Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 56/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 56/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 12097/318/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr.56
Ședința publică din 29 ianuarie 2014
Completul compus din:
Președinte M. A. C.
Judecător N. B.
Grefier C. B.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 22.01.2014 privind judecarea apelurilor declarate de apelanta reclamantă T. (A.) E. împotriva sentinței civile nr.4625/12.06.2013 pronunțate de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și de către apelantul pârât T. V. împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 16.01.2013 pronunțate de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și a sentinței civile nr.4625/12.06.2013 pronunțate de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Tribunalul, deliberând pronunță următoarea decizie
TRIBUNALUL
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tg-J. reclamanta T. E. (A.) a chemat în judecată și personal la interogatoriu pârâtul T. V. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu o cotă de contribuție de 75 % pentru reclamantă și de 25 % pentru pârât.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul din data de 24.01.1977, căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr.4214/10.05.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J., iar în timpul căsătoriei au realizat împreună următoarele bunuri: un imobil casă de locuit situat în Tg-J., ., județul Gorj, compus din 4 camere, baie, o sală și un beci, imobil cumpărat în baza contractului autentificat la notariatul de Stat sub nr. 6415/1990;o ladă frigorifică, un frigider, un televizor, o mașină de spălat, un boiler electric, o combină muzicală, un video recorder, 5 casetofoane, 500 casete muzicale, 100 cărți de literatură, motocicletă marca IJ. A menționat că inițial imobilul casă de locuit, al cărui an de construcție este 1900 avea doar două camere, beci și sală, ulterior adăugându-se extinderea de două camere și baie.
A învederat că a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor menționate întrucât a realizat venituri în mod constant, la data căsătoriei deținea economii personale la CEC, realizate din salariu, iar după anul 1990 a primit sume de bani cu titlu de ordonanță și a beneficiat de drepturi de pensie. Cu privire la pârât a menționat că, după anul 1990 a avut o perioadă de aproximativ 10 ani în care nu a realizat nici un fel de venituri, ea fiind cea care a susținut financiar gospodăria cu tot ce s-a edificat în ea, iar veniturile pârâtului aveau ca destinație satisfacerea plăcerilor sale personale, legate de achiziționarea de aparate muzicale, casete muzicale, cărți, motoare.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, sub aspect de întâmpinare recunoscând ca fiind realizate în timpul căsătoriei și ca făcând parte din masa partajară bunurile mobile menționate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, nerecunoscând ca fiind bun comun imobilul casă de locuit. Sub aspect reconvențional a solicitat a fi partajate un imobil numit grajd cu dimensiuni de 8 x 4x2 m construit pe țevi de fier, închis pe trei laturi cu plăci, iar în față fiind închis cu plasă sârmă zincată, sub acesta fiind două cotețe mobile pentru porci și păsări; un imobil numit garaj cu dimensiuni de 5x.3.x 2 ml construit din beton și bolțari,copertină pentru lemne cu dimensiuni de 5x2x3 ml acoperită cu tablă de aluminiu, un gard în fața casei pe fundație de beton, fier forjat și țevi, 3 garduri construite pe țevi de fier cu lungimea de 50 m V. 15 ml – E și 12 ml în partea de sus,un gard separator în curtea casei care separă locuința de curtea păsărilor construit din fier pe care este prinsă plasă de sârmă, două locuri de veci construite în Cimitirul Municipal Tg-J., trei sobe de teracotă, una cu plită și 2 pe colț, dotate cu arzătoare automatice, trei bolte viță vie cu lungimile de 10 ml, 5 ml și 4 ml, un teren intravilan situat în Tg-J., . pe care se află construcțiile, în suprafață de 600 mp, 34 bucăți CD-uri, 500 – 600 volume cărți, 2 lăzi frigorifice, un aragaz cu 3 ochiuri, 2 butelii aragaz, o mașină cusut I.,2 căldări de fier de capacitate 30 litri din aluminiu și una de 50 l fontă, o cadă și un lavoar din fontă, 2 bănci tip rustic construite din lemn pe schelet metalic, un grătar de făcut mici, o mașină de spălat A. Lux, un magnetofon Mayac, 10 bucăți țevi de 2 ml, cearceafuri, plapumă din lână, 7 pături din păr de cămilă și din lână, 15 perne, peste 25 m perdea, 2 putini de lemn cu capacitatea fiecare de 200/300 l, 2 hârdaie din lemn de capacități fiecare de câte 50/60 l, 4 butoaie metalice cu capacități de 200 l, 2 damigene de 50 l, 2 butoaie PVC de 200 l, 2 găleți din plastic, o jumătate mc scândură de brad, 2 coli PFL/OSL, 2 coli de placaj, un set de câte 20 farfurii adânci, întinse și de desert, 30/40 pahare sticlă, 7-8 castroane și platouri din porțelan, 10-15 căni din sticlă, metal sau plastic, 10-12 castroane din plastic, 14-15 bucăți străchini din ceramică, 10 borcane din sticlă cu capacitate de 3,5, 10 și 15 l., 800 bucăți borcane de 800 gr., 100 borcane de 450 gr., 10 bucăți cuțite de diferite forme și mărimi, 100 buc. sticle de sticlă de diferite forme și mărimi, 5-6 bucății pâlnii din plastic și metal, 7-10 alte vase de bucătărie (oale ,cratițe, tigăi, ibrice), o oală de gătit sub presiune de 8 l, un lighean metalic emailat, 2 căzi de spălat rufe din plastic, 20 găini, 30 băniciori grâu, 15-20 băniciori cereale (porumb boabe), un șifonier cu trei uși, 2 șifoniere cu 2 uși, 2 noptiere, o dormeză pe arcuri de 2 persoane, un recamier, un studio de 2 persoane cu ladă la cap, o mobilă de bucătărie completă (bufet, masă, scaune), 11 scaune din lemn cu spate curbat, o masă pentru televizor, un recamier de 2 persoane.
