Fond funciar. Decizia nr. 576/2014. Tribunalul GORJ

Tribunalul GORJ - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 576/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 10079/318/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA I CIVILĂ

Decizia civilă nr.576

Ședința publică din data de 06 iunie 2014

Completul compus din:

Președinte N. B.

Judecător V. B.

Grefier E. C.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta petentă Agenția D. Statului, împotriva sentinței civile nr.9142/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatele O. D.M., B. R., G. D., C. Județeană Gorj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Gorj și C. L. Tg-J. pentru aplicarea Legii nr.18/1991, având ca obiect anulare titlu proprietate.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat C. N., pentru intimata O. D.M., avocat C. I., pentru intimata B. R., avocat B. C. M., pentru intimata G. D., și consilier juridic P. R., pentru intimata C. L. Tg-J. pentru aplicarea Legii nr.18/1991, lipsind reprezentantul apelantei petente Agenția D. Statului și reprezentantul intimatei C. Județeană Gorj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Gorj.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință după care, având în vedere precizarea reprezentanților părților prezenți în instanță că nu mai au alte cereri de formulat, constatându-se apelul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul:

Avocat C. N., pentru intimata O. D.M., a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. A arătat că s-a pus în vedere apelantei reclamante să timbreze capătul de cerere în revendicare și ca atare a fost anulat ca netimbrat ca urmare a faptului că reclamanta nu s-a conformat obligației de a-și timbra cererea. Nu este corectă nici susținerea legată de faptul că nu s-a analizat fondul cauzei, deoarece judecătoria a citat organul local Tg-J., a solicitat documentele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat, iar suprafața în discuție a fost pusă la dispoziția organului local, după cum rezultă din documentele depuse la dosar. A solicitat, de asemenea, obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în cauză.

Avocat C. I., pentru intimata B. R., a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, arătând că titlul contestat a fost eliberat pentru suprafața de 1,248 mp, din care reclamanta revendică suprafața de 400 mp. Singura mențiune în dovedirea acestui capăt de cerere este existența unui contract de închiriere încheiat între apelanta reclamantă și o terță persoană, aceasta fiind de fapt singura persoană din cele 700 de persoane din zonă pentru care se contestă titlul de proprietate eliberat. A solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în cauză.

Avocat B. C. M., pentru intimata G. D., a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. A arătat că apelul este nefondat pentru considerentele expuse în întâmpinarea depusă în cauză.

Consilier juridic P. R., pentru intimata C. L. Tg-J. pentru aplicarea Legii nr.18/1991, a solicitat respingerea apelului pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg J. la data de 26.06.2013 reclamanta Agenția D. Statului a chemat în judecată pârâtele O. D M., B. R., G. D., C. L. de aplicare a fondului funciar Tg-J. și C. C. Județeană de fond funciar Gorj, solicitând ca în contradictoriu cu acestea să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/15.04.2008 emis pentru suprafața de 1 ha; să se constate nulitatea absolută a actelor subsecvente încheiate în baza acestor titluri; să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 400 mp.

In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin titlul de proprietate nr._/15.04.2008 s-a reconstituit pârâților persoane fizice indicate mai sus, dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 1,2684 ha, având categoria de folosință livezi, situația parcelară a acesteia fiind specificată în cuprinsul titlurilor de proprietate, suprafața de teren situată pe raza teritorială administrativă a localității Târgu J..

A arătat că potrivit art. 4 din Legea 268/2001, Agenția D. Statului are calitatea de mandatar al statului în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor aparținând domeniului public/sau privat al statului, motiv pentru care deține, printre altele și atribuții în ceea ce privește concesionarea terenurilor cu destinație agricolă, în conformitate cu dispozițiile legale ce îi reglementează activitatea specifică, respectiv legea nr.268/2001 și HG 626/2001. Astfel, în exercitarea atribuțiilor legale, ADS, în calitate de concedent a încheiat cu Stațiunea de Cercetare Dezvoltare Horticolă Tg-J., în calitate de concesionară, contractul de concesiune nr.115/16.05.2003, prin care concesionarul a dobândit dreptul de exploatare pentru o suprafață de teren care include și terenul ce constituie obiectul titlului de proprietate a cărui anulare se solicită prin prezenta acțiune. Agenția D. Statului preda pe bază de protocol comisiilor locale de fond funciar, la cererea comisiei județene, terenuri agricole aflate în domeniul privat al statului în vederea reconstituirii dreptului de proprietate persoanelor îndreptățite.

Au fost invocate de către reclamantă dispozițiile art.9 din HG 626/2001, art.5 din Hotărârea 890/2005, art.36 din Hotărârea nr.890/2005, art.3 alin.3 din Legea 268/2001, art.47 alin.1 din HG nr.890/2005.

Reclamanta a arătat că având în vedere aceste dispoziții legale se poate observa că între comisiile locale și Agenția D. Statului nu există încheiat un astfel de protocol de predare preluare a terenului agricol din domeniul privat al statului pentru care au fost emise titlurile de proprietate atacate prin prezenta acțiune. A invocat aspectul că eliberarea titlului de proprietate atacat s-a făcut pentru suprafața de 1,2648 ha aflată în domeniul privat al statului și în exploatarea Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Horticolă Târgu J., fără a se fi încheiat un protocol de predare preluare a terenului în condițiile actelor normative și fără a se întocmi anexa privind recuperarea investițiilor, încălcându-se flagrant dispozițiile legilor de fond funciar.

A arătat că Agenția D. Statului deține calitatea procesuală activă pentru a solicita instanței constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate emise cu încălcarea flagrantă a legislației în materia fondului funciar și a procedurii speciale administrative edictate în temeiul acestor legi speciale. În ceea ce privește actele subsecvente a căror nulitate absolută o solicită a fi constatată s-a menționat ca fiind acte subsecvente titlului de proprietate a cărui nulitate absolută se solicită a fi constatată, conform principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal întrucât transmițătorul nu putea transmite un drept deoarece s-a desființat titlul sau, prin anularea actului, nici subdobânditorul nu putea dobândi mai mult.

Reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a anexat în copie titlul de proprietate nr._/15.04.2008, adresa nr.30/20.02.2013, adresa nr.10/20.01.2012, procesul verbal încheiat la data de 02.08.2012, plan parcelar, extras din registrul cadastral, procesul verbal nr._/27.03.2012 (filele 10-16).

În cauză, pârâta C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei față de această pârâtă. A invocat de asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a comisiei județene.

