Fond funciar. Decizia nr. 499/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 499/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 14042/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 499
Ședința publică din 27 martie 2014
Completul compus din:
Președinte N. U.
Judecător M. A. C.
Judecător M. G.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurenta reclamantă T. Gh. N., recurenții pârâți F. E. E., F. A. împotriva sentinței civile nr. 7427 din 30.10.2013, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ și recursurile declarate de recurenta intimată C. L. Fărcășești de aplicare a Legii 18/1991, împotriva sentințelor civile nr.7427 din 30.10.2013 și nr.172 din 16 ianuarie 2014, pronunțate de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă T. Gh. N., asistată de avocat G. C., recurenții pârâți F. E. E., F. A., asistați de avocat F. G., lipsă fiind recurenta intimată C. L. Fărcășești de aplicare a Legii 18/1991 reprezentată de avocat D. F., au răspuns intimații pârâți F. M M., R. I., A. M., D. Gh.M., lipsă fiind intimații pârâți D. V. S., D. C., Direcția S. Gorj și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând recursurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat G. C. pentru recurenta reclamantă T. Gh. N. a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, având în vedere că la fila 415 a dosarului de fond au detailat cheltuielile de judecată.
Solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Avocat F. G. pentru recurenții pârâți F. E. E., F. A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea de noi probatorii, în subsidiar modificarea sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei, respectiv obligarea doar pentru recurenții pârâți la înaintarea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate. Formulează concluzii de respingerea recursului reclamantei, subliniind că onorariul de expert a fost achitat de către intimați, iar în ceea ce privește onorariul de avocat reclamanta a avut un alt apărător. Solicită a fi avute în vedere motivele scrise.
Avocat G. C. solicită respingerea recursului pârâților și al Comisiei Locale de Fond Funciar Fărcășești, învederând că cea mai mare parte a motivelor de recurs se referă la obiectivele și obiecțiunile raportului de expertiză.
Susține că în mod corect s-a reținut în cauză prescrierea dreptului la acțiune, întrucât comisia locală avea la îndemână același termen de contestare a hotărârii comisiei județene și nu s-au invocat motivele de nulitate prevăzute de Legea 169/997, astfel că nu se justifică o casare cu trimitere.
Avocat D. F. pentru recurenta intimată C. L. Fărcășești de aplicare a Legii 18/1991 arată că au invocat inexistența cererii de reconstituire din partea reclamantei după autor F. M.I..
Avocat F. G. solicită admiterea recursului comisiei locale numai în ipoteza casării cu trimitere, menționând că nu s-a luat în considerare că o parte din terenuri au aparținut soției autorului.
Intimații pârâți F. M M., R. I., A. M., D. Gh.M., au solicitat respingerea recursului declarat de C. L. de Fond Funciar Fărcășești, arătând că primăria a reconstituit dreptul de proprietate după autorul F. M.I. conform borderoului populației pe care-l depun la dosar; că motivele comisiei locale se repetă de mai multe ori, lăsând la apreciere recursul declarat de reclamantă, menționând că toți intimații au plătit experții. Depun la dosar concluzii scrise însoțite de acte care sunt la dosarul cauzei și extras din motivele comisiei locale de fond funciar pentru a învedera că sunt reluate de mai multe ori aceleași motive.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față.
Prin cererea înregistrată la data de 18.10.2012 sub nr._ reclamanta T. Gh. N. în contradictoriu cu pârâții C. L. Fărcășești pentru aplicarea Legii 18/1991, C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991, F. M. M., F. E. E., F. A., R. I., A. M., D. Gh. M., D. V. S., D. C., a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor C. L. Fărcășești pentru aplicarea Legii 18/1991, C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991 să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 7,55 ha teren cu vegetație forestieră ce a aparținut autorului său F. M.I., formată din :suprafața de 3,25 ha conform Legii 1/2000, validată prin HCJ nr. 2862/27.10.200, anexa 53, poziția 2 ; suprafața de 4,30 ha conform Legii nr. 400/2002, validată prin HCJ nr.3448/13.02.2004, anexa 53, poziția 3.
La data de 08.11.2012 pârâta C. L. Fărcășești pentru aplicarea Legii 18/1991 și primarul comunei Fărcășești, în calitate de președinte al Comisiei Locale Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991 au formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii formulate de reclamanta T. Gh. N..
Reconvențional, a solicitat următoarele: constatarea nulității absolute parțiale a HCJ nr. 4 /1991 anexa 2 A poziția 12 prin care a fost validat autorul F. M. I. cu 0.66 ha teren agricol pentru suprafața de 4824 mp, urmând a fi menținută pentru suprafața de 1776 mp.; constatarea nulității absolute a adeverinței 4/03.11.1994 pentru autorul F. M. I. cu moștenitor F. E. pentru suprafața de 7087 mp teren agricol întrucât excede validării, nu are proces verbal la bază, nu are indicate tarlaua și parcelele pentru terenuri; constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nedatat pentru autorul F. M.I. cu moștenitor F. E. pentru suprafața de 4627 mp. ; constatarea nulității absolute a adeverinței 4/08.05.1997 pentru autorul F. I. cu moștenitori F. E. pentru suprafața de 3630 mp teren agricol și a procesului verbal de punere în posesie din 08.05.1997 ; constatarea nulității absolute parțiale a HCJ nr. 1815/1995 anexa 15 poziția 2, prin care a fost validat autorul F. I. cu moștenitori F. E. și A. E. cu suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră, întrucât nu corespunde cu cererile de moștenire și este dublă validare prin HCJ 2862/2000 ; constatarea nulității absolute parțiale a HCJ nr. 3127/2002 anexa 30 poziția 117, prin care a fost validat autorul Floriu M. I. cu moștenitori Floriu E. pentru suprafața de 1,51 ha teren agricol, pentru suprafața de 1,1761 ha teren agricol,urmând a fi menținută pentru suprafața de 0,3339 ha, întrucât se suprapune cu validarea din 1991 și anexa 39 și de asemenea excede suprafeței de la registrul agricol ; rectificarea HCJ nr. 3127/2002, anexa 39, poziția 4 prin care a fost validat autorul F. M. I. cu moștenitori F. E. și A. Polina pentru suprafața de 0,23 ha teren la despăgubiri în sensul excluderii numitei D. Polina, care nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate ; constatarea nulității absolute parțiale a HCJ nr. 3448/13.02.2004 anexa 53 poziția 3 prin care a fost validat autorul F. M. I. cu moștenitori T. N. (care a solicitat doar 0,80 ha teren agricol), F. E., R. S., A. Polina, F. M. cu suprafața de 4,30 ha teren cu vegetație forestieră.
În motivare cererii reconvenționale a arătat că prin HCJ nr.4/1991, anexa 2A, poz. 12 a fost validat autorul F. M. I. cu suprafața de 0,66 ha teren agricol(fiind toată suprafața moștenită în registrul agricol, fără curți construcții, care nu se validau în forma inițială a Legii 18/1991.În baza acestei validări a fost emisă adeverința de proprietate nr. 4/03.11.1994 pentru autorul F. M. I. cu moștenitori F. E. pentru suprafața de 7087 mp teren agricol. Această adeverință se impune a fi anulată întrucât nu are la bază pentru toată suprafața proces verbal de punere în posesie, excede suprafeței validate și nu are menționată tarlaua și . parte din această suprafață a fost emis proces - verbal de punere în posesie nedatat pentru autorul F. M. I. cu moștenitori Floriu E. pentru suprafața de 4627 mp care însă nu este corect emis, necorespunzând identificării reale și astfel impunându-se a fi anulat. Adeverința de proprietate nr. 4 din 08.05.1997 eliberată autorului F. I. cu moștenitori F. E. pentru suprafața de 3630 mp teren agricol cu proces verbal de punere în posesie din data de 08.05.1997 nu au fost corect emise, necorespunzând identificării reale.