De asemenea, a solicitat să-i fie restituite ca fiind bunuri proprii o bibliotecă, o masă primită de la mama sa și un recamier de două persoane. A mai învederat pârâtul că imobilul supus partajării este bun propriu întrucât l-a cumpărat cu banii obținuți din vânzarea unei alte case, moștenită de la părinții săi din Mătăsari, iar îmbunătățirile la imobilul vechi au fost realizate din banii obținuți din vânzarea unui alt apartament pe care îl deținea înainte de căsătorie în Tg-J..
Prin întâmpinarea depusă pârâtul a învederat că reclamanta a subevaluat bunurile și nu a timbrat corespunzător și având în vedere că părțile au contestat valoarea bunurilor menționate și supuse partajării atât prin cererea principală cât și prin cererea reconvențională, s-a dispus la termenul din 11.01.2012 efectuarea unei expertize preliminare în vederea stabilirii valorii bunurilor ce se solicită a fi partajate, fiind numit expert R. D., raportul fiind depus la data de 16.02.2012.
În cauză reclamanta T. (Ardoaica) E. a depus note de ședință prin care a recunoscut că fiind bunuri dobândite în timpul căsătoriei bunurile menționate și solicitate a fi introduse la masa de împărțit pe cale reconvențională de pârâtul T. V., fiind de acord să fie reținute la masa de împărțit. Cu privire la terenul în suprafață de 600 mp a arătat că acesta nu poate fi reținut la masa de împărțit întrucât părțile nu dețin un titlu de proprietate asupra lui, astfel că nu pot face dovada proprietății lor. Terenul le-a fost acordat de Consiliul Local al mun. Tg. J. pentru folosința atâta vreme cât există construcțiile, ori folosința nu echivalează cu proprietatea. Prin contractul de vânzare cumpărare din anul 1989, autentificat în anul 1990 soții au dobândit în proprietate doar construcția, nu și terenul. Referitor la susținerile privind sumele de bani obținute de pârât prin vânzarea unor bunuri moștenite, sume care ulterior ar fi avut ca destinație plata imobilului dobândit de părți în anul 1989, acestea sunt nefondate întrucât nu face dovada că deținea efectiv aceste sume (de exemplu un cont de economii). A menționat că s-au căsătorit la data de 24.01.1977 după o destul de lungă perioadă de concubinaj. După ce pârâtul și-a înstrăinat bunurile moștenite, sumele de bani încasate de pe urma acestei vânzări le-a cheltuit în scopuri doar personale, astfel că nu poate face dovada existenței acestor bani în perioada septembrie 1976- septembrie 1989 (data când efectiv s-a cumpărat proprietatea din Tg. J., ..) Referitor la apartamentul contractat de pârât prin credit în anul 1976 (luna decembrie), așa cum a arătat, ei conviețuiau deja împreună, iar ea avea economii personale, așa cum rezultă din livretul de economii pe care-1 deținea pe numele avut anterior căsătoriei, cel de „A.”, iar o bună parte din aceste economii personale au avut ca destinație plăți ale apartamentului (restituiri în ianuarie 1977 și în octombrie 1977).
S-a mai arătata că dispozițiile art.30 din vechea reglementare a codului familiei instituie regimul proprietății comune in devălmășie asupra bunurilor dobândite in timpul căsătoriei, care este obligatoriu. Atunci când unul dintre viitorii soți construiește un imobil pe numele sau, cu ajutor de la stat sau in regie proprie, dar si cu contribuția celuilalt, ambii convenind ca imobilul sa devină bun comun in devălmășie la data căsătoriei lor, convenția astfel încheiata este valabila, urmând sa-si producă efectele de la data încheierii căsătoriei pârtilor. Este vorba in acest caz de o convenție sub condiție care operează de la data căsătoriei. In acest caz, data dobândirii dreptului de proprietate asupra, apartamentului este distincta de data când apartamentul devine bun comun. Prima data este anterioara căsătoriei, iar cea de-a doua dată coincide cu aceea când se încheie căsătoria. Ceea ce justifica si determina caracterul comunitar al apartamentului este convenția pârtilor in acest sens, urmata de încheierea căsătoriei intre ele. Împlinirea condiției care afectează convenția nu produce efecte retroactive, căci apartamentul devine bun comun de la data încheierii căsătoriei, adică data împlinirii condiției. Daca nu s-ar mai încheia căsătoria intre părți, nu se mai pune problema apartamentului bun comun, raporturile dintre părți rezolvându-se pe alte temeiuri. Așa fiind, viitorii soți pot conveni ca un imobil construit pe numele unuia din ei, dar cu contribuția amândurora, sa intre sub regimul comunității de bunuri, la data căsătoriei lor. In speța de față apartamentul vândut, deși contractat pe numele viitorului soț si predat acestuia, a devenit, la data încheierii căsătoriei, bun comun al ambilor soți. Prin urmare suma de bani obținută din vânzarea apartamentului în anul 1996 este bun comun al ambilor soți. A menționat că a fost o femeie foarte harnică și chibzuită, muncind și în afara orelor de serviciu, iar în timp a reușit din retribuții și alte veniturile realizate prin prestarea altor munci să economisească bani la CEC și în timpul căsătoriei. Astfel că, la data de 13.09.1989, deținea la CEC suma de 40.000 lei ROL, depozitul fiind lichidat chiar în ziua când vânzătoarea C. M. le-a înstrăinat imobilul. Prețul vânzării a fost de doar 21.000 lei, restul banilor retrași de la CEC fiind folosiți în îmbunătățirile si construcțiile ulterioare. Odată cu notele de ședință a depus, în xerocopie, livretul CEC emis la data de 23.iunie 1975 pe numele de Ardeoaia E. și livretul CEC emis la data de 4.05.1989 pe numele de T. E..
