Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 86/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 86/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 1848/268/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.86/R
Ședința publică din data de 05 februarie 2013
Completul compus din:
Judecător: S. C. - Președinte
Judecător: S. E.
Judecător: P. M.
Grefier: L. B.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în recursurile declarate de recurenții . și B. A., împotriva sentinței civile nr.768 din data de 12.03.2012, pronunțată de Judecătoria O. S., în contradictoriu cu intimații . și F. A., având ca obiect actiune in raspundere delictuala.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 29 ianuarie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
deliberând în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:
Prin Sentința civilă nr. 768/2012 pronunțată de Judecătoria Odorheiul S. în Dosarul nr._ s-a admis acțiunea reclamanților ., cu sediul în O. S. .. 1, județul Harghita și F. A., domiciliat în ., județul Harghita în contradictoriu cu pârâții ., cu sediul în București . și B. A., domiciliat în ., județul Harghita și în consecință pârâții au fost obligați în solidar să plătească reclamantei . O. S., suma de 23.677,14 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea reparației autoturismului marca Skoda F. cu nr.de înmatriculare_ . Pârâți au fost obligați de asemenea la plata dobânzii legale aferente debitului principal, începând cu data de 19 mai 2010 și până la achitarea integrală a datoriei și la plata sumei de 1968,70 lei, reprezentând cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere, în esență, următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță în data de 21 martie 2011 reclamanta . O. S. și F. A. au chemat în judecată pe pârâții . și B. A. solicitând instanței să constate că pârâtul B. A. este vinovat de producerea accidentului constatat prin procesul verbal . nr._/30 august 2008 întocmit de Inspectoratul de Poliție al Județului Harghita Poliția municipiului O. S. și pe care le consecință să dispună:
- obligarea în solidar a pârâților la plata despăgubirilor în cuantum de 23.677,14 lei reprezentând costurile reparației autoturismului marca Skoda F. cu nr.HR-08-433 proprietatea . O. S..
- obligarea pârâților la plata dobânzii legale;
- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele acțiunii s-a arătat că în data de 30.08.2009, în municipiul O. S., la intersecția . . produs un accident de circulație din care au rezultat doar pagube materiale.
În accident au fost implicate două autoturisme, respectiv autoturismul marca Skoda F. cu nr._ (cu asigurare RCA la ALLIANZ TIRIAC ASIGURARI SA) aflată în proprietatea . și condus de F. A. și autoturismul marca Opel Corsa cu nr._ (cu asigurare RCA UNITA ./12/S5/KX nr._ valabilă între 18.04.2009 – 17.10.2009).
Reclamantul F. A. arată că prin procesul verbal . nr._ întocmit de IJP Harghita - Poliția O. S. s-a stabilit în mod eronat că el ar fi vinovat de producerea respectivului accident, Tribunalul Harghita anulând acest proces verbal prin Decizia civilă nr.522/R/30.06.2010 pronunțată în dosarul nr._ .
Prejudiciul cauzat este de 23.677,14 lei reprezentând costurile reparației autoturismului marca Skoda F. proprietatea reclamantei . stabilit conform calculului de reparație nr.SERV/0161/19 mai 2010 întocmit de ..
Se mai arată de asemenea că pârâtul B. A. la data producerii evenimentului rutier avea încheiată asigurare obligatorie cu pârâta . iar potrivit art.42 din Legea 136/1995 drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei asiguratorul putând fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
În drept s-au invocat prevederile art.998-999 cod civil privind antrenarea răspunderii civile delictuale și art.42, 50, 54 și art.55 din Legea 136/1995.
Pârâtul B. A. a formulat întâmpinare solicitând pe cale de excepție anularea acțiunii introductive, pentru nelegala timbrare.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii având în vedere că reclamantul F. A. este cel vinovat de producerea accidentului, astfel cum în mod corect s-a stabilit prin procesul verbal . nr._ întocmit de către IPJ Harghita la fața locului, acțiune care se completează cu declarațiile martorilor oculari.
Conform probațiunii de mai sus la data de 30 aug 2009 în municipiul O. S., pârâtul a pătruns pe culoarea verde a semaforului în intersecția străzilor Tamasi A. cu . F. A. a pătruns fără a respecta culoarea roșie a semaforului producând în acest fel accidentul de circulație.
Decizia civilă nr.522/R/30 ianuarie 2010 nu lasă loc de interpretare în sensul corectitudinii cu care el a circulat la data evenimentului rutier și nu îl disculpă pe reclamant, ci doar precizează că nu s-au administrat suficiente probe care să dovedească dincolo de orice bănuială rezonabilă vinovăția petentului.