Au mai fost stabilite în favoarea autorului dreptul de proprietate pentru suprafețele de 1500 mp, respective 276 mp, iar acte de proprietate au fost ridicate de către moștenitori în original de la comisia locală, iar în baza acestora au fost înstrăinate unității miniere prin convențiile nr. 4242 din 02.10.1998 și 904 din 25.02.1999 terenurile din tarlaua 9, parcelele 288 și 298/5.
Prin cererea de reconstituire nr. 1194/25.03.1998 formulată de V. Gh. G. și T. N. s-a solicitat doar suprafața de 0,15 ha teren agricol și 0,80 ha teren cu vegetația forestieră de la autorul F. M. I., deși V. G. este ginerele autorului F. I., nefiind îndreptățit la moștenire, iar suprafața de 15 ari teren agricol și 80 ari pădure a fost solicitată și validată în cursul anului 1991 moștenitorului F. E., astfel că reclamanta nu mai este îndreptățită la reconstituire.
Prin HCJ nr. 1815/1995 anexa 15, poziția 2 a fost validat autorul F. I. cu moștenitorii F. E. și D. E. cu suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră. Întrucât și în această validare este menționat și un moștenitor ce nu a formulat cerere de reconstituire și suprafața a fost validată prin HCJ nr. 2863/2000 se impune constatarea nulității absolute a acestei prime validări, în baza sa nefiind elaborate acte de proprietate.
Moștenitorul F. E. a formulat o altă cerere de reconstituire ce a fost înregistrată la C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991 sub nr. 666/1998.
Prin HCJ nr. 3127/2002 anexa 30 poziția 117 a fost validat autorul F. M. I. cu moștenitor F. E. pentru suprafața de 1,51 ha teren agricol. Aceste suprafețe exced terenurilor cu care autorul figurează în Registrul Agricol și se suprapun cu suprafața validată prin HCJ nr. 4 din 1991 și cu anexa 39.Cum în baza acestei validări au fost emise acte de proprietate pentru terenuri ce ulterior au fost înstrăinate unității miniere, apreciază că este oportună să fie menținută HCJ 4/1991pentru terenurile reconstituite și înstrăinate, respective 1776 mp (1500 mp+276 mp) și HCJ nr. 3127/2002 pentru terenurile pentru care s-au emis acte în baza acestei validări și care au fost înstrăinate, urmând a se constata astfel nulitatea absolută parțială a acestora(fiind eliberate procesele verbale de punere în posesie nr.14/13.02.2003 pentru suprafața de 3339 mp autorului F. M. I. cu moștenitori T. N., R. S., A. Polina, F. E., act ce nu corespunde hotărârii de validare, dar care a fost înstrăinat unității miniere prin convenția nr. 4618/09.07.2002.
Se impune rectificarea HCJ nr.3127/2002 în sensul înlăturării pârâtei D. Polina, deoarece nu a solicitat prin cererea de reconstituire terenul de 0,23 ha din anexă pentru despăgubiri, respective anexa 39 poziția 4.
Prin HCJ nr.2862/2000 anexa 53 poziția 2 a fost validat autorul F. M. I. cu moștenitorii F. E., R. Sevastița (în realitate R. S.), D. Polina pentru suprafața de 3,25 ha teren cu vegetația forestieră, fiind toată suprafața de la BAP, inclusiv cea validată anterior prin HCJ nr. 1815/1995.
În această hotărâre de validare reclamanta T. N. nu figurează, astfel că înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în promovarea capătului de cerere privind obligarea comisiei să elibereze acte de proprietate pentru 3,25 ha validate prin această hotărâre.
În baza acestei validări a fost emis procesul verbal de punere în posesie nr.108/20.03.2003 pentru autorul F. I. cu moștenitori F. I. E., F. M., D. Polina, R. S., T. N. pentru suprafața de 4565 mp teren cu vegetație forestieră și deși nu corespunde validării a fost înstrăinată suprafața de 4564 mp către EMC R. prin convenția nr.4617/09.07.2003. În această situație se află și procesul verbal de punere în posesie nr. 344/23.01.2007 eliberat autorului F. I. cu moștenitori F. I. E., D. M., D. S., R. S., T. N. pentru suprafața de 1578 mp teren cu vegetație forestieră și procesul verbal de punere în posesie nr.157/10.07.2003 pentru autorul F. I. cu moștenitori F. I. E.,D. Polina, R. Sevastița, T. N. pentru suprafața de 2420 mp teren cu vegetația forestieră.
Au mai fost eliberate acte și pentru suprafața de 773 mp teren cu vegetație forestieră înstrăinate de moștenitori și în baza cărora s-a încheiat cu unitatea minieră convenția nr. 2958/11.03.2002.
Prin HCJ nr._.02.2004 anexa 53 poziția 3 a fost validat autorul F. M. I. cu moștenitorii T. N., F. E., R. S., D. Polina, F. M. cu suprafața de 4,30 ha teren cu vegetația forestieră. Această validarea a fost dată în baza Legii 400, act normativ ce presupunea că vizează terenurile care anterior preluării au avut categoria de folosință arabil, iar la momentul solicitării aveau destinația de pădure.Validarea excede suprafeței înscrise de autor la registrul agricol, există validare pentru reconstituirea în natură și în echivalent pentru terenul agricol, astfel că se impune constatarea nulității absolute parțiale a acestei hotărâri de validare.
Autorul F. M. I. a deținut o suprafață de teren agricol, însă anterior preluării din 1963 a înstrăinat către 4 din cei 5 copii terenul, astfel că în 1961 nu mai deținea decât 0,76 ha teren agricol, mențiuni ce s-au efectuat și pe fila de registru agricol. Același autor a dat fiicei sale D. Polina suprafața de 1,10 ha teren cu care aceasta figurează la rolul soțului său D. G., în registrul agricol 1959-1963, în punctele “Culmea Negomirului”-0,45 ha, “Culmea Negomirului”-0,63 ha, “Culmea Negomirului”-0,20 ha, suprafața fiind validată la autor D. G. prin HCJ nr.4/1991, anexa 2A, poziția 18(2,32 ha), și prin HCJ nr.3127/2002, anexa 39, poziția 5 autor D. G. cu moștenitor D. Polina(suprafața de 0,46 ha la despăgubiri).
A mai arătat că V. I., a primit 0,69 ha de la tatăl său V. G., din suprafața cu care acesta figura în registrul agricol 1959-1963, în punctele “Valea Părăului”-0,50 ha, și “Valea Părăului”-0.19 ha, suprafața totală fiind validată la autor V. G., prin HCJ nr.4/1991, anexa 1, poziția 18, (2,39 ha), prin HCJ nr.3127/2002, anexa 30, poz. 32, autor V. G., cu suprafața de 2,39 ha și prin HCJ nr.3127/2002, anexa 39, poziția 27, autor V. G. cu 0,22 ha la despăgubiri.
