Partaj judiciar. Decizia nr. 830/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 830/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 05-09-2014 în dosarul nr. 3553/263/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr.830
Ședința publică din 05 septembrie 2014
Completul compus din:
Președinte N. B.
Judecător G. R.
Grefier L. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantul pârât G. D. împotriva sentinței civile nr.508/24.03.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata L. E. M., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat M. Tudorița, pentru apelantul pârât G. D., și intimata reclamantă L. E. M., lipsind apelantul pârât G. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a arătat că prin încheierea pronunțată în camera de consiliu la data de 04.09.2014 de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de apelantul pârât G. D.. Având în vedere, în raport de aceste dispoziții ale instanței, că apelantul pârât G. D. nu mai datorează suma de 2600 lei stabilită cu titlu de taxă de timbru pentru acest termen de judecată, precum și precizarea părților că nu mai au alte cereri de formulat, apelul fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților.
Avocat M. Tudorița, pentru apelantul pârât G. D., a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul stabilirii valorii apartamentului de la data achiziționării sale fără îmbunătățiri, arătând că aceste îmbunătățiri au fost realizate în exclusivitate de apelantul pârât. De asemenea, urmează ca sulta să fie stabilită în raport de această valoare și nu în raport de valoarea ca spațiu comercial. În subsidiar, a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se rezolva contradicțiile existente între dispozitiv și considerente, cu atât mai mult cu cât instanța nu face vorbire de primul raport de expertiză, pe care îl înlătură fără nici o motivare. În urma obiecțiunilor formulate la această lucrare s-a realizat o nouă lucrare de un număr de trei experți, aceștia stabilind o valoare foarte mare a imobilului, în contradicție cu valoarea stabilită de prima lucrare de specialitate. S-a mai arătat că există o neconcordanță în ceea ce privește suprafața spațiului atribuit intimatei pârâte și, de asemeni, sentința reține doar o parte din îmbunătățirile realizate la imobil și nu menționează motivul pentru care le înlătură pe celelalte.
Intimata reclamantă L. E. M. a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ reclamanta L. E. M. a chemat în judecată pârâtul G. D., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea imobilului situat în municipiul Motru, Aleea Muncii, ., ., compus din două camere și dependințe, în suprafață utilă de 47,01 mp, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a cumpărat cu pârâtul imobilul mai sus menționat conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.106 din 19.01.2005 pentru care a achitat integral prețul convenit. Respectivul imobil este împărțit în trei camere și este închiriat la trei persoane juridice, pentru care pârâtul obține venituri care din luna mai sunt încasate exclusiv de acesta, motiv pentru care solicită ca în lotul său să intre și contravaloarea chiriilor încasate din luna mai și până în prezent .
Legal citat pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a arătat că împreună cu reclamanta a achiziționat în anul 2005, luna ianuarie, apartamentul situat în municipiul Motru, Aleea Muncii, ., . la prețul de 90.000.000 lei ROL. După ce l-au achiziționat l-a amenajat și transformat în trei spații comerciale cu intrări separate și l-a închiriat la persoane diferite cu contracte de închiriere, iar lucrările de amenajare au fost suportate de el în exclusivitate, lucru ce îl poate dovedi cu chitanțe și facturi, iar chiria de la aceste spații a fost încasată numai de către reclamantă, astfel încât solicită ca aceste aspecte să se aibă în vedere la formarea loturilor.
La data de 18.12.2012 pârâtul a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate că are un drept de creanță rezultat din cheltuielile pentru materiale și manoperă suportate de acesta în mod exclusiv înainte de căsătoria cu reclamanta, sume ce rezultă din îmbunătățirile și renovările ce au dus la transformarea apartamentului coproprietate în trei spații comerciale.
