Rezoluţiune contract. Decizia nr. 795/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 795/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 12-09-2014 în dosarul nr. 15264/318/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr.795
Ședința publică din data de 12 septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte A. E. S.
Judecător C. P.
Judecător N. B.
Grefier L. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul reclamant S. C. împotriva sentinței civile nr.6358/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă S. S. C. - A., având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant S. C., lipsind intimata pârâtă S. S. C. - A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a luat o declarație recurentului reclamant S. C., prin care precizează că renunță la judecarea acțiunii civile ce face obiectul dosarului nr._, declarație care, după citire și semnare, a fost atașată la dosarul cauzei. Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și înscrisuri de depus, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Recurentul reclamant S. C. solicită instanței să ia act de renunțarea sa judecarea acțiunii civile ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Tg-J..
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, reclamantul S. C., a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta Scaffens S. C. A., prin sentința ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr.6490/19.11.2010 la BNP T. I. și repunerea părților în situația anterioară; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că între el, defuncta sa soție, pe de o parte și pârâta, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr.6490/19.11.2010 prin care ei înstrăinau în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul situat în Tg-J., ..l, .. Gorj numărul cadastral_-C1-U6, intabulat în cartea funciară nr._-Cl-U6, compus din 3 camere și dependințe, iar pârâta, în schimbul apartamentului se obliga să-i întrețină pe tot timpul vieții, asigurându-le locuință în apartamentul înstrăinat, hrană, îmbrăcăminte, tratament medicamentos, combustibil pentru încălzit, asistență medicală, și la nevoie să le asigure prezența altei persoane, iar la deces să-i înmormânteze conform obiceiului locului. Inițial, când și soția sa era în viață au promovat o acțiune similară invocând faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, cererea inițială a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Tg-J., în care s-a pronunțat sentința civilă nr.8539/25.10.2011 rămasă irevocabilă prin care le-a fost respinsă acțiunea.
Prin această sentință civilă s-a reținut că voința reală a părților la momentul încheierii contractului a fost în sensul ca pârâta să le asigure lui și soției sumele de bani necesare întreținerii, iar sentința civilă nr.8359/25.10.2011 a rămas irevocabilă prin decizia nr.615/22.03.2012 a Tribunalului Gorj.
A mai arătat că după rămânerea irevocabilă a sentinței sus-menționate, pârâta nu a mai trimis nici o sumă de bani, deși mama acesteia se afla într-o stare critică din cauza sănătății precare și că prin intermediul rudelor a încercat să ia legătura cu aceasta dar pârâta nu a mai părut interesată de situația în care se afla mama ei. Mai mult, la data de 06.06.2012 a intervenit decesului soției sale, S. V. și deoarece pârâta refuza dialogul cu el a fost anunțată de acest deces de alte persoane. Deși pârâtei îi revenea obligația de a asigura o înmormântare mamei sale conform obiceiului locului - obligație asumată prin contract, nu numai că nu a fost interesată de acest lucru.
A arătat de asemenea că pârâta nu a contribuit cu nici o sumă de bani la înmormântarea mamei sale, nu si-a îndeplinii obligația contractuală de s-și înmormânta mama conform obiceiului locului, el fiind nevoit să se împrumute suma de 2000 euro pentru a putea asigura cheltuielile necesare înhumării și pomenirii, pârâta nici măcar nu a participat la înmormântarea mamei sale.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar contractul de întreținere, certificatul de deces al numitei S. V., decizia nr.615/2012 a Tribunalului Gorj și sentința civilă nr.8539 /2011 a Judecătoriei Tg - J..
