revendicare. Este vorba despre două acțiuni distincte care pot fi formulate separat, iar instanța de fond trebuia să delimiteze cele două fonduri, în sensul stabilii liniei de hotar. De asemeni, pe fondul cauzei probele atestă că au fost modificate limitele de proprietate de la cumpărarea terenului de către intimatul pârât. A solicitat obligarea acestuia din urmă la plata cheltuielilor de judecată .
Avocat B. N., pentru intimatul pârât L. B., a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond. A arătat că în cauză este vorba despre o acțiune în grănițuire în care fiecare parte trebuie să-și dovedească posesia, iar pârâtul a demonstrat că deține acte de proprietate, și anume o hotărâre judecătorească pentru întreaga suprafață. În cauză a fost realizată o expertiză tehnică de specialitate și în ambele variante ale acesteia s-a concluzionat că pârâtul respectă linia de hotar și deține o suprafață mai mică decât cea din actele de proprietate. A solicitat obligarea apelanților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub numărul_ reclamanții . primar G. V. și Consiliul L. al Comunei Turcinești au chemat în judecată pe pârâtul L. B., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar care desparte ulița cunoscută sub denumirea de la M. de terenul pe care-l deține acesta, cu obligarea pârâtului să-și retragă gardul, iar în caz de refuz autorizarea reclamanților să procedeze la demolare pe cheltuiala pârâtului. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că U. A.-Teritorială . unei ulițe comunale situată în satul Turcinești, cunoscută sub denumirea ulița de la M., cu vecinătățile: la N-proprietari particulari, la S-proprietari particulari printre care și pârâtul L. B., la E-drumul județean 664, la V-Canal Pietroasa și Dealul B. și că pârâtul a construit un gard de piatră, fără autorizație, diminuând ulița în cauză cu aproximativ un metru, afectând proprietatea publică a comunei îngreunând accesul către gospodăriile amplasate pe artera respectivă. Se susține că prin aceste demersuri ilegale de sporire a proprietății sale, pârâtul a procedat la introducerea în curtea casei lui a stâlpului electric pe care este amplasat transformatorul ce alimentează cu energie electrică circa 40% din proprietățile din satul Turcinești și că în repetate rânduri nu a permis echipelor de intervenție de la CEZ Distribuție să remedieze unele defecțiuni ce au apărut la transformator, în acest fel cetățenii satului Turcinești au fost privați de energie electrică. După introducerea transformatorului în curte pârâtul a formulat solicitări la CEZ Distribuție să mute transformatorul din curtea lui sau să i se plătească chirie.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Cod proc. civ.
Cererii i s-au anexat următoarele înscrisuri: procesul verbal al Consiliului satului din 25.05.1930 de inventariere a ulițelor, hartă cadastrală și hartă din PUG al comunei Turcinești, adresa nr._/28.08.2012, sentința civilă nr._/2012 a Judecătoriei Tg-J..
La data de 04.02.2013 pârâtul L. B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. În motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că nu a construit el zidul de piatră ci tatăl său, aspect ce-l dovedește cu sentința civilă nr.2968/17.05.2006 și martori, că dimensiunile uliței există și în prezent, respectiv în anumite puncte se respectă lățimea de 7,5 m, iar în punctele în care nu se respectă lățimea invocată de reclamantă se face vinovat V. G. deoarece acesta a avizat construcțiile fără autorizație a vecinului de la Nord P. G.. Consideră pârâtul că pentru stabilirea liniei de hotar corecte trebuie introduși și ceilalți proprietari Pălită G., V. M., Girgoroiu G., Ș. C., B. M., L. O., D. V. și M. I. și că hărților cadastrale depuse de reclamantă arată clar și fără echivoc că toate delimitările proprietăților sunt în linii drepte, numai proprietatea lui P. G. face excepție.
Tot prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J..
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art.115,161,163,172,215 Cod proc. civilă.