La data de 22.07.2013 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea comisiei județene, arătând că pârâta C. Județeană Gorj are calitate procesuală pasivă întrucât titlul de proprietate a cărui anulare se solicită a fost emis de pârâta C. Județeană Gorj fără a parcurge etape obligatorii prevăzute de lege, dispunând de un teren care se află din punct de vedere legal în administrarea Agenției D. Statului.

La rândul lor, pârâtele O. M., B. R. și G. D. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată. Au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția prescripției dreptului la acțiune, cu motivarea că titlul de proprietate a fost emis în baza legii 18/1991, Legii 1/2000 și a legii 247/2005. De altfel, Legea 268/2001 ce reglementează funcționarea și atribuțiile Agenției D. Statului nu conferă reclamantei calitatea procesuală activă de a solicita constatarea nulității titlului de proprietate, reclamanta fiind doar un simplu mandatar al statului cu eventuale atribuții în conservarea terenurilor cu destinație agricolă (filele 42-46). A atașat, în copie, sentința civilă nr.708/_ pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2010, certificat de calitate de moștenitor nr.221/2006, titlul de proprietate nr._/15.04.2008, încheierea nr._/2008, extras de carte funciară, adresa nr._/6.11.2009 emisă de Primăria Tg-J. către Agenția D. Statului, adresa nr._/31.07.2007, adresa nr._/COS/RTS/ SRO/7953, adresa nr.1576/28.07.2008, raport de expertiză tehnică întocmit de domnul expert B. V. în dosarul nr._/318/2010, schiță cadastrală, proces verbal de punere în posesie, adresa nr.597/DFF/08.03.2010, adresa nr._/19.08.2008.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinările formulate de pârâtele B. R. și G. D., arătând că motivul pentru care reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/15.04.2008 izvorăște întocmai din faptul că anterior emiterii titlului de proprietate nu au fost parcurse toate etapele administrative prevăzute de legile de fond funciar, respectiv nu a fost încheiat un protocol de predare preluare a terenului agricol din domeniul privat al statului. A solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active a Agenției D. Statului ca nefondată. Cu privire la excepția prescripției dreptului de a solicita nulitatea relativă a titlului, a solicitat respingerea excepției invocată motivat de faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a solicitat constatarea nulității relative a titlului de proprietate ci constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/15.04.2008 cu privire la suprafața de 1 ha.

La data de 29.10.2013 reclamanta a depus la dosar o notă de timbraj prin care a solicitat a se constata că Agenția D. Statului este scutită de plata taxei de judiciare de timbru, invocând dispozițiile art.II din OUG nr.4/2006 și art.30 alin.1 din OUG nr.80/2013. S-au anexat, în copie, Protocolul nr._/31.03.2003, Anexa nr.8.14 din Legea 72/2011, adresa nr.673/28.10.2013, adresa nr._/30.05.2013, procesul verbal nr._/27.03.2012, procesul verbal nr._/02.08.2012.

La termenul de judecată din data de 31.10.2013 instanța a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind revendicarea, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Agenția D. Statului, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. Județeană Gorj pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată in privința cererii privind anularea actelor subsecvente emiterii titlului de proprietate, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu motivarea expusă în încheierea de ședință de la acea dată.

De asemenea, a dispus introducerea în cauză, îin calitate de intimată, a Comisiei Locale Tg-J. pentru aplicarea legii 18/1991, aceasta fiind citată cu copie de pe acțiune cu mențiunea de a-și preciza poziția procesuală cu privire la cererea de chemare în judecată. S-a dispus emiterea unei adrese la C. L. Tg-J. pentru aplicarea legii 18/1991 pentru a comunica întreaga documentație care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/15.04.2008.

Pârâta C. L. Tg-J. pentru aplicarea legii 18/1991 a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și a comunicat, în copie, titlul de proprietate nr._/15.04.2008, procesul verbal de punere în posesie nr.3126/2008, schiță teren, proces verbal de delimitare, tabel nominal, proces verbal de punere în posesie nr.3126, HCJ nr.4633/2007, anexa aferentă, cererea formulată de O. Gh I., adresa emisă către O. I G., adresa emisă către O. Gh I., fila de rol agricol pentru O. I G., fila de rol agricol pentru C. D., act de identitate O. I..

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea comisiei locale și o precizare a acțiunii prin care a arătat că solicită să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/15.04.2008 emis pentru suprafața de 1 ha și să se constate nulitatea absolută a actelor subsecvente încheiate în baza acestui titlu de proprietate, și anume încheierea nr._/2008 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj și contractul de locațiune care are ca obiect terenul în litigiu.

Prin sentința civilă nr.9142/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Agenția D. Statului in contradictoriu cu pârâtii O. D M., B. R., G. D., C. L. de aplicare a fondului funciar Tg-J. și C. C. Județeană de fond funciar Gorj și a fost obligată reclamanta la plata către pârâții O. D M., B. R., G. D. a sumei de 4500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamata a solicitat să se constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr_/15.04.2008, motivele de nulitate invocate fiind lipsa unui protocol de predare preluare a terenului agricol dintre C. L. de Fond Funciar și Agenția D. Statului și faptul că terenul ce face obiectul titlului de proprietate face parte din domeniul privat al statului. Totodată, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a actelor subsecvente încheiate în baza titlului de proprietate.

Instanța a constatat că titlul de proprietate nr._/15.04.2008 a fost emis în favoarea lui B. Rodică, G. D. și O. D M., moștenitorii defunctului O. I G. pentru suprafața de 1 ha și 2648 mp teren situat in Tg J.. Suprafața de 3289 mp situată în tarlaua 60, . în titlul de proprietate mai sus enunțat și fiind intabulat dreptul de proprietate al in favoarea lui B. Rodică, G. D. și O. D M. in cartea funciară nr._ a municipiului Tg J., fapt ce reiese din cuprinsul încheierii nr_/2008 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj.

Astfel, instanța a reținut că la baza emiterii titlului de proprietate contestat nr._/15.04.2008 au stat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr._/30.08.2005, registrul agricol din anii 1959-1963 al autorului pârâților, HCJ nr.4633/11.05.2007, iar terenul respectiv se regăsea in fila de registru agricol a autorului din anii 1959-1963 și a fost validat prin HCJ nr.4633/2007 și ulterior s-a procedat la punerea în posesie conform planului parcelar. Din adresa nr._/06.11.2009 emisă de Primăria Tg J. către Agenția D. Statului, instanța a reținut că terenul situat în tarlaua 60 a municipiului Tg-J. a fost pus la dispoziția Comisiei Locale pentru retrocedare către foștii proprietari în baza legii 247/2005 și înscrisă atât în procesul verbal de delimitare nr.5366/30.01.2008, înregistrat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj cu nr.3/1234/29.01.2008 cât și în procesul verbal de delimitare nr._/06.04.2009 înaintat de Instituția Prefectului județului Gorj către Agenția D. Statului cu nr.2664/14.06.2009 (f 56, 202-206).

