Revendicare imobiliară. Decizia nr. 778/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 778/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 09-09-2014 în dosarul nr. 16/317/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA nr. 778/2014
Ședința publică din data de 09 Septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. S. S.
Judecător V. N.
Judecător M. B.
Grefier E. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 02.09.2014, privind soluționarea recursului civil declarat de recurenții pârâții I. C. și I. I., împotriva sentinței civile nr. 625/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg– Cărbunești în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă D. L. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura completă din ziua dezbaterilor, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din data de 14.04.2014, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Tribunalul, deliberând, pronunță următoarea hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată la data de 04.01.2013 sub nr._ / 2013, reclamanta D. L. D. a chemat în judecată pe pârâții I. C. și I. I., solicitând: obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren lată de 3,4 m și lungă de aproximativ 80 de m ce face parte din terenul proprietatea sa de 1968 mp, situat în Tg-Cărbunești, . 19, P 954,955,956, cu vecinii: N- S. S., S-I. C., E- râul Gilort, V- . teren de pe latura de S a terenului 1968 mp; obligarea pârâților să-și ridice gardul de plasă de sârmă și țeavă, o bucătărie și un pătul, cât și alte construcții, în afara casei de locuit a acestora, ce le-au amplasat pe terenul proprietate sa, iar în caz de refuz să fie autorizată ea să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâților; obligarea pârâților să desființeze plantațiile de pomi și viță de vie ce le-au amplasat pe terenul proprietatea sa, iar în caz de refuz să fie autorizată să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâților; obligarea pârâților să-și modifice acoperișul casei proprietatea lor, în acoperiș cu calcan, cu scurgerea doar pe terenul acestora, astfel încât apa și zăpezile de pe acoperișul casei pârâților să nu mai afecteze terenul și construcțiile proprietatea sa și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în fapt este proprietara terenului de 1968 mp, arătat în capătul de cerere nr.1, teren pentru care i-a fost stabilit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr._/7.12.1999, fiind și pusă în posesie pe acest teren, conform procesului verbal de punere în posesie, dreptul de proprietate pentru acest teren fiind și intabulat în favoarea sa sub nr.285 în Registrul de Carte Funciară al orașului Tg-Cărbunești.
In continuare, reclamanta a arătat că terenul proprietatea sa de 1968 mp din T 19,P 954, 955 și 956 (arabil de 1135, vie de 255 și curți – construcții de 578 mp) se învecinează în partea de S cu terenul pârâților pe toată lungimea sa și că, începând cu anul 1994, încălcând flagrant proprietatea sa, prin abuz, pârâții au început procesul de acaparare și ocupare abuzivă a terenului proprietatea sa prin mutarea vechiului grad ce despărțea cele două proprietăți spre interiorul terenului proprietatea sa și edificând acest gard din țevi cu plasă de sârmă au ocupat fără drept o fâșie lată de cca 3,4 m pe o lungime de 80 m, teren ce pârâții îl ocupă și în prezent, fără drept.
Deși, a susținut reclamanta că pentru a masca abuzul făcut la propunerea Comisiei locale Tg-Cărbunești nelegal i-a fost emis pârâtului titlul de proprietate nr._/20.03.1999, acest titlu de proprietate a fost anulat parțial, definitiv și irevocabil la solicitarea sa, pentru cei 272 mp, conform deciziei civile 1945/7.05.2001 a Tribunalului Gorj, decizie menținută și de Curtea de Apel C. și de fosta Curte Supremă de Justiție, prin aceste hotărâri constatându-se pe de-o parte că ea, reclamanta este îndreptățită la acest teren de 272 mp și că abuziv și nelegal acest teren a fost inclus în titlul de proprietate emis pârâtului I. C..
A mai arătat reclamanta că I. C. în mod repetat a contestat în fața instanțelor judecătorești titlul de proprietate nr._/7.12.1994 emis ei, de fiecare dată instanțele definitiv și irevocabil confirmând legalitatea titlului de proprietate în totalitate, deci chiar și pentru terenul de 272 mp, ultima judecată făcând obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Tg-Cărbunești, în care prin sentința civilă nr.2400/5.09.2012, a fost respinsă acțiunea în nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/4.12.1999 emis acesteia și a actelor premergătoare, sentința fiind menținută de Tribunalul Gorj prin decizia civilă 3417/20.11.2012, decizie irevocabilă.
În cursul acestor multiple judecăți prin care cu autoritate de lucru judecat în contradictoriu cu pârâtul I. C. s-a stabilit că reclamanta este proprietara terenului de 1968 mp inclusiv a terenului de 272 mp din litigiul de față, și deși, repetat, a solicitat pârâților să-i lase liberă proprietatea sa ce i-o ocupa abuziv, aceștia nu numai că nu s-au conformat ci, într-un dispreț total au și amplasat abuziv, fără autorizație de construire bucătăria de cărămidă, acoperită cu tablă, pătulul din fier, acoperit cu tablă și chiar și o parte din noua casă de locuit, casă ce a edificat-o fără a mai respecta amplasamentul terenului vechii case ce era construită pe terenul acestora.