La data de 25.02.2013 reclamanții . L. Turcinești au formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției autorității de lucru judecat, cu motivarea că instanța, prin sentința civilă nr._/2012 a Judecătoriei Tg-J. nu s-a pronunțat asupra fondului, acesta fiind motivul pentru care au inițiat prezenta acțiune.
Consideră că în ceea ce privește starea de fapt, nu are importanță stabilirea cu exactitate dacă zidul de piatră care delimitează proprietatea pârâtului a fost construit de tatăl acestuia, de pârât împreună cu tatăl său singur; determinant pentru tranșarea litigiului este faptul că zidul a fost ridicat fără autorizație afectând domeniul public, că prin ridicarea acestei împrejmuiri neautorizate proprietatea pârâtului a fost extinsă și asupra domeniului public afectând o cale de acces de utilitate publică și afectând un serviciu de utilitate publică-alimentarea cu energie electrică a satului Turcinești. În ce privește acuzele pe care pârâtul le aduce celorlalți vecini arătă că l-a chemat în judecată doar pe numitul L. B. pentru grănițuire deoarece el este singurul care a ocupat o parte din domeniul public extinzându-și proprietatea. Observând Planul Cadastral și registrul general al posesorilor ale comunei Turcinești,documente întocmite în perioada 1985-1989 reclamanții concluzionează că la acea dată terenul deținut de L. B. avea 2012 m.p., iar în prezent are 2350 m.p. după cum el însuși arată prin schițele cadastrale prezentate și astfel este evident faptul că pârâtul și-a mărit proprietatea însușindu-și o parte din domeniul public. Arată că între proprietatea pârâtului și „Ulița de la M." este evidențiată o zonă care era liberă la acea dată (1985-1989) pe suprafața căreia sunt marcați stâlpii pentru energie electrică, zonă care acum, în teren, nu mai este liberă deoarece pârâtul a împrejmuit-o alături de proprietatea sa, iar litigiul pe care pârâtul arată că îl are cu CEZ Distribuție demonstrează faptul că inițial stâlpul și transformatorul electric au fost amplasați pe domeniul public și apoi au fost împrejmuiți de către pârât; altfel amplasarea nu era posibilă pe un teren proprietate privată decât cu acordul proprietarului evitându-se aceste neînțelegeri.
A depus, în copie, inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Turcinești, aprobat prin Hotărârea Consiliului L. nr.13/13.08.1999.
La termenul de judecată din 27.02.2013 s-a respins excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu expertiză tehnică în specialitate topografie și proba testimonială. Pârâtul a depus la dosar adresa nr.276/R/30.11.1981, cerere de aprobare schimb formulată de numita P. Speranța, cu schița terenului, extras din Monitorul Oficial din 9.09.2002-anexa 67 și planșe foto.
Raportul de expertiză a fost întocmit de expert V. N..
În cadrul probei testimoniale au fost audiați la termenul din data de 11.12.2013 martorii P. Speranța, propus de reclamanți și P. M., propus de pârât.
A fost respinsă în cauză cercetarea la fața locului, ca neutilă cauzei.
Prin sentința civilă nr.9114/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg–J. în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamanții . L. al Comunei Turcinești în contradictoriu cu pârâtul L. B. și au fost obligații reclamanții să plătească pârâtului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin cererea dedusă judecății, reclamanții au sesizat instanța cu o cerere în grănițuire și obligația de a face (ridicarea unui grad), motivată de faptul că pârâtul a ocupat o parte din ulița comunală cunoscută sub denumirea „La M.”.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, expertul a întocmit două variante ale liniei de hotar. Într-o primă variantă, linia de hotar a fost trasată în funcție de actele prezentate de pârât, respectiv sentința nr.2968/2006 și documentația cadastrală a acestuia, reținând expertul că aceasta este dată de aliniamentul actual al gardului, iar ulița ar avea lățimi variabile. În cea de-a doua variantă a liniei de hotar trasată în funcție de actele prezentate de Primăria Turcinești și enumerate în raportul de expertiză, terenul pârâtului s-ar diminua cu 208 mp.