Referitor la faptul că terenul cuprins în titlul de proprietate a cărui nulitate absolută s-a solicitat face parte din domeniul privat al statului, instanța a apreciat că nu subzistă acest motiv de nulitate în raport de dispozițiile art. III alin.1¹ din legea nr.169/1997, art.27 alin.7¹ din HG nr.890/2005, dar și de cuprinsul HCJ nr.4633/2007. Astfel, conform art.1¹ din legea nr.169/1997 „actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspenda efectele cu privire la aceste terenuri pana la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.”

Art.27 alin.7¹ din HG nr.890/2005 precizează că „hotărârile de validare ale comisiei județene vor cuprinde, atunci când sunt aplicabile dispozițiile art. III alin.1¹ din Legea nr.169/1997 pentru modificarea și completareaLegii fondului funciar nr.18/1991, cu modificările și completările ulterioare, un articol distinct prin care se constată trecerea suprafeței supuse restituirii din domeniul public în domeniul privat al statului sau al localităților și punerea sa la dispoziție comisiei locale în vederea punerii în posesie.

Raportând aceste texte legale la situația concretă a speței deduse judecății, instanța a reținut că cererea de reconstituire formulată de autorul pârâților a fost validată prin HCJ nr.6633/2007 care cuprinde un articol distinct, respectiv art.1, ce prevede că se „costată trecerea suprafeței de_ ha, teren agricol, supusă restituirii, din domeniul public al statului, în domeniul privat al statului și punerea sa la dispoziția comisiei locale, în vederea punerii în posesie”. Așadar, nu s-a putut reține acest motiv de nulitate invocat de reclamant, instanța constatând că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale mai sus enunțate in privința titlului de proprietate nr._/15.04.2008, urmându-se întocmai procedura de reconstituire a dreptului de proprietate a în ceea ce le privește pe O. D M., G. D. și B. R., moștenitoarele autorului O. I G..

In ceea ce privește nerespectarea procedurii administrative referitoare la întocmirea unui protocol de predare preluare între Agenția D. Statului și comisia locală de fond funciar cu privire la terenul cuprins în titlul de proprietate emis pârâților, instanța a constatat că acest motiv nu este cuprins în dispozițiile art.III din legea nr.169/1997, ce prevede expres și limitativ cazurile de nulitate absolută ale actelor emise in temeiul legilor fondului funciar.

Constatând că în privința titlului de proprietate nr._/15.04.2008 nu există motive de nulitate absolută instanța a respins, în temeiul articolelor de lege mai sus enunțate, cererea privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/15.04.2008.

In privința cererii privind constatarea nulității absolute a actelor subsecvente încheiate in baza titlului de proprietate nr._/15.04.2008, instanța a constatat că aceasta este o cerere accesorie, a cărei soluționare depinde de soluție dată in privința cererii principale, respectiv constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pârâților, cerere respinsă de instanță, astfel că instanța a respins și cererea accesorie privind constatarea nulității absolute a actelor subsecvente acestui titlu de proprietate.

În temeiul art.453 C.pr.civ.instanța a admis cererea pârâților O. D M., B. R., G. D., privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată și a obligat-o pe aceasta din urmă la plata sumei de 4500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocaților pârâților.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta petentă Agenția D. Statului, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare cauzei aceleași instanțe, iar în subsidiar schimbarea hotărârii și în urma evocării fondului, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea apelului apelanta a arătat că sentința apelată trebuie anulată, întrucât instanța de fond în mod greșit, cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale, precum și fără a arăta motivele pe care se sprijină, a respins ultimul capăt de cerere privind revendicarea.

Prin ultimul capăt de cerere, petiționara a solicitat obligarea pârâților să lase in deplina proprietate si liniștita posesie suprafața de 400 mp. La data de 29.10.2013 petiționara a formulat o notă de timbraj prin care s-a solicitat să se constate că Agenția D. Statului este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art.II din OUG nr.4/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.268/2001 și art.30 alin.l din OUG nr.80/2013.

Mai arată că în sentința apelată se precizează faptul că la termenul din 31.10.2013, instanța a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind revendicarea fără a arăta care sunt considerentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței defond să adopte o astfel de hotărâre, solicitând să se constate că instanța de fond doar precizează la termenul din 31.10.2013 că a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind revendicarea, nemotivând în vreun fel această decizie, în condițiile în care petiționara a arătat pe larg cadrul legal care o îndreptățește la scutirea de la plata :ei de timbru.

Mai mult decât atât, în respectiva notă de timbraj petiționara a solicitat instanței ca, în situația în care va respinge nota de timbrai, să acorde un termen pentru a se conforma dispozițiilor instanței privind timbrarea, solicitare față de care instanța de fond nu s-a pronunțat. Precizează că sentința apelată trebuie anulată, întrucât instanța a dat o interpretare greșită actului juridic dedus judecății, fiind dată cu interpretarea greșită a legii și fără a cuprinde o motivele pe care se sprijină, fapt ce echivalează cu necercetarea pe fond a cauzei.

Astfel, motivarea unei hotărâri judecătorești presupune stabilirea în considerente a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, precum și raționamentul logico-juridic care a stat la baza soluției adoptate. În prezenta pricină, motivarea sentinței instanței de fond nu se conformează acestor cerințe legale, întrucât nu examinează efectiv apărările și susținerile petentei, din actele procedurale efectuate în cauză. În susținerea cererii de chemare în judecată, petiționara a arătat pe larg, că legile de fond funciar prevăd o procedură imperativă ce trebuie respectată pentru reconstituirea dreptului de proprietate persoanelor îndreptățite, nerespectarea căreia atrage sancționarea legii.

Petiționara a învederat instanței faptul că, potrivit art.7 alin.8 din Legea 268/2001 „în situația in care Agenția D. Statului constata ca au fost săvârșite abuzuri comise prin acte administrative in aplicarea Legii nr.18/1991 si a Legii nr 1/2000, aceasta se poate prevala de prevederile art.60-62 din Legea nr.18/1991 sau poate sesiza instanțele judecătorești in a căror raza teritoriala este situat terenul”, astfel că demersul acestora juridic se înscrie în linia acestor prevederi legale imperative.