De asemenea, a susținut reclamanta că tot pe terenul proprietatea sa pârâții au făcut abuziv și o plantație de viță de vie și pomi. A precizat reclamanta că pentru a nu fi afectată proprietatea sa vechea casă ce se afla pe terenul pârâților avea acoperișul prevăzut cu calcan și scurgerea apelor doar în terenul acestora, noua casă edificată de pârâți nu a mai respectat această modalitate de acoperiș, ci noul acoperiș a fost edificat cu scurgere în 2 ape(pante), din care una spre terenul proprietatea sa astfel încât apa și zăpezile ce se scurg și cad de pe acest acoperiș îi afectează atât terenul cât și construcțiile ce ea le-a edificat legal pe terenul proprietatea sa.
În drept a invocat dispozițiile art.563 Cod Civil, art.494 din Vechiul Cod Civil, art.1528, art.274 C.proc. civilă.
La data de 21.09.2011 pârâtul I. C. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, iar în subsidiar reținerea excepției uzucapiunii de 30 de ani pentru terenul revendicat de reclamantă și respingerea acțiunii. În privința cererilor privind obligația de a face, pârâtul a solicitat să fie respinse, cu motivația că a fost constructor de bună credință, edificiile a căror demolare se solicită fiind construite de peste 30 de ani, cu știrea și fără opoziția reclamantei ca de altfel și plantațiile a căror desființare se solicită.
În motivare a arătat că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe un titlu de proprietate care nu corespunde faptic cu suprafața de teren ce a moștenit-o de la autoarea sa, încercând să exploateze juridic un abuz din partea reprezentanților Comisiei Locale de Fond Funciar care, la eliberarea titlului de proprietate nr._/7.12.1999 nu au realizat măsurători concrete în teren emițând procesul verbal de punere în posesie și schița anexă din „birou”, ceea ce a generat o situație litigioasă de peste 13 ani, că reclamanta a revendicat o fâșie de teren de circa 3-4 m lățime pe o lungime de 80 m, care reprezintă suprafața de sub casa de locuit, anexele gospodărești și în continuare plantația de viță de vie și pomi cu o vechime mai mare decât vârsta ei. In continuare, pârâtul a arătat că în baza titlului invocat și în prezenta acțiune, reclamanta a mai formulat o acțiune cu obiect similar în anul 2006, fiind pronunțată o sentință de perimare în dosarul nr.4482._, modul de soluționare a cauzei și probele administrate până la pronunțarea soluției fiind extrem de relevante, întrucât evidențiază faptul că reclamanta nu este, nu a fost și nu poate fi proprietara terenului revendicat, că s-a efectuat o expertiză topo de către un singur expert M. G., o contraexpertiză din trei experți de către experții G. M., C. D. și M. G. cu aceleași concluzii, în sensul că punerea efectivă în posesie a reclamantei la emiterea titlului de proprietate a fost eronată.
Pârâtul a mai arătat că reclamanta a invocat faptul că printr-o decizie a Tribunalului Gorj titlul de proprietate emis pârâtului a fost anulat și că astfel ea a devenit proprietara terenului revendicat dar, la baza emiterii acestei decizii, a stat un raport de expertiză întocmit de expert agricol P. V., lucrarea conținând date și informații eronate din punct de vedere topografic, aspecte evidențiate de către experții topo ce au efectuat lucrarea în dosarul nr.4482._, ceea ce a determinat reclamanta să formuleze cerere de lămurire dispozitiv la decizia civilă nr.1493/A/7.05.2001, precum și o cerere intitulată – acțiune oblică pauliană, demersuri juridice respinse de către instanță, prin care reclamanta încerca să oblige Comisia Locală de Fond Funciar Tg-Cărbunești să-i emită titlu pe fâșia de teren revendicată în acțiunea de față.
În subsidiar, a invocat în apărare excepția uzucapiunii de 30 de ani, reglementată de vechiul cod aplicabil speței de față, solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii, având în vedere că terenul în litigiu a fost stăpânit în mod pașnic, public și sub nume de proprietar de către pârâtul I. C., fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.1847 din Codul Civil.
În apărare, pârâtul a invocat ca act valid de proprietate adeverința nr.887/20.07.2004, procesul verbal de punere în posesie aferent și a solicitat atașarea dosarelor privind litigiile anterioare cu obiect revendicare și anulare titlu, solicitând proba cu interogatoriul reclamantei, proba testimonială, expertiză topo și cercetare locală.
