Pretenţii. Decizia nr. 1023/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1023/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 19721/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1023/2014
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Nicolița Ș.
Judecător C. A. M.
Judecător M. A. C.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurentul reclamant C. C. și de recurentul intervenient A. S. I. și de recurenții pârâți P. G. și B. A. împotriva sentinței civile nr. 2948 din data de 07.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant C. C. și recurentul intervenient A. S. I. fiind reprezentați de avocat V. M., recurenții pârâți P. G. și B. A., fiind reprezentați de avocat D. C. și intimatul pârât P. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință și în lipsa altor cereri s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul:
Avocat V. M. pentru recurentul reclamant C. C. și pentru recurentul intervenient A. S. I. a pus concluzii de admitere a recursului, de modificare în parte a sentinței cu privire la cererea privind obligația de a face, în sensul obligării pârâților să lase liberă calea de acces reprezentând drum în suprafață de 463 mp și să își ridice gardul.
Invocă concluziile raportului de expertiză și susține că instanța a apreciat greșit cu privire la obiectul acestei cereri întrucât s-a cerut un drept de folosință al proprietății publice și nu un drept de proprietate, că acest drum reprezintă singura cale de ieșire la calea publică.
Arată că a depus la dosarul cauzei și concluzii scrise și solicită cheltuieli de judecată.
Avocat D. C. pentru recurenții pârâți P. G. și B. A. solicită admiterea recursului pârâților, modificarea sentinței în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată.
Susține că instanța a realizat o interpretare greșită a actelor și a dat o eficiență și o preferabilitate greșită titlului de proprietate al reclamanților.
Invocă actele de proprietate ale intimaților și prima punere în posesie a vânzătoarei M. M., arătând că aceasta nu a fost pusă în posesie pe vechiul amplasament, că s-au emis două planuri parcelare și că s-a modificat situația drumului după cel de-al doilea plan parcelar. Precizează că gardul există din anul 1998 și drumul reprezenta limita de vest a autorului recurenților.
Cu privire la recursul reclamantului și intervenientului solicită respingerea acestuia, precizând că drumul DS 5 se oprește în proprietatea recurenților pârâți, că pentru servitutea de trecere nu s-a administrat nici un fel de probă și terenul reclamanților are acces la DS 4.
Avocat V. M. pentru recurentul reclamant C. C. și pentru recurentul intervenient A. S. I. solicită respingerea recursului pârâților, susține că existența DS5 rezultă din actele de proprietate ale părților și din cele două rapoarte de expertiză, că nu s-a solicitat o servitute de trecere pentru că pârâții nu sunt proprietarii terenului, că recursul pârâților vizează doar compararea titlurilor de proprietate ale părților, însă aceste titluri nu se suprapun și rezultă din actele cauzei că DS 5 se termină în DS 4.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ reclamantul C. C. a chemat în judecată pe pârâții P. G., P. A. și B. A. și a solicitat să se dispună obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul ce este proprietatea sa în suprafață de 85 mp, care face parte dintr-o suprafață mai mare de 330 mp, teren arabil, teren situat în intravilanul Mun. Tg-J., tarlaua 63, . vecinătăți la E A. S., la V. D. A., la N DS5, la S. A. S., având număr cadastral 3842/2/1/2, să fie obligați pârâții să-și ridice gardul din plasă de sârmă pe șpalieri de beton edificat pe terenul proprietatea sa, iar în caz de refuz să fie autorizat să îl ridice pe cheltuiala pârâților, prin executor judecătoresc, să fie obligați pârâții să-i plătească contravaloarea lipsei de folosință a terenului ocupat începând cu ultimii 3 ani de la data introducerii acțiunii și până la pronunțarea hotărârii în cauză, să fie obligați pârâții să lase liberă calea de acces la terenul proprietatea sa, respectiv a drumului DS5 ce se află în domeniul public al Mun. Tg-J. conform HCL nr.333/28.09.2009 și să ridice gardul edificat pe DS5, prin care pârâții au închis și o parte din DS5 ce se afla între terenul proprietatea sa și terenul proprietatea pârâților pe o suprafață de 501 mp, precum și obligarea pârâților la contravaloarea prejudiciului pe care l-a suportat ca urmare a faptului că nu a putut să-și respecte o promisiune de vânzare-cumpărare din culpa pârâților, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 05.02.2013 reclamantul a depus la dosar precizare la cererea de chemare în judecată în sensul că valoarea terenului revendicat sub aspectul timbrajului o apreciază ca fiind de 1500 lei, valoarea uzufructului nerealizat de pe teren pe ultimii 3 ani este de 1000 lei conform categoriei de teren arabil, iar prejudiciul nerealizat este suma de 2500 lei ce reprezintă dublul avansului ce a trebuit să-l plătească ca urmare a nerespectării unei promisiuni de vânzare-cumpărare încheiată pentru vânzarea terenului în litigiu, întrucât cumpărătorul nu a mai dorit să încheie contractul de vânzare-cumpărare, neavând acces la calea publică de pe teren, din culpa pârâților care au închis calea de acces și o parte din terenul reclamantului.