Deși instanța de fond a reținut că este adevărat că în cazul de față nu a fost respectată procedura administrativă reglementată de legile fondului funciar care prevăd în mod imperativ că ieșirea unui teren din patrimoniul Agenției D. Statului pentru a fi pus la dispoziția Comisiei Locale de fond funciar în vederea reconstituirii dreptului de proprietate persoanelor îndreptățite se realizează prin protocol de predare primire, cu toate acestea instanța de fond a apreciat în mod greșit că acest motiv nu este cuprins în dispozițiile art.III din Legea nr.169/1997.

Instanța de fond doar afirmă că neîndeplinirea procedurii prealabile nu se încadrează în motivele de nulitate prevăzute la art.III din Legea nr.169/1997, nefăcând altceva decât să prezinte enunțul art.III din Legea nr.169/1997, fără a argumenta în mod concret că motivul de nulitate invocat de petiționară nu se încadrează în respectivul text de lege în condițiile în care, din analiza criteriilor cuprinse la art.III din Legea nr.169/1997 rezultă în mod indubitabil faptul că motivul invocat de Agenția D. Statului se încadrează la alin.1 lit.b.

Apelanta a mai menționat că a învederat în fața instanței de fond faptul că potrivit art.III al.1 lit.b din Legea nr.169/1997 „actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor” sunt lovite de nulitate absolută. Reiese din interpretarea textului de lege ca acesta este aplicabil in cauza de fata dat fiind faptul ca titlurile de proprietate au fost eliberate pentru o suprafața care făcea parte din domeniul privat al statului, solicitând a se constat că instanța fondului nu face în niciun fel referire la această susținere a petiționare, deci fără a o analiza și fără a se pronunța cu privire la aceasta.

Din lecturarea și analizarea sentinței apelate, rezultă indubitabil că instanța de fond nu a analizat toate susținerile petiționarei, fapt ce a determinat pronunțarea unei hotărâri fără susținere legală, fapt ce atrage anularea sentinței atacate și trimiterea acesteia spre rejudecare.

Instanța de fond nu s-a pronunțat nici asupra susținerilor Agenției D. Statului prin care s-a arătat faptul că art.55 din HG nr 1172/2001 impunea obligativitatea întocmirii anexei 42 in care se înscriu persoanele fizice de la care trebuie recuperata valoarea rămasa a investiilor făcute pe terenurile restituite in natura. Având in vedere faptul ca terenul agricol (având categoria de folosința „livezi”, deci teren afectat de investiții) ce face obiectul titlului de proprietate atacat nu a făcut obiectul unui protocol de predare preluare așa cum prevede Legea nr.268/2001 si HG nr.626/2001 nu a fost posibila nici întocmirea acestei anexei nr.42 privind recuperarea investițiilor care ar fi trebuit semnata (printre alții) si de către reprezentantul in teritoriu al Agenției D. Statului din județul Gorj.

Pentru identitate de rațiune si evident pentru respectarea unei echități ce trebuie sa existe in cazul procesului de retrocedare a terenurilor agricole, întrucât trebuie respectate atât interesele persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, dar in mod evident si a celorlalți eventuali deținători legali ai suprafețelor de teren supuse retrocedării si in actualul cadru legal, respectiv HG nr.890/2005 si Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției s-a menținut obligativitatea întocmirii anexei pentru aceste situații in care pe terenurile agricole deținătorii legali sunt proprietarii unor investiții.

În sprijinul celor afírmate s-au invocat si prevederile art.4 alin.13 din Legea nr.1/2000 potrivit cărora „pentru terenurile preluate de stat de pe care investițiile au fost vândute cu respectarea legii, foștii proprietari pot opta pentru alt amplasament, acceptat de aceștia, sau pentru despăgubiri plătite fie de către investitor, fie de către stat”, prevederi care nu au fost analizate de instanța de fond, solicitând a se observa că fără parcurgerea acestor etape administrative obligatorii in materia retrocedărilor terenurilor agricole, întreaga procedura de reconstituire a dreptului de proprietate desfășurata intre entitățile publice implicate in acest proces la nivelul întregi tarii, este viciată, se situează in afara cadrului legal si se realizează, așadar, fără respectarea normelor legale obligatorii si imperative din materia fondului funciar.

Prin urmare, eliberarea titlului de proprietate atacat s-a făcut pentru suprafața de 1,2648 ha aflata in domeniul public al statului si in exploatarea Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Horticolă Târgu J. fără a se fi încheiat un protocol de predare preluare a terenului in condițiile actelor normative invocate si fără a se întocmi anexa privind recuperarea investițiilor, încălcându-se flagrant dispozițiile legilor de fond funciar.

Din cele expuse rezultă în mod clar că hotărârea apelată s-a dat cu interpretarea și aplicarea greșită a legii și fără a fi motivată astfel cum prevede în mod imperativ noul Cod de procedură civilă. A nu motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților echivalează cu o necercetare a fondului cauzei căci, potrivit art.425 lit.b C.proc.civ. hotărârea instanței de fond trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, cât și cele pentru care, s-au înlăturat cererile părților. Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de anulare a sentinței apelate, potrivit art. 480, alin 3 Cod procedura civilă, rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Achina împotriva României și în cauza G. împotriva României subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă, susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia. Ori petiționara a învederat că terenul în litigiu face parte din domeniul public al statului, având nr.MF_, iar conform art.10, alin.2 din Legea nr.1/2000, în situația în care suprafețele proprietate privată a statului sunt insuficiente acestea pot fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condițiile legii, la propunerea prefectului sau se vor acorda despăgubiri.

S-a mai invocat de către apelanta reclamntă decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.23/2011 în care se menționează că prin sintagma „în condițiile legii”nu se pot înțelege decât dispozițiile Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, care conțin modalitatea în care un bun aflat în domeniul public al statului poate trece în cel privat și în administrarea unei unități administrativ teritoriale. Întrucât prima instanță a ignorat cu desăvârșire susținerile petiționarei din întâmpinare, aceasta nu a intrat în cercetarea fondului și a încălcat prevederile art.425 lit.b Cod procedură civilă, sancțiunea aplicabilă fiind anularea hotărârii apelate.