La data de 02.04.2013 reclamanta D. L. D. a depus la dosar o notă de ședință prin care a răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtul I. C., arătând următoarele:
1) Prima afirmație ce o fac pârâții în sensul că titlul de proprietate nr._/7.12.1999, ce ea îl invocă ca și act doveditor al dreptului de proprietate ar fi nelegal, pe lângă faptul că este o afirmație gratuită, nedovedită în nici-un mod, este și nereală și contrazisă de multiplele hotărâri irevocabile ce le sunt acestora opozabile, hotărâri prin care s-au soluționat acțiunile pornite de pârâți prin care solicitau anularea sau nulitatea acestui titlu de proprietate, toate respinse, fiind evident că acest aspect al nelegalității titlului de proprietate emis ei a fost deja verificat, cu autoritate de lucru judecat de instanță, nemaiputând a fi pus în discuție, cea mai recentă hotărâre, în acest sens, fiind sentința civilă nr.2400/5.09.2012 a Judecătoriei Tg-Cărbunești menținută prin decizia civilă nr.3417/20.11.2012 a Tribunalului Gorj.
Terenul de 1968 mp este terenul pe care autoarea sa l-a avut în proprietate, dobândit prin chitanță și proces verbal 182/1958 de la numita T. I., o parte, cealaltă parte conform chitanței 1967 încheiată de P. Nissa, titlul de proprietate fiindu-i emis cu respectarea întocmai a procedurii Legii 18/1991, de la primul act realizat al acestei proceduri(cerere de reconstituire 2905/3.04.1991) până la ultimul act - titlul de proprietate în speță.
2) Pârâții nu au analizat procedura de reconstituire pentru ei, modul și mai ales abuzurile făcute în această procedură, aceste abuzuri, atât din partea Comisiei locale Tg-Cărbunești, dar mai ales din partea pârâților, ducând la litigiile dintre ei, litigii ce au început în urmă cu 17 ani și nu cu 13 ani așa cum susțin pârâții.
Astfel, inițial pârâților li s-a emis adeverința de proprietate nr.887/20.07.1994 și procesul de punere în posesie cu schița aferentă pentru un teren de 1100 mp defalcat în 385 mp curți – construcții,475 mp arabil și 240 mp vie, cu un front la stradă de 19,7 m.
Fără a se analiza sau modifica aceste acte primare de reconstituire, în 1999 li s-a emis titlul de proprietate nr._/1999 pentru o suprafață de 1357 mp, cu 257 mp mai mult decât, suprafața inițială de 1100 mp;
De altfel, acest abuz, această nelegalitate a și fost sancționată de instanță prin decizia civilă nr.1945/7.05.2001 a Tribunalului Gorj, fiind anulat acest titlu pentru 272 mp, teren lat de 3,4 m și lung de 80 m, exact terenul din litigiul de față.
3) S-a invocat de pârâți, la fel de mincinos și nereal, că în realitate reclamanta revendică un teren pe care aceștia îl folosesc de peste 30 de ani și pe care au edificată casa de locuit, anexe gospodărești și plantație de viță de vie și pomi cu o vechime mai mare decât vârsta sa, dar toate aceste construcții ce se găsesc pe terenul proprietatea sa sunt edificate după 1990, fără autorizație de construire, sau, dacă există, cu nerespectarea acesteia și ca amplasament și ca modalitate de edificare, iar pomii și via, cu excepția unui nuc ce are o astfel de vechime, sunt plantate tot de curând, cu un singur scop, acela de a-i acapara acest teren și a-i afecta și restul terenului său.
A mai arătat reclamanta că deși nu folosește acest teren de 272 mp și nu se poate bucura de el, tot ea este cea care plătește impozitele aferente acestuia ca adevărată proprietară.
4) În legătură cu invocarea excepției prescripției achizitive de lungă durată, invocată de pârâți este evident că aceasta trebuie respinsă raportat la dispozițiile art.1846 și 1890 din Vechiul Cod Civil, texte de lege ce stabilesc clar că pentru a se putea dobândi proprietatea unui bun prin uzucapiunea prelungită (logissimi temporis), trebuie îndeplinite două condiții, respectiv să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani și posesia să fie utilă, adică neafectată de nici un viciu, continuă, publică, pașnică, neîntreruptă și sub nume de proprietar, în acest caz fiind evident că posesia pârâților a fost și este una viciată(cel puțin nu este pașnică și sub nume de proprietar), ținând cont că de 17 ani exista litigii între părți în legătură cu acest teren și există și o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă ce a stabilit neîndreptățirea lui la acest teren.
5) De altfel, a mai susținut reclamanta că nici pentru terenul de 1100 mp, stabilit inițial pârâților aceștia nu demonstrează îndreptățirea lor, având în vedere că pârâții nu au dovedit că sunt proprietari decât pentru 217 mp, teren ce l-au dobândit prin contract de întreținere nr.836 din 5.11.1984, în actele care au stat la baza încheierii acestui contract lățimea la stradă fiind de 15,5 m, așa cum rezultă din schița de identificare.
La data de 20.03.2014, reclamanta D. L. D. a depus la dosar o „notă de concluzii” prin care a solicitat admiterea în totalitate a acțiunii formulate, cu obligarea pârâților I. C. și I. I. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 272 mp situat în T 19 cu vecini; N- rest proprietatea sa pe o lungime de 80 m, S- rest proprietate pârâți pe o lungime de 80 m, E- zăvoi pe o lățime de 3,4 m, V- . lățime de 3,4 m și lung. de 80 m, mai puțin terenul aflat sub casa de locuit, proprietatea pârâților, teren ce are o lungime de 15,5 m.