S-a depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu intervenientul A. S. I., prin care a solicitat să fie obligați pârâții P. G. și B. A. să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 285 mp, care face parte dintr-o suprafață mai mare de 398 mp, teren arabil, situat în intravilanul Municipiului Tg-J., tarlaua 63, . vecini la est DS 4, la vest C. C., la nord DS 5, la sud rest proprietate intervenient A. S. I., teren pe care este proprietar conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8249/08.11.2004 de BNP A. M., având carte funciară nr._/N, număr cadastral 3842/2/1/1, să fie obligați pârâții să-și ridice gardul din plasă de sârmă pe șpalieri de beton edificat pe terenul proprietatea sa, iar în caz de refuz să fie autorizat să le ridice prin cheltuiala pârâților, prin executor judecătoresc, să fie obligați pârâții să-i plătească contravaloarea lipsei de folosință a terenului ocupat începând cu ultimii 3 ani de la data introducerii cererii de intervenție și până la pronunțarea hotărârii, să fie obligați pârâții să lase liberă calea de acces la terenul proprietatea sa, respectiv a drumului Ds 5 ce se află în domeniul public al Municipiului Tg-J. conform HCL nr.333/28.09.2009 și să-și ridice gardul edificat pe Ds 5.
Prin sentința civilă nr. 2948 din data de 07.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. A., invocată prin întâmpinare.
A fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect revendicare, obligație de a face și pretenții formulată de reclamantul C. C. împotriva pârâtului P. A., cu domiciliul în Tg-J., ..64, județul Gorj ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte, conform precizării ulterioare, acțiunea civilă formulată de reclamantul C. C., cu domiciliul în comuna Logrești, . împotriva pârâților P. G. și B. A., ambii cu domiciliul în Tg-J., ..64, județul Gorj.
Au fost obligați pârâții P. G. și B. A. să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 102 mp, situat în Tg-J., tarlaua 63, . nord cu teren folosit de pârâți, la sud rest proprietate reclamant, la est teren intervenient ocupat de pârâți, la vest teren folosit de pârâți, identificat în schița din Anexa nr.2 (fila 229) la raportul de contraexpertiză întocmit în cauză de experți M. V., C. I. și M. A. prin punctele 2-2,-1,-1, cu distanța între punctele 1și 2 de 15,54 m, între punctele 2 și 2, de 9,61 m, între punctele 2, și 1, de 14,2 m, între punctele 1,și 1 de 7,29 m.
Au fost obligați pârâții P. G. și B. A. să ridice de pe terenul proprietatea reclamantului gardul din plasă de sârmă pe șpalieri de beton cu dimensiunea de 14,20 ml identificat între punctele 2, și 1, în schița din Anexa nr.2 la raportul de contraexpertiză, iar în caz de refuz autorizează reclamantul să ridice acest gard pe cheltuiala pârâților.
Au fost obligați pârâții P. G. și B. A. să plătească reclamantului suma de 510 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului revendicat.
S-a luat act de renunțarea reclamantului C. C. la judecarea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la despăgubiri pentru prejudiciul suferit urmare a promisiunii de vânzare-cumpărare.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților să lase liberă calea de acces DS 5 și să ridice gardul edificat pe DS 5, ca neîntemeiată.
Au fost obligați pârâții P. G. și B. A. să plătească reclamantului suma de 2360,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fot admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul A. S. I., cu domiciliul ales la Cabinet de avocat P. C. A., cu sediul în Tg-J., ..42, ., județul Gorj împotriva pârâților P. G. și B. A., cu domiciliul în Tg-J., ..64, județul Gorj.
Au fost obligați pârâții P. G. și B. A. să lase intervenientului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 259 mp, situat în Tg-J., tarlaua 63, . nord cu teren folosit de pârâți, la sud cu rest proprietate intervenient, la est rest proprietate intervenient, la vest terenul reclamantului ocupat de pârâți, identificat în schița din Anexa nr.6 (fila 234) la raportul de contraexpertiză întocmit în cauză de experți M. V., C. I. și M. A. prin punctele 2-8,-7,-2,, cu distanța între punctele 2 și 8, de 29,36 m, între punctele 8, și 7, de 14,1 m, între punctele 7, și 2, de 26,02 m, între punctele 2, și 2 de 9,61 m.
Au fost obligați pârâții P. G. și B. A. să ridice de pe terenul proprietatea intervenientului gardul din plasă de sârmă pe șpalieri de beton cu dimensiunea de 26,02 ml identificat între punctele între punctele 7,, și 2,, în schița din Anexa nr.6 la raportul de contraexpertiză, iar în caz de refuz autorizează intervenientul să ridice acest gard pe cheltuiala pârâților.
S-a luat act de renunțarea intervenientului la judecarea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului revendicat.
A fost respins capătul de cerere formulat de intervenient având ca obiect obligarea pârâților să lase liberă calea de acces DS 5 și să ridice gardul edificat pe DS 5, ca neîntemeiată.