Fiica R. S. a primit 1,71 ha de la tatăl său și cu care figurează la rolul soțului său din 1959-1963 R. D., această suprafață fiind validată la autor R. D. prin HCJ nr.4/1991, anexa 2A, poziția 57(1,69 ha teren agricol),, prin HCJ nr.3127/2002, anexa 30, poz.151, autor R. D. cu 1,71 ha și HCJ nr.3127/2002, anexa 30, poz.126, autor R. D. cu 0,86 ha la despăgubiri.
Consideră astfel că în cauză subzistă motivele de nulitate absolută prevăzute de art. III lit.a din Legea 18/1991 M, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate unor persoane neîndreptățite.
La data de 10.01.2013 reclamanta a depus la dosar note de ședință cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamanți C. L. Fărcășești de aplicare a Legii 18/1991 prin care a invocat excepția lipsei de interes a pârâtei în promovarea acțiunii, excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția inadmisibilității cererii. În motivarea excepției lipsei de interes a pârâtei în promovarea acțiunii a arătat că este unanim recunoscut în doctrină faptul că niciun act de procedură nu poate fi făcut de parte dacă nu justifică un interes și că acest interes trebuie să întrunească unele condiții, respectiv: să fie un interes juridic consacrat și ocrotit prin normele dreptului; să fie un interes legitim, adică să fie conform cu normele de conviețuire socială și cu normele morale și să nu fie datorat propriei culpe; interesul să fie născut și actual. Un interes încă nu s-a născut, sau un interes eventual, cum este în cazul de față, nu poate justifica exercitarea unei acțiuni.
Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune a arătat că cererea pârâtei vizează constatarea nulității absolute a unui număr de acte administrative de retrocedare (adeverințe de proprietate, procese verbale de punere în posesie și titluri de proprietate) elaborate și emise de petenții înșiși în perioada 1993-2008. În primul rând, legile fondului funciar nu prevăd sancțiunea nulității absolute a actelor elaborate în condițiile invocate de petenți, ci pentru alte motive strict enumerate limitativ în art. III alin.1 lit. a-h din Legea nr.169/1997 modificată prin Legea nr.247/2005. Reiese faptul că, deși pârâta-reclamantă solicită constatarea nulității absolute a unor acte, acțiunea care de drept este imprescriptibilă, atâta vreme cât nu se încadrează strict în cazurile enumerate de legea specială, motive invocate de petenți sunt de nulitate relativă, fiind nereguli în completarea actelor, sau nerespectarea procedurii de eliberare a acestora, lipsă semnături, lipsă acte de stare civilă, lipsă validare, lipsă HCJ-uri, lipsă schițe, etc. Că, pentru toate acestea intervine prescrierea dreptului la acțiune datorită scurgerii termenului general de 3 ani de când actele au intrat în circuitul civil.
A mai arătat reclamanta că, pentru a se pronunța asupra nulității absolute a tuturor actelor solicitate, instanța ar trebui să verifice în primul rând dacă este îndreptățită sau nu la reconstituirea dreptului de proprietate, restul, adică toate pretinsele deficiențe ale acestor acte, se acoperă prin însăși dreptul său de a primi ceea ce i se cuvine.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii prin raportare la principiul de drept „nemo auditur propriam turbitudinem allegans” a arătat că acest principiu este unanim recunoscut și chiar reglementat expres de art.108 alin.4 Cod procedură civilă care dispune „Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt”(propria culpă). Or este evident pentru oricine faptul că toate actele a căror anulare se solicită în cerere emană de la petenți și că aceștia sunt singurii care au răspunderea actelor întocmite, având chiar obligația legală ca, înainte de emitere, nicidecum după aceea, să se asigure de corectitudinea acestora.
A mai arătat reclamanta că practica CEDO este în acest consens, astfel în hotărârea făcută publică la data de 1 iulie 2008, în cauza I. contra României(definitivă în data de 01.12.2008, ca urmare a respingerii cererii de retrimitere a cauzei la Marea Cameră), în care s-a constatat încălcarea art.1 din Protocolul adițional nr.1, Curtea a reiterat constatările din hotărârile date în cauzele M. și D. contra României și D. contra României în sensul că o decizie administrativă prin care se recunoaște calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra unui imobil se analizează ca o creanță împotriva statului, suficient de bine stabilită pentru a putea fi calificată ca „valoare patrimonială” protejată de art.1 din Protocolul adițional nr.1. Că, în aceeași hotărâre Curtea arată că autoritățile cărora le revin atribuții în baza Legii 18(1991 nu pot fi exonerate de responsabilități în cazul în care, prin acțiunile lor aduc atingere drepturilor protejate de art.1 din Protocolul adițional nr.1. Că, această concluzie se impune cu atât mai mult în situațiile în care autoritățile administrative locale și județene creează și întrețin situații litigioase neîndeplinindu-și obligațiile de a verifica în mod temeinic îndeplinirea condițiilor pentru eliberarea titlurilor de proprietate.
S-a mai arătat că pârâta-reclamantă este o autoritate administrativă, special constituită pentru punerea în aplicare a legilor de reconstituire a dreptului de proprietate ce-și invocă propria culpă, respectiv că a făcut propuneri de emitere a titlului de proprietate cu nerespectarea procedurilor prevăzute de textele de lege și fără a întocmi documentația impusă de legislația în vigoare, adresându-se instanței cu acțiune în anularea unor astfel de acte.
Prin serviciul registratură al instanței din data de 18.02.2013, pârâții R. I. și A. M. au formulat întâmpinare prin care în principal au arătat că sunt de acord cu acțiunea principală în sensul de a fi obligată C. L. Fărcășești de aplicare a Legii 18/1991 să elibereze titlu de proprietate pentru suprafața de 3,25 ha teren cu vegetație forestieră validată prin HCJ 2862/2000, anexa 53, poziția 2 și pentru suprafața de 4,30 ha validată prin HCJ 3448/2004 anexa 53, teren provenit de la autorul F. M.I., iar titlul de proprietate să fie emis pentru moștenitorii acestui defunct, respectiv: F. M.M., F. E. E., F. A., R. I., A. M., D. Gh.M., D. V.S., D. V.C. și T. Gh.N..
La solicitarea instanței, la data de 21.03.2013 intimata C. L. Fărcășești de aplicare a Legii 18/1991 prin avocat a formulat precizare la cererea reconvențională, prin care a arătat că în legătură cu primul capăt de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a HCJ 4/1991, anexa 2 A, poz. 12 prin care a fost validat autorul F. M. I. cu 0,66 ha teren agricol pentru suprafața de 4824 mp urmând a fi menținută pentru 1776 mp, precizează că autorul a figurat cu suprafața de 0,76 ha teren agricol în fila de registru agricol 1961-1963, acesta fiind singura suprafață la care este îndreptățit la reconstituire. Cu toate acestea prin HCJ 4/1991, anexa 2 A, poz. 12 a fost validat autorul F. M. I. cu 0,66 ha teren agricol (adică toată suprafața menționată în registru agricol fără curți-construcții care nu se validau în forma inițială a L. 18/1991), prin HCJ 3127/2002, anexa 30, poz. 117 a fost validat autorul F. M. I. cu moștenitor F. E. pentru suprafața de 1,51 ha teren agricol, iar prin HCJ 3127/2002, anexa 39, poz. 4 a fost validat autorul F. M. I. cu moștenitor F. E. și D. Polina pentru suprafața de 0,23 ha teren la despăgubiri. Ca atare, suprafața totală cu care a fost validat autorul ca teren agricol este de 2,49 ha teren agricol (0,66 ha plus 1,51 ha piu 0,32 ha), adică cu 1,73 ha mai mult decât figura la registru agricol. Însumând validările trebuie ca suprafața corectă să fie de 0,76 ha, însă având în vedere că în baza fiecărei validări au fost emise acte de proprietate pentru terenuri ce ulterior au fost înstrăinate unităților miniere, este oportun să fie menținută HCJ 4/1991 pentru terenurile reconstituite și înstrăinate în baza acelei validări, adică cei 1776 mp (1500 mp și 276 mp).