Pe baza probelor administrate, Judecătoria Tg-J. prin încheierea de admitere în principiu din data de 16.01.2013 a admis în parte în principiu acțiunea civilă pentru partaj bunuri comune formulată de reclamanta T. (Ardoaica) E. împotriva pârâtului T. V., a admis în parte în principiu cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional împotriva reclamantei pârâte reconvențional. S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei cu contribuție de 50 % fiecare următoarele bunuri: un imobil casă de locuit situat în Tg-J., ., Județul Gorj, compus din 4 camere, baie, o sală și un beci, imobil cumpărat în baza contractului autentificat la Notariatul de Stat sub nr. 6415/1990, o ladă frigorifică Artic, un frigider FRAM 112, un televizor color Philips, o mașină de spălat Wirlpool, un boiler electric aquahot, o combină muzicală, un video recorder Victronic, 5 casetofoane, 500 casete muzicale, 100 cărți de literatură, motocicletă marca „IJ” 350, un imobil numit garaj cu dimensiuni de 5x.3.x 2 ml construit din beton și bolțari,o copertină pentru lemne cu dimensiuni de 5x2x3 ml acoperită cu tală de aluminiu, un gard în fața casei pe fundație de beton, fier forjat și țevi,3 garduri construite pe țevi de fier cu lungimea de 50 ml E, V. 11 ml – V și 12 ml în partea de sud,un gard separator în curtea casei care separă locuința de curtea păsărilor construit din fier pe care este prinsă plasă sârmă, două locuri de veci construite în Cimitirul Municipal Tg-J., trei sobe de teracotă, una cu plită și 2 pe colț dotate cu arzătoare automatice, trei bolte viță vie cu lungimile de 10 ml, 5 ml și 4 ml, 34 bucăți CD-uri, 500 – 600 volume cărți, 2 lăzi frigorifice Artic, un aragaz cu 3 ochiuri și cuptor, 2 butelii aragaz, o mașină cusut I., 2 căldări de fier de capacitate 30 litri din aluminiu și una de 50 l fontă, o cadă și un lavoar din fontă, 2 bănci tip rustic construite din lemn pe schelet metalic, un grătar de făcut mici, o mașină de spălat A. Lux, un magnetofon Mayac, 10 bucăți țevi de 2 ml, cearceafuri, plapumă din lână, 7 pături din păr de cămilă și din lână, 15 perne, peste 25 m perdea, 2 putini de lemn cu capacitatea fiecare de 200/300 l, 2 hârdaie din lemn de capacități fiecare de câte 50/60 l, 4 butoaie metalice cu capacități de 200 l, 2 damigene de 50 l, 2 butoaie PVC de 200 l, 2 găleți din plastic, o jumătate mc scândură de brad, 2 coli PFL/OSL, 2 coli de placaj, un set de câte 20 farfurii adânci, întinse și de desert, 30/40 pahare sticlă, 7-8 castroane și platouri din porțelan, 10-15 căni din sticlă, metal sau plastic, 10-12 castroane din plastic, 14-15 bucăți străchini din ceramică, 10 borcane din sticlă cu capacitate de 3,5, 10 și 15 l., 800 bucăți borcane de 800 gr., 100 borcane de 450 gr., 10 bucăți cuțite de diferite forme și mărimi, 100 buc. sticle de sticlă de diferite forme și mărimi, 5-6 bucății pâlnii din plastic și metal, 7-10 alte vase de bucătărie (oale ,cratițe, tigăi, ibrice), o oală de gătit sub presiune de 8 l, un lighean metalic emailat, 2 căzi de spălat rufe din plastic, 20 găini, 30 băniciori grâu, 15-20 băniciori cereale (porumb boabe), un șifonier cu trei uși, 2 șifoniere cu 2 uși, 2 noptiere, o dormeză pe arcuri de 2 persoane, un recamier, un studiou de 2 persoane cu ladă la cap, o mobilă de bucătărie completă (bufet, masă, scaune), 11 scaune din lemn cu spate curbat, o masă pentru televizor, un recamier de 2 persoane.
S-a reținut că pârâtul reclamant reconvențional a recunoscut prin întâmpinarea depusă ca fiind dobândite în timpul căsătoriei bunurile solicitate a fi partajate prin cererea de chemare în judecată, mai puțin imobilele. De asemenea, au fost recunoscute prin notele de ședință depuse de reclamanta pârâtă reconvențional la dosar (filele 164-165)bunurile menționate de pârâtul reclamant reconvențional prin cererea reconvențională promovată.
Nu s-a reținut ca făcând parte din masa bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei suprafața de 600 mp de teren situat în Tg-J., . județul Gorj, având în vedere că părțile nu dețin un titlu de proprietate asupra acestuia, terenul fiind acordat de Consiliul Local al Municipiului Tg-J. pentru folosință, conform adresei nr, 1851/10.01.2013 de către Direcția Publică de Venituri Tg-J. și certificatului nr. 5561/10.02.2003 emis de către Primăria Municipiului Tg-.J..
Prin sentința civilă nr.4625/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă pentru partaj bunuri comune, formulată de reclamanta T. (A.) E., domiciliată în Târgu-J., ., județul Gorj, împotriva pârâtului T. V., domiciliat în Târgu-J., . județul Gorj.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional împotriva reclamantei pârâte reconvențional.