S-a reținut de către instanța de fond că grănițuirea constituie o operațiune de delimitare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietăți învecinate. În caz de conflict ea se realizează pe cale judecătoreasca nu numai atunci când între proprietăți nu au existat niciodată semne exterioare de hotar, ci si atunci când asemenea semne există, dar sunt controversate, cum este și cazul în speță, situație care implică și o revendicare, cele două acțiuni fiind strâns legate și trebuie exercitate împreună.
În același timp nu se mai poate pleca de la ideea că o hotărâre pronunțată în acțiunea în grănițuire nu are autoritate de lucru judecat în privința întinderii dreptului de proprietate al părților producând efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce aparțin părților nu și cu privire la însuși dreptul real, astfel ca oricare dintre părți ar putea să introducă ulterior o acțiune în revendicare privind o suprafață determinată de teren fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii ce s-a pronunțat în cadrul acțiunii în grănițuire. Aceasta întrucât Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat (cauza . Romaniei) că obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitiv, învederând că articolul 6 paragraf 1 din Convenție nu face nici o distincție între hotărârile prin care se admite acțiunea si cele prin care se respinge acțiunea și că, indiferent de rezultat, hotărârea trebuie să fie respectată si aplicată si a reamintit ca in cauza Zazanis si alții contra Greciei a statuat ca obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia, iar autoritățile nu pot împiedica și cu atât mai mult nu pot repune in discuție fondul problemei soluționate prin hotărârea judecătorească. De asemenea, în cauza Amuraritei contra Romaniei Curtea a reamintit ca dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 paragraful 1 din Convenție trebuie interpretat prin prisma preeminenței dreptului ce are care ca element fundamental principiul securității raporturilor juridice care presupune, printre altele, că soluțiile definitive date de instanțele judecătorești nu mai pot fi repuse în discuție in cazul altor litigii ulterioare.
În cauză se solicită stabilirea liniei de hotar pe un alt amplasament decât cel care rezultă din stăpânirea faptică, linie care ridică probleme cu privire la însuși dreptul real asupra căreia instanța nu se poate pronunța in condițiile in care reclamanții nu au înțeles să învestească instanța și cu o cerere în revendicare, motiv pentru care instanța a respins acțiunea cu care a fost sesizată.
În baza art.274 C.pr.civ. au fost obligați reclamanții să plătească pârâtului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva sentinței au declarat apel apelanții U. A. Teritorială . L. al Comunei Turcinești, solicitând instanței admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în scopul soluționării fondului.
În motivarea apelului a arătat că prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se stabilească linia de hotar care desparte calea de acces cunoscută sub denumirea Ulița de la M. de terenul pe care-l deține pârâtul L. B., cu obligarea acestuia să-și retragă gardul și în caz de refuz, a solicitat să fie autorizați la demolarea împrejmuirii, pe cheltuiala pârâtului. După administrarea probatoriului propus de ambele părți instanța a respins cererea de chemare în judecată pentru considerentul că grănițuirea nu poate fi primită în lipsa unei acțiuni în revendicare și în acest mod practic nu a fost soluționat fondul cauzei. S-a arătat că cele două acțiuni (stabilirea liniei de hotar și revendicarea), deși au un scop aparent identic, și anume determinarea limitelor și întinderii dreptului de proprietate, acțiunea în grănițuire are un alt scop procesual, acela de a stabili linia de demarcație dintre proprietăți. În literatura juridică s-a recunoscut admisibilitatea acțiunii în grănițuire și atunci când nu se pune în discuție trasarea unei limite a dreptului de proprietate, deoarece vizează modalitatea originală în care această linie a fost trasată. Promovând o astfel de acțiune titularul dreptului nu poate pretinde decât determinarea hotarului inițial existent între fondurile limitrofe, iar acțiunea de față întemeiată pe dispozițiile Codului civil nu permite instanței să treacă peste voința părților. S-a mai menționat că acțiunea în grănițuire are caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi, iar cel care pretinde a fi titularul dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu are posibilitatea formulării unei acțiuni în revendicare ulterioară.