În legătură cu capătul 2 de cerere prin care a solicitat constatarea nulității absolute a adeverinței nr. 4/03.11.1994 pentru autor F. M. I. cu moștenitor F. E. pentru suprafața de 7087 mp teren agricol, arătă că aceasta a fost emisă fără respectarea procedurilor legilor funciare, la baza sa neexistând HCJ de validare, singura validare anterioară fiind HCJ 4/1991 pentru 0,66 ha deci mai mică decât suprafața de 7087 mp pentru care s-a emis prezenta adeverință, HCJ în baza căruia au fost menținute alte acte de proprietate. Pe de altă parte, la baza adeverinței nu stă nici un proces verbal de punere în posesie, și nu este menționată tarlaua, . că nu poate fi transpusă
în teren și nici înaintată la titlu, deci nu se poate finaliza procedura de reconstituire.
Cu privire la capătul 3 de cerere prin care a solicitat constatare nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie nedat pe autor F. M. I. cu moștenitor F. E. pentru suprafața de 4627 mp, arătă că acesta nu este corect emis, necorespunzând identificării reale, la nivelul comisiei nu se mai regăsește originalul, astfel că nu poate fi înaintat la titlu, iar cu însumarea tuturor suprafețelor deja înstrăinate excede validării, deci nu are la baza HCJ de validare, neputându-se încadra în HCJ 4/1991 de 0,66 ha teren agricol, actele emise fiind pe suprafețe mult mai mari, iar cu privire la capătul 4 de cerere prin care am solicitat constatarea nulității absolute a adeverinței 4/08.05.1997 pentru autorul F. I. cu moștenitor F. E. pentru suprafața de 3630 mp teren agricol și a procesului verbal de punere în posesie din 08.05.1997, situația este identică cu cea de la punctul 3, în sensul că nici acesta nu este corect emis, necorespunzând identificării reale, nemaideținând originalul, astfel că nu poate fi înaintat la titlu, iar cu însumarea tuturor suprafețelor deja înstrăinate excede validării, deci nu are la baza HCJ de validare, neputându-se încadra în HCJ 4/1991 de 0,66 ha teren agricol, actele emise fiind pe suprafețe mult mai mari.
Prin sentința civilă nr. 7427 din 30.10.2013, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în promovarea capătului de cerere având obligația de a face cu privire la obligarea intimatei C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991 să întocmească și să înainteze documentația în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 3,25 ha validată prin HCJ nr.2862/2000, invocată de către intimata /reclamantă C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991 în întâmpinare.
A fost respinsă excepția lipsei de interes a intimatei C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991 și excepția inadmisibilității cererii reconvenționale invocate de către reclamantă în notele de ședință depuse la filele 144-145.
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea parțială a HCJ nr.3127/2002, anexa 30, poziția 117, pentru suprafața de 1,1761 ha teren agricol și cu privire la capătul de cerere privind anularea parțială a HCJ nr.3448/13.02.2004 anexa 53, poziția 3 și s-a constatat intervenită prescrierea dreptului de a solicita anularea acestor acte.
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru restul capetelor de cerere din cererea reconvențională.
A fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta T. Gh.N., cu domiciliul în comuna Fărcășești, ., în contradictoriu cu pârâții C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991, cu sediul în comuna Fărcășești, ., Direcția S. Gorj, cu sediul în Tg-J., jud.Gorj, F. M. M., cu domiciliul în mun.Timișoara, Prelungirea Poiana R., nr.3, jud.T., F. E. E., cu domiciliul în oraș Rovinari, ., ., F. A., cu domiciliul în oraș Rovinari, ..1, cartier Vârț, jud.Gorj, R. I., cu domiciliul în mun.Tg-J., . A, jud.Gorj, A. M., cu domiciliul în mun.Tg-J., ., jud.Gorj, D. Ghe. M., cu domiciliul în mun.Tg-J., ., ., D. V. S., cu domiciliul în ., jud.Gorj și D. C., cu domiciliul în oraș Rovinari, ., ., ..
A fost obligată intimata reclamantă C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991 să întocmească și să înainteze documentația în vederea emiterii titlului de proprietate pentru următoarele suprafețe: 2,39 ha (din cei 3,25 ha ) validată prin HCJ nr.2862/2000 și 4,30 ha, validată prin HCJ nr.3448/2004.
S-a respins cererea principală formulată de reclamanta T. Gh.N. față de intimata C. Județeană Gorj de aplicarea Legii 18/1991, cu sediul în mun.Tg-J., jud.Gorj.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de primarul comunei Fărcășești, în calitate de președinte al Comisiei Locale Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991, cu sediul în . și pârâta C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991, cu sediul în ., în contradictoriu cu reclamanta /pârâtă T. Gh.N., cu domiciliul în comuna Fărcășești, ., și pârății F. M. M., cu domiciliul în mun.Timișoara, Prelungirea Poiana R., nr.3, jud.T., F. E. E., cu domiciliul în oraș Rovinari, ., ., ., F. A., cu domiciliul în oraș Rovinari, ..1, cartier Vârț, jud.Gorj, R. I., cu domiciliul în mun.Tg-J., . A, jud.Gorj, A. M., cu domiciliul în mun.Tg-J., ., jud.Gorj, D. Ghe. M., cu domiciliul în mun.Tg-J., ., D. V. S., cu domiciliul în ., jud.Gorj și D. C., cu domiciliul în oraș Rovinari, ., ..
S-a constatat nulitatea absolută parțială a HCJ nr.4/1991, cu privire la poziția 12 din Anexa 2A, pentru suprafața de 4824 mp validată aut.F. M. I..
S-a constatat nulitatea absolută a adeverinței nr.4/03.11.1994 eliberată aut.F. M. I., cu moștenitor F. E. pentru suprafața de 7087 mp. și a procesului verbal de punere în posesie nedatat întocmit pe numele autorului def. F. M. I. cu moștenitor F. E. pentru suprafața de 4627 mp.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a HCJ nr.1815/1995 cu privire la poziția 2 din anexa 15, privind suprafața de 1 ha validată def.F. I. cu moștenitori F. E. și D. E. și a HCJ nr.3127/2002, cu privire la pârâta D. Polina, validată la poziția 4 a Anexei 39, pentru suprafața de 0,23 ha ca și moștenitoare a aut.F. M.I..