A fost omologat raportul de expertiză efectuat în cauză de expert R. D. și atribuie bunurile părților conform variantei A de lotizare, după cum urmează:
- L. fizic repartizat – T. ( A.) E.: Casa de locuit bătrânească, sistem parter, compusă din 2 (două) camere, beci, sală închisă și deschisă, din Tg-J., ., județul Gorj = 10.938 lei, Din Extinderea Locuinței, înspre Sud, primește în lot: Dormitor-5,33 m/3,80 m = 20,25 mp, - Sală închisă -5,30 m/1,50 m = 8,00 mp, Suprafața = 28,25 mp, = 44.207 lei, Copertină pentru păsări și țarc din plasă sârmă de la vest = 903 lei, gard din beton de la stradă, cu poartă mică - L = 8,50 ml = 1.521 lei, Un loc de veci la cimitir= 500 lei și următoarele bunuri mobile în valoare totală de = 1.625 lei.
- Mașină de spălat WIRLPOOL | = 540 lei |
- Ladă frigorifică Arctic 180 L | - 150 lei |
- Aragaz și cuptor | = 20 lei |
- O butelie aragaz | - 60 lei |
- Mașină de cusut I. | = 10 lei |
- Păsări de curte 8 buc. | = 200 lei |
- 20 băniciori porumb (200 kg) | = 200 lei |
- Plapume + pături 8 buc. | = 60 lei |
- Perdele naylon 25 ml | = 125 lei |
- Oale + cratițe 10 buc. | = 100 lei |
- Garnitură, mobilă (șifonier + noptiere + dormeză + recamier + studiou) = 125 lei
- Scaune lemn cu spătar 11 buc. = 35 lei
Valoare Bunuri Repartizate = 59.694 lei
Valoare cuvenită= 61.516 Iei
Diferență= - 1.822 lei
Primește sultă de la T. V. suma de 1.822 lei.
- L. fizic repartizat - T. V.:
Din extinderea locuinței, înspre SUD, primește în lot: valoare = 48.214 lei, Dormitor
- 3,60 m/3,80 m = 13,68 mp, Sală închisă -6,10 m/1,50 m = 9,15 mp, Baia-3,80 m/2,10 m = 7,98 mp, Garaj - magazie pentru materiale diverse=1.746 lei, Ș. din material lemnos cu COTEȚE porci-păsări=3.577 lei, G. de la stradă, cu poartă mare - L = 3,50 ml=627 lei un loc de veci la cimitir=500 lei, Garduri intermediare din plasă de sârmă și stâlpi metalici de țeava, (E = 50,0 ml, S = 12,0 ml, V = 41,50 ml)=3.529 lei, Scheletul din țeava pentru vița-de-vie=1.415 lei și următoarele bunuri mobile în valoare totală de 3.730 lei:ladă frigorifică Arctic 180 L - 500 lei, Frigider FRAM 112 - 10 lei, TV color PHILIPS -200 lei, Boyler electric AQUAHOT -400 lei, Combină muzicală – 30 lei, Videorecorder Vectronic - 20 lei, Casetofon Komsai -12 lei, Casetofon Fugison - 30 lei, Casetofon PHILIPS -150 lei, Casetofon Panatec - 15 lei, RK stereo - 15 lei, casete audio 500 buc. -25 lei, cărți literatură 500 buc. – 25 lei, Motocicletă IJ350-500 lei, CD diverse 34 buc. -50 lei, Magnetofon Mayak -60 lei, Ladă frigorifică Arctic 120 L - 100 lei, Buteliearagaz-60 lei,Tuciuri 30/50 L Al 2 buc. – 12lei Țevi metalice 10 buc/20 ml -50 lei Cadă + lavoar fontă -25lei, Păsări de curte 8 buc. -200 lei Bănci rustice 2 buc. -30 lei –Mașină spălat AL 1 buc. -20 lei, Damigene 50 L cu coș 2 buc.75lei Butoaie PVC 200 L 2 buc. -100 lei,putină PVC 200 L cu capac 1 buc.50 lei, 10 L 2 buc.5 lei Butoaie tablă 200 L 4 buc. 400 lei G. pentru friptură emailat 6lei, 30băniciori grâu (300 kg) -300 lei, Lenjerie pat-20 lei, P. + burduf 15 buc. 15 lei, putini lemn 200/300 L 2 buc.40 Hârdău lemn 50 L 1 buc. – 8 lei Scândură brad 0,5 mc -100 lei, oale PFL 2 buc. – 30lei Coale placaj 2 buc.- 20 lei Farfurii porțelan 20 buc.-10 lei pahare sticlă 30 buc. -15 lei castroane porțelan 7 buc. – 5 lei platouri porțelan 3 buc. -5 lei,Căni PVC și sticlă 15 buc.-8lei -Castroane PVC 8 buc.-5 lei
străchini ceramică 15 buc.-15 lei,Borcane sticlă 3-5-10 L 10 buc. 15 lei
Borcane sticlă 450/800 gr. 80 buc. – 20lei Cuțite bucătărie 10 buc. lei
Sticle 1/2-1 L (din sticlă) 100 buc.25lei pâlnii PVC și metalice 6 buc. – 6 lei O. inox 8 L presiune 1 buc. – 8 lei Lighean emailat 1 buc. 15, căzi PVC rufe 2 buc. – 20 lei
Mobilă pentru bucătărie-200 lei
Valoare Bunuri Repartizate = 63.338 lei
Valoare Cuvenită= 61.516 lei
Diferență= + 1.822 lei
Plătește sultă suma de 1.822 lei reclamantei T. (A.) E..