În concluzie s-a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării fondului .
La rândul său, intimatul pârât L. B. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. S-a arătat că acțiunea în grănițuire promovată separat de o acțiune în revendicare nu are alt scop decât de a decide asupra liniei de hotar, iar acest aspect este recunoscut de înșiși apelanții reclamanți în apelul de față. S-a mai consemnat că în cauză a fost administrată proba cu expertiza tehnică specialitatea topografie și s-au stabilit două soluții pentru linia de hotar dintre proprietăți. În ambele situații expertul a stabilit că intimatul pârât deține o suprafață mai mică decât cea din actele de proprietate și în funcție de modul cum este stabilită linia de hotar intimatul pârât va deține o suprafață mai mică. A mai consemnat că, după cum rezultă din actul de proprietate prezentat de apelanții reclamanți, lățimea ,,Uliței lui M.” este de doar 6 m și nicidecum de peste 7 m, după cum solicită apelanții reclamanți.
Totodată, s-a consemnat că în eventualitatea în care apelanții reclamanți apreciază că intimatul pârât ocupă din terenul acestora, are posibilitatea promovării unei acțiuni în revendicare.
Analizând apelurile de față tribunalul reține că acestea critică sentința instanței de fond în ceea ce privește aprecierea judecătoriei legată de faptul că nu este posibilă stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților în lipsa unei acțiuni în revendicare, prin care să se stabilească în paralel întinderea dreptului de proprietate al reclamantului, urmând să analizeze legalitatea soluției instanței de fond sub acest aspect.
Astfel, prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Tg-J., reclamanții U. A. Teritorială . L. al Comunei Turcinești au chemat în judecată pârâtul L. B. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților. În dovedirea dreptului său de proprietate pentru terenul cu privire la care se solicită stabilirea liniei de hotar reclamanții au invocat Hotărârea Comisiei Locale nr.13/13.08.1999, precum și Monitorul Oficial din 9.09.2002 prin care se menționează dimensiunile uliței care aparține domeniului privat al Unității A. Teritoriale ., la rândul său, a opus în dovedirea dreptului său de proprietate sentința civilă nr.2968/17.05.2006 pronunțată de Judecătoria Tg-J. prin care a devenit proprietarul terenului cu privire la care se solicită stabilirea liniei de hotar.
Potrivit dispozițiilor art.560 cod civil proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta, iar art.561 Cod civil stabilește dreptul oricărui proprietar de a-și îngrădi proprietatea, suportând în condițiile legii cheltuielile ocazionate. Cele două dispoziții legale enunțate anterior sunt o completare a dispozițiilor art.556 Cod civil care instituie dreptul proprietarului de a-și exercita atributele dreptului său în limitele materiale ale obiectului său, iar aceste limite materiale sunt reprezentate de limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate cu îngrădirile stabilite prin lege.