În cauză pârâta S. S. C. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de rezoluțiune a contractului de întreținere autentificat sub nr.6490/13.11.2010 la BNP T. I. și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că între ea si părinți săi s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr.6490/13.11.2010 la BNP T. I., prin care ea a dobândit apartamentul nr.2 din . Gorj, si se obliga sa-i întrețină pe tot restul vieții, asigurându-le locuința in apartamentul înstrăinat, hrana, îmbrăcăminte, tratament medicamentos, combustibil pentru încălzit, asistenta medicala, igiena corporala si la nevoie sa le asigure prezenta altei persoane, iar la deces sa îi înmormânteze conform obiceiului locului.
A menționat că la data încheierii contractului era domiciliata în Germania de mai mulți ani, și înțelegerea lor a fost ca ea sa le asigure lunar, părinților săi, sumele de bani necesare întreținerii, fapt pe care l-a făcut de la încheierea contractului si pana in prezent. A mai arătat că, în conformitate cu contractul de întreținere încheiat, a trimis lunar sume de bani cuprinse între 150 si 500 Euro, sume care sunt mai mult decât suficiente sa acopere toate cheltuielile de întreținere. Nu este real faptul că de la pronunțarea sentinței în dosarul nr._ și până în prezent nu a mai plătit nici o suma de bani cu titlu de întreținere, deoarece așa cum rezulta din recipisele pe care le va înainta la dosarul cauzei, în fiecare luna ea și-a achitat obligațiile contractuale, atât înainte de promovarea primei acțiuni, cat și după luna martie 2012, luna în care s-a soluționat recursul formulat de reclamant împotriva sentinței civile prin care acestuia i s-a respins cererea.
A menționat că la decesul mamei sale ea a fost cea care a suportat cheltuielile de înmormântare, cu toate ca tatăl si fratele său nu au anunțat-o de decesul mamei sale, ea aflând de decesul acesteia de la o vecina, și imediat a trimis suma de 1650 Euro, din care, 850 Euro, în doua transe, respectiv 350 si 500 de Euro, sorei sale A. B., întrucât ea s-a ocupat de cheltuielile de înmormântare, iar 800 Euro i-a dat numitul C. D. în data de 07.06.2012, tot surorii sale, pentru înmormântare. Reclamantul nu poate susține ca a făcut înmormântarea cu bani săi, întrucât acesta nu avea bani pentru înmormântare, deoarece îl întreține și pe fiul sau cu care locuiește, și care nu este încadrat în munca.
De asemenea, nu este adevărata susținerea că reclamantul s-a împrumutat 2000 de Euro la vecini, întrucât acesta nu este o persoana cu credibilitate pentru ca cineva sa îi împrumute o suma cat de mica de bani, si cu atât mai mult 2000 de Euro. A precizat că este adevărat ca ea nu a participat la înmormântarea mamei sale, deoarece nu i s-a permis părăsirea locului de munca, și nu putea risca sa piardă acest loc de munca, fără de care nu se mai putea întreține nici ea, nici fiul său si numai putea întreține nici pe reclamant. Suma respectivă, trimisa de ea, a fost destinata sa acopere toate cheltuielile pentru înmormântarea mamei mele, conform obiceiului locului. Faptul ca reclamantul nu a pus nici o suma de bani la aceasta înmormântare i l-a confirmat atât sora sa, care a făcut toate cheltuielile pentru înmormântare, cat si unii din vecinii de apartament.
A precizat că si în momentul de fata încă trimite bani tatălui său, în valoare de 150-200 euro lunar, trimițând în perioada Noiembrie 2011 - Noiembrie 2012, suma totala de 2002 Euro care au scopul sa acopere cheltuielile necesare întreținerii reclamantului și consideră că, pensia reclamantului și sumele trimise de ea îi sunt suficiente pentru a se întreține, asta in condițiile in care acesta se întreține doar pe sine si nu pe fratele său si membrii familiei sale, care nu au venituri. A precizat că ea consideră că și-a îndeplinit si își îndeplinește in continuare obligațiile contractuale si de altfel acesta a fost motivul pentru care s-a respins si prima acțiune și că aceleași motivări fără susținere legala, le-a avut reclamantul si in prima acțiune si s-a dovedit ca aceste susțineri au fost mincinoase si nefondate.