-să fie obligați pârâții să-și ridice de pe terenul de 272 mp, arătat mai sus, gardul din plasă de sârmă pe țeavă și cele două anexe, astfel cum sunt descrise în raportul de expertiză în specialitate topografie și construcții, iar în caz de refuz să fie autorizată ea să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâților.
-să fie obligați pârâții să-și ridice de pe terenul de 272 mp, cei 33 butuci de viță de vie și 13 pomi(7 nuci, 3 meri, 2 vișini și un corcoduș), iar în caz de refuz să fie autorizată reclamanta să execute lucrările pe cheltuiala pârâtului;
-să fie obligați pârâții să-și modifice acoperișul casei ce se află parțial amplasat pe terenul de 272 mp sus – arătat astfel încât apa și zăpezile ce cad pe acesta și se scurg ți cad de pe acesta să nu mai afecteze imobilul casă de locuit și terenul proprietatea sa, respectiv în a fi refăcut și construcția cu calcan cu partea spre S, iar în caz d e refuz să fie autorizată reclamanta să execute lucrările pe cheltuiala pârâților.
-să fie obligați pârâții la cheltuieli de judecată, respectiv onorariul avocat, onorariul experți, taxă de timbru.
La data de 20.03.2014 pârâții I. C. și I. I. au depus la dosar concluzii scrise și au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei, solicitând ca instanța pe baza probelor administrate, să stabilească cine are titlu de proprietate pe terenul de 272 mp, stăpânit de pârâți de peste 50 ani, arătând că expertizele tehnice realizate până în prezent au confirmat susținerile lor și nu pe cele ale reclamantei, că diferența de teren, cea de 272 mp o are reclamanta în deplină posesie.
Au mai solicitat pârâții ca instanța să analizeze dacă decizia nr. 1495/07.05.2001 a Tribunalului Gorj, prin care a fost anulat titlul de proprietate emis acestora, poate substitui un titlu de proprietate pentru reclamantă, poate fi luată ca act de proprietate pe terenul revendicat, în lipsa unui supliment de titlu emis în procedura Legii nr. 18/1991 pentru terenul de 272 mp.
In continuare, pârâții au arătat că ei apreciază că respectiva hotărâre judecătorească nu poate constitui titlu de proprietate pentru reclamantă, că aceasta ar fi trebuit urmată de procedura de emitere a unui supliment de titlu, astfel că, în prezent, acțiunea este prematură, invocând excepția prematurității acțiunii.
Instanța nu a luat în considerație această excepție, invocată pentru prima dată în concluziile scrise depuse după concluziile pe fond din 14.03.2014.
In continuarea concluziilor scrise, pârâții au mai evidențiat că ei dețin și în prezent adeverința de proprietate nr. 887/1994 ca și titlu valid, neanulată sau retrasă, înscris menționat și în expertiza topo, atașat la concluzii.
Prin sentința civilă nr. 625/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg – Cărbunești în doar nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta D. L. D., în contradictoriu cu pârâții I. C. și I. I..
Au fost obligați pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 272 mp, situat în Tg. Cărbunești, județul Gorj, în T 19, parte din P 954,955 și 956, cu vecinii: N- rest proprietate reclamantă pe lungimea de 80 m, S – rest proprietate pârâți, pe lungimea de 80 m, E – zăvoi pe lățimea de 3,4 m, V – . de 3,4 m.
Au fost obligați pârâții să ridice de pe terenul de 272 mp gardul din plasă de sârmă și țeavă și cele două anexe, astfel cum sunt descrise în raportul de expertiză topografică realizat de expert L. I. G. și raportul de expertiză construcții realizat de exp. C. M., iar în caz de refuz, autorizează reclamanta să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâților.
Au fost obligați pârâții să ridice de pe terenul de 272 mp cei 33 butuci de viță de vie și 13 pomi ( 7 nuci, 3 meri, 2 vișini și un corcoduș ), iar în caz de refuz, a fost autorizată reclamanta să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâților; au fost obligați pârâții să modifice acoperișul casei lor, ce se află amplasată parțial pe terenul de 272 mp, în acoperiș cu calcan, astfel încât apa și zăpezile să nu se mai scurgă și să cadă pe acoperișul casei reclamantei și pe terenul acesteia, iar în caz de refuz s-a dispus autorizarea reclamantei să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâților; au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 2284 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin titlul de proprietate nr._/07.12.1994 reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 1968 mp, din care teren curți construcții de 578 mp, având ca vecin pe pârâtul I. C.. Pentru același teren, la data de 22.07.1994 în temeiul HCJ nr. 32/21.10.1991 reclamantei i se eliberase adeverința parțială nr. 1054. Împotriva titlului de proprietate nr._/07.12.1994, I. C. a formulat acțiune în anulare, aceasta fiind respinsă prin sentința civilă nr. 41/09.01.1997, irevocabilă, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr. 6000/1996.