Având în vedere toate cele învederate s-a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecarea aceleiași instanțe, iar în subsidiar schimbarea hotărârii și în urma evocării fondului, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/15.04.2008, a actelor subsecvente încheiate in baza acestui titlu de proprietate și reprezentate de încheierea nr._/2008 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj și de contractul de locațiune ce are ca obiect terenul în litigiu, precum și obligarea pârâților să lase apelantei reclamante în deplină proprietate si liniștita posesie suprafața de 400 mp.

La data de 25.03.2014 intimata O. D.M. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității introducerii cererii de apel, solicitând in baza art.480 alin.1 NCPC respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata efectuate.

A precizat că prin cererea de chemare in judecata reclamanta a solicitat instanței sa constate nulitatea absoluta parțiala a titlului de proprietate nr._/15.04.2008 emis pentru suprafața de 1 ha, a actelor subsecventeîncheiate in baza acestor titluri si totodată, sa fie obligate pârâtele sa lase in deplina si liniștita posesie suprafața de 400 mp.

În ceea ce privește excepția tardivității introducerii cererii de apel, a solicitat a se verifica si a se constata, in măsura in care este cazul, daca apelul a fost declarat in termenul de 30 zile prevăzut de art 468 NCPC.

De asemeni, asupra excepției netimbrării cererii de apel, s-a subliniat că potrivit art.470 alin.2 NCPC la cererea de apel se va atașa dovada achitării taxelor de timbru, iar potrivit alin.3 din cadrul aceluiași art.470 cerințele prevăzute la alin.2 sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De altfel, cum a arătat prin motivarea sa instanța de fond, in cauza de fata nu sunt aplicabile dispozițiileart.2 din OUG nr.4/2006 care vizează strict domeniul de aplicare si nici dispozițiile art.30 alin.1 din OUG nr.80/2013 care se refera la acțiuni ce au ca obiect venituri publice, in speța dedusa judecații fiind vorba de o acțiune in revendicare, acțiune supusa timbrării conform dispozițiilor generale.

In ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat să se rețină faptul ca aspetele criticate sunt nefondate și să se constate faptul ca anularea cererii de revendicare ca netimbrata a fost motivata prin încheierea din data de 31.10.2013, in sensul ca in prezenta cauza nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2006 care vizează strict domeniul de aplicare si nici dispozițiile art.30 alin.1 din OUG nr.80/2013 care se refera la acțiuni ce au ca obiect venituri publice, in prezenta cauza fiind vorba de o acțiune in revendicare, acțiune supusa timbrării conform dispozițiilor generale.

În ceea ce privește cea de-a doua critica adusa de către parata sentinței apelate in sensul ca instanța a dat o interpretare greșita actului juridic dedus judecații, fiind data cu interpretarea greșita a legii si fără a cuprinde motivele pe care se sprijină, fapt ce echivalează cu necercetarea pe fond a cauzei, solicită să se constatate că aceste critici sunt nefondate, întrucât instanța de fond a avut in vedere la motivarea sentinței atât întreaga documentație aflata la dosarul cauzei, cat si legislația in vigoare.

Instanța de fond in mod corect a constatat faptul ca titlul de proprietate nr._/15.04.2008 a fost emis pentru G. D., B. R. si Oiaru D. M., moștenitorii defunctului O. I G. pentru suprafața de 1,2648 ha teren situat in Tg-J., iar pentru suprafața de 3289 mp situată in tarlaua 60 . titlul de proprietate a fost intabulat dreptul de proprietate in favoarea lui G. D., B. R. si O. D. M. in cartea funciara nr._ a municipiului Tg-J. conform încheierii nr._/2008 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj.

Totodată, instanța a reținut faptul ca la baza emiterii titlului de proprietate nr._/15.04.2008 a fost cererea de recostituire nr._/30.08.2005, registrul agricol din anii 1959-1963 al autorilor intimaților și HCJ nr.4633/11.05.2007, ulterior procedându-se la punerea in posesie conform planului parcelar. In virtutea rolului activ instanța a pus in discuție la termenul din data de 30.10.2013 introducerea in cauza a Comisiei Locale Tg-J. pentru aplicarea legii 18/1991 si emițându-se o adresa pentru a se comunica întreaga documentație ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate. Din documentația anexata de comisia locală, respectiv adresa nr._/6.11.2009 emisa de Primăria Tg-J. către Agenția D. Statului instanța a reținut ca terenul situat în tarlaua 60 a fost pus la dispoziția comisiei locale pentru retrocedare foștilor proprietari conform Legii nr.247/2005 si înscrisă atât in procesul verbal de delimitare nr.5366/30.01.2008 înregistrat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj sub nr.3/1234/29.01.2008, cât si in procesul verbal de delimitare nr._/6.04.2009 înaintat de Instituția Prefectului județului Gorj către Agenția D. Statului cu nr.2664/14.06.2009.

S-a mai menționat că instanța de fond, la pronunțarea sentinței a avut in vedere prevederile art.III alin.l¹din Legea nr.169/1997 care stabilesc că „actele administrative prin care au fosț trecute in domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privata isi suspenda efectele cu privire la aceste terenuri pana la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja in circuitul civil. Dupa validarea cererii de reconstituire terenul trece in rezerva comisiei de fond funciar in vederea punerii in posesie” si, totodată, dispozițiile art.27 alin.7¹ din HG nr.890/2005 care stabilesc că „hotărârile de validare ale comisiei județene vor cuprinde, atunci cand sunt aplicabile dispozițiile art.III alin.V din Legea nr.169/1997 un articol distinct prin care se constata trecerea suprafeței supuse restituirii din domeniul public in domeniul privat al statului sau al localităților si punerea sa la dispoziția comisiei locale in vederea punerii in posesie". In acest sens, raportat la textele de lege mai sus menționate cat si la actele supuse judecații, instanța in mod corect a constatat faptul ca nu poate fi reținut motivul de nulitate invocat de către parata, fiind urmata in mod corect procedura de reconstituire a dreptului de proprietate.

Totodată, potrivit art.III alin.1 din Legea nr.169/1997 „sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi: a)actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i)actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri; (ii)actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr.18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr.1/2000 și a prezentei legi, precum și actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop; (iii)actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscriși în cooperativa agricolă de producție, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate; (iv)actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele de înstrăinare efectuate în baza lor; (v)actele de reconstituire și constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de ort. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991; (vi)actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri. b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor; c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art.23 din lege; d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal; e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art.20 în localitățile în care s-a aplicat cota de reducere prevăzută de lege; f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în condițiile art. 20 și în cazul în care în localitatea respectivă nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptățite de lege; g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încălcarea condițiilor prevăzute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului; h) actele de vânzare-cumpărare privind construcțiile afectate unei utilizări sociale sau culturale - case de locuit, creșe, grădinițe, cantine, cămine culturale, sedii și altele asemenea - ce au aparținut cooperativelor agricole de producție, cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute la ultimul alineat al art. 28 din lege”.