În speță, la solicitarea părților s-a luat un interogatoriu fiecăreia, cu mențiunea că interogatoriul pentru pârâtă, a fost depus în scris de către reclamant, pârâtei fiindu-i comunicate întrebările, la care aceasta a dat un răspuns în scris.
Tot la cererea părților au fost audiați câte doi martori pentru fiecare.
Din oficiu, instanța a dispus audierea în calitate de martor a numitei B. A., fiica reclamantului și sora pârâtei.
Prin sentința civilă nr.6358/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect reziliere contract de întreținere formulată de reclamantul Scralat C. în contradictoriu cu pârâta Scaffens S. C. A..
A fost respinsă ca nedovedită solicitarea pârâtei privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 19.11.2010, între pârâtă și părinții acesteia S. C. și S. V. s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr.6490 prin care s-a stabilit ca în schimbul apartamentului înstrăinat de cei doi întreținuți și situat în Tg-J., ..1, .. Gorj, întreținătoarea să-i întrețină pe timpul vieții asigurându-le locuință în apartamentul înstrăinat, hrană, îmbrăcăminte, tratament medicamentos, combustibil pentru încălzit, asistență medicală, igienă corporală și la nevoie prezența altei persoane, iar după deces să-i înmormânteze conform obiceiului locului.
A mai reținut instanța că la momentul încheierii contractului de întreținere, pârâta locuia în Germania și nu s-a pus problema ca ea să se întoarcă în țară, pentru a locui efectiv cu părinții săi, înțelegerea fiind ca aceasta să le asigure o sumă de bani, pentru ca aceștia la rândul lor să aibă toate cele necesare traiului. Întreținuții au trei copii, respectiv pârâta, un fiu care locuiește cu reclamantul și o fiică care locuiește în C., iar la data de 08.06.2012 a decedat mama pârâtei, respectiv S. V., așa cum rezultă din certificatul de deces nr.318 din 08.06.2012.
După decesul mamei pârâtei tatăl acesteia a promovat prezenta acțiune prin care a solicitat rezilierea contractului mai sus menționat, acțiune care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg - J. la data de 17.09.2012.
Întrucât contractul de întreținere a fost încheiat în anul 2010, deci anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.6 al.2 din N.C.civ. conform căreia actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de ., nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Astfel, a reținut că, contractul de întreținere este acel contract conform căreia una dintre părți înstrăinează un bun sau plătește o sumă de bani, iar cealaltă parte se obligă să-i asigure întreținerea în natură (de regulă hrană, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale, etc.) pe timpul vieții, iar după moarte să o înmormânteze. În contractul încheiat între pârâtă și părinții acesteia există o pluralitate de părți(mai mulți creditori), obligația în acest caz fiind indivizibilă. Astfel, în caz de pluralitate de creditori, ea nu este considerată îndeplinită dacă nu s-a executat, integral, față de toți creditorii, întinderea și valoarea prestației fiind în funcție de necesitățile și durata vieții creditorilor.
Referitor la contractul încheiat, instanța a reținut că cei doi întreținuți, la momentul încheierii lui, nu au adus la cunoștință celorlalți copii faptul că au încheiat un astfel de contract, aceștia aflând ulterior, între ei și părinți existând discuții referitoare la faptul că aceștia au optat pentru încheierea unui astfel de contract doar cu pârâta. Reclamantul și soția acestuia, în timpul vieții, au locuit în imobilul cedat în schimbul întreținerii împreună cu fiul lor S. C. și soția acestuia S. V..
A mai reținut instanța că pârâta nu a acordat întreținere în natură reclamantului, respectiv soției acestuia întrucât aceasta locuia în Germania, însă le-a trimis acestora diverse sume de bani, fapt recunoscut și de reclamant în interogatoriu de la filele 55-56, sume care variau între 150 și 250 de Euro, achitați în perioada noiembrie 2010 – iunie 2011, conform susținerilor reclamantului.