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către reclamantă și intimata reclamantă C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că, cererea reconvențională promovată de Primarul comunei Fărcășești și pârâta C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991, este prevăzută de dispozițiile art. III din Legea 169/1997 și urmărește un scop legitim, în condițiile în care intimații au investit instanța cu mai multe capete de cerere ce vizează în principal modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei, a moștenitorilor autorului defunct F. M. I., dar si cu privire la neregularități în emiterea actelor de reconstituire, astfel că sub acest aspect este și admisibilă și se justifică și interes, urmând ca excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes să fie respinse ca fiind neîntemeiate.
Instanța a fost investită cu o cerere principală având ca obiect obligarea pârâtelor C. L. Fărcășești pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991 să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 7,55 ha teren cu vegetație forestieră ce a aparținut autorului său F. M.I., formată din :suprafața de 3,25 ha conform Legii 1/2000, validată prin HCJ nr.2862/27.10.200, anexa 53, poziția 2 și suprafața de 4,30 ha conform Legii nr. 400/2002, validată prin HCJ nr.3448/13.02.2004, anexa 53, poziția 3.
Autorul reclamantei T. Gh.N. este def.F. M. I. .Acest autor a fost căsătorit de două ori, din prima căsătorie cu F. Polina rezultând doi copii, respectiv V. I.(decedată în 1985, căsătorită cu V. G.) cu moștenitor reclamanta T. Gh. N., respectiv al doilea moștenitor fiind F. M. decedat în 1950 cu moștenitor F. M. M., iar din cea dea doua căsătorie cu F. I. (decedată în 1984)au rezultat 3 copii: 1. F. E., decedat în 2011 cu moștenitori F. E. E., F. A.. 2. R. S. (decedată în 2011 căsătorită cu R. D.) cu moștenitorii R. I. și A. M.. 3. D. Polina (decedată în 2006, căsătorită cu D. G..) cu moștenitorii D. M. și D. V., antedecedat mamei D. Polina ai cărui copii sunt D. S. și D. C.. Prin HCJ nr.2862/27.10.2000, Anexa 53, poziția 2, în baza Legii 1/2000 a fost validată suprafața de 3,25 ha teren cu vegetație forestieră autorului F. M. I., cu moștenitori :F. E., R. Sevastița și D. Polina.
Din suprafața de 3,25 ha teren cu vegetație forestieră, potrivit susținerilor reclamantei și ale intimatei C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991, au fost înstrăinate suprafețele de 4562 mp, de 1578 mp și de 2420 mp, rămânând o suprafață de 2,39 ha (fila 312 și întâmpinarea).
În baza art.29 din Legea nr.1/2000 modif., prin HCJ nr.3448/13.02.2004, anexa 53, poziția 3, a fost validată suprafața de 4,30 ha def.F. I., cu moștenitori T. N., F. E., F. M., D. P. și R. S.. Conform acestor înscrisuri depuse la dosar de C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991, aceasta avea obligația de a întocmi și înainta obligarea documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafețele validate prin HCJ nr. 2862/27.10.200, anexa 53, poziția 2 și prin HCJ nr. 3448/13.02.2004, anexa 53, poziția 3.Prin legile adoptate în materia fondului funciar s-a instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor forestiere, finalizată cu emiterea titlului de proprietate.
Fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei, respectiv de a învesti autoritățile publice competente, prin formularea cererii de reconstituire, cu rezolvarea acestei cereri și să conteste măsurile dispuse de acestea, în condițiile precis determinate de lege.
Nedepunerea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în condițiile Legii nr.18/1991, duce la decăderea din dreptul de reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât în temeiul acestei legi în beneficiul persoanelor îndreptățite nu se naște un drept de proprietate privată, ci un drept la reconstituirea proprietății.
Instanța a reținut că reclamanta prin cererea de reconstituire înregistrată la C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991 sub nr.1194/25.03.1998, cerere formulată împreună cu numitul V. G., și prin cererile de reconstituire înregistrate la C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991, sub nr.1315/11.05.2001 și nr.932/29.11.2005 a solicitat în calitate de moștenitoare a autorului F. M. I., reconstituirea dreptului de proprietate alături de ceilalți moștenitori, pentru terenurile forestiere pe raza localității Fărcășești ce au aparținut acestui autor, în suprafața totală de 6,54 ha, respectiv 0,80 ha prin cererea de reconstituire nr.1194/25.03.1998.
Reținând că cerere de reconstituire este formulată de către reclamantă în termenele prevăzute de Legea nr.18/1991, chiar dacă este depusă ulterior HCJ-urilor nr.2862/2000 și nr.3448/2004, reclamanta justifică calitatea procesuală activă în promovarea capătului de cerere având ca obiect obligația de a face cu privire la obligarea intimatei C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991 să întocmească și să înainteze documentația în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 3,25 ha validată prin HCJ nr.2862/2000, (în realitate 2,39 ha ) astfel că, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de către intimata C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991 a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
În analizarea cererii principale, instanța a reținut și că potrivit art. 5 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, aprobat prin H.G. nr.890/2005, comisiei locale îi revine atribuția de a întocmi și înainta comisiei județene de fond funciar.
Comisiile locale pentru aplicarea Legii 18/1991 LLLsunt obligate sa efectueze lucrările și operațiile date de lege în competenta lor pentru eliberarea titlurilor de proprietate, precum și operațiunile necesare punerii în posesie a persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor avute și deținute de fostele cooperative agricole de producție, la data prevăzută de lege. Cum autorului reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețele de 3,25 ha din care au fost înstrăinate suprafețele de 4562mp, 1578mp și 2420 mp, rămânând o diferență de 2,39 ha, respectiv 4,30 ha teren cu vegetație forestieră, comisia locală trebuia să întocmească și să înainteze documentația în vederea emiterii titlului de proprietate, în concordanța cu HCJ nr.2862/2000 și HCJ nr.3448/2004, obligație ce nu a fost îndeplinită, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.
În consecință, în baza art.5 din HG 890/2005 a fost admisă cererea principală dispunându-se obligarea intimatei reclamante C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991 să întocmească și să înainteze documentația în vederea emiterii titlului de proprietate pentru următoarele suprafețe: 2,39 ha (din cei 3,25 ha )validată prin HCJ nr.2862/2000 și 4,30 ha, validată prin HCJ nr.3448/2004.
Instanța a respins cererea principală față de pârâta C. Județeană Gorj, deoarece numai după întocmirea și înaintarea documentației necesare cu privire la suprafețele arătate anterior, se naște dreptul reclamantei de a solicita emiterea titlului de proprietate de către C. Județeană Gorj de aplicarea Legii 18/1991.
Prin punctul I al cererii reconvenționale intimata C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991 și primarul comunei Fărcășești au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a HCJ nr.4/1991, anexa 2 A, poziția 12, doar pentru suprafața de 4824 mp, urmând a fi menținută pentru suprafața de 1776 mp.