In acest sens, cum de altfel s-a reținut si de către instanța de fond, potrivit textelor de lege mai sus menționate nu exista motive de nulitate absoluta a titlului de proprietate.

Totodată, C. Locala de fond funciar Tg-J., prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei, certifica cele constatate de instanța, in sensul ca încă din anul 2008 exista un protocol de predare - primire a terenului agricol din domeniul privat al statului motivat de faptul ca terenul situat in T 60 suprafața a fost pus la dispoziția Comisiei Locale Tg-J. pentru retrocedare către foștii proprietari in baza Legii 247/2005 si înscris atât in procesul de delimitare nr.5366/30.01.2008 înregistrat la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj. cat si in procesul verbal de delimitare nr._/6.04.2009 document înaintat de Instituția Prefectului Județului Gorj către Agenția D. Statului prin adresa cu nr.2664/14.06.2009, fiind adus la cunoștință in concret cazul intimaților O. M., G. D. si B. R..

Mai mult decât atâta, realitatea existenta in prezent reiese si din faptul ca din cele 700 de titluri de proprietate emise in zona despre care parata menționează ca nu ar exista protocol de predare-primire nu a fost atacat decât cel din prezenta cauza. In acest sens solicită a se constata faptul ca singurul interes al reclamantei in promovarea cererii de chemare in judecata o reprezintă contractul pe care proprietarii terenului, respectiv paratele, l-au încheiat cu . Telecomunications SA, contract încheiat legal si care a fost însușit de către ambele parți. Astfel, la data de 24.02.2006 intre reclamanta Agenția D. Statului si . Telecomunications SA a fost încheiat contractul de închiriere nr.2 prin care acesteia din urma, in calitate de locatar, se acorda dreptul de folosința exclusiva pentru suprafața de 400 mp pentru amplasarea unui turn de telefonie mobila. Din terenul menționat în contract 300 mp sunt teren cu vegetație forestiera si 100 mp drum de acces, terenuri situate in tarlaua 60 . rezulta din expertiza efectuata in dosarul nr._/318/2010 al Judecătoriei Tg-J. și existenta la dosarul cauzei.

In ceea ce privește constatarea nulității absolute a actelor subsecvente încheiate in baza titlului de proprietate, consideră ca instanța de fond in mod corect a respins si acest capăt de cerere, întrucât respingându-se cererea de constatare a nulității absolute a titlului, constatarea nulității absolute a actelor subsecvente fiind o cerere accesorie nu putea fi decât respinsa.

La data de 31.03.2014 intimata C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar de pe lângă Consiliul Local al Municipiului Târgu J. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de Agenția D. Statului. S-a arătat că, în fapt, reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/15.04.2008, constatarea nulității absolute a actelor subsecvente încheiate în baza acestui titlu pentru suprafața de 1 ha. teren situat în Municipiul Târgu J. și obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie a suprafeței de 400 mp.

Instanța de fond a constatat că titlul de proprietate nr._/15.04.2008 a fost emis pârâtelor B. R., G. D. și O. D. M., moștenitoarele defunctului O. I. G. pentru suprafața de 1 ha și 2648 mp teren situat în Târgu J., iar suprafața de 3289 mp situată în tarlaua 60, . în titlul de proprietate mai sus enunțat și asupra acesteia este intabulat dreptul de proprietate în favoarea lui B. R., G. D. și O. D.M. în cartea funciară nr._ a municipiului Târgu J., fapt ce reiese din cuprinsul încheierii nr._/2008 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj.

La baza emiterii titlului de proprietate nr._/15.04.2008 a stat cererea de reconstituire înregistrată sub nr._/30.08.2005, registrul agricol din anii 1959-1963 al autorului pârâtelor, HCJ nr.4633/11.05.2007 și instanța de fond a reținut că terenul respectiv se regăsea în fila de registru agricol a autorului din anii 1959-1963 și a fost validat prin HCJ nr. 4633/11.05.2007, ulterior procedându-se la punerea în posesie conform planului parcelar.

Referitor la faptul că terenul cuprins în titlul de proprietate a cărui nulitate absolută se solicită face parte din domeniul privat al statului, instanța de fond a apreciat corect că nu subzistă acest motiv de nulitate în raport de dispozițiile art.III alin.1 din Legea nr.169/1997, art.27 alin.7¹ din HG nr.890/2005 modificată prin HG nr.1832/2005, dar și de cuprinsul HCJ nr.4633/2007. Astfel, conform art.III alin.1 lit.h și art.1^A1 din Legea nr.169/1997 „actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspenda efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie”.

Art.27 alin.7¹ din HG nr.890/2005 stabilește că „hotărârile de validare ale comisiei județene vor cuprinde, atunci când sunt aplicabile dispozițiile art.III alin.1^A1 din Legea nr.169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr.18/1991, cu modificările și completările ulterioare, un articol distinct prin care se constată trecerea suprafeței supuse restituirii din domeniul public în domeniul privat al statului sau al localităților și punerea sa la dispoziție comisiei locale în vederea punerii în posesie”. Raportând aceste texte legale la situația concretă a speței deduse judecății, instanța de fond a reținut că cererea de reconstituire formulată de autorul pârâtelor a fost validată prin HCJ nr.4633/2007, care cuprinde un articol distinct, respectiv art.1, ce prevede că se „constată trecerea suprafeței de 17.1831 ha, teren agricol, supusă restituirii, din domeniul public al statului, în domeniul privat al statului și punerea sa la dispoziția comisiei locale, în vederea punerii în posesie”. Așadar, nu se poate reține acest motiv de nulitate invocat de reclamantă, instanța constatând că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale mai sus enunțate în privința titlului de proprietate nr._/15.04.2008, urmându-se întocmai procedura de reconstituire a dreptului de proprietate a numitelor O. D.M., G. D. și B. R., moștenitoarele autorului O. I. G..

In ceea ce privește nerespectarea procedurii administrative referitoare la un protocol de predare preluare între Agenția D. Statului și C. L. de aplicare a legilor fondului funciar cu privire la terenul cuprins în titlul de proprietate emis pârâtelor, instanța de fond a constatat că acest motiv nu este cuprins în dispozițiile art.III din Legea nr.169/1997, ce prevede expres și limitativ cazurile de nulitate absolută ale actelor emise in temeiul legilor fondului funciar.

