Pretenţii. Sentința nr. 1305/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1305/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 407/267/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 546/2014
Ședința publică din 29 Mai 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. S. S.
Judecător C. A. M.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul reclamant Misăilescu D. împotriva sentinței civile nr. 1305 din 29.11.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât T. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatul pârât T. T. a depus concluzii scrise și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la rolul Judecătoriei Novaci la data de 20.02.2013, sub număr dosar_, reclamantul Misăilescu D. a chemat în judecată pe pârâtul T. T., solicitând să fie obligat pârâtul la plata sumei de 7.500 lei.
În motivare, reclamantul a arătat, că suma de 7.500 lei reprezintă contravaloarea fânului pășunat de animalele pârâtului pe un teren proprietatea sa, că este proprietarul terenului în suprafață de 4 ha. pășune, iar pârâtul care deține 300 oi și 30 vaci a intrat abuziv distrugând iarba și fânul.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1337 Cod civil.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 561 lei și timbru judiciar de 3 lei.
La data de 1.04.2013 pârâtul T. T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată, arătând, că el are animale, dar le pășunează pe terenurile sale.
În drept, a invocat dispozițiile art.115-119 C.p.civ.
Reclamantul, la data de 15.04.2013, a formulat răspuns la întâmpinare (f.24), prin care a arătat că el este proprietarul terenului pășunat de animalele pârâtului, contractele de arendare prezentate de pârât referindu-se la alte terenuri alăturate terenului său.
În cauză, instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială în cadrul căreia au fost audiați martorii B. E. (f.53), P. M. – D. (f.54), L. N. (f.55), R. P. (f.56), B. V.-I. (f.66), I. P. (f.67), C. I. (f.77), B. I. (f.78), ale căror declarații s-au atașat la dosar.
Prin sentința civilă nr. 1305 din 29.11.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de reclamantul Misăilescu D., domiciliat în ., împotriva pârâtului T. T., domiciliat în ., ., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit art. 1357 alin.1 C.civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, alin.2 prevăzând că autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Angajarea răspunderii civile delictuale presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, în sensul că fapta respectivă a cauzat prejudiciu, existența vinovăției.
Instanța a apreciat că, în cauză, nu s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu, întrucât martorii L. N. (fil.55) și R. P. (fil.56), martori propuși de reclamant au arătat că în luna noiembrie 2012, când au observat o parte din vacile pârâtului pe terenul reclamantului, fânul de pe terenul respectiv fusese deja cosit și pășunat de animalele reclamantului. Acest fapt este confirmat de martorii B. E. (fil.53), P. M.-D. (fil.54) și C. I. (fil.77), care au declarat că pe terenul pe care au intrat vacile pârâtului fânul era cosit.
Instanța nu a luat în considerare declarațiile martorilor B. V.-I. (fil.66) și I. P. (fil.67), având în vedere că primul martor a arătat că vacile pârâtului au păscut aproximativ 3,4 ha de fân, în condițiile în care s-au realizat 250-280 de baloți de fân la hectar, iar martorul I. P. a menționat că vacile pârâtului au păscut 7, 8 baloți de lucernă.
În consecință, instanța a apreciat că din probatoriul administrat nu se poate reține existența unui prejudiciu suferit de reclamant, astfel că nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâtului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Misăilescu D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că însăși pârâtul a recunoscut că deține animale, singura sarcină a instanței fiind de a cerceta dacă animalele pârâtului au pătruns pe terenul proprietatea reclamantului și au produs vreun prejudiciu, aspecte însă pe care instanța nu le-a cercetat.
Apelantul reclamant a arătat că pătrunderea animalelor pârâtului pe terenul său nu a fost doar în luna noiembrie 2012, ci și anterior, iar prejudiciul suferit este mare, avându-se în vedere suprafața de teren de 40.000 mp., că se impunea reaudierea martorilor sau audierea altor persoane și efectuarea unei expertize de specialitate pentru stabilirea cuantumului reparațiilor în raport de zona, suprafața și cultura existentă.
Tribunalul, verificând actele și lucrările dosarului, constată neîntemeiate criticile formulate de apelantul reclamant.
Instanța de fond a administrat proba cu martori solicitată de părți, audiind în acest sens martorii R. P. și L. N., propuși de reclamant, B. E. și P. M. D., propuși de pârât și ulterior a încuviințat cererea formulată de apărătorul reclamantului și a dispus suplimentarea probatoriului cu încă 2 martori pentru fiecare parte, fiind audiați în acest sens martorii B. V. I. și I. P., propuși de reclamant, C. I. și Bâzoc I., propuși de pârât.
Se constată astfel că reclamantul nu a mai formulat alte cereri cu privire la proba testimonială și, potrivit art. 254 alin. 6 C.pr.civ., nu poate invoca în apel neadministrarea de către instanța de fond din oficiu, a unor probe pe care nu le-a propus și administrat în condițiile legii. De altfel, apelantul nu arată în cererea de apel aspectele ce urmau a fi probate prin suplimentarea probei testimoniale, iar reaudierea sau audierea de noi martori nu ar putea fi justificată doar de împrejurarea că reclamantul este nemulțumit de modul în care instanța de fond a interpretat depozițiile martorilor deja audiați.
Cu privire la proba cu expertiza în vederea stabilirii cuantumului prejudiciului produs, instanța de fond a apreciat în mod just că nu est utilă soluționării cauzei, câtă vreme din coroborarea depozițiile martorilor audiați a rezultat că animalele pârâtului au pătruns pe terenul reclamantului doar în luna noiembrie 2012, dată la care nu se putea produce reclamantului vreun prejudiciu, întrucât fânul era deja cosit de pe teren.
Față de cele arătate, în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant Misăilescu D., CNP_, domiciliat în comuna Polovragi, ., județul Gorj, împotriva sentinței civile nr. 1305 din 29.11.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât T. T., CNP_, domiciliat în ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Mai 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. S. S. | Judecător, C. A. M. | |
Grefier, C. B. |
Red. C.M.
Tehnored. L.P.
Jud. fond N.N.
4 ex/ 05 Iunie 2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 222/2014. Tribunalul GORJ | Accesiune. Hotărâre din 14-04-2014, Tribunalul GORJ → |
|---|