Au fost obligați pârâții P. G. și B. A. să plătească intervenientului suma de 1492,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pin titlul de proprietate nr._/30.09.2002 (fila 39) s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru autorul M. Gr.I. C., cu moștenitori M. C.M. și F. G., pentru suprafața de 2220 mp situată în extravilanul Municipiului Tg-J., tarlaua 63, . vecinătăți la nord DS 5, la est DS 4, la sud DS 4, la vest D. A., moștenitorii defunctului fiind puși în posesie pe această suprafață de teren conform procesului-verbal de punere în posesie aflat la fila 54 și schiței anexă de la fila 55.
Că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.20/21.01.2004, reclamantul C. C. a cumpărat de la M. M. suprafața de 330 mp, teren arabil, situat în intravilanul Municipiului Tg-J., tarlaua 63, ., având ca vecinătăți la nord DS 5, la est rest proprietate, la sud rest proprietate și la vest D. A., menționându-se că vânzătoarea a dobândit acest imobil prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, eliberându-i-se titlul de proprietate nr._/2002.
Că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8249/08.11.2004 de BNP A. M., intervenientul A. S. I. a cumpărat de la M. M. suprafața de 398 mp, teren arabil, situat în intravilanul Municipiului Tg-J., ., ., având ca vecinătăți la nord DS 5, la est DS 4, la sud rest proprietate și la vest rest proprietate, menționându-se că vânzătoarea a dobândit acest imobil prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991, eliberându-i-se titlul de proprietate nr._/2002.
Că, pentru autorul pârâților P. G. și B. A., a fost eliberat titlul de proprietate nr._/25.02.1999, pentru suprafața de 4500 mp, situată în extravilanul Municipiului Tg-J., situată în tarlaua 63, . vecinătăți la nord B. I., la est DS 4, la sud DS 5, la vest Tereujan I., autorul pârâților fiind pus în posesie pe această suprafață de teren conform procesului-verbal aflat la fila 31 și schiței de la fila 45 verso.
În baza art.137 alin.1 C.proc.civ. instanța s-a pronuțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Că, din certificatul de moștenitor nr.48/07.09.2009 eliberat de BNP R. D. rezultă că moștenitorii autorului U. N. sunt pârâții B. A. N. și P. G., în masa succesorală a autorului intrând și terenul în suprafață de 4500 mp menționat în titlul de proprietate nr._/1999 și pârâtul P. A. a fost chemat în judecată în calitate de pârât doar prin acțiunea principală, nu și prin cererea de intervenție principală formulată în cauză.
S-au avut în vedere mențiunile din certificatul de moștenitor, precum și faptul că prin probatoriul administrat în cauză nu s-a dovedit ocupațiunea pârâtului P. A. asupra terenurilor revendicate prin acțiunea principală, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. A., invocată prin întâmpinare.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect revendicare, formulat atât prin acțiunea principală, cât și prin cererea de intervenție principală, instanța a constatat că art.6 alin.6 cod civil din 2009 și art.5 alin.2 din legea nr.71/2011 instituie o derogare semnificativă de la ultraactivitatea legii vechi, stabilind aplicabilitatea legii noi în privința efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute, în măsura în care acestea derivă din raporturile de proprietate.
În raport de aceste prevederi legale, instanța a constatat incidente în soluționarea acestui capăt de cerere dispozițiile art.563 Cod civil din 2009, în conformitate cu care proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, dreptul la acțiunea în revendicare fiind imprescriptibil.
Că, regula înscrisă în art.1169 Cod civil din 1864, incident în speță față de dispozițiile art.230 lit.a din Legea nr.71/2011, potrivit cu care cel care face o propunere, adică cel care pretinde ceva înaintea judecății, trebuie să o dovedească, este aplicabilă și în materia dovedirii dreptului de proprietate în cadrul unei acțiuni în revendicare. Reclamantul este cel care trebuie să facă dovada pozitivă, în sensul că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Că, pârâtul posesor are o situație pur pasivă, de așteptare, în favoarea lui operând o prezumție de proprietate dedusă din simplul fapt al posesiei.
Că, în cauză au fost efectuate două lucrări în specialitatea topografie, în vederea identificării terenurilor părților și a eventualei ocupațiuni de către pârâți din terenul reclamantului și intervenientului, raportul de expertiză întocmit de expert G. R. și raportul de contraexpertiză, întocmit de experți M. V., C. I., M. A. și întrucât raportul de contraexpertiză conține opinia a trei experți în specialitatea topografie, iar datele tehnice au fost stabilite cu ajutorul unei aparaturi tehnice de specialitate, ceea ce conferă precizie datelor culese la fața locului, instanța va omologa concluziile raportului de contraexpertiză, ca fiind lucrarea care reflectă realitatea în ce privește modul de stăpânire a terenurilor de către părți raportat la actele de proprietate deținute de acestea.
Instanța a constatat, în raport de probatoriul administrat în cauză, că nu există suprapunere în acte între terenurile proprietatea părților, în litigiu fiind amplasamentul acestor terenuri.