Față de aceste aspecte a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat și să se mențină sentința nr.9142/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu J. ca fiind temeinică și legală.

La data de 31.03.2014 intimata B. R., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat ca in baza art.480 alin.1 NCPC să fie respins apelul ca nefondat, să se mențină sentința atacata si să se dispună obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata efectuate.

In acest sens, cum de altfel s-a reținut si de către instanța de fond, potrivit textelor de lege mai sus menționate nu exista motive de nulitate absoluta a titlului de proprietate.

La termenul de judecată din data de 09.05.2014 s-a pus în vedere apelantei reclamante Agenția D. Statului să individualizeze suprafața de teren de 400 mp menționată în capătul de cerere în revendicare, în sensul precizării situării terenului, dimensiunilor și vecinătăților și de asemenea să depună certificat de atestare fiscală, în aplicarea dispozițiilor artr.194 lit.c C.pr.civ. pentru a se stabili valoarea de impozitare în vederea timbrării.

La data de 22.05.2014 apelanta reclamantă a identificat suprafața de teren identificată și, de asemenea, a precizat că formulează cerere de reexaminare împotriva dispoziției instanței de timbrare a acestui capăt de cerere, apreciind că este scutită de plata taxei de timbru în aplicarea prevederilor art.II din OUG nr.4/2006 și art.30 din OUG.80/2013.

Prin încheierea de ședință din 23.06.2014 instanța a stabilit cuantumul taxei judiciare de timbru în apel la suma de 355,5 lei în sarcina apelantei reclamante Agenția D. Statului, iar prin încheierea pronunțată la data de 28.05.2014 în ședința din camera de consiliu în dosarul nr._ /a1 a fost respinsă cererea de reexaminare cu privire la modul de stabilire al taxei de timbru.

Pe cale de consecință, la data de 05.06.2014 apelanta reclamantă s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că a depus la dosarul cauzei ordinul de plată nr.834/04.06.2014 prin care a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 355,5 lei dispusă de către instanță.

Analizând apelul de față, tribunalul reține că acesta critică sentința instanței de fond pentru soluția dată asupra capătului de cerere în revendicare în ceea ce privește anularea ca netimbrat, dar și în ceea ce privește capătul de cerere în constatare absolută a titlului de proprietate, invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor legale în materie, tribunalul urmând să analizeze aceste susțineri ale apelantei reclamante Agenția D. Statului.

În ceea ce privește anularea ca netimbrat a capătului de cerere în revendicare, tribunalul reține că prin încheierea de ședință pronunțată la data de 17.10.2013 de către Judecătoria Tg-J. s-a pus în vedere reclamantei să individualizeze terenul în suprafață de 400 mp revendicat și să timbreze corespunzător acest capăt de cerere. Ca urmare a faptului că reclamanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, prin încheierea de ședință din data de 31.10.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost anulat ca netimbrat acest capăt de cerere, apreciindu-se că în conformitate cu dispozițiile OUG nr.80/2013 Agenția D. Statului datorează taxă de timbru, acest capăt de cerere neîncadrându-se în excepțiile prevăzute de art.30 alin.1 din OUG.80/2013 și art.II din OUG nr.4/2006. Cum aceeași soluție a fost îmbrățișată și de instanța de apel prin încheierea de ședință din data de 23.05.2014, confirmată prin încheierea din 28.05.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ /a1 prin care s-a respins cererea de reexaminare privind stabilirea taxei de timbru, tribunalul constată că această dispută a fost soluționată de către tribunal, în sensul că cererea pusă în discuție este supusă achitării taxelor de timbru.

Pentru considerentele arătate, având în vedere că dispozițiile art.II din OUG nr.4/2006 și art.30 alin.1 din OUG.nr.80/2013 nu sunt aplicabile în speță (art.II din OUG nr.4/2007 vizează scutiri de taxa de timbru doar pentru cererile și acțiunile care au ca obiect recuperarea sumelor datorate Agenției D. Statului, iar OUG nr.80/2013 nu intrase în vigoare la data promovării prezentei cereri de chemare în judecată, și anume 26.06.2013), tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiat acest motiv de apel, în mod corect instanța de fond anulând ca netimbrat capătul de cerere în revendicare.

În ceea ce privește motivul de nulitate absolută al titlului de proprietate eliberat în favoarea intimatelor pârâte, tribunalul reține că acesta este întemeiat pe dispozițiile art.III alin.1 lit.b din Legea nr.169/1997, precum și pe dispozițiile art.55 din HG.1172/2001 în ceea ce privește terenurile în litigiu și art.4 din Legea nr.1/2000, urmând să fie verificate incidența acestor dispoziții legale la speța de față.

Tribunalul reține că Agenția D. Statului a promovat acțiunea civilă de față prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/15.04.2008 și a actelor premergătoare eliberate în favoarea intimaților pârâți O. D.M., B. R. și G. D., întemeindu-și calitatea procesuală activă pe dispozițiile art.7 alin.8 din Legea nr.268/2001 care o mandatează să sesizeze instanțele de judecată în a căror rază teritorială este situat terenul pentru a remedia abuzurile comise prin acte administrative în aplicarea Legii 18/1991 și a Legii nr.1/2000 sau se poate prevala de dispozițiile art.60-62 din Legea 18/1991. Tribunalul constată însă că prin Legea nr.247/2005 au fost abrogate prevederile art.60 din Legea 18/1991 care reprezentau temeiul legal pentru ca terțe persoane să promoveze acțiuni în constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate, astfel că în cazul de față acțiunea apelantei reclamante poate fi verificată doar prin prisma dispozițiilor art.7 alin.8 din Legea nr.268/2001, care o abilitează să solicite instanței să cenzureze abuzurile comise prin acte administrative în aplicarea Legii nr.18/1991 și Legii nr.1/2000.

În speța de față apelanta reclamantă apreciază că acest abuz decurge din încălcarea prevederilor art.III alin.1 lit.b din legea 169/1997, potrivit căruia sunt lovite de nulitate absolută actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor. Textul de lege invocat de apelanta reclamantă vizează, după cum s-a arătat, doar actele de constituire a dreptului de proprietate și pe cale de consecință nu este aplicabil speței deduse judecății deoarece, după cum rezultă din titlul de proprietate contestat și depus în copie la fila 10 din dosarul de fond, prin acesta s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament a suprafeței de 1,2648 ha teren agricol situat pe raza localității Tg-J. în favoarea autorului O. I G.. Cum dispozițiile art.III alin.1 lit.b din Legea nr.169/1997 sunt de strictă interpretare, acestea nu pot fi aplicate și actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, cele două proceduri prevăzute de Legea 18/1991 (constituirea și, respectiv, reconstituirea) fiind distincte și reglementate de dispoziții legale diferite.