Prin HCJ nr.4/1991 a fost validat autorul F. M. I. cu 0,66 ha teren agricol, (fila 163-164), cererea de reconstituire fiind formulată de către F. E. și înregistrată sub nr.134/06.02.1991, și prin care a solicitat terenurile cu care figura înscris autorul F. M. I. în registrul agricol. Ulterior prin HCJ nr.3127/2002, anexa 30, poziția 117 a fost validată suprafața de 1,51 ha teren agricol, iar prin HCJ nr.3127/2002, anexa 39, poziția 4, a fost validat același autor cu suprafața de 0,23 ha la despăgubiri, fiind validată astfel o suprafața mai mare decât cea cu care figura în registrul agricol, suprafață identificată în raportul de expertiză, prin răspunsul la obiectivul nr.2 al instanței, ca fiind de 0,76 ha .Întrucât unele terenuri validate prin hotărârile arătate anterior, au fost înstrăinate unităților miniere, aspect necontestat de nici o parte, urmează a fi menținută HCJ nr.4/1991 pentru terenurile reconstituite și înstrăinate în baza acestei validări, respectiv pentru suprafața de 1776 mp. Și reclamanta prin concluziile scrise, a achiesat la acest punct din cererea reconvențională.
În consecință, instanța a admis acest capăt de cerere și a constatat nulitatea absolută parțială a HCJ nr.4/1991, cu privire la poziția 12 din Anexa 2A, pentru suprafața de 4824 mp validată aut.F. M. I..
Instanța a constatat nulitatea absolută a adeverinței nr.4/03.11.1994(fila 102) eliberată autorului F. M. I., cu moștenitor F. E. pentru suprafața de 7087 mp și va constată nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nedatat întocmit pe numele autorului def. F. M. I. cu moștenitor F. E. pentru suprafața de 4627 mp întrucât acestea nu prezintă care este actul în temeiul căruia au fost emise. Prin HCJ nr.1815/1995, poz.2 a fost validată suprafața de 3,25 autorului F. M I. cu moștenitori F. E. și D. E..
Potrivit Legii 18/1991 în vigoare la data acestei validări, pentru terenuri cu vegetație forestieră s-a recunoscut posibilitatea reconstituirii, la cerere, a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu destinație forestieră,într-o suprafață egală cu cea trecută în proprietatea statului, dar nu mai mult de 1 ha, ulterior, prin Legea 169/1997, realizându-se o mărire a suprafeței maxime ce putea fi restituită.
Astfel, neputându-se valida mai mult de 1 ha teren cu vegetație forestieră, și întrucât există o dublă validare prin HCJ nr.2862/2000, instanța va constata nulitatea absolută parțială a HCJ nr.1815/1995 cu privire la poziția 2 din Anexa 15 privind suprafața de 1 ha validată def.F. I. cu moștenitori F. E. și D. E..
Deși, prin HCJ nr.3127/2002, anexa 39, poziția 4, a fost validată și pârâta D. Polina, cu suprafața de 0,23 ha ca și moștenitoare a aut.F. M.I., instanța reține că aceasta împreună cu soțul său, la rolul soțului, D. G., figurau înscriși în registrul agricol 1959-1963, cu terenuri în punctele “Culmea Negomirului”-0,45 ha, “Culmea Negomirului”-0,63 ha, “Culmea Negomirului”-0,20 ha, suprafețele fiind validate la autor D. G. prin HCJ nr.4/1991, anexa 2A, poziția 18(2,32 ha), și prin HCJ nr.3127/2002, anexa 39, poziția 5 autor D. G. cu moștenitor D. Polina(suprafața de 0,46 ha la despăgubiri), cererea de reconstituire a fost formulată pentru suprafața ce-i aparținea și nu ca fiind provenită de la autorul F. M. I., astfel că a constatat nulitatea absolută parțială a HCJ nr.3127/2002, cu privire la pârâta D. Polina, validată la poziția 4 a Anexei 39, pentru suprafața de 0,23 ha ca și moștenitoare a aut.F. M.I..
Constatând că prin capetele de cerere antepenultim și ultim din cererea reconvențională, s-au invocat de către intimata C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991, neregularități în emiterea acestor acte de reconstituire, ce pot fi sancționate cu anularea acestora și nu cu nulitatea, anulare care însă poate fi invocată în termenul de prescripție de 3 ani, potrivit dispozițiilor art.8, art.1, alin. 1 și art. 3 alin. 3.din D. 167/1958.
În cauză instanța a constatat că de la emiterea acestor acte au trecut mai mult de 3 ani, astfel că a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea parțială a HCJ nr.3127/2002, anexa 30, poziția 117, pentru suprafața de 1,1761 ha teren agricol și cu privire la capătul de cerere privind anularea parțială a HCJ nr.3448/13.02.2004 anexa 53, poziția 3 și a respins cererea reconvențională cu privire la aceste capete de cerere, constatând totodată intervenită prescrierea dreptului de a solicita anularea acestor acte.
În baza art.274 C.pr. civ, instanța a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către reclamantă și intimata reclamantă C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991.
Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2013 pe rolul Judecătoriei Tg.- J., petenta intimată C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991 în contradictoriu cu intimata reclamantă T. Gh. N. și C. Județeană Gorj de aplicarea Legii 18/1991, Direcția S. Gorj, F. M. M., F. E. E., F. A., R. I., A. M., D. Ghe. M., D. V. S. și D. C. a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună completarea dispozitivului sentinței civile 7427/30.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în sensul de a se menționa în dispozitiv și soluția pentru capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a adeverinței nr.4/08.05.1997 pentru autorul F. I. cu moștenitor F. E. pentru suprafața de 3630 mp teren agricol și a procesului verbal de punere în posesie din data de 08.05.1997. În motivare, s-a arătat că a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune doar cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea parțială a HCJ nr.3127/_ anexa 30, poziția 117, pentru suprafața de 1,1761 ha teren agricol și cu privire la capătul de cerere privind anularea parțială a HCJ nr.3448/13.02.2004, anexa 53, poziția 3 și a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru restul capetelor de cerere din cererea reconvențională, astfel că din soluția comunicată nu rezultă soluționarea capătului de cerere privind anularea adeverinței nr.4/1997.
În drept au fost invocate dispoz.art.281-2812 C.pr. civ.
Prin sentința civilă nr. 172 din 16 ianuarie 2014, pronunțate de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ a fost admisă cererea completare dispozitiv formulată de petenta intimată C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991, cu sediul în comuna Fărcășești, . în contradictoriu ci intimata reclamantă T. Gh.N., cu domiciliul în comuna Fărcășești, . și intimații C. Județeană Gorj de aplicarea Legii 18/1991, cu sediul în mun.Tg-J., jud.Gorj, Direcția S. Gorj, cu sediul în Tg-J., jud.Gorj, F. M. M., cu domiciliul în mun.Timișoara, Prelungirea Poiana R., nr.3, jud.T., F. E. E., cu domiciliul în oraș Rovinari, ., ., F. A., cu domiciliul în oraș Rovinari, ..1, cartier Vârț, jud.Gorj, R. I., cu domiciliul în mun.Tg-J., . A, jud.Gorj, A. M., cu domiciliul în mun.Tg-J., ., jud.Gorj, D. Ghe. M., cu domiciliul în mun.Tg-J., ., ., jud.Gorj, D. V. S., cu domiciliul în ., jud.Gorj și D. C., cu domiciliul în oraș Rovinari, ., ., ..