S-a respins capătul de cerere privind revendicarea mobiliară formulat de pârâtul reclamant reconvențional și au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că părțile au fost căsătorite în perioada 24.01._11, căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr.4214/10.05.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-J., rămasă definitivă și irevocabilă la data de 30.11.2011 prin pronunțarea deciziei civile nr.1657/30.11.2011 a Curții de Apel C..
S-a reținut că potrivit art.30 C. familiei bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, iar prezumția relativă a achiziționării bunurilor cu contribuția egală a soților nu a fost răsturnată de probatoriul administrat.
Din conținutul carnetului de muncă depus de reclamantă s-a concluzionat că aceasta a fost salariată în perioada căsătoriei, fiind propusă la pensie pentru limită de vârstă la data de 01.04.1990. Ulterior, din declarațiile martorilor a rezultat că aceasta a prestat activități în gospodărie fiind ajutată și de pârât, suplimentând veniturile prin creșterea și comercializarea de animale, precum și cultivarea și comercializarea de produse agricole, deținând și depozite la CEC pe numele dinaintea căsătoriei. S-a reținut că și pârâtul reclamant reconvențional a fost salariat, însă nu în mod continuu pe perioada căsătoriei, iar în anul 1995 a înstrăinat un apartament ce îl achiziționase înainte de căsătorie numitului P. Ș., iar suma de bani încasată a fost folosită la achiziționarea de materiale de construcții pentru extinderea la casa în care locuiau părțile. Nu s-au reținut susținerile reclamantei că, după înstrăinarea bunurilor moștenite de către pârât, sumele de bani încasate de pe urma acestor vânzări au fost folosite doar în scopuri strict personale de către acesta, întrucât martorii au reliefat faptul că sumele de bani au fost folosite la achiziționarea și extinderea imobilului situat în Tg-J., ., jud. Gorj, aspecte confirmate și de înscrisurile depuse, respectiv bonuri, chitanțe și avize de însoțire a mărfurilor privind achiziționarea de materiale de construcție pe numele pârâtului.
Susținerile reclamantei că ar fi beneficiat de plății compensatorii după anii 1990 nu au fost dovedite, din analiza carnetului de muncă reieșind că aceasta a fost propusă la pensie la data de 01.04.1990 pentru limită de vârstă ( fila 20 dosar). Cu privire la pârât, s-a reținut din înscrisurile depuse că acesta a fost salariat până la data de 01.09.1997, când a beneficiat de ajutor de șomaj până la data de 28.10.1999 și plăți compensatorii iar ulterior, în perioada 1998–2007 nu a mai fost salariat, fiind pensionat la data de 27 iulie 2007, conform deciziei de pensionare nr._/27.07.2007. Nu au fost reținute susținerile pârâtului reclamant reconvențional cu privire la faptul că încasa sume de bani pentru un teren pentru care era amplasată o sondă, deoarece din înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de închiriere nr.14/03.03.2010, procesul-verbal și chitanța din data de 03.03.2010 rezultă că închirierea terenului s-a făcut doar de numita T. G. și nu de pârât sau alături de aceasta în calitate de moștenitori, neputând fi reținută în acest sens declarația martorului V. C..
A fost omologat raportul de expertiză în varianta A de lotizare, care respectă dispozițiile art.741 Cod civil, precum și necesitățile locative ale părților. Instanța a apreciat că varianta de lotizare A în care reclamanta primește sultă în sumă de 1822 lei de la pârât corespunde criteriilor legale, evitându-se obligarea părților la plata unei sume cu titlu de sultă, prea mare.
Cu privire la capătul de cerere privind revendicarea mobiliară formulat de pârâtul reclamant reconvențional prin care solicita restituirea ca fiind bunuri proprii a unei biblioteci, o masă și un recamier de două persoane, instanța a respins acest capăt de cerere, având în vedere că prin probatoriul administrat nu au fost dovedite susținerile acestuia.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel apelanta reclamantă T. E. și T. A V..
În apelul promovat apelanta reclamantă T. E. a solicitat modificarea sentinței instanței de fond, în sensul compensării parțial a cheltuielilor de judecată efectuate de părți cu obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată stabilite în raport de proporția în care a fost admisă cererea principală și cererea reconvențională.
În motivarea apelului s-a arătat că în cazul unei acțiuni în partaj părțile au dublă calitate de reclamanți și pârâți, iar soluția pronunțată este în interesul ambelor părți și compensarea cheltuielilor de judecată se impune în raport de valoarea pretențiilor admise pentru fiecare parte. Astfel, în raport de valoarea masei de împărțit reclamanta a achitat suma de 5400 lei cu titlu de taxă de timbru și nu se putea dispune pe cale de consecință compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată, în condițiile în care cererea reconvențională a pârâtului a fost admisă doar în parte, pentru terenul în suprafață de 600 mp pârâtul nefăcând dovada dreptului de proprietate. De asemenea, nu se poate reține lipsa unei culpe procesuale a pârâtului, în condițiile în care nu a fost posibilă realizarea partajului prin bună învoială sau realizarea unei tranzacții în fața instanței de judecată, deși apelanta reclamantă a realizat demersuri în acest sens.
În apelul promovat apelantul pârât T. A.V. a criticat atât încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 16.01.2013, cât și sentința civilă prin care s-a soluționat, solicitând anularea sentinței instanței de fond și a încheierii de admitere în principiu cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriilor prin realizarea unei noi expertize de specialitate care să evalueze bunurile și să realizeze propuneri de lotizare.