Anterior părțile s-au mai judecat într-o acțiune civilă ce a avut același obiect, acțiune ce a făcut obiectul dosarului nr._ în care s-a pronunțat de către Judecătoria Tg-J. sentința civilă nr.8539/25.10.2011, irevocabilă prin decizia nr.615/22.03.2012, prin care acțiunea a fost respinsă.
Astfel, în cazul încheierii unui contract de întreținere debitorul întreținerii este obligat să acorde întreținerea în natură în condițiile prevăzute în contract, iar în lipsa unor astfel de stipulații potrivit regulilor aplicabile obligațiilor de a face contractate intuitu personae, dar potrivit art.977 C.civ.interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante iar nu după sensul literar al termenelor. În speță, interpretarea contractului pentru care s-a solicitat rezilierea urmează să se facă pornind de la voința reală, de la acordul părților și nu de la cuvintele în care acesta a fost exprimat. Așa cum au susținut ambele părți pe parcursul procesului, la momentul încheierii contractului, pârâta se afla de mai mulți ani în Germania, astfel că niciodată nu s-a pus problema ca ea să se mute în România, ea fiind astfel în imposibilitatea de a-i asigura reclamantului, respectiv mamei sale, întreținere în natură, motiv pentru care instanța a apreciat că voința reală a părților la momentul încheierii contractului a fost ca pârâta să le asigure sumele de bani necesare întreținerii, fapt de altfel recunoscut de reclamant în interogatoriul de la fila 55.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar de pârâtă, rezultă că aceasta și-a îndeplinit obligația asumată, aceea de a trimite bani reclamantului, și soției acestuia pe timpul vieții, respectiv de a suporta cheltuielile ocazionate cu înmormântarea mamei sale S. V., așa cum de altfel s-a prevăzut în contract. Astfel, s-a reținut că pârâta a trimis diverse sume de bani în țară prin Money G., sume pe care reclamantul a refuzat să le ridice, el dorind rezilierea contractului, datorită discuțiilor care au intervenit între el și ceilalți doi copii ai acestuia. Pârâta, cu ocazia înmormântării mamei sale, deși nu a putut participa direct la ceremonia creștinească, a trimis suma de 800 de Euro, bani care i-a primit sora sa B. A. de la numitul D. C., persoană cu care pârâta a luat legătura telefonic și căruia i-a solicitat ca în contul datoriei pe care martorul o avea la pârâtă să înmâneze surorii sale, B. A., suma de 1000 de Euro, din care acesta a înmânat doar suma de 800 de Euro întrucât atât a putut achita din datoria pe care o avea la pârâtă (declarația de la fila 67). Pe lângă cei 800 de Euro, pârâta a mai trimis și suma de 500 de Euro prin poștă potrivit declarației martorei T. E. (declarația de la fila 73) cât și extrasului de la fila nr.37.
În ceea ce privește depoziția martorei B. A., fiica reclamantului și sora pârâtei, care conform spuselor acesteia în prezent se află în relații tensionate cu ambele părți, instanța nu a reținut-o reține, apreciind-o ca fiind subiectivă, aceasta de altfel recunoscând că era supărată pe părinții săi pentru că aceștia au încheiat contractul fără ca ea să știe, aflând ulterior de el. Astfel, în ceea ce privește suma de bani pe care ar fi primit-o de la C. D., martora a arătat că acei bani a considerat că sunt pentru ea, fără a putea explica în concret pentru ce anume îi trebuiau, în condițiile în care, potrivit depozițiilor martorilor audiați la solicitarea pârâtei, chiar martora a specificat că urmează să fie folosiți pentru înmormântarea mamei sale, înmormântare care trebuia să aibă loc în ziua următoare aceleia în care s-au primit banii.
