Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 636/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 636/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 16-05-2014 în dosarul nr. 7559/95/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 636
Ședința publică din 16 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. S.
Judecător C. P.
Judecător V. B.
Grefier L. P.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea R. C. - S. împotriva deciziei civile nr.1458/13.06.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. M., I. G. și intimatul moștenitor R. A.-C..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, contestatoarea R. C.-S. și intimații I. M., I. G. și intimatul moștenitor R. A.-C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că a fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-Cărbunești, că la data de 16.04.2014, contestatoarea a depus note de ședință prin care răspunde la întâmpinarea formulată de intimatul R. A.-C., iar prin încheierea de ședință nr.62/16.05.2014 pronunțată în acest dosar a fost admisă cererea de abținere formulată de doamna judecător B. N..
Constatând contestația în anulare în stare de judecată, tribunalul reține dosarul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Tribuanlului Gorj la data de 24.09.2013 contestatoarea R. C. S. a solicitat anularea deciziei civile nr. 1458/13.06.2013 pronunțată de Tribuanlul Gorj în dosarul nr._ pentru motivul prevăzut de disp.. art. 318 Cprciv, anume că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze și recursul pe care l-a declarat împotriva sentinței civile nr.1084/02.04.2013, sentință prin care a fost soluționată cererea sa privind completarea sentinței nr.424/07.02.2013 și greșit s-a reținut prin decizia a cărei anulare parțială o solicită că nu ar fi declarat recurs.
În motivarea contestației în anulare, a arătat că prin decizia civilă mai sus menționată instanța de recurs a analizat și s-a pronunțat doar în legătură cu recursul pe care l-a declarat împotriva IAP și a sentinței civile nr. 424/07.02.2013 și din greșeală a reținut că nu a declarat recurs și împotriva sentinței civile nr. 1084/02.04.2013 prin care a fost respinsă cererea de completare a sentinței inițial pronunțată în această cauză, fără să observe că la dosarul cauzei, la fila 5 din dosarul instanței de recurs se regăsea și recursul declarat împotriva acestei sentințe.
Aceasta este motivația pentru care promovează contestația în anulare, motiv pentru care pe care solicită a fii admisă, anulată în parte decizia civilă contestată, urmând a se proceda la rejudecarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1084/02.04.2013.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cprciv.
În dovedirea contestației s-au depus în cadrul probei cu înscrisuri, decizia civilă nr. 1458/2013 a Tribunalului Gorj, recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 1084/02.04.2013 și a sentinței civile nr. 424/07.02.2013.
În cursul cercetării judecătorești la data de 15.11.2013 a fost suspendată cauza în temeiul art.243 alin.1 pct. 1 Cprciv.
La data de 07.02.2014 a fost admisă cererea de repunere pe rol.
În termen legal a formulat întâmpinare intimatul R. A. C..
A susținut că nu poate fi prezent în țară pentru a se apăra, întrucât are contract de muncă încheiat în Spania, că are calitatea de moștenitor începând cu data decesului mamei, R. V., calitatea pe care o are și sora sa, că acțiunea de succesiune o va deschide personal la venirea în țară, urmând a face o evaluare corectă a bunurilor mobile și imobile.
Solicită instanței suspendarea sau respingerea acestei acțiunii ca fiind total nefondată.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul Judecătoriei Tg-Cărbunești cu nr._ *.
Analizând contestația în anulare de față, tribunalul reține următoarea stare de fapt și de drept:
Prin decizia civilă nr. 1458/13.06.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul cu nr._ a fost admis recursul declarat de recurenta reclamantă R. C. S. împotriva încheierii de admitere în principiu din 24.10.2012 cât și împotriva sentinței civile nr. 424 din 07.02.2013 ambele pronunțate de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
A fost casată încheierea de admitere în principiu și sentința, fiind trimisă cauza pentru rejudecare la aceeași instanță.
A fost anulat ca netimbrat recursul declarat de recurentul-intervenient I. G., împotriva sentinței civile nr. 424 din 07.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Gorj a reținut că, referitor la recursul formulat de reclamantă, este fondată critica referitoare la stabilirea ratelor achitate de părți în perioada conviețuirii, nefiind suficientă raportarea instanței doar la graficul ratelor aferent contractului de credit, în condițiile în care așa cum s-a apărat reclamanta au fost achitate sume mai mari decât cele prevăzute în grafic ca rate și că numai printr-o expertiză contabilă se putea stabili cu exactitate situația valorii împrumutului achitat împreună de către foștii soți.
Astfel, este posibil ca valoarea creanței pe care pârâtul o are față de reclamantă să fie în alt cuantum, în raport de care se vor modifica sub aspect valoric loturile părților.