În motivarea apelului s-a arătat că apelanta reclamantă nu a achitat integral taxele de timbru stabilite prin încheierea de ședință din data de 29.05.2012, plătind doar 9 din cele 12 tranșe pe care le datorează din cuantumul total al taxelor de timbru, instanța nu a avut în vedere calitatea domnului G. M. de avocat și pe cale de consecință apărător ales al apelantului pârât, în cuprinsul celor două hotărâri există numeroase erori realizate de către instanță, la fel cum există și în cuprinsul lucrării de specialitate depuse la dosarul cauzei. Astfel, au fost subevaluate bunurile reținute la masa de împărțit atât de reclamantă în vederea plății taxelor de timbru, cât și de către expertul numit în cauză, iar în aceste condiții instanța i-a încuviințat reclamantei să achite taxele de timbru datorate în rate lunare.
De asemenea, s-a arătat că de la dosarul instanței de fond lipsește copia carnetului de muncă al apelantului pârât, iar înscrisurile reprezentate de acesta din urmă în dovedirea veniturilor sale nu au fost avute în vedere.
O altă critică a vizat faptul că, deși s-a dovedit că unele bunuri mobile supuse partajului aparțin exclusiv apelantului pârât, instanța de fond le-a inclus în masa partajabilă, iar în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, acestea au fost compensate, fără a se menționa care este suma datorată de fiecare parte și pe cale de consecință supusă compensării.
De asemenea, în lucrarea de specialitate în cauză au fost realizate numai două propuneri de lotizare, iar varianta aleasă de instanță este total inacceptabilă, urmând ca în rejudecare să se realizeze o nouă lucrare de specialitate care să realizeze mai multe propuneri de lotizare și să fie asigurate bunuri de aceeași natură pentru ambele părți. S-a mai arătat că instanța de fond a avut în vedere achiziționarea imobilului dobândit în anul 1990 ca fiind dobândit de ambele părți, fără a analiza probatoriul administrat în cauză din care rezultă că bunul a fost achiziționat exclusiv de către apelantul pârât, după cum greșită este și reținerea instanței de fond legată de convenția părților în sensul că imobilul în discuție să devină bun comun începând cu data căsătoriei părților.
S-a mai solicitat ca bunurile dobândite în timpul căsătoriei să fie împărțite astfel încât una dintre părți să primească partea veche a imobilului casă de locuit, iar cealaltă parte să primească partea nouă a acestui imobil, fiind posibilă și acordarea unei sulte, apreciind ca greșită intenția instanție de a evita plata unei sulte și atribuirea de bunuri mobile specifice unei persoane de sex feminin în lotul apelantului pârât.
Apelantul pârât a mai menționat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3314/2.09.1976 a înstrăinat un imobil situat în Mătăsari, județul Gorj, iar banii obținuți, precum și suma rezultată din vânzarea unui apartament prorpietate personală au fost folosiți pentru realizarea extinderii la casa bătrânească, în același fel fiind folosite și plățile compensatorii primite cu ocazia disponibilizării. A fost contestată susținerea instanței de fond legată de faptul că apelanta reclamantă a avut economii în valoare de 40.000 lei ROL pe care le-a folosit la dobândirea bunurilor comune, deoarece nu este credibilă susținerea acesteia din urmă că a avut această sumă de bani în toastă perioada căsătoriei, iar apelantul pârât nu a avut cunoștință despre suma economisită.
S-a mai arătat că instanța nu a avut în vedere bunurile proprii ale apelantului pârât și reprezentate de recamierul de 2 persoane, biblioteca și cărțile din aceasta, masa de lemn pentru 4 persoane, dormeza pentru 2 persoane și șifonierul cu 2 uși, căci toate aceste bunuri au fost identificate în raportul de expertiză fiind cuprinse în masa bunurilor comune.
De asemenea, apelantul pârât T. V. a formulat întâmpinare cu privire la apelul formulat de reclamanta T. E., solicitând respingerea acestui apel și modificarea sentinței instanței de fond în sensul obligării apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate pârâtului T. V.. În această întâmpinare au fost reiterate susținerile legate de neachitarea taxei de timbru de către reclamantă și de masa bunurilor reținute ca fiind bunuri comune, precum și modalitatea în care au fost partajate bunurile comune și omisiunea instanței de a institui un drept de servitute pentru construcțiile atribuite în lot.
Apelanta reclamantă A. E. a formulat întâmpinare cu privire la apelul promovat de apelantul pârât, solicitând respingerea acestuia și modificarea sentinței instanței de fond doar sub aspectul cheltuielilor de judecată datorate de pârâtul T. V.. S-a arătat că la dosarul de fond există chitanțele de plată integrală a taxelor de timbru stabilite de instanță și nici celelalte motive de apel nu sunt întemeiate, căci părțile au avut contribuții egale la dobândirea bunurilor, apelantul pârât realizând venituri în baza contractului de muncă, dar și apelanta prestând activități în gospodărie și prin activități profesionale retribuite. Totodată, nu este corectă nici susținerea legată de faptul că apartamentul vândut în 1999 ar fi fost bun propriu dobândit în anul 1976 și din acest motiv ar fi avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor de împărțit, deoarece la data achiziționării apartamentului părțile trăiau deja împreună mai bine de un an și s-au căsătorit imediat după achiziționarea apartamentului, intenția părților fiind aceea ca imobilul să dobândească regimul juridic de bun comun. Această situație este confirmată și de faptul că economiile reclamantei din perioada respectivă au fost destinate tocmai achitării acestui apartament.
Analizând apelurile de față, precum și dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J. tribunalul reține că cele două apeluri realizează critici în ceea ce privește bunurile reținute ca fiind comune, contribuția fiecărei părți la dobândirea acestor bunuri, modalitatea de atribuire a bunurilor și suportarea cheltuielilor de judecată de către părți, urmând să analizeze atât încheierea de admitere în principiu, cât și sentința instanței de fond prin prisma acestor critici.