S-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr.7427/30.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în sensul că s-a constatat nulitatea absolută a adeverinței nr.4/08.05.1997 și s-a respins capătul de cerere reconvențional având ca obiect nulitatea procesului verbal de punere în posesie din data de 08.05.1997.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că potrivit art. 2812 C.p.civilă, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, dacă prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal, sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. Dispozițiile art. 281 alin 2 C.p.c., se aplică în cazul judecății în primă instanță, când instanța are a se pronunța asupra cererilor principale accesorii, conexe sau incidentale cu care a fost învestită, precum și cazul judecății în fond, după casarea cu reținere, respectiv după anularea sentinței în apel.
Verificând susținerile petentei C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991 s-a constatat că într-adevăr în cererea reconvențională formulată a solicitat și constatarea nulității absolute a adeverinței 4/08.05.1997 pentru autorul F. I. cu moștenitori F. E. pentru suprafața de 3630 mp teren agricol și a procesului verbal de punere în posesie din 08.05.1997 cu motivarea că adeverința de proprietate nr. 4 din 08.05.1997 eliberată autorului F. I. cu moștenitori F. E. pentru suprafața de 3630 mp teren agricol cu proces verbal de punere în posesie din data de 08.05.1997 nu au fost corect emise, necorespunzând identificării reale, exced validării arătând totodată că nu mai sunt în posesia unui exemplar al acestor acte.
A fost făcută trimitere la dispozițiile sentinței a cărei completare s-a solicitat și s-a reținut că din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul tehnic L. In G., s-a concluzionat că suprafața de 3630 mp, din adeverința de proprietate nr.4/08.05.1997 excede validării și nu s-au identificat pe teren, nemaiexistând în realitate(zona fiind excavată în urma lucrărilor miniere din zonă), rezultând că se identifică tot cu terenul „Siliștea casei” a autorului comun F. M. I. din tarlaua 8, parcelele 243,244,245 și 249/4, iar adeverința a fost avută în vedere de expert la lucrarea întocmită, chiar dacă la dosar nu a fost depusă, deși a existat solicitarea instanței în acest sens. Reținând astfel că suprafața de adeverința de proprietate nr.4/08.05.1997 excede validării suprafețelor solicitate ce au aparținut autorului F. M. I. și că cererea reconvențională a fost admisă în parte, instanța a constatat nulitatea absolută a adeverinței de proprietate nr.4/08.05.1997.
S-a respins capătul de cerere din cererea reconvențională formulată de intimata C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991 având ca obiect constatarea nulității absolute a procesului verbal de punere în posesie deoarece acesta ca și înscris nu a fost depus la dosar, nu a fost analizat de către expertul tehnic în raportul de expertiză întocmit, nefiind prezentat de niciuna dintre părți, inclusiv la solicitarea instanței, neadministrându-se nici o probă cu privire la acest act întocmit de intimata C. L. Fărcășești de aplicarea Legii 18/1991
Împotriva sentinței civile nr.7427/30.10.2013 a formulat recurs reclamanta T. Ghe N. criticând-o cu privire la neacordarea cheltuielilor de judecată, deși la dosar s-au depus chitanțele privind cheltuielile efectuate în fața primei instanțe.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat recurs și intimații F. M. și F. A., criticând sentința pentru greșita obligare a pârâtei reclamante reconvențională la întocmirea documentației în vederea eliberării titlului de proprietate și în favoarea reclamantei T. N. pentru suprafața de 2,39 ha validată prin HCJ nr.2862/2000 deși validarea era pentru 3,25 ha, arătând că cererea reclamantei din 23.03.1998 viza suprafața de 0,80 ha pădure, fiind formulată anterior emiterii HCJ.2862/2000 împotriva căreia reclamanta nu a înțeles să formuleze contestație, context în care întocmirea documentației pentru suprafața validată prin această hotărâre și în favoarea reclamantei este neîntemeiată.
S-a mai invocat că greșit nu s-a avut în vedere suprafața de 3,25 ha în condițiile în care la dosar nu s-au depus acte care să probeze susținerile părților legate de înstrăinarea unei părți din suprafață prin convenții încheiate cu unitățile miniere.
S-a criticat sentința de asemenea pentru greșita constatare a nulității absolute a adeverinței de proprietate nr.4/1991 pentru suprafața de 7087 mp, susținând recurenții că această suprafață a fost primită la schimb de soția autorului F. E. și a fost înscrisă la rolul agricol al acestuia.
S-a susținut și greșita constatare a nulității absolute a HCJ nr.4/1991 și pentru suprafața de 4124 mp, susținând de asemenea că nu există dovezi care să ateste înstrăinarea suprafeței de 1776 mp. A arătat că singurul moștenitor care a formulat cerere de reconstituire după F. M.I. este F. E. și din această perspectivă s-a apreciat ca nelegală și netemeinică respingerea capetelor antepenultim și ultim al cererii reconvenționale.
C. L. de Fond Funciar Fărcășești și Primarul comunei Fărcășești în calitate de președinte al comisiei au declarat recurs la data de 13.12.2013 împotriva sentinței civile nr.7427/30.10.2013, iar la data de 07.02.2014 au declarat recurs împotriva sentinței civile nr.172 din 16.01.2014.
Referitor la recursul declarat împotriva sentinței civile nr.7427/2013 recurenta C. L. de Fond Funciar Fărcășești și Primarul comunei Fărcășești au solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale a reclamantei în promovarea capătului de cerere în obligația de a face, respectiv obligarea intimatei comisia locală Fărcășești de Fond Funciar să întocmească documentația în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 3,25 ha, respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune și pentru capetele de cerere în legătură cu care s-a reținut această excepție și pe cale de consecință admiterea în totalitate a cererii reconvenționale.
În subsidiar s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se efectua un nou raport de expertiză, menționându-se în cuprinsul motivelor de recurs care sunt obiectivele la care să răspundă expertul, făcând totodată o analiză a răspunsului la obiectivele expertizei efectuate în fața primei instanțe. Au fost reiterate cererile ce au fost formulate reconvențional și motivele care au susținut cererea reconvențională.
Cât privește lipsa calității procesuale active a reclamantei s-a invocat împrejurarea că în HCJ nr.2862/2000 nu figurează și reclamanta, care nu a formulat cerere de reconstituire.
Că de asemenea cererea de reconstituire nr.1194/1998 a fost formulată de V. Ghe G. pentru suprafața de 0,15 ha teren agricol și 0,80 ha vegetație forestieră de la autorul F. M.I., că V. G. este ginerele autorului, astfel că nici pentru această suprafață s-a opinat că reclamanta nu este îndreptățită la reconstituire.
Cât privește prescrierea dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea parțială a HCJ nr.3127/2002 pentru suprafața de 1,1761 ha teren agricol și cu privire la capătul de cerere în anulare parțială a HCJ nr.3448/13.02.2004 s-a arătat că au fost invocate motive de nulitate absolută prevăzute de art.III din Legea 18/1991 modificată legate de neîndreptățirea la reconstituire a persoanei validate, expunând aspectele de altfel invocate și prin cererea reconvențională legate de evidența terenurilor la rolul agricol al lui F. M.I. și al moștenitorilor acestuia.
Cât privește HCJ 3448/2004 a susținut că validarea autorului F. M.I. cu suprafața de 4,30 ha teren cu vegetație forestieră a fost dată în baza actului normativ care viza terenul ce anterior preluării a avut categoria de folosință arabil, iar la momentul solicitării avea destinația de pădure, susținând că validarea excede suprafeței înscrise de autor la registrul agricol și de altfel suprafața de teren pășune împădurită menționată în validare este cuprinsă și în validările de teren agricol. S-a invocat omisiunea instanței de a se pronunța și cu privire la constatarea nulității absolute a adeverinței nr.4/1997 și procesului verbal din 08.05.1997, susținându-se în esență că suprafața cuprinsă în adeverință însumată cu cea înstrăinată excede validării.