Că, prin adresa nr.5089/12.02.2014 Comisia Locală de Fond Funciar Tg-J. a comunicat planul parcelar (fila 245) care a stat la baza emiterii ambelor titluri de proprietate, respectiv titlul de proprietate nr._/25.09.1999 pentru autorul pârâților U. N. și titlul de proprietate nr._/30.09.2002 eliberat moștenitorilor M. Gr.I. C., de la care reclamantul și intervenientul au cumpărat teren și cu aceeași adresă, Comisia Locală de Fond Funciar Tg-J. a comunicat faptul că planul parcelar care a stat la baza eliberării titlului de proprietate nr._/25.09.1999 nu a suferit ulterior modificări.
Că în Anexa 1 a raportului de contraexpertiză a fost identificat între punctele 1,2,3,4 terenul cumpărat de reclamantul C. C. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.20/2004 de BNP N. M. cu număr cadastral 3842/2/1/2, în suprafață de 330 mp, situat în tarlaua 63, . nord cu DS 5, la sud cu proprietatea A. S. I., la est cu proprietatea A. S. I., la vest cu D. A., stabilindu-se de către experți că documentația cadastrală aferentă acestuia respectă amplasamentul din contractul de vânzare-cumpărare nr.20/2004 și din titlul de proprietate nr._/30.09.2002, precum și planul parcelar care a stat la baza eliberării titlului de proprietate.
Că, terenul revendicat de către reclamantul C. C. prin acțiune, astfel cum a fost ulterior precizată, are potrivit răspunsului la obiectivul nr.3 al contraexpertizei, suprafața de 102 mp, este situat în situat în Tg-J., tarlaua 63, . nord cu teren folosit de pârâți, la sud rest proprietate reclamant, la est teren intervenient ocupat de pârâți, la vest teren folosit de pârâți, identificat în schița din Anexa nr.2 (fila 229) la raportul de contraexpertiză prin punctele 2-2,-1,-1, cu distanța între punctele 1și 2 de 15,54 m, între punctele 2 și 2, de 9,61 m, între punctele 2, și 1, de 14,2 m, între punctele 1, și 1 de 7,29 m.
Că, acest teren este ocupat de către pârâții P. G. și B. A., care au edificat gard de plasă de sârmă pe șpalieri de beton pe o dimensiune de 14,20 ml și se regăsește în terenul identificat la obiectivul nr.2 al expertizei, respectiv în terenul din actele de proprietate ale reclamantului și în anexa nr.4 a raportului de contraexpertiză a fost identificat terenul din titlul de proprietate nr._/25.02.1999 și procesul verbal de punere în posesie din 17.12.1998 al autorului pârâților, având suprafața de 4500 mp, situat în tarlaua 63, . nord cu B. I., la sud cu DS 5, la est cu DS 4, la vest cu Tereujan I., stabilindu-se prin raportul de contraexpertiză că documentația cadastrală aferentă acestui teren respectă amplasamentul din titlul de proprietate nr._/25.02.1999, însă la data introducerii acțiunii și cererii de intervenție amplasamentul terenului deținut de pârâți nu respectă titlul de proprietate al pârâților și procesul-verbal de punere în posesie cu schița anexă la titlul respectiv, precum și planul parcelar întocmit în anul 2000 pentru zona respectivă de Comisia Locală de Fond Funciar Tg-J..
Instanța a reținut că planul parcelar avut în vedere de către experți în răspunsul la obiectivul nr.7 este același cu cel transmis de Comisia Locală de Fond Funciar Tg-J. prin adresa nr.5089/12.02.2014 și adresa nr._/12.12.2013, cu privire la care prin adresa nr.5089/12.12.2014 Comisia Locală de Fond Funciar Tg-J. a comunicat că a stat la baza emiterii ambelor titluri de proprietate, respectiv titlul de proprietate nr._/25.09.1999 pentru autorul pârâților U. N. și titlul de proprietate nr._/30.09.2002 eliberat moștenitorilor M. Gr.I. C., de la care reclamantul și intervenientul au cumpărat teren.
S-a avut în vedere faptul că Comisia Locală de Fond Funciar Tg-J. a comunicat faptul că planul parcelar care a stat la baza eliberării titlului de proprietate nr._/25.09.1999 nu a suferit ulterior modificări și că planul parcelar comunicat anexă adresei este cel care a stat la baza eliberării titlului de proprietate al autorului pârâților, instanța va înlătura ce neîntemeiate apărările pârâților în sensul că punerea în posesie a autorului lor a fost realizată în baza unui alt plan parcelar, planul parcelar depus la fila 258 nepurtând nicio mențiune prin care să se probeze că este însușit de către Comisia Locală de Fond Funciar Tg-J. și este adevărat că există neconcordanțe între planul parcelar înaintat de Comisia Locală de Fond Funciar Tg-J. și procesul-verbal de punere în posesie anexă la titlul de proprietate eliberat autorului pârâților, în sensul că în procesul-verbal de punere în posesie este trecut ca vecin la nord B. I., iar în planul parcelar înaintat de Comisia Locală de Fond Funciar Tg-J. se observă ca vecin la nord al proprietății pârâților numitul M. D..