Astfel, în ceea ce privește achitarea taxelor de timbru datorate de către reclamanta Ardoaica E., tribunalul reține că prin încheierea de ședință pronunțată de Judecătoria Tg-J. la data de 29.05.2012 a fost admisă cererea formulată de aceasta privind eșalonarea sumei de 5411,12 lei datorată cu titlu de taxă de timbru, iar potrivit dispozițiilor OG nr.51/2008 în situația în care aceste sume nu au fost achitate de către partea care le datorează urmează să opereze executarea silită realizată prin intermediul organelor Ministerului Finanțelor Publice, astfel încât această susținere nu poate fi primită ca o critică vizând hotărârile pronunțate de instanța de fond și care să atragă nulitate acestora.
De asemeni un alt motiv de apel îl reprezintă ,,erorile materiale grave” înregistrate în considerentele încheierii de admitere în principiu și hotărârii de fond, însă în conformitate cu dispozițiile art.281 C.pr.civ. pentru eventuale erori sau omisiuni ale instanței privind denumirea părților, ale bunurilor, ale datelor când au avut loc evenimentele sau alte elemente cuprinse în hotărârea judecătorească partea are la dispoziție procedura prevăzută de art.281 C.pr.civ. și nu calea de atac a apelului.
În ceea ce privește contribuția părților la dobândirea bunurilor comune tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a avut în vedere atât veniturile realizate de cei doi soți în baza unui contract individual de muncă, dar și munca în gospodărie sau decurgând din alte activități profesionale prestate de către părți și a concluzionat în mod corect că cei doi soți au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune, în cauză nefiind administrate probatorii din care să rezulte că vreunul dintre soți a avut o contribuție mai mare decât cealaltă parte, ambele părți având calitatea de salariați pe perioade determinate în timpul căsătoriei (până în anul 1990), iar aceste venituri au fost completate cu sumele obținute din creșterea animalelor și comercializarea produselor agricole.
Cu referire la apartamentul achiziționat în anul 1976 prin contractul de vânzare cumpărare în care titular al dreptului de proprietate apare apelantul pârât T. V., tribunalul reține că este adevărat că potrivit dispozițiilor art.30 C.familiei acesta reprezintă bun propriu, fiind dobândit de unul dintre soți anterior încheierii căsătoriei (cu două luni înainte de încheierea căsătoriei), însă după cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare depus în copie la dosarul cauzei acesta a fost achiziționat cu plata în rate, iar ratele au fost plătite de cei doi soți după data de 24.01.1977 când părțile s-au căsătorit, ceea ce conduce la ideea că majoritatea sumelor plătite cu titlu de preț pentru acest imobil au fost achitate în timpul căsătoriei părților.
Pe cale de consecință, apartamentul a fost achiziționat cu plata în rate de unul dintre soți, dar prețul plătit de ambii soți, ceea ce îi conferă apelantului pârât dreptul asupra unui bun propriu în măsura ratelor plătite înainte de încheierea căsătoriei (două luni), restul din bun, pentru care s-au plătit ratele în timpul căsătoriei fiind bun comun, după cum s-a statuat prin deciziile de îndrumare nr.920/09.05.1960 și nr.10/07.01.1966 pronunțate de Tribunalul Suprem.
Astfel, doar partea din apartament pentru care s-au plătit ratele înainte de încheierea căsătoriei bunului reprezintă bun propriu al lui T. V., restul părții din apartament pentru care s-au plătit ratele în timpul căsătoriei (tot bunul, mai puțin cele două rate achitate înainte de căsătorie) reprezintă bun comun, urmând să fie inclus la masa partajabilă, astfel cum a procedat instanța de fond. Această calitate de bun comun decurge din dreptul de creanță pe care l-ar avea apelanta reclamantă asupra tuturor sumelor achitate în timpul căsătoriei și care totalizează valoarea de 50.000 lei conform contractului de împrumut nr.5830/27.12.1976 încheiat în vederea achiziționării apartamentului, jurisprudența statuând că pentru partea din bun pentru care s-au plătit ratele în timpul căsătoriei acest bun are regimul juridic de bun comun. Acest contract de împrumut existent în copie la fila 53 din dosarul de fond a însoțit contractul de construire nr.192/1976 încheiat de același T. V. în vederea achiziționării apartamentului în suprafață de 28,70 mp și practic la data de 27.12.1976 T. V. a împrumutat suma de 50.000 lei cu care a achitat apartamentul în discuție, iar începând cu luna ianuarie 1977 (după căsătoria cu apelanta reclamantă) a început să achite ratele eșalonate pe o perioadă de 25 ani conform contractului de împrumut și încât întreaga sumă cu care a fost achiziționat apartamentul a fost achitată în timpul căsătoriei și nu se poate reține că o parte din acest preț obținut ulterior din vânzarea apartamentului reprezintă bun propriu al lui T. V..
În acest fel în mod corect instanța de fond a apreciat că suma obținută în anul 1999 din vânzarea acestui apartament reprezintă bun comun al celor doi soți, iar imobilul achiziționat cu prețul obținut din acest apartament reprezintă la rândul său bun comun.