Practic, prevederile Titlului II din Cartea a-III-a a Codului civil instituie reglementarea exercitării dreptului de proprietate și a limitelor sale externe, limite care se concretizează prin promovarea unei acțiuni întemeiată pe dispozițiile art.561 Cod civil. Nu există nici o prevedere legală care să condiționeze proprietarul de formularea unei acțiuni în revendicare în eventualitatea în care intenționează să stabilească limitele externe, materiale, ale bunului cu privire la care poartă dreptul său de proprietate. Este astfel corectă susținerea instanței de fond legată de faptul că grănițuirea constituie o operațiune de delimitare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietățile învecinate și este posibilă realizarea acestei grănițuiri nu numai atunci când nu au existat niciodată semen de hotar, dar și atunci când asemenea semne există, dar sunt contestate. Nu corespunde însă interpretării dispozițiilor legale enunțate anterior concluzia instanței de fond legată de faptul că cele două acțiuni sunt strâns legate și trebuie exercitate împreună pentru considerentul că într-o eventualitate în care cele două acțiuni ar fi exercitate separat s-ar putea opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii din grănițuire. Faptul că stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților generează o autoritate de lucru judecat în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate nu este de natură a-l obliga pe titularul acțiunii în grănițuire să promoveze și un alt capăt de cerere în revendicare, deoarece autoritatea de lucru judecat este un efect prevăzut de art.1201 C.civ.(aplicabil speței, în raport de data cererii de chemare în judecată) pentru orice hotărâre judecătorească, iar art.1299 C.pr.civ.instituie dreptul de dispoziție al părților în ceea ce privește obiectul și limitele cadrului procesual, ceea ce naște obligația instanței de a se pronunța exclusiv asupra pretențiilor deduse judecații. Respingerea acțiunii civile în grănițuire cu motivarea că această cerere nu poate fi judecată decât însoțită și de o acțiune în revendicare echivalează, practic, cu refuzul instanței de a se pronunța în condițiile art.129 C.pr.civ, ceea ce este o încălcare a principiilor dreptului civil enunțate anterior și, implicit, a dreptului de acces la instanță instituit prin art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De asemenea, faptul că în cauză se solicită stabilirea liniei de hotar pe un alt amplasament decât cel care rezultă din stăpânirea faptică, iar această linie ridică probleme cu privire la însăși dreptul real al fiecărei părți nu conduce la ideea inadmisibilității cererii în grănițuire în lipsa acțiunii în revendicare deoarece, după cum s-a arătat, legea nu condiționează promovarea unei acțiuni de promovarea celeilalte. Modalitatea în care s-a tranșat această problemă de instanța de fond încalcă dispozițiile art. 129 C.pr.civ. care instituie cu rang de principiu disponibilitatea părților în ceea ce privește obiectul cauzei.
În situația în care reclamantul care promovează cererea de chemare în judecată înțelege să învestească instanța exclusiv cu o acțiune civilă în grănițuire, fără a promova și revendicare pentru suprafața de teren care ar reveni eventual în proprietate prin stabilirea liniei de hotar, instanța este ținută să se pronunțe asupra cererii deduse judecății, iar condiționarea soluționării acestei cereri de promovarea unei alte cereri reprezintă o încălcare a art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În consecință, pentru considerentele arătate, tribunalul apreciază ca fiind întemeiate motivele de apel invocate de apelanții reclamanți, iar hotărârea instanței de fond dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.561 Cod civil. Cum instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului reținând practic o inadmisibilitate a acțiunii în grănițuire în lipsa unei acțiuni în revendicare), iar apelanții reclamanți au solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în baza art.295 C.pr.civ. raportat la art.297 C.pr.civ. va fi admis apelul de față, anulată sentința instanței de fond și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond se va pronunța asupra acțiunii civile în grănițuire promovată de reclamanți și în aplicarea dispozițiilor art.561 Cod civil va stabili întinderea dreptului de proprietate a fiecărei părți în raport de actele de proprietate prezentate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți U. A. Teritorială . în . și Consiliul L. al Comunei Turcinești, cu sediul în . împotriva sentinței civile nr.9114/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg–J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul pârât L. B., domiciliat în comuna Turcinești, ., județul Gorj.
Anulează sentința civilă nr.9114/11.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg–J. în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare în fond la aceeași instanță.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09 mai 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. B. | Judecător, V. B. | |
Grefier, E. C. |
Red N.B/Jud. fond M.P/SL/ex. 6 /19.05.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 764/2014. Tribunalul GORJ | Pretenţii. Decizia nr. 1304/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