Același titlu de proprietate a mai fost contestat de I. C., prin acțiune în constatare nulitate absolută parțială, obiect al dosarului inițial nr. 1161/2006, acțiunea fiind respinsă prin sentința civilă nr. 2400/05.09.2012, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr._, recursul formulat de I. C. fiind respins prin decizia nr. 3417/20.11.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ *.
In cele două hotărâri, de fond și recurs, s-a reținut că Bătanu L. D. este îndreptățită la întreaga suprafață de 1968 mp., parte din acest teren, cel de 272 mp, regăsindu-se și în titlul de proprietate emis lui I. C., motiv pentru care, în aceeași limită ( 272mp) titlul pârâtului a fost anulat prin hotărâre irevocabilă.
Prin titlul de proprietate nr._/12.03.1999 pârâtului I. C. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 1357 mp, din care 481 mp teren curți construcții, deși prin adeverința parțială de proprietate nr. 887/20.07.1994, s-a reținut că pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin HCJ nr. 32/1991 pentru 1100 mp., din care 385 mp teren curți construcții.
Împotriva titlului de proprietate emis lui I. C., D. (Bătanu) L. D. a formulat acțiune în nulitate absolută, obiect al dosarului nr. 2355/2001, iar prin decizia nr. 1493 A/07.05.2001, Tribunalul Gorj a admis apelul declarat de D. (Bătanu) L. D. și a admis acțiunea, dispunând anularea titlului de proprietate nr._/12.03.1999 pentru terenul de 272 mp.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că pârâtul a dobândit prin contractul de întreținere autentificat la 5.11.1984 o casă de locuit de la P. I., terenul aferent, în suprafață de 217 mp, trecând în proprietatea statului și fiind atribuit în folosință proprietarului casei, că, după anul 1990, pârâtului I. C. i-a fost eliberată adeverința de proprietate nr. 887/1994, anulată parțial, respectiv pentru 344 mp, prin sentința civilă nr. 989/18.03.1997.
A mai reținut tribunalul că din raportul de expertiză efectuat în acea cauză, rezultă în mod clar că titlul de proprietate emis reclamantei se suprapune pentru 272 mp cu titlul de proprietate al pârâtului, acesta din urmă nefiind în concordanță cu actele primare, că pârâtul nici nu a dovedit că este proprietarul acestui teren, pe când reclamanta a dovedit că este proprietara terenului de 272 mp.
Recursul formulat de I. C. a fost respins prin decizia civilă nr. 6089/2.10.2001, Curtea Supremă de Justiție prin decizia nr. 989/08.03.2002 respingând și cererea de revizuire formulată de I. C.. Având în vedere aceste hotărâri, în cauza de față, prima cerere a reclamantei Bătanu L. D. are ca obiect tocmai revendicarea suprafeței de 272 mp.
In aceste condiții, apărările și cererile pârâților, cele prin care se contestă dreptul de proprietate al reclamantei, inclusiv cea prin care se solicită instanței să analizeze dacă decizia nr. 1495/07.05.2001 a Tribunalului Gorj, prin care a fost anulat titlul de proprietate emis acestora, poate substitui un titlu de proprietate pentru reclamantă, poate fi luată ca act de proprietate pe terenul revendicat, în lipsa unui supliment de titlu emis în procedura Legii nr. 18/1991 pentru terenul de 272 mp., nu au nici un temei juridic.
Reclamantei nu trebuia să i se emită un supliment de titlu, în condițiile în care s-a reținut prin hotărâri irevocabile că terenul de 272 mp se regăsește în titlul de proprietate deja emis reclamantei, că aceasta a făcut dovada dreptului de proprietate pentru acest teren, pârâților opunându-li-se pe deplin prezumția de lucru judecat.
Efectele prezumției de lucru judecat prezintă un aspect negativ pentru partea care a pierdut procesul prin care s-a statuat asupra situației terenului in discuție, in sensul ca nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu, în speță în dosarul de față.
In aceste condiții, instanța a reținut ca fiind pe deplin dovedit, în contradictoriu chiar și cu pârâtul I. C., înscris ca titular al dreptului în titlul de proprietate ce a fost anulat parțial, dreptul de proprietate al reclamantei pentru terenul de 272 mp, orice alte concluzii, chiar și cele ale experților, neputând fi luate în considerație, acestea fiind fie subiective, fie făcute cu nerespectarea hotărârilor judecătorești anterioare.