Cât privește critica referitoare la neluarea în considerare a uzurii autoturismului, se constată că prin sentința civilă 1084/2.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg Cărbunești în dosarul_ a fost respinsă cererea formulată de reclamantă prin care s-a solicitat completarea sentinței civile nr.424/2013 în sensul obligării pârâtului să-i plătească contravaloarea uzurii autoturismului începând cu anul 2007 până în decembrie 2012 . În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta nu a solicitat, prin modificarea în termen a cererii, obligarea pârâtului la plata uzurii pe care autoturismul a suportat-o pe perioada despărțirii părților.
S-a reținut, totodată, că împotriva sentinței nr.1084/2.04.2013 reclamanta nu a declarat recurs, astfel că instanța de recurs nu va putea să examineze sub aspectul uzurii autoturismului cererea de recurs.
Luând în considerare însă că stabilirea dreptului de creanță al pârâtului legat de valoarea ratelor achitate în timpul căsătoriei pentru creditul folosit la achiziționarea autoturismului instanța nu a administrat proba necesară și utilă dezlegării cauzei sub acest aspect, respectiv o expertiză contabilă, tribunalul a apreciat incomplet soluționat fondul cauzei și în consecință în baza art.312 alin. 5 c.pr.civ. a admis recursul reclamantei, a casat încheierea de admitere în principiu și sentința, în vederea administrării probei menționate și în raport de ale cărei constatări se vor reaprecia sub aspect valoric loturile părților, ca urmare a sumei care se va stabili prin noua încheiere de admitere în principiu că reprezintă dreptul de creanță al pârâtului, urmând cu ocazia rejudecării să se procedeze la compensarea cheltuielilor de judecată, luând în considerare și criticile formulate sub acest aspect de recurenta reclamantă.
Contestația în anulare este întemeiată pe dispozițiile art. 318 Cprciv.
Contestația în anulare specială, ca prim motiv prevăzut de art. 318 Cprciv, dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care a avut drept consecință darea unor soluții greșite.
Este vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța din confundarea unor elemente sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv prevăzut de art.318, teza a II-a, omisiunea cercetării unui motiv de casare este necesar a se reține că art.318 nu permite instanței a dispune reformarea unei hotărâri pe baza unor argumente de fapt sau de drept indicate de parte, care oricât de larg ar fi dezvoltate sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină, deoarece instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun.
Așadar, dispozițiile art.318 alin.1, teza a II-a Cprciv au în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare indicate în cererea de recurs, iar nu argumentele de fapt sau de drept folosite de parte în susținerea respectivului motiv, și are in vedere nepronunțarea asupra unui motiv de casare sau de modificare putând fi invocat în cazul în care recursul a fost admis în parte sau respins.
În speță, se invocă ca și motiv al contestației în anulare omisiunea instanței de recurs să cerceteze recursul formulat de contestatoare împotriva sentinței civile cu nr.1084/02.04.2013, sentință prin care a fost soluționată cererea privind completarea sentinței nr. 424/07.02.2013.
Omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui recurs formulat nu este motiv de contestație în anulare prevăzut de disp. art.318 Cprciv 1865, nefiind așadar prevăzut de lege.
Într-o astfel de situație, partea nu are deschis exercițiul căii de atac a contestației în anulare, întrucât nu suntem în prezența unei omisiuni de cercetare a motivelor de recurs.
Pe de altă parte, instanța reține că prin decizia civilă a cărei nulitate se solicită pe calea contestației în anulare a fost casată atât încheierea de admitere în principiu cât și sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cererea de completare a sentinței civile a avut ca obiect nepronunțarea instanței asupra cererii prin care reclamanta contestatoare a solicitat obligarea pârâtului să-i plătească contravaloarea uzurii pe care mașina ce a făcut obiectul acțiunii de partaj a suportat-o pe perioada despărțirii părților la zi, respectiv din luna ianuarie 2007 până în decembrie 2012.
Cererea a fost respinsă pe considerente de ordin procedural, respectiv pentru faptul că reclamanta își putea întregi sau modifica cererea până la prima zi de înfățișare.
În aceste condiții, apreciază tribunalul că nimic nu împiedică partea să formuleze o cerere cu același obiect, separat, prin care să-și valorifice în contradictoriu cu intimatul dreptul de creanță.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, tribunalul apreciază contestația în anulare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea R. C.-S. împotriva deciziei civile nr.1458/13.06.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații I. M., I. G. și intimatul moștenitor R. A.-C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.05.2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. E. S. | Judecător, C. P. | Judecător, V. B. |
Grefier, L. P. |
Red. Jud.C.P. /tehn.E.C
19 Mai 2014/2 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 228/2014. Tribunalul GORJ | Pensie întreţinere. Sentința nr. 7188/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