Cu privire la fondul admiterii acțiunii reclamantei, subliniind că față de BAP-ul din anul 1978, reclamanta ar trebui să primească o suprafață de 7 ori mai mare, s-a făcut din nou referire la raportul de expertiză efectuat în cauză și la obiectivele pe care o nouă expertiză să le aibă în vedere, repetându-se astfel cele învederate în primele pagini ale cererii de recurs.
Prin recursul declarat de aceeași recurentă împotriva sentinței civile nr.172/2014 s-a criticat respingerea capătului de cerere privind procesul verbal de punere în posesie din 08.05.1997, arătând că nu mai dețin originalul acestuia.
Tribunalul, reexaminând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului apreciază că nu a fost soluționat complet fondul cauzei raportat la motivele de recurs invocate de către recurenți.
Acțiunea reclamantei T. Ghe N. a vizat obligarea Comisiei Locale Fărcășești pentru aplicarea Legii 18/1991 să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 7,55 ha teren cu vegetație forestieră ce a aparținut autorului F. M.I. formată din :suprafața de 3,25 ha conform Legii 1/2000, validată prin HCJ nr. 2862/27.10.200, anexa 53, poziția 2; suprafața de 4,30 ha conform Legii nr. 400/2002, validată prin HCJ nr.3448/13.02.2004, anexa 53, poziția 3.
Pârâta C. L. de Fond Funciar Fărcășești a invocat prin întâmpinare lipsa calității procesuale active a reclamantei în promovarea capătului de cerere privind înaintarea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 3,25 ha validată prin HCJ 2862/2000, excepție respinsă de instanța de fond pe considerentul că reclamanta prin cererea de reconstituire înregistrată la C. L. Fărcășești sub nr.1194/1998, precum și prin cererile nr.1315/2001 și nr.932/2005 a solicitat în calitate de moștenitoare a autorului F. M.I., reconstituirea dreptului de proprietate.
Soluția asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei așa cum a fost motivată este corectă, însă sub aspectul fondului cererii, instanța nu a analizat concordanța ce trebuie să existe între hotărârea de validare sub aspectul persoanelor în favoarea cărora s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate și titlul de proprietate.
Or, HCJ nr.2862/27.10.2000 este însoțită de anexa 53 poziția 2 din care rezultă că validarea suprafeței de 3,25 ha cu vegetație forestieră după autorul F. M.I. vizează pe moștenitori F. E., R. Sevastița și D. Polina.
Mai mult, instanța de fond se raportează la o suprafață rămasă de 2,39 ha, luând în considerare înstrăinarea diferenței de până la 3,25 ha fără a menționa și face trimitere la actele de înstrăinare, făcând mențiunea filei 312 ce este inclusă în cele care cuprind obiecțiunile la raportul de expertiză topografică formulată de reclamanta T. Ghe N., filă în care aceasta face referire la modul general la o înstrăinare a unor terenuri fără a fi depuse actele doveditoare, iar instanța nu face nicio referire la valabilitatea acestor acte sub aspectul transferului dreptului de proprietate.
În acest context este justificată critica adusă sentinței de intimații F. E. și F. A. în ceea ce privește suprafața pentru care s-a dispus eliberarea titlului de proprietate prin raportare la HCJ nr.3868/2000, precum și critica legată de includerea reclamantei în titlul de proprietate cu privire la suprafața menționată în această hotărâre în contextul în care hotărârea instanței de fond nu analizează și ca atare nu motivează soluția având în vedere regula concordanței titlului de proprietate cu actele premergătoare emiterii acestuia.
Se apreciază că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 raportat la art.261 alin. 1 C.pr.civ. și în ceea ce privește nemotivarea cererii reconvenționale și în special sub aspectul reținerii în cauză a prescripției dreptului la acțiune cu privire la două capete ale cererii reconvenționale.
Pârâta reclamantă reconvențională și-a întemeiat acțiunea în anularea mai multor hotărârii ale comisiei județene pe dispozițiile art.III din Legea 169/1997 în sensul reconstituirii dreptului de proprietate unor persoane neîndreptățite.
Reclamanta reconvențională a făcut referire în cuprinsul cererii la emiterea mai multor hotărâri de validare și a unor acte de proprietate după autorul F. M.I., din ansamblul motivării cererii rezultând aspectul învederat și în recurs că suprafețele validate exced celor pentru care erau îndreptățiți moștenitorii autorului F. M.I., că există duble validări, astfel că trebuia analizate capetele de cerere ale reconvenționalei în ansamblu și sub aspectul respectării întinderii dreptului de proprietate al autorului deposedat, considerându-se că sunt persoane neîndreptățite la reconstituire părțile pentru suprafețele de teren ce exced celor înscrise la rolul agricol al autorului sau ca urmare a preluării de către moștenitori a unor suprafețe de la rolul agricol al acestuia, astfel că în situația în care se constată fără echivoc o diferență de teren validată sau pentru care s-au și emis acte de proprietate pentru o suprafață mai mare față de cea înscrisă la rolul agricol al autorului sau al părților, acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.III lit.a din Legea nr. 169/1997 se justifica pe deplin. Ori sub acest aspect cercetarea judecătorească este incompletă, astfel că se apreciază nesoluționat fondul cauzei.
Reținând aspecte care fac incidente în cauză dispozițiile art.312 alin. 5 C.pr.civ. vor fi admise recursurile declarate de C. L. de Fond Funciar Fărcășești și de F. E. și F. A., casate sentințele și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, dar pentru o judecată unitară va fi admis și recursul reclamantei,- cheltuielile de judecată urmând a fi repuse în discuție în raport de noua soluție ce se va pronunța în cauză. Cu ocazia rejudecării se va pune în discuția părților efectuarea unei noi expertize de specialitate prin care să se stabilească obiective care să urmărească în principal soluționarea cererii reconvenționale, instanța de fond urmând a se raporta la criticile aduse sentinței de către reclamanta reconvențională și intimații F. E. și F. A. cu privire la soluția pronunțată în primă instanță, urmând ca la stabilirea acestor obiective să se analizeze pertinența obiectivelor la care s-a făcut referire prin recurs, dar cu respectarea drepturilor părților legate de îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate în raport de cererile formulate și dovada dreptului de proprietate în raport de persoanele deposedate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de recurenta reclamantă T. Gh. N., recurenții pârâți F. E. E., F. A. împotriva sentinței civile nr. 7427 din 30.10.2013, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ și recursul declarat de recurenta intimată C. L. Fărcășești de aplicare a legii 18/1991, împotriva sentințelor civile nr. 7427 din 30.10.2013 și nr. 172 din 16 ianuarie 2014, pronunțate de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ .
Casează sentințele și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2014 la Tribunalul Gorj .
Președinte, N. U. | Judecător, M. A. C. | Judecător, M. G. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. MG
j.f.M. L C.
ex. 3
SL . 01.04.2014
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 159/2014. Tribunalul GORJ | Pretenţii. Sentința nr. 3449/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