Nici apărarea pârâților în sensul că dreptul lor s-ar fi născut prin posesiunea de lungă durată – uzucapiune- nu poate fi luată în considerație, pe de o parte pentru că din anul 1984 până în anul 1990 aceștia au avut doar folosința unui teren în suprafață de 217 mp, așa cum rezultă din contractul de întreținere din anul 1984, iar pe de altă parte că, începând cu anul 1994, când s-a emis adeverința de proprietate nr. 887/1994, dreptul lor a fost contestat de reclamantă, contestarea finalizându-se prin anularea titlului de proprietate în anul 2001 pentru 272 mp. Mai mult, în anul 1995, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 28.11.1995, prin sentința civilă nr.7658/24.11.1995 pe cale de ordonanță președințială, s-a dispus sistarea lucrărilor chiar la casa de locuit a pârâților, la cererea aceleiași reclamante.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 480 C.civ.( 563 (1) N.C.civ.), instanța a dispus admiterea cererii în revendicare și obligarea pârâților să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 272 mp, situat în Tg.Cărbunești, județul Gorj, în T 19, parte din P 954,955 și 956, cu vecinii: N- rest proprietate reclamantă pe lungimea de 80 m, S – rest proprietate pârâți, pe lungimea de 80 m, E – zăvoi pe lățimea de 3,4 m, V – . de 3,4 m.
Chiar dacă pe o parte din acest teren este amplasată și parte din casa de locuit a pârâților, așa cum reține și expertul C. M., instanța a reținut că reclamanta nu a solicitat și demolarea acestei părți din construcții, precizând chiar că nu are o astfel de cerere.
Cu privire la cererile având ca obiect obligații de a face, instanța a reținut următoarele:
Referitor la gardul separator al proprietăților părților, în declarația dată de I. C. în dosarul nr. 5724/1998 acesta recunoaște că a construit gardul în anii 1994-1995, deci după ce dreptul său fusese contestat de reclamantă, nu în anul 1986 așa cum a răspuns pârâta I. I. la interogatoriul luat la termenul din 14.06.2013.
Nici declarația martorei B. E. nu poate fi luată în considerație, în condițiile în care arată că gardul dintre proprietățile părților ar fi vechi, în condițiile în care acesta vine chiar în contradicție cu declarația pârâtului de la fila 70 din dosar, dar și pentru că este apreciată ca subiectivă în condițiile în care arată că, deși locuiește la cca. 500 m de proprietățile părțile, în timpul cât a lucrat la pârâți ca îngrijitoare de animale a dormit pe jos la pârâți, într-o baracă, alături de alte 7 persoane.
Expertul tehnic C. M. a concluzionat că la baza edificării gardului și anexelor nu au stat autorizații de construire, ci doar pentru casă, autorizația din 1994, pârâtul solicitând emiterea unei alte autorizații în anul 2001 pentru garaj și completare casă, deci că nu poate preciza vechimea gardului.
Nici vechimea anexelor nu a fost stabilită de expertul tehnic, dar amplasarea acestora în continuarea noii case de locuit, ocupând de asemenea parte din terenul reclamantei, creează prezumția care poate conduce la probabilitatea că acestea au fost construite după anul 1994, când s-a început și construcția casei și când a fost construit și gardul separator, prin ocuparea unei părți din terenul reclamantei, an de când au început și conflictele dintre părți, neputându-se reține buna credință a pârâților.
De altfel, această prezumție se naște și din schița construcției vechi, propuse pentru demolare (p.278, 283 ) parte din documentația pentru demolare, înaintată la dosar de Primăria Tg. Cărbunești, pe aceeași parte cu respectiva locuința ce urma a fi demolată, în continuarea ei nu exista o altă construcție, cu excepția unei mici construcții dar care este poziționată cu mult mai departe de hotarul dintre părți trasat pe respectiva schiță.
In același timp, în documentația (planul de situație) anexată cererii pentru eliberarea certificatului de urbanism, formulată de pârât la 05.09.2000, certificat necesar pentru obținerea autorizației de construire pentru un garaj și continuare lucrărilor la locuința P+1, figurează ca anexe construcții existente, ceea ce dovedește că, în anul 1994 nu existau dar existau în anul 2000, fapt care întărește concluzia instanței în sensul că aceste anexe au fost edificate după începerea conflictului între părți cu privire la hotarul dintre ele și ocuparea terenului reclamantei de către pârâți.(P. 307, 308 și 323). Pomii amplasați pe terenul în litigiu, precum și butucii de viță de vie, așa cum s-a reținut în raportul de expertiză realizat de expertul C. M., au în cea mai mare parte vârste destul de mici, ceea ce dovedește că au fost plantați ulterior declanșării conflictului dintre părți, neputându-se, de asemenea, reține buna credința a pârâților la plantarea acestora.
Cu privire la modificarea acoperișului casei de locuit, instanța a reținut că un acoperiș în „două ape”, așa cum a fost realizat de pârâți afectează proprietatea reclamantei, fapt care rezultă chiar și din raportul de expertiză realizat de C. M. care propune mai multe variante de soluționare a conflictului sub acest aspect, fapt care se poate deduce chiar din planșele fotografice depuse de părți și din care rezultă distanța foarte mică dintre casele proprietatea acestora. De altfel, acest tip de acoperiș afectează chiar și temelia casei pârâților, acoperișul care ar înlătura orice afectare a caselor părților putând fi doar unul cu calcan, evident după ce s-ar obține autorizația de modificare a acestuia.