Prin sentința civilă nr.508/24.03.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ s-a admis în parte cererea principală având ca obiect partaj judiciar formulată de reclamanta C. E. M. în contradictoriu cu pârâtul G. D.. S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul G. D. și s-a constatat că reclamanta-pârâtă reconvențional și pârâtul-reclamant reconvențional au calitatea de coproprietari ai imobilului apartament situat în municipiul Motru, ., județul Gorj, în valoare de 188 472 lei. S-a constatat că reclamanta-pârâtă reconvențional și pârâtul-reclamant reconvențional au o cotă de contribuție de 50% fiecare din bunul deținut în coproprietate și pârâtul-reclamant reconvențional are un drept de creanță de 13 449,5 lei contravaloare îmbunătățiri. S-a constatat că reclamanta-pârâtă reconvențional are un drept de creanță de 600 lei contravaloare chirie încasată de pârât.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune, s-a omologat raportul de expertiză efectuat de experți M. I., F. F. și C. V. și a atribuit reclamantei-pârâtă reconvențional un lot valoric de 94 236 lei reprezentat de spațiul magazin nr. 3 în suprafață de 17,26 mp în valoare de 74 471 lei. Pârâtului-reclamant reconvențional i-a revenit un lot valoric de 94 236 lei reprezentat de spațiul magazin nr.1 în suprafață de 9,45 mp și valoare_ lei și spațiul magazin nr. 2 în suprafață 17,16 mp și valoare 74 030 lei. A fost obligat pârâtul - reclamant reconvențional la plata către reclamantă a unei sulte de 19 765 lei și a sumei de 600 lei ce reprezintă jumătate din valoare chiriei încasate. A fost obligată reclamanta - pârâtă reconvențional la plata către pârâtul - reclamant reconvențional a sumei de 13 449,5 lei ce reprezintă jumătate din valoarea îmbunătățirilor efectuate de pârât. Au fost compensate cheltuielile de judecată și obligat pârâtul - reclamant reconvențional la plata către reclamanta - pârâtă reconvențional a sumei de 700 lei cheltuieli de judecată.
În baza art.502 din OUG nr.51/2008 a fost obligat reclamanta-pârâtă reconvențional la plata către stat a sumei de 2211 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat sub forma taxei judiciare de timbru și a fost obligat pârâtul-reclamant reconvențional la plata către stat a sumei de 2211 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat sub forma taxei judiciare de timbru .
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că reclamanta și pârâtul au dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.106/19.01.2005 un apartament situat în Motru, Aleea Muncii, ., ., compus din două camere de locuit și dependințe cu o suprafață utilă de 47,01 mp împreună cu dreptul de coproprietate forțată și perpetuă asupra tuturor părților din imobil care prin natura sau destinația lor sunt în folosința comună a tuturor proprietarilor din imobil.
S-a constatat că imobilul a fost dobândit de părți anterior încheierii căsătoriei din data de 30.08.2009 și desfăcută la data de 02.07.2012 prin sentința civilă nr.1788/02.07.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Motru. Potrivit art.728 cod civil 1864 (dispozițiile legale aplicabile cauzei de față prin raportare la prevederile art.3 din Legea nr.71/2011 și art.6 din Codul Civil) nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Față de acestea s-a constatat că reclamanta L. E. M. și pârâtul–reclamant reconvențional G. D. sunt proprietarii apartamentului, fiecare deținând o cotă-parte din imobilul cu privire la care se solicită ieșirea din indiviziune. Instanța a reținut că atât reclamanta prin precizarea depusă la fila 98 cât și pârâtul prin precizarea depusă la fila 86 au arătat că au dobândit imobilul deținut în coproprietate cu o cotă parte de 50% fiecare.
În vederea identificării și evaluării bunului s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitatea construcții evaluare proprietăți imobiliare de către experții C. V., F. F. și M. I., raportul de expertiză fiind depus la fila 176 din dosar. Din concluziile raportului de expertiză s-a reținut că apartamentul în litigiu nu mai corespunde configurației inițiale, fiind transformat în 3 camere cu intrări separate, renunțându-se la vechea intrare în apartament.
S-a mai reținut că în locul ferestrelor de la fațada stradală s-au creat intrări separate direct din zona stradală, având destinația de spații comerciale, respectiv Spațiul I (fosta bucătărie) în suprafață de 9,45 mp cu o valoare de circulație de_ lei, Spațiul II (fosta cameră de zi) în suprafață de 17,16 mp și valoare de_ lei și Spațiul III (fost dormitor) în suprafață de 15,27 mp. cu valoare de_ lei și grup sanitar comun pentru spațiile 2 și 3. S-a mai consemnat că valoarea totală a apartamentului este de 188 472 lei, din care reclamantei îi revine un lot valoric de 94 236 lei și pârâtului un lot valoric de 94 236 lei.