Un alt motiv de nulitate invocat de către apelanta reclamantă vizează încălcarea prevederilor art.4 alin.13 din Legea nr.1/2000 potrivit cărora pentru terenurile preluate de stat de pe care investițiile au fost vândute cu respectarea legii foștii proprietari pot opta pentru alt amplasament acceptat de aceștia sau pentru despăgubiri plătite fie de către investitor, fie de către stat. Tribunalul apreciază însă că în speță nu sunt aplicabile aceste dispoziții invocate de apelanta reclamantă, deoarece pe terenul în litigiu nu se află investiții care au fost vândute pentru a se putea pune problema posibilității foștilor proprietari de a opta fie pentru alt amplasament, fie pentru despăgubiri, cu atât mai mult cu cât această situație este prevăzută de lege cu titlul de posibilitate și nu cu caracter imperativ, în sensul că ar fi exclus de la reconstituirea dreptului de proprietate vechiul amplasament în această situație. În aceste condiții, nefiind vorba despre nerespectarea unor dispoziții imperative ale legii, nu se poate vorbi de incidența unei cauze de nulitate absolută a titlului de proprietate în condițiile prevăzute de Legea nr.169/1997.

De asemenea, un alt motiv de nulitate invocat de către apelanta reclamantă este acela legat de nerespectarea, cu ocazia stabilirii amplasamentului terenului din titlul de proprietate contestat, a procedurii prevăzute de art.55 din HG nr.1172/2001 care impune obligativitatea întocmirii anexei în care se înscriu persoanele fizice de la care trebuie recuperată valoarea rămasă a investițiilor realizate pe terenurile restituite în natură, iar terenul având categoria de folosință livezi (și deci afectat de investiții) nu a făcut obiectul unui protocol de predare preluare în condițiile Legii nr.268/2001 și HG nr.626/2001.

În ceea ce privește această procedură prevăzută de Regulamentul de aplicare a Legii 18/1991 prin întocmirea unei anexe cu persoanele de la care trebuie recuperată investiția pentru terenurile afectate de investiții, precum și a unui protocol de predare primire care trebuia să poarte semnătura reprezentantului Administrației Domeniului Statului Gorj, tribunalul apreciază că aceasta nu atrage decât o eventuală răspundere a persoanelor în ale căror atribuții figura îndeplinirea acestei proceduri și în nici un caz nu reprezintă un motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate. Sancțiunea care intervine din nerespectarea acestor proceduri decurge din scopul în vederea căruia a fost creată, și anume existența unei evidențe a investițiilor rămase neamortizate de pe terenurile care fac obiectul Legii 18/1991 și pentru a se identifica posibilitățile de recuperare a acestor valori, aspecte care nu pot conduce la aplicarea unei sancțiuni în sarcina titularului dreptului de proprietate, în condițiile în care acesta a respectat întrutotul întreaga procedură prevăzută de Legea 18/1991, iar titlul său de proprietate nu este viciat de nici unul dintre motivele prevăzute de Legea 169/1997.

În mod corect instanța de fond a apreciat că aceste aspecte nu reprezintă o cauză de nulitate a titlului contestat, și sub acest aspect sentința judecătoriei fiind motivată în fapt și în drept și nu se poate susține că prin modul în care au fost analizate susținerile reclamantei și tranșate prin hotărârea apelată s-a încălcat acesteia din urmă dreptul la un proces echitabil reglementat prin art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În speță nu sunt incidente nici considerentele deciziei nr.23/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, deoarece prevederile acesteia nu vizează situația din cauza de față, situație care este reglementată în mod concret de dispozițiile art.27-art.29 din legea 18/1991.

De asemenea, susținerea apelantei reclamante că terenul în litigiu face parte din domeniul public al statului nu poate fi primită de către instanță deoarece, pe de o parte, nu s-a probat o asemenea stare de fapt, iar pe de altă parte, în condițiile în care terenul s-a aflat în patrimoniul unei societăți comerciale din cele reglementate de art.27-29 din legea 18/1991, acestuia îi sunt aplicabile în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate prevederile Legii nr.18/1991, Agenția D. Statului având, în temeiul legii, alte atribuții decât acelea de a verifica legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament pentru persoanele deposedate în perioada 1959-1963.

În ceea ce privește capătul de cerere în revendicare, în condițiile în care apelul de față vizează doar soluția anulării ca netimbrat a acestui capăt de cerere și nu soluția pe fondul cauzei, iar după cum s-a arătat această soluție a judecătoriei este corectă, nu va mai fi analizat de către instanța de apel, cu atât mai mult cu cât aceleași considerente care au determinat respingerea acțiunii în constatare absolută nulitate titlu de proprietate sunt avute în vedere pentru a se stabili preferabilitatea acestui titlu de proprietate în raport cu un eventual drept de proprietate al apelantei reclamante asupra aceluiași teren.

În consecință, pentru considerentele arătate anterior, în baza art.480 C.pr.civ. va fi respins ca nefondat apelul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta petentă Agenția D. Statului, cu sediul în București, ..43, sector 1 împotriva sentinței civile nr.9142/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatele O. D.M., cu domiciliul în Tg-J., Cartier Polata, nr.67, județul Gorj, B. R., cu domiciliul în Tg-J., ., ., ., G. D., cu domiciliul în Tg-J., ., ., ., C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr.18/1991, cu sediul în Tg-J., județul Gorj și C. L. Tg-J. pentru aplicarea Legii nr.18/1991, cu sediul în Tg-J., județul Gorj.

Obligă apelanta Agenția D. Statului la plata a câte 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații O. D.M., B. R. și G. D..

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 06 iunie 2014, la Tribunalul Gorj.

Președinte,

N. B.

Judecător,

V. B.

Grefier,

E. C.

Red. N.B./Tehn. C.I.L.

Jud. fond M.P.

8ex/27 iunie 2014

← Fond funciar. Decizia nr. 443/2014. Tribunalul GORJ		Suspendare provizorie. Decizia nr. 476/2014. Tribunalul GORJ →

Fond funciar. Decizia nr. 576/2014. Tribunalul GORJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 576/2014. Tribunalul GORJ