Având în vedere toate aceste considerente, precum și dispozițiile art. 494 N.c.civ. ( art.582 alin.1, lit.b si alin.2 N.c.civ.), instanța a admis și cererile având ca obiect obligații de a face și a dispus obligarea pârâților: să ridice de pe terenul de 272 mp gardul din plasă de sârmă și țeavă și cele două anexe, astfel cum sunt descrise în raportul de expertiză topografică realizat de exp. L. I. G. și raportul de expertiză construcții, realizat de exp. C. M., iar în caz de refuz, autorizează reclamanta să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâților; să ridice de pe terenul de 272 mp cei 33 butuci de viță de vie și 13 pomi ( 7 nuci, 3 meri, 2 vișini și un corcoduș ), iar în caz de refuz, autorizează reclamanta să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâților; să modifice acoperișul casei lor, ce se află amplasată parțial pe terenul de 272 mp, în acoperiș cu calcan, astfel încât apa și zăpezile să nu se mai scurgă și să cadă pe acoperișul casei reclamantei și pe terenul acesteia, iar în caz de refuz, autorizează reclamanta să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâților;
Având în vedere și dispozițiile art. 274 .C.pr.civ., pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 2284 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs recurenții pârâți I. C. și I. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând instanței în temeiul articolelor 304 punctele 7, 9 și 304/1 din Codul de procedură civilă, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei cercetări locale pentru a lămuri aspectele esențiale arătate mai sus ce țin de o justă soluționare a fondului cauzei, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prematur formulată față de lipsa titlului de proprietate sau ca nefondată.
Cu referire la calea de atac, s-a solicitat recalificarea acesteia ca fiind apel și nu recurs, față de dispozițiile art. 282 ind. 1 c.pr.civ.
În ultima teză s-a solicitat respingerea acțiunii, reținând excepția prescripției achizitive invocată în apărare, precum și cererile privind demolarea construcțiilor,plantațiilor, gardului împrejmuitor, modificării acoperișului casei, iar lipsa opoziției reclamantei la realizarea construcțiilor demonstrează fără dubiu buna credință și incidența dispozițiilor articolului 494 alin. 2 teza ultimă Cod civil, ce împiedică legal demolările solicitate.
Au arătat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată în baza unei analize trunchiate și omisive a probelor administrate în cauză, nemotivată în concret față de respingerea și înlăturarea apărărilor formulate de apelanții pârâți și probele favorabile acestora.
Au susținut recurenții că instanța de fond nu a amintit de acțiunea în revendicare și obligație de a face introdusă la Judecătoria Tg Cărbunești în anul 2006 de către reclamanta Bătanu D., acțiune ce a avut obiect similar cu cel din cauza de față, în care au fost administrate probe în două cicluri procesuale și chiar dacă soluția pronunțată în cauză ce a format obiectul dosarului 4482._ a fost una de perimare, probele administrate sunt utile, pertinente și concludente și pentru cauza de față, fiind vorba de o reluare a aceleiași acțiuni. În acel dosar s-au administrat expertize topografice simple și o contraexpertiză, probe tehnice ce au ajuns la aceeași concluzie cu cea exprimată în cauza de față de către expertul topograf L. G., respectiv aceea că terenul revendicat de reclamantă nu este proprietatea acesteia, potrivit titlului de proprietate_/7.12.1994, întrucât amplasamentul terenului înscris în titlul reclamantei este deținut efectiv de aceasta în limitele date de gardurile împrejmuitoare actuale și nu se identifică cu fâșia de teren revendicată, situată parțial sub casă, anexele gospodărești, plantațiile de vie și pomi ale apelanților pârâți.
S-a menționat de recurenți că expertizele topo efectuate de experții M. G., N. P., contraexpertiza efectuată de experții G. M., C. D., M. A.,și expertiza efectuată de L. G. în cauza de față, au ajuns la aceeași concluzie, aceea că pârâții nu ocupă din terenul reclamantei, ce-l deține potrivit titlului de proprietate.
Rezultă neîndoielnic faptul că atât reclamata, cât și pârâtul I. C. au moștenit terenurile pe care sunt amplasate gospodăriile de la autorii lor, D. P., respectiv P. I. delimitate și îngrădite în actualele limite de hotar încă dinainte de anul 1991, la apariția legii 18/1991.
S-a susținut că greșit a reținut instanța și împrejurarea că prin decizia 1493/7.05.2001 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul 2355/2001 s-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate al pârâtului I. C. și i-a fost implicit recunoscut dreptul de proprietate reclamantei asupra acestui teren și de asemenea că această suprafață de teren de 272 mp corespunde întocmai ca amplasament, dimensiuni, vecinătăți cu cel revendicat.
Au arătat recurenții că terenul revendicat de reclamantă a fost preluat, deținut și posedat de autorul lor de peste 50 de ani în mod pașnic, public și ca proprietari, că nu a existat o ocupațiune abuzivă și nu poate fi promovată acțiunea în revendicare și obligație de a face.