Având în vedere că imobilul coproprietate are în prezent destinația de spațiu comercial, instanța a apreciat că împărțirea acestuia este posibilă în natură și, având în vedere și dispozițiile art.6739 Cod proc.civ, ținând cont de criteriile stabilite de lege, a atribuit reclamantei –pârâte reconvențional spațiul magazin nr.3 în suprafață de 17,26 mp în valoare de 74 471 lei și pârâtului-reclamant reconvențional spațiul magazin nr.1 în suprafață de 9,45 mp în valoare de 39 971 lei și spațiul magazin nr.2 în suprafață 17,16 mp în valoare 74 030 lei, iar pentru egalizarea loturilor a obligat pârâtul-reclamant reconvențional la plata către reclamantă a unei sulte de 19 765 lei.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata contravalorii chiriei încasate, instanța a reținut că la dosarul cauzei a fost depus contractul de comodat nr.114/05.02.2013, contractul de comodat nr.64/21.01.2013 și contractul de închiriere nr.722/03.07.2013 încheiate de pârâtul reclamant reconvențional G. D. cu C. D., B. D. PFA și respectiv V. R. D. PFA. Cum cele două contracte de comodat nu au adus venituri din chirii pârâtului, instanța a respins cererea reclamantei cu privire la acestea. În privința contractului de închiriere încheiat pentru perioada 03.07._13, instanța a reținut că valoarea totală a chiriei este de 1200 lei și, ținând cont de faptul că părțile dețin o cotă de 50% din imobilul coproprietate, a obligat pârâtul reclamant reconvențional la plata către reclamanta pârâtă reconvențional a sumei de 600 lei ce reprezintă valoare chirie încasată pentru cota de 50% deținută de reclamantă.
În privința cererii reconvenționale prin care pârâtul reclamant reconvențional solicită să se constate că are un drept de creanță ce constă în valoarea îmbunătățirilor aduse apartamentului, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată în parte.
Astfel, s-a arătat că din înscrisurile depuse la dosar și depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că reclamantul a efectuat îmbunătățirile din venituri proprii, îmbunătățiri ce au fost evaluate la suma de 26 899 lei prin raportul de expertiză efectuat de cei trei experți. Față de acestea, având în vedere că reclamantei-pârâtă reconvențional îi revine o cotă de 50% din imobilul supus partajului, a fost obligată aceasta la plata sumei de_,5 lei ce reprezintă valoarea îmbunătățirilor efectuate de pârât în cota parte din imobil ce îi revine reclamantei.
S-a mai menționat, în ceea ce privește taxele de timbru datorate de părți, că potrivit dispozițiilor art.502 din OG nr.51//2008 în situația în care prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv cuantum depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public.
Față de acestea având în vedere că reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma taxei judiciare în cuantum de 2211 lei (încheierea din camera de consiliu de la 12.11.2012), iar pârâtul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma taxei judiciare în cuantum de 2211 lei (încheierea din camera de consiliu de la 04.02.2013), iar prin prezenta sentință vor dobândi bunuri în valoare de_ lei fiecare, instanța a obligat părțile să restituie fiecare ajutorul public de care au beneficiat.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel apelantul G. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în raport de art.282-298 Cod procedură civilă, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, în sensul de a fi atribuit în lotul său în exclusivitate imobilul apartament la valoarea sa de circulație, fără îmbunătățiri, respectiv 59.640 lei conform primei expertize sau 63.250 lei conform contraexpertizei, cu obligarea sa la plata sultei reprezentând cota de ½ cuvenită intimatei reclamante sau atribuirea întregului imobil – apartament și obligarea sa la plata sultei în cotă de ½ raportată la valoarea din prima expertiză de 72.420 lei sau din contraexpertiză de 73.500 lei, cu reținerea în favoarea acestuia a creanței în sumă de 37.318 lei, având în vedere că toate îmbunătățirile și modificările ulterioare au fost edificate în mod exclusiv de către apelant.