Că, însă acest aspect nu este de natură să valideze amplasamentul ocupat în fapt de către pârâți în prezent, întrucât din depoziția martorului M. C. F. rezultă că schimbarea vecinătății de nord a terenului pârâților se justifică prin aceea că inițial terenul învecinat la nord cu terenul pârâților a fost împărțit de Comisia Locală de Fond Funciar între patru proprietari, între care și B. I., ulterior fiind pus în posesie pe acel teren M. D. și astfel, martorul a arătat că între terenul martorului și terenul autorului U. există în prezent terenul aflat în proprietatea lui M. D. și acest teren a existat între martor și pârâți și înainte în anii 2000-2002, iar inițial terenul de 40 m lățime din care martorul a moștenit 20 m lățime de la autorul său M. D., restul fiind primit de M. D., a fost împărțit de comisia locală între patru proprietari în fâșii de câte 10 m lățime, însă ulterior, în anul 2001-2002 cei 40 m lățime care se învecinau cu autorul pârâților au fost împărțiți între doi proprietari.
Că, faptul că proprietarii terenului învecinat la nord cu terenul pârâților s-au schimbat, procedându-se la atribuirea terenului la doi proprietari și nu patru, nu probează o schimbare a întregului plan parcelar și o schimbare a amplasamentului terenurilor.
Instanța a constatat din planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate aflat la fila 9 coroborat cu concluziile raportului de expertiză, că amplasamentul terenului pârâților din documentația cadastrală respectă planul parcelar înaintat de Comisia Locală de Fond Funciar Tg-J. cu adresa nr.5089/12.02.2014 și s-a concluzionat prin raportul de contraexpertiză că terenul revendicat de către reclamant nu se găsește în titlul de proprietate al autorului pârâților, însă se regăsește în titlul de proprietate al vânzătorului de la care a cumpărat terenul reclamantul.
Cu privire la terenul cumpărat de intervenientul A. S. I. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8249/2004 de BNP A. M., acesta a fost identificat în schița Anexa nr.5 la raportul de contraexpertiză, având ca vecinătăți la nord DS 5, la sud rest proprietate, la est DS 4, la vest C. C., iar documentația cadastrală aferentă acestuia respectă amplasamentul din contractul de vânzare-cumpărare nr.8249/2004 și titlul de proprietate nr._/30.09.2002.
Că terenul revendicat de către intervenient a fost identificat și este prezentat prin dimensiuni, vecinătăți, . Anexă nr.6 la raportul de contraexpertiză, fiind în suprafață de 259 mp, situat în Tg-J., tarlaua 63, . nord cu teren folosit de pârâți, la sud cu rest proprietate intervenient, la est rest proprietate intervenient, la vest terenul reclamantului ocupat de pârâți, identificat prin punctele 2-8,-7,-2,, cu distanța între punctele 2 și 8, de 29,36 m, între punctele 8, și 7, de 14,1 m, între punctele 7, și 2, de 26,02 m, între punctele 2, și 2 de 9,61 m.
Că, s-a concluzionat prin raportul de expertiză că acest teren se regăsește în terenul cumpărat de intervenient și nu re regăsește în terenul din titlul de proprietate al pârâților, fiind edificat de către pârâți pe acest teren gard din plasă de sârmă pe șpalieri de beton pe o dimensiune de 26,02 ml.
S-a avut în vedere concluziile raportului de contraexpertiză la obiectivul nr.14, instanța constată că nu există suprapunere între actele de proprietate ale reclamantului, intervenientul și pârâților, iar pârâții ocupă în mod nejustificat terenurile revendicate și mai mult decât atât, delimitarea de către autorul pârâților a suprafeței de teren regăsită în titlul de proprietate nr._/25.02.1999 și procesul verbal de punere în posesie din 17.12.1998 nu respectă dimensiunile și vecinătățile inserate în titlul de proprietate menționat.
Că, s-a concluzionat prin raportul de contraexpertiză că pârâții stăpânesc în prezent 4652 mp, cu 152 mp în plus față de suprafața de teren menționată în titlul de proprietate, ceea ce dovedește că încă de la momentul realizării gardului de către autorul pârâților, în perioada anilor 1999-2000, gard care nu și-a schimbat amplasamentul, conform depozițiilor martorilor M. C. F. și M. V. L., autorul pârâților nu a respectat procesul verbal de punere în posesie din 17.12.1998, atât în ceea ce privește suprafața terenului, cât și în ceea ce privește amplasamentul terenului și chiar dacă martorul M. C. F. a susținut că în anul 2000 DS 5 avea un alt amplasament, instanța apreciază că depoziția acestuia nu are valoare probatorie superioară planului parcelar înaintat la dosar de către Comisia Locală de Fond Funciar Tg-J., care coroborat cu faptul că în ambele titlul de proprietate este menționată ca vecinătate DS 5, probează faptul că încă din perioada 1999-2000 autorul pârâților a modificat în fapt amplasamentul terenului din titlul său de proprietate.