În ceea ce privește suma obținută de către T. V. din vânzarea imobilului casă părintească din ., această sumă reprezintă bun propriu, dat fiind faptul că această convenție a fost încheiată în luna septembrie 1976, deci înainte de căsătoria părților însă, chiar dacă este bun propriu, nu s-a probat că această sumă de bani a fost utilizat pentru achiziționarea apartamentului în luna decembrie 1976. Acest lucru deoarece, după cum s-a arătat anterior, contractul de vânzare cumpărare al acestui apartament a fost însoțit de încheierea unui contract de împrumut pentru suma de 50.000 lei, sumă care reprezenta prețul integral al apartamentului și a intrat direct în contul vânzătorului. Susținerea apelantului pârât legată de faptul că suma primită prin încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3314/2.09.1976 a fost depusă la CEC și folosită lunar pentru achitarea ratelor contractului de împrumut nu este dovedită în nici un fel de către T. V., la fel cum nu este dovedită nici susținerea că aceeași destinație a avut-o suma obținută din vânzarea unui teren proprietate personală. De altfel, ar fi lipsit de logică faptul ca, deținând o sumă importantă de bani cu care ar fi putut achita aproape integral apartamentul în discuție apelantul pârât nu ar fi folosit această sumă de bani pentru a achita integral apartamentul, ci ar fi contractat un împrumut într-o sumă mai mare decât valoarea apartamentului și care include și dobânda aferentă costului creditului, iar suma de bani pe care o deținea la acel moment ar fi folosit-o pentru a achita lunar ratele și dobânda aferentă.
În ceea ce privește critica legată de bunurile proprii ale apelantului pârât, tribunalul reține că prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 16.01.2013 de către Judecătoria Tg-J. au fost reținute bunurile comune dobândite de părți în timpul căsătoriei și apoi, atât în lucrarea de specialitate întocmită în cauză, cât și în sentința instanței de fond recamierul pentru două persoane, biblioteca și volumele de cărți, masa de lemn pentru 4 persoane, dormeza pentru două persoane și șifonierul cu 2 uși nu au fost incluse în masa bunurilor comune care au fost evaluate și supuse partajării, astfel încât apelantul pârât nu a fost prejudiciat în nici un mod. Nu este adevărat că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la această parte a cererii reconvenționale, deoarece în considerentele sentinței instanței de fond se menționează că pârâtul T. V. nu a făcut dovada că aceste bunuri există și reprezintă bunuri proprii, astfel încât instanța de fond respins cererea reconvențională promovată de T. V. și având ca obiect restituirea de către fosta soție a acestor bunuri. În condițiile în care cererea reconvențională formulată de pârât viza revendicarea acestor bunuri și nu constatarea calității lor de bun propriu, nu sunt întemeiate susținerile apelantului pârât legate de faptul că nu s-a recunoscut calitatea acestora de bun propriu, în cadrul acțiunii în revendicare instanța urmând să verifice cu prioritate existența bunurilor și posesia exercitată asupra acestora de către posesorul neproprietar iar, după cum s-a arătat anterior, apelantul pârât nu a administrat probe în acest sens în fața instanție de fond.
De asemenea, lucrarea de specialitate întocmită în cauză a evaluat bunurile reținute în încheierea de admitere în principiu ca fiind comune și a realizat două propuneri de lotizare, ambele propuneri vizând respectarea dispozițiilor art.6739 C.pr.civ. același text legal fiind avut în vedere de instanță cu ocazia atribuirii loturilor, ambele părți primind în egală măsură atât bunuri imobile, cât și bunuri mobile, sulta plătită de către apelantul pârât în contul de 1822 lei nefiind împovărătoare pentru acesta și asigurând echilibrarea loturilor.
În fapt, prin criticile aduse lucrării de specialitate și modalității în care instanța de fond a ales varianta de lotizare apelantul pârât tinde la obținerea unei variante în care să primească în lot anumite bunuri pe care le dorește, cu ignorarea principiilor stabilite de art.6739 C.pr.civ, ceea ce nu poate fi primit, cu atât mai mult cu cât nu a arătat care este vătămarea produsă prin varianta de lotizare aleasă de instanță cu respectarea prevederilor legale în materie sau care este în mod concret încălcarea dispozițiilor legale prin varianta stabilită de instanța de judecată.
Totodată, disputa asupra calității de avocat a reprezentantului apelantului pârât în fața instanței de fond, și anume domnul G. M., nu reprezintă o cauză de nulitate a hotărârii care să poată fi invocată în fața instanței de apel, cu atât mai mult cu cât apelantul pârât nu poate invoca propria culpă în ignorarea dispozițiilor Legii nr.51/1995 și încheierea unui contract de asistență juridică cu o persoană care nu are calitatea de avocat în condițiile legii.
În ceea ce privește suportarea cheltuielilor de judecată de către părți, critică adusă în ambele apeluri, tribunalul reține că aceste cheltuieli de judecată sunt reprezentate de suma de 5441 lei cu titlu de taxă de timbru stabilită în sarcina apelantei reclamante, precum și de onorariul de expert achitat de ambele părți în cuantum de câte 300 lei fiecare și taxa de timbru achitată de T. V. pentru cererea reconvențională, însă având în vedere că acțiunea promovată de reclamantă a fost admisă doar în parte și nu în integralitate, iar taxa de timbru achitată a fost stabilită ca urmare a estimării realizată de către reclamantă, în mod corect instanța de fond a realizat compensarea cheltuielilor de judecată achitate de ambele părți.
În consecință, pentru considerentele arătate, nefiind întemeiată niciuna dintre criticile aduse de către părți încheierii de admitere în principiu și sentinței de fond, în baza art.295-art.297 C.pr.civ. vor fi respinse ca nefondate apelurile de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanta reclamantă A. E., domiciliată în Târgu-J., ., județul Gorj împotriva sentinței civile nr.4625/12.06.2013 pronunțate de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și de către apelantul pârât T. V., domiciliat în Târgu-J., ., județul Gorj împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 16.01.2013 pronunțate de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și a sentinței civile nr.4625/12.06.2013 pronunțate de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. A. C. | Judecător, N. B. | |
Grefier, C. B. |
Red. N.B. /Tehn. S.L
Jud. fond L.M. O.
4ex/18.02.2014
| ← Curatelă. Sentința nr. 2387/2014. Tribunalul GORJ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 328/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