În motivarea apelului s-a arătat că părțile au cumpărat acest apartament înainte de căsătorie, având calitatea de coproprietari în cotă egală și plătind prețul de 9000 lei Ron în anul 2005. Înscrisurile de la dosar dovedesc achiziționarea de către apelant a materialelor privind lucrările de îmbunătățire, dar și a martorii, respectiv, muncitorii ce au confirmat contribuția sa exclusivă, consideră că imobilul trebuie evaluat la prețul de circulație, fără îmbunătățiri, așa cum a fost coachiziționat. Îmbunătățirile respective au fost aduse având în vedere că are în întreținere minorul de 16 ani, iar faptul că periodic și provizoriu a dat spre folosință prin contract de comodat câte un spațiu, nu-i schimbă destinația în spațiu comercial, pentru că nu a produs venituri.
A mai precizat apelantul că destinația imobilul a fost și este în continuare de apartament, în mod eronat instanța stabilind valoarea imobilului ca spații comerciale, deși în urma obiecțiunilor formulate de către apelantul pârât cei trei experți au redus mult valoarea stabilită. În ceea ce privește valoarea reținută pentru imobilul supus partajării și care este de aproximativ 200.000 lei, aceasta este exagerată pentru orașul Motru, în condițiile în care prețul real este cuprins între 50.000 și 70.000 lei, cu atât mai mult cu cât imobilul nu are destinația finală de spații comerciale, ci urmează a reveni la destinația sa de apartament de locuit. Acest lucru deoarece apelantul pârât are în întreținere minorul G. M. D. în vârstă de 16 ani, iar la vârsta de 18 ani apartamentul îi va reveni acestuia ca și locuință.
Un alt motiv pentru care critică sentința este acela că instanța a îmbucătățit imobilul apartament de 2 camere, acordându-i-se intimatei – reclamante o încăpere și grupul sanitar, iar apelantul două încăperi, în condițiile în care intimata și-a format o nouă familie și locuiește în Tg–J., iar imobilul este la Motru. Instanța nu a motivat de ce nu i-a fost atribuit în lot apelantului pârât întregul imobil, deși l-a solicitat în considerarea faptului că s-a ocupat de toate lucrările de îmbunătățire și locuiește în Motru și există o singură baie ce deservește tot imobilul.
O altă critică privește motivul că nu i s-au acordat îmbunătățirile efectuate în exterior, având în vedere că a amenajat căi de acces, tencuială exterioară, ușă termopan, pavele, gresie pe casa scării, această soluție fiind rezultatul unei analize superficiale a probelor.
De asemeni, instanța a înlăturat prima expertiză fără a motiva înlăturarea probei și reține din contraexpertiză o valoare capitalizată nelegal, contestată prin obiecțiuni și asupra căreia experții au revenit, ignorând, de asemeni, depoziția celor șase martori propuși de părți care atestă contribuția sa exclusivă la realizarea îmbunătățirilor. Instanța a înlăturat expertiza realizată de domnul expert D. care vizează valori reale pentru piața imobiliară din zonă și reține doar expertiza efectuată de cei trei experți, care a supraevaluat imobilul stabilind o valoare de trei ori mai mare decât cea din prima expertiză, și anume aproximativ 200.000 lei. Adăugând la valoarea de_ lei cu la care a fost evaluat imobilul îmbunătățirile în cuantum de 20.000 lei stabilite de către experți rezultă o valoare de aproximativ 90.000 lei și nu 200.000 lei cum s-a reținut de către instanță, fiind vorba despre o inadvertență în ceea ce privește aprecierea probelor. S-a mai menționat că, deși a dovedit contribuția sa exclusivă la dobândirea bunului comun, iar nevoile familiei și dobândirea bunurilor au fost susținute doar de către apelantul pârât, instanța de fond a reținut o altă stare de fapt.
Deși legal citată, intimata reclamantă L. E. M. nu a formulat întâmpinare.
Analizând apelul de față tribunalul reține că acesta critică sentința instanței de fond în ceea ce privește dobândirea bunului supus partajării, îmbunătățirile realizate la acest imobil și valoarea lor, evaluarea imobilului și atribuirea unor părți în natură către fiecare dintre cei doi copărtași, urmând să analizeze legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma acestor critici.