Și, chiar dacă martorul M. V. L. a precizat că drumul secundar nu exista în anul 1999, instanța constată neîntemeiată afirmația martorului, având în vedere faptul că încă de la eliberarea titlului de proprietate autorului U. N. DS 5 a fost menționat ca vecinătate a proprietății, faptul că pentru DS 5 s-au efectuat lucrări de amenajare prin betonare neînsemnând că acel drum nu ar fi existat, cel puțin în documente, încă din anul 1998 și ceea ce prezintă relevanță în speță este amplasamentul DS 5 rezultat din planul parcelar și nu amplasamentul în fapt al acestei căi de acces în anul 2000, despre care martorul M. C. a afirmat că trecea exact pe lângă gardul din prezent al pârâților.
Cu privire la suprafețe de teren revendicate de reclamant și intervenient, s-a invocat de către pârâți prin apărător la termenul de judecată din 10.03.2014 excepția dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată și având în vedere dispozițiile art.6 alin.4 din Noul Cod civil, reținând că posesia pârâților asupra acestor suprafețe de teren a început înainte de . Noului Cod civil, respectiv a început în mod cert din anul 1999, conform depozițiilor martorilor propuși de pârâți, prin realizarea gardului împrejmuitor de autorul U. N., instanța a constatat incidența în ce privește această apărare a dispozițiilor art.1890 din Vechiul Cod civil, în conformitate cu care, dacă posesorul este de rea credință, neavând un just titlu, cum este cazul pârâților, acesta dobândește proprietatea bunului printr-o posesie utilă, exercitată timp de 30 de ani.
Că, în speță termenul de 30 de ani nu s-a împlinit, prin joncțiunea posesiei lor cu cea a autorului U. N., pârâții posedând terenul din perioada 1998-2000, instanța constată că excepția dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune invocată de pârâți este neîntemeiată.
Instanța a constat că terenurile revendicate atât de către reclamant, cât și de către intervenient, sunt ocupate în prezent de către pârâți și nu se regăsesc în titlul de proprietate al autorului pârâților, ci în titlul de proprietate al autoarei reclamantului și intervenientului.
În baza art.563 Cod civil instanța a admis în parte, conform precizării ulterioare, acțiunea civilă formulată de reclamantul C. C. împotriva pârâților P. G. și B. A. și va obliga pârâții P. G. și B. A. să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 102 mp, situat în Tg-J., tarlaua 63, . nord cu teren folosit de pârâți, la sud rest proprietate reclamant, la est teren intervenient ocupat de pârâți, la vest teren folosit de pârâți, identificat în schița din Anexa nr.2 (fila 229) la raportul de contraexpertiză întocmit în cauză de experți M. V., C. I. și M. A. și pentru a se asigura deplina respectare a tuturor atributelor dreptului de proprietate al reclamantului va obliga pârâții P. G. și B. A. să ridice de pe terenul proprietatea reclamantului gardul din plasă de sârmă pe șpalieri de beton cu dimensiunea de 14,20 ml identificat între punctele 2, și 1, în schița din Anexa nr.2 la raportul de contraexpertiză, iar în caz de refuz va autoriza reclamantul să ridice acest gard pe cheltuiala pârâților.
Întrucât pârâții au început ocupațiunea nelegitimă a terenului revendicat anterior anului 2011, instanța a constatat incidența în speță a dispozițiilor art.998, 999 Cod civil din 1864, întrucât potrivit dispozițiilor art.103 din Legea nr.71/2011, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârșirii faptei ilicite.
Că, raportat la aceste dispoziții legale, instanța va obliga pârâții P. G. și B. A. să plătească reclamantului suma de 510 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului revendicat, calculată prin raportul de expertiză în specialitatea agricultură la categoria din titlul de proprietate, respectiv teren arabil, reținând și concluziile pe fond formulate pentru reclamant în ce privește cuantumul pretențiilor.
Că, în temeiul art.246 C.proc.civ., instanța va lua act de renunțarea reclamantului C. C. la judecarea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la despăgubiri pentru prejudiciul suferit urmare a promisiunii de vânzare-cumpărare și în temeiul art.563 din Noul Cod civil, instanța va admite în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul A. S. I. împotriva pârâților P. G. și B. A. și va obliga pârâții P. G. și B. A. să lase intervenientului în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 259 mp, situat în Tg-J., tarlaua 63, . nord cu teren folosit de pârâți, la sud cu rest proprietate intervenient, la est rest proprietate intervenient, la vest terenul reclamantului ocupat de pârâți, identificat în schița din Anexa nr.6 (fila 234) la raportul de contraexpertiză întocmit în cauză de experți M. V., C. I. și M. A. și pentru a se asigura deplina respectare a tuturor atributelor dreptului de proprietate al intervenientului va obliga pârâții P. G. și B. A. să ridice de pe terenul proprietatea intervenientului gardul din plasă de sârmă pe șpalieri de beton cu dimensiunea de 26,02 ml identificat între punctele între punctele 7,, și 2,, în schița din Anexa nr.6 la raportul de contraexpertiză, iar în caz de refuz va autoriza intervenientul să ridice acest gard pe cheltuiala pârâților.