Ca atare, instanța nu a putut reține că acești bani, respectiv 800 de euro și ulterior 500 și 350 de euro (așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 63,64 din dosar) i-au fost destinați martorei B. A., martorii audiați afirmând contrariul, iar pârâta a recurs la această modalitate datorită faptului că tatăl ei a refuzat diversele sume de bani pe care aceasta le-a trimis constant pe numele acestuia, găsind astfel modalități pentru a-și îndeplini obligațiile asumate prin contract.
În ceea ce privește depoziția martorei C. V. propusă de reclamant, s-a apreciat că aceasta nu se coroborează nici cu susținerile reclamantului, care a recunoscut în ce sens a fost încheiată înțelegerea între ei, soția și fiica lor, respectiv de a primi diverse sume de bani de la pârâtă, iar referitor la faptul că martora ar fi auzit că reclamantul s-ar fi împrumutat de bani pentru înmormântare la o nepoată a acestuia și la încă o altă persoană al cărei nume nu l-a putut preciza, acest aspect nu a fost dovedit în vreun fel, instanța apreciind că ar fi putut depune mărturie, chiar persoanele care l-ar fi împrumutat pe reclamant, fapt care nu s-a realizat.
Pentru aceeași considerente nu a putut reține instanța nici depoziția martorei M. E., aceasta recunoscând că nu are cunoștință despre convenția părților în ceea ce privește întreținerea, necunoscând în concret nici date cu privire la împrumutul pe care l-ar fi făcut reclamantul ,pentru cheltuielile ocazionate cu înmormântarea soției.
În plus, instanța a apreciat că în condițiile în care părinții pârâtei au făcut îmbunătățiri la imobilul în care locuiesc și care i-a revenit pârâtei conform contractului, este greu de crezut că aceste îmbunătățiri nu au fost suportate de către pârâtă din banii pe care aceasta le-a trimis și ar fi fost făcute de fiul reclamantului, care a locuit o perioadă cu părinții lui și care, nu ar fi avut nici un interes să investească bani, într-un imobil care nu-i aparținea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și pe fond admiterea cererii așa cum a fost promovată, în sensul rezoluțiunii contractului de întreținere nr.6490/19.11.2010, cu consecința redobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului, fără a fi obligat la restituirea valorii întreținerii, aspect fundamentat pe dispozițiile legale generate de caracterul aleatoriu al contractului, fapt nesolicitat de către pârâtă prin întâmpinare.
Criticile sentinței, a arătat recurentul reclamant, vizează atât modalitatea în care instanța de fond a înțeles să interpreteze actele normative incidente, dându-le un sens străin de cel avut în vedere de legiuitor la momentul inserării în cod, cât și ignorarea evidentă a dispozițiilor aplicabile, pe fondul neluării în seamă și neanalizării probatoriilor administrate.
Astfel, a arătat că simpla trimitere a pârâtei la recipisele de trimitere a sumelor de bani, fără a putea beneficia de ele, necunoscând codurile, nu poate face dovada extra obligației contractuale că intenția reală a fost ca reclamantul să poată folosi acei bani și a apreciat că este vorba de un document constituit „pro causa”.
A precizat că instanța de fond în mod nelegal a reținut că în cauza în care în timpul vieții defunctei S. V. s-a solicitat, de asemenea, rezoluțiunea contractului, probatoriul atunci administrat ar fi condus către ideea, nesusținută, că părțile, în afara actelor autentice, ar fi convenit acordarea întreținerii în bani, dar nu se modifică actul.