Tribunalul reține astfel că, după cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.106/19.01.2005 apelantul pârât a achiziționat împreună cu intimata reclamantă L. E. M. un imobil situat în Motru, compus din două camere de locuit și dependințe și având o suprafață utilă de 46,01 mp, fără a se fi stipulat în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare o contribuție mai mare a vreunuia dintre cumpărători la achitarea prețului sau cota parte pe care o deține fiecare din acest imobil. Această stare de fapt este confirmată de martorii audiați în cauză, dar și de interogatoriul ținut părților, care au confirmat că ambele părți au lucrat în străinătate și sumele de bani obținute au fost învestite în acest imobil care a fost transformat într-un imobil care conține trei spații distincte, autonome, folosite ca și spațiu comercial.
De asemenea, probatoriul administrat în cauză a atestat faptul că cele două părți au fost căsătorite în perioada 30.08.2009-2.07.2012, iar atât în perioada dinaintea căsătoriei, cât și ulterior, au fost realizate îmbunătățiri la imobilul în litigiu, aceste îmbunătățiri fiind realizate de către apelantul pârât, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și reprezentate de facturi fiscale și chitanțe poartă numele apelantului pârât. Nu este întemeiată critica legată de îmbunătățirile aduse imobilului deoarece, așa cum s-a arătat, instanța de fond a stabilit valoarea de_ lei pentru aceste îmbunătățiri, iar, pe de altă parte, în apelul declarat G. D. nu menționează ce îmbunătățiri nu au fost avute în vedere de către instanță și nu au fost excluse din masa de împărțit. Totodată, destinația fiecăreia dintre cele trei încăperi de spațiu comercial rezultă atât din contractele de închiriere depuse în fața instanței de fond, dar și din lucrările de specialitate întocmite în cauză și care au identificat imobilul supus partajării, iar această stare actuală de fapt este confirmată chiar de către apelantul pârât în apelul declarat.
În ceea ce privește critica legată de faptul că apelantul pârât ar fi făcut dovada unei contribuții exclusive la dobândirea imobilului partajat, dar și la realizarea îmbunătățirilor, tribunalul apreciază că aceasta este nefondată, deoarece atâta timp cât în contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul 2005 figurează ambele părți ca și cumpărători, iar apelantul pârât nu a administrat o probă din care să rezulte că imobilul a fost achiziționat cu sume de bani reprezentând bun propriu operează prezumția unei coproprietăți în cote egale, cote care au fost de altfel, recunoscute de părți și reținute de către instanța de fond. Cum achiziționarea apartamentului a fost probată de către intimata reclamantă ca fiind realizată de cei doi coproprietari din veniturile obținute ca urmare a activităților prestate în străinătate, în mod corect s-a stabilit de către instanța de fond că valoarea bunului supus partajării este valoarea actuală, astfel cum aceasta a crescut ca urmare a îmbunătățirilor aduse și a destinației imobilului. Nu poate fi primită nici susținerea apelantului pârât legată de faptul că nu ar trebui avută în vedere situația actuală de spațiu comercial a imobilului deoarece acesta urmează să revină la destinația de apartament de locuit la momentul la care vor expira contractele de închiriere deoarece, după cum însuși apelantul pârât recunoaște, imobilul reprezintă în momentul de față un spațiu cu destinație comercială, împărțit în trei corpuri distincte și independente și cu privire la care s-au încheiat chiar contracte de închiriere, iar obiectul partajului îl reprezintă valoarea actuală a bunului, atâta timp cât s-a probat că ambele părți au contribuit în mod egal la această creștere de valoare.