Cu privire la gardul edificat de către pârâți, existent între punctele 7, și 8,, instanța constată că potrivit depoziției martorului M. C. F., coroborate cu schița de la fila 235, pe latura cu DS 4 pârâții au gard din plasă de sârmă pe rame și stâlpi de fier, prin cererea de intervenție neformulându-se un petit în ce privește acest gard, solicitându-se doar ridicarea de către pârâți a gardului din plasă de sârmă pe șpalieri de beton.
În temeiul art.246 C.proc.civ., s-a luat act de renunțarea intervenientului la judecarea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului revendicat.
Capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților să lase liberă calea de acces DS 5 și să ridice gardul edificat pe DS 5, formulat atât prin acțiunea principală, cât și prin cererea de intervenție, a fost respins ca neîntemeiat.
S-a concluzionat prin raportul de contraexpertiză, coroborat cu planul parcelar înaintat de Comisia Locală de Fond Funciar Tg-J. că pârâții ocupă prin împrejmuire din DS 5 suprafața de 463 mp.
Că, în speță nu este vorba doar despre o limitare a accesului reclamantului și intervenientului la calea publică, prin poziționarea unui gard, ci de o ocupațiune a acelei suprafețe de teren, al cărei drept de folosință nu poate fi apărat decât de titularul dreptului de proprietate al acelui teren, respectiv Municipiul Tg-J. și astfel, ocupațiunea exercitată de către pârâți asupra suprafeței de 463 mp a început anterior anului 2008, anul trecerii DS 5 în proprietatea publică a Municipiului Tg-J., conform anexei la HCL nr.2/10.01.2012, iar din această hotărâre și anexă (filele 62,63) rezultă că lățimea drumului trebuie să fie de 9 m, iar în ce privește limitele se indică la „Origine” –. la „Terminus” –se înfundă.
Că, prin raportul de contraexpertiză, s-a stabilit că terenul în suprafață de 463 mp are o lățime de 10,01 m, respectiv 11,38 m la intersecția cu DS 4, legitimitatea posesiei exercitate de către pârâți, precum și includerea sau nu în proprietatea publică prin HCL nr.2/10.01.2012 și a suprafeței de 463 mp, ca reprezentând parte din DS 5, nu poate fi contestată, respectiv apărată decât de titularul dreptului de proprietate asupra DS 5, Municipiul Tg-J., cu atât mai mult cu cât în HCL nr.2/10.01.2012 se menționează că drumul DS 5 se înfundă, așadar nu se menționează ca limită DS 4.
Că în temeiul art.274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâților atât în ce privește acțiunea principală, cât și în ce privește cererea de intervenție, instanța a obligat pârâții P. G. și B. A. să plătească reclamantului suma de 2360,1 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ( 19 lei taxă timbru obligație de a face, 5,9 lei taxă timbru pretenții admise, 131 lei taxă timbru revendicare, 800 lei onorariu avocat, 802,40 lei onorariu expert topograf, 601,80 lei onorariu expert agricol) și să plătească intervenientului suma de 1492,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (500 lei onorariu avocat, 19 lei taxă timbru obligație de a face, 802,40 lei onorariu expert topograf, 171 lei taxă timbru revendicare).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel C. C. și intervenientul A. S. I. și pârâții P. G. și B. A., cale de atac calificată de instanță ca fiind recurs prin încheierea din 18 septembrie 2014.
Reclamantul și intervenientul critică sentința cu privire la capătul de cerere ce are ca obiect obligarea pârâților să le permită accesul la calea publică DS 5 și să își ridice gardul amplasat pe acesta.
Aceștia susțin că instanța a interpretat greșit situația dedusă judecății cu privire la acest capăt de cerere întrucât nu au solicitat decât un drept de folosință ca urmare că această cale de acces este de utilitate publică și toți cetățenii sunt titularii dreptului de folosință.
De asemenea, susțin că s-a interpretat greșit faptul că drumul DS 5 este un drum înfundat la limita cu proprietățile părților și nu s-a menționat că acesta se intersectează cu DS 4, situație rezultată din adresa primăriei nr._/27.06.2014, că această stradă este inclusă în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public potrivit HCL 133/1999, atestată prin HG nr.973/2002.
Recurenții pârâți critică sentința arătând că titlurile de proprietate ale pârâților au fost interpretate greșit, dându-se preferablitate titlurilor reclamantului și intervenientului.
Se arată că titlurile pârâților sunt mai vechi întrucât apelanții au preluat prin moștenire suprafața de teren de 4500 mp potrivit certificatului de moștenitor nr.48/2009 emis pe baza titlului de proprietate al autorului U. N. nr._/25.02.1999, pe vechiul amplasament.