Intimata reclamantă D. L. D. a formulat întâmpinare la motivele de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
În legătură cu susținerea recurenților în sensul că ar trebui recalificată calea de atac exercitată împotriva sentinței 625/2014 a Judecătoriei Tg Cărbunești din recurs în apel, s-a arătat că având în vedere toate capetele de cerere cu care a învestit instanța sunt petite ale căror obiect este evaluabil, iar valoarea acestora nu depășește suma de 100.000 lei, este evident că raportat la dispozițiile art. 282 ind.1 c.pr.civ. calea de atac este recursul, cum corect a reținut și instanța de fond .
S-a arătat că se impune respingerea probei cu cercetarea locală solicitată de recurenții pârâți, probă ce este inadmisibilă în recurs, că instanța de fond a administrat un probatoriu complex ( proba testimonială, interogatoriile pârâților și trei expertize de specialitate, pârâții neformulând obiecțiuni cu privire la acestea), astfel că se impune respingerea recursului formulat, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică, soluția adoptată fiind în concordanță cu probele administrate.
Tribunalul, analizând calea de atac a recursului ( constatată ca fiind cea prevăzută de lege pentru hotărârea pronunțată, așa cum s-a arătat în preambulul deciziei de față) reține ca fiind fondată, soluția instanței de fond fiind rezultatul unei aplicări și interpretări greșite a dispozițiilor legale aplicabile în speță, în cauză fiind incident cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Având în vedere că probatoriul administrat în cauză este unul insuficient pentru o justă soluționare, în raport de dispozițiile art.312 alin1, 3 și 5 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare în vederea completării probatoriilor.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta D. L. D. a învestit instanța cu o acțiune în revendicare, obligație de a face și pretenții.
A invocat ca act de proprietate pentru terenul revendicat titlul de proprietate nr._/7.12.1999 și decizia civilă 1945/7.05.2001 pronunțată de Tribunalul Gorj prin care a fost desființat parțial titlul de proprietate eliberat pârâților pentru suprafața de 272 mp ce face obiectul revendicării.
Cu privire la construcții s-a susținut că pârâții le-au edificat cu rea credință, fără autorizație de construcție, tot cu rea credință înființând o plantație de viță de vie și pomi fructiferi.
Raportat la petitele acțiunii și la apărările pârâților care au susținut că sunt constructori de bună credință și că suprafața revendicată ce are o lățime de 3-4 m lățime se află sub casa de locuit, anexele gospodărești și în continuare plantația de vie și pomi ce au o vechime considerabilă, și date fiind probele administrate în cauza de față, dar și în cele anterioare, dosare ce se află atașate la litigiul pendinte, în speță se impunea efectuarea unei noi expertize de către trei experți pentru a lămuri contradicțiile dintre lucrările realizate în cauzele părților susținute în apărare de pârâți, precum și suplimentarea probei testimoniale în raport de care să se stabilească caracterul de bună sau rea credință pentru pârâți, respectiv momentul când au fost edificate construcțiile și plantațiile, respectiv dacă acele construcții și plantații au fost realizate pe terenul pe care pârâților le fusese emisă adeverință de proprietate și ulterior titlu de proprietate și dacă au fost edificate până la momentul când a intervenit anularea respectivelor acte, sau ulterior, ori după pronunțarea sentinței nr. 2322/1996 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești prin care se stabilise linia de hotar dintre cele două proprietăți, și de către cine au fost realizate, având în vedere faptul că pentru o parte din butucii de viță de vie și pomii fructiferi s-a constatat de către expert că au o vârstă și de până la 50 de ani.
În ceea ce privește proba cu expertiză se impune și a se identifica suprafața de teren revendicată și figurarea pe schiță, alături de suprafața pentru care a fost emis reclamantei titlu de proprietate și cea pentru care a fost pronunțată de Tribunalul Gorj decizia civilă nr 1945/07.05.2001 cu indicarea suprafeței rămase în proprietate pârâților și a celor aflate în posesia părților la momentul de față.
Este bine știut că acțiunea în revendicare se rezolvă prin compararea dreptului de proprietate afirmat de părți, iar pentru acest procedeu juridic instanța trebuia să rezolve cauza inclusiv prin prisma principiului securității raporturilor juridice și a bunei credințe.
Susținerea pârâților că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune este nefondată, aceștia neavând o posesie utilă timp de 30 de ani așa cum s-a prevăzut de art. 1847 C.civ., pârâții neputând pretinde un drept de proprietate prin prescripție achizitivă asupra terenului.
Pentru clarificarea tuturor aspectelor fiind necesară, pe lângă analizarea întregului material probator și punerea în discuție și încuviințarea de noi probatorii, se va admite recursul, se va casa sentința și se trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Tg.-Cărbunești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții pârâții I. C. și I. I., împotriva sentinței civile nr. 625/28.03.2014 pronunțată de Judecătoria Tg – Cărbunești în dosar nr._
Casează sentința și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 Septembrie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. S. S. | Judecător, V. N. | Judecător, M. B. |
Grefier, E. C. |
Red SA/EC/jud. fond M.R./23.12.2014/2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1304/2014. Tribunalul GORJ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4090/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