În ceea ce privește criticile aduse înlăturării concluziilor raportului de expertiză întocmit de domnul expert D. I., raport preferat de către apelantul pârât și considerat a fi corespunzător realității, tribunalul constată că prin încheierea de ședință din data de 02.09.2013 a fost încuviințată o nouă expertiză specialitatea evaluări imobiliare care să fie realizată dintr-un număr de trei experți, proba fiind încuviințată tocmai datorită faptului că s-a apreciat că lucrarea întocmită de domnul D. I. nu a evaluat fiecare spațiu comercial în parte, raportat la situația imobilului. Cum această a doua lucrare de specialitate avută în vedere de către instanță a fost realizată de un număr de trei experți, în mod corect aceasta a fost însușită și avută în vedere la pronunțarea sentinței, practic prima probă fiind înlăturată tocmai pentru că s-a apreciat că nu a răspuns în mod concret la obiectivele stabilite de către instanță.
De asemenea, instanța a avut în vedere valoarea imobilului ca și spațiu cu destinație comercială deoarece contractele de închiriere depuse la dosarul cauzei atestă această chiar această destinație, în situația în care s-ar fi avut în vedere doar valoarea inițială a imobilului și nu destinația sa actuală apelantul pârât înregistrând o îmbogățire fără justă cauză.
În ceea ce privește opțiunea instanței de fond privind atribuirea în natură a unei părți din imobil, tribunalul reține că în condițiile în care imobilul are destinația de spațiu comercial și a fost transformat în trei corpuri distincte și independente, sunt lipsite de relevantă argumentele legate de faptul că intimata reclamantă are o locuință proprie în Tg-J. și că cele trei spații nu au fiecare baie proprie. Fiind vorba despre trei spații distincte care funcționează ca și spații comerciale independente, în aplicarea dispozițiilor art.6739 C.pr.civ. se impunea partajarea imobilului în natură, neexistând nici un considerent pentru care să se refuze această prioritate prevăzută de lege.
Nu corespund realității nici susținerile apelantului pârât legate de faptul că în cuprinsul hotărârii judecătorești există inadvertențe în ceea ce privește spațiul atribuit intimatei reclamante și acesta menționează o suprafață eronată deoarece, după cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, imobilul deținut în proprietate de părți a fost transformat în trei corpuri distincte, și anume S1 în suprafață de 9,45 mp, S2 în suprafață de 16,17 mp și S3 în suprafață de 17,26 mp și intimatei reclamante fiindu-i atribuit de către instanță spațiul magazin S3 în suprafață de 17,26 mp. Singura inadvertență privitoare la suprafața spațiului S3 este în considerentele sentinței, fila 2 alineat 9, însă această inadvertență nu este de natură a influența în vreun fel legalitatea și temeinicia sentinței, fiind vorba despre o simplă eroare materială.
În consecință, pentru considerentele arătate, motivele invocate de apelantul pârât fiind neîntemeiate, iar instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică în raport cu probatoriul administrat în cauză, în baza art.294-297 C.pr.civ. va fi respins ca nefondat apelul de față.
În ceea ce privește taxa de timbru datorată de apelantul pârât și cu privire la care s-a pronunțat încheierea din camera de consiliu din data de 04.09.2014, tribunalul urmează ca în baza art.502 din OG nr.51//2008 să dispună restituirea de către apelatul pârât a taxei judiciare de timbru. Astfel, potrivit dispozițiilor art.502 din OG nr.51//2008 în situația în care prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public. Față de acestea, având în vedere că apelantul pârât a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma taxei judiciare în cuantum de 2600 lei, iar prin prezenta hotărâre va dobândi bunuri în valoare de câte_ lei se impune obligația apelantului pârât de a restitui ajutorul public de care a beneficiat, cu atât mai mult cu cât această sumă a fost generată de comportamentul său procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul G. D., domiciliat în Motru, Aleea Muncii, ., ., având CNP_ împotriva sentinței civile nr.508/24.03.2014 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata L. E. M., domiciliată în Tg-J., ., județul Gorj.
În temeiul art.502 din OUG nr.51/2008 dispune restituirea de către apelantul pârât G. D. a taxei judiciare de timbru în cuantum de 2600 lei către stat, urmând a fi dat în debit cu această sumă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05 septembrie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. B. | Judecător, G. R. | |
Grefier, L. P. |
Red. N.B/teh. O.V
03.10.2014
Jud. Fond E.Ș.V
| ← Suspendare provizorie. Decizia nr. 476/2014. Tribunalul GORJ | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 795/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