A arătat că pe parcursul derulării contractului de întreținere, a constatat că pârâta nu era preocupată de nici un aspect al nevoilor sale zilnice, fapt demonstrat cu înscrisuri din care rezultă că aceasta nici nu a cunoscut starea de sănătate a mamei sale, imperiozitatea și urgența internărilor, a medicațiilor vitale, a eforturilor pe care le-a făcut pentru a asigura aparatura supraviețuirii (aparat de oxigen), din documente rezultând că acesta a fost închiriat, existând și în prezent obligații neachitate; că a făcut dovada că pârâta nu a fost prezentă la decesul mamei sale, la înmormântare, la pomenirile acesteia, așa cum se obligase prin contract, fiind singur în acele momente și trebuind să se ocupe de toate aceste aspecte, în ciuda vârstei și a sănătății.
De asemenea, a mai arătat că apreciază contractul nenumit, cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral, consensual și translativ de proprietate, suspus regulilor generale prevăzute de art.1020-1021 C.civ., având un real caracter alimentar, succesiv al obligației de întreținere și neexecutarea este exclusiv și cert imputabilă debitoarei; că aceasta nu a dorit să cunoască nici caracterul personal al creanței de întreținere, nici faptul că acest drept de întreținere este un drept personal, netransmisibil; că după decesul creditoarei nu a mai existat nici un fel de comunicare cu pârâta, aceasta nefiind preocupată de obligația de întreținere pe care și-o asumase, obligație indivizibilă față de numărul de creditori; că pârâta nu a dorit să știe care sunt cheltuielile sale lunare, cuantumul pensiei sale, medicamentația sa, fiind obligat să-și amaneteze bunuri, având restanțe imense la întreținere și ducând un trai la limita subzistenței; că, în nevoia de a justifica lipsa totală de interes față de obligațiile ce-i reveneau, pârâta a înțeles să invoce o presupusă accepțiune din partea recurentului și soției sale de a nu fi prezentă lângă aceștia și să se compenseze financiar, în realitate neexistând o astfel de discuție; că pârâta trebuia să cunoască faptul că schimbarea unilaterală a clauzelor este inadmisibilă, că pentru transformarea obligației din natură în bani trebuie să existe acordul părților, acord care nu a existat vreodată; că obligația este una convențională, și nu una legală și nu se pot confunda și, chiar dacă ar exista mijloace de întreținere, nu absolvă de obligații debitorul ei.
În final, a arătat că la dosar nu există nicio dovadă de transformare legală/convențională a contractului a cărui rezoluțiune se solicită, nicio dovadă de îndeplinire a obligațiilor conform acestui contract, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, cu consecința admiterii pe fond a cererii așa cum a fost promovată.
Tribunalul, verificând actele și lucrările dosarului, constată că la data de 05.09.2014, recurentul reclamant S. C. a depus la dosar o declarație a pârâtei S. S. C. – A., aflată la fila nr.32 din dosar, prin care arată că, ajungând la o înțelegere cu recurentul reclamant, tatăl său dorește închiderea dosarului nr._ al Judecătoriei Tg-J..
În ședința publică din data de 12.09.2014, s-a luat o declarație recurentului reclamant S. C., aflată la fila nr.35 din dosar, prin care precizează că înțelege să renunțe la judecarea acțiunii civile ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Tg-J..
În raport de această precizare, tribunalul va face aplicarea dispozițiilor art.246 alin.1 C.pr.civ. potrivit cărora ,,reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă”.
Față de aceste prevederi și văzând manifestarea de voință a recurentului reclamant S. C., în baza art.246 C.pr.civ.se va admite recursul, se va anula hotărârea instanței de fond, urmând a se lua act de renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant S. C. împotriva sentinței civile nr.6358/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă S. S. C. - A., având ca obiect rezoluțiune contract.
Anulează sentința civilă nr.6358/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și ia act de renunțarea reclamantului S. C. la judecata acțiunii civile formulate împotriva pârâtei S. S. C. - A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.09.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. E. S. | Judecător, C. P. | Judecător, N. B. |
Grefier, L. P. |
Red.N.B./Tehnored. S.L.
J.f. A.M.R.
2 ex./13 octombrie 2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 830/2014. Tribunalul GORJ | Pretenţii. Decizia nr. 549/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