Se precizează că reclamanții au dobândit terenul prin cumpărare de la numita M. M. în baza titlului de prprietate nr._/30.09.2002 și nu pe vechiul amplasament.
Invocă depozițiile martorilor și actele primare care au stat la baza emiterii titlului de proprietate al autorului lor.
Se concluzionează că preferabil era titlul de proprietate al pârâților și ocupațiunea nu este abuzivă.
Tribunalul, analizând recursurile declarate, constată că recursul declarat de recurentul reclamant și intervenient este fondat, urmând a fi admis în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art. 304 punct 8 și 9 Cpr.civ., modificată sentința instanței de fond în sensul admiterii și a capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâților să lase liberă calea de acces DS5 și să își ridice gardul ridicat pe acest drum; recursul pârâților va fi respins în temeiul art.312 alin.1 Cpr.civ.
Motivele invocate de recurentul reclamant și intervenient în susținerea recursului declarat sunt fondate.
Din actele de proprietate ale părților, respectiv titlul de proprietate al autorului U. N. și procesul verbal de punere în posesie, din titlul de proprietate al vânzătoarei M. M. rezultă existența căii de acces reprezentând drumul DS 5.
Calea de acces a fost individualizată prin raportul de contraexpertiză efectuat în cauză, fila 244 dosar fond, în sensul că DS5 nu este cuprins în actele de proprietate ale părților, figurează în planul parcelar care a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate și se intersectează cu DS 4.
Prin același raport de expertiză s-a stabilit că drumul DS 5 este ocupat de pârâți prin împrejmuire și are o suprafață de 463 mp.
Reținerile din raportul de expertiză se coroborează cu vecinătățile existente în actele de proprietate ale părților, cu planul parcelar existent la dosarul cauzei la fila 209 înaintat de Comisia Locală de Fond Funciar Tg.J., cu HCL nr. 133/30.07.1999 și nr.2/10.01.2012 și anexa acesteia, depuse la filele 62 și 63 dosar fond, astfel nu se poate reține că acest drum nu există.
Instanța a apreciat greșit cu privire la îndreptățirea reclamanților de a solicita folosirea acestei căi de acces cu motivarea că nu ar fi titularii dreptului de proprietate.
Calea de acces solicitată fiind de domeniul public, îndreptățirea de a fi folosită în scop legitim aparține oricărei persoane căreia îi este îngrădit acest drept, în speță nefiind vorba de o revendicare a terenului ce reprezintă cale de acces pentru a se pune în discuție titularul dreptului de proprietate.
Apărările recurenților pârâți privind inexistența căii de acces, reprezentând DS 5 va fi înlăturată având în vedere considerentele reținute anterior.
În consecință recursul reclamantului și intervenientului va fi admis, va fi modificată sentința și va fi admis și acest capăt de cerere, fiind dovedită și împiedicarea folosirii căii de acces de către pârâți prin împrejmuirea acesteia.
Recursul declarat de pârâți va fi respins.
Critica formulată privind caracterizarea titlurilor de proprietate ale părților nu poate fi reținută.
Actele părților au fost transpuse în fapt prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză și s-a stabilit că acestea nu se suprapun.
Astfel, prin raportul de contraexpertiză efectuat în cauză s-a răspuns la obiectivul nr.14, în sensul că nu există suprapunere între actele de proprietate ale părților și că pârâții ocupă din terenul reclamantului suprafață de 103 mp și din terenul intervenientului suprafața de 259 mp, iar aceste suprafețe nu sunt cuprinse în actele de proprietate ale pârâților.
Se susține greșit prin motivele de recurs că ocupațiunea exercitată de aceștia nu ar fi abuzivă pentru că nu au dovedit existența unui temei legal al ocupațiunii, iar preluarea terenului potrivit ocupațiunii bunicului lor nu are relevanță atâta timp cât terenul nu este cuprins în titlul lor de proprietate.
În consecință recursul pârâților va fi respins ca nefondat.
Vor fi obligați recurenții pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de recurentul reclamant C. C. reprezentând onorariu apărător în temeiul art. 274 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul reclamantului C. C. și al intervenientului A. S. I. declarat împotriva sentinței civile nr. 2948 din data de 07.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar nr._ .
Modifică sentința cu privire la capătul de cerere ce are ca obiect obligația de a face în sensul că admite și acest capăt de cerere și obligă intimații pârâți să lase liberă calea de acces reprezentând drum DS 5 în suprafață de 463 m.p. și să își ridice gardul edificat pe acest drum.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursul pârâților P. G. și B. A. declarat împotriva sentinței civile nr. 2948 din data de 07.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar nr._
Obligă recurenții pârâți la 600 lei cheltuieli de judecată către recurentul reclamant C. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Noiembrie 2014
Președinte, Nicolița Ș. | Judecător, C. A. M. | Judecător, M. A. C. |
Grefier, C. B. |
Red N.Ș.
27 Noiembrie 2014
Thn. .
Jud. fond A. T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 611/2014. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 159/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