Raportul de expertiză extrajudiciar pe care își întemeiază acțiunea reclamantul nu poate fi primit fiind întocmit strict la dispoziția acestuia și nici calculul întocmit de . care nu se bazează pe realitatea avariei suferite de autoturismul reclamanților, cu atât mai mult cu cât lipsește și procesul verbal constatator de daune al asiguratorului. În aceste condiții creanța solicitată cu titlu de despăgubire nu este certă nereflectând mărimea reală a prejudiciului suferit și nici lichidă și exigibilă, motiv pentru care instanța urmează să respingă cererea.
Pârâta . a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
Arată că răspunderea contractuală a societății de asigurare intervine având la baza dispozițiile Legii nr.136/1995, privind asigurările care prevede că Asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil (art.499). Mai sunt incidente în cauză și dispozițiile Ordinului CSA nr.20/2008, pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, valabile la data accidentului, care dispun ca despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art.43 și 54 din Legea nr.136/1995, cu modificările și completările ulterioare, pe baza elementelor cuprinse în formularul „Constatare amiabilă de accident” ori pe baza actelor eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, pe baza înștiințării sau a procesului-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător ori prin hotărâre judecătorească. (art.43).
Reclamanții înțeleg să-și susțină acțiunea și pe concluziile expertizei tehnice extrajudiciare întocmite de către expertul S. F.. Pârâții se opun concluziilor acestei expertize, întocmite pro causa, ea neconstituind un mijloc de probă administrat în condițiile procedurale ale art.201-214 Cod procedură civilă. Nici asigurătorul nici celălalt pârât nu au avut posibilitatea să propună obiective de expertiză, nu au fost invitați la efectuarea acesteia, și ca atare nu își însușesc concluziile expertului, ele nefiindu-le opozabile.
Solicitarea reclamanților privitoare la obligarea asigurătorului la plata sumei de 23.677,14 lei, reactualizată cu rata dobânzii legale este neîntemeiată.
În ceea ce privește asigurătorul apreciază, că nu sunt îndeplinite condițiile art.40 pct.1 din Ordinul nr.20/2008 care prevede ca procesul-verbal de constatare a pagubelor se semnează de toate persoanele care iau parte la întocmirea acestuia.
La solicitarea părților în cauză s-au administrat probe cu înscrisuri, interogatoriul părților, probe testimoniale și expertiză tehnică auto.
In urma administrării probațiunii, instanța de fond a reținut că în raportul de expertiza judiciară efectuată în cauză s-a descris dinamica accidentului, expertul concluzionând că pârâtul a fost vinovat de producerea accidentului. Astfel, se arată că starea de pericol a fost creată de pârât, conducătorul auto al autoturismului marca Opel Corsa, cu nr.de înmatriculare_, care în momentele premergătoare accidentului circula pe . intersecția cu . cum s-a arătat în lucrarea de expertiză, dacă în momentul sesizării situației de pericol, conducătorul auto al autoturismului Opel Corsa ar fi întreprins o manevră de evitare prin frânare, era în măsură să oprească autoturismul pe un spațiu de 8,53 m, la o distanță de cca.5 m față de autoturismul Skoda F. și astfel accidentul putea fi evitat.
La întocmirea Raportului de expertiză s-au avut în vedere declarațiile martorilor oculari Orosz P. Jozsef și B. C. din dosarul nr._ și care coroborate cu declarațiile date în prezentul dosar (f.117, 119) și interogatoriile părților confirmă starea de fapt prezentată de reclamant.
Potrivit prevederilor art.998-999 Cod civil, arată instanța, „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara, respectiv „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În speță prejudiciul constă în avariile produse autoturismului marca Skoda-F. cu nr._, proprietatea . și condus de reclamantul F. A..
Reparația autoturismului a fost efectuată la . O. S. și costurile reparației au fost stabilite conform calculului de reparație nr.SERV/0161/19 mai 2010. Conform Raportului de avariere, daunele sunt urmarea accidentului rutier din 30 august 2009 și sunt complementare. Calculația de preț de 23.677,14 lei conform facturii SERV/0161/19 mai 2010 este corect întocmită și completă.
Existența raportului de cauzalitate între accident și prejudiciu a fost stabilită conform celor de mai sus, starea de pericol fiind creată de pârât, iar în drept civil răspunderea civilă delictuală operează în principiu pentru cea mai ușoară culpă, iar obligația de reparare a prejudiciului este integrală indiferent de gravitatea vinovăției.
Astfel și creanța reclamantei de 23.677,14 lei este certă, lichidă și exigibilă.
La data producerii accidentului, se arată în continuare, pârâtul B. A. avea încheiat contract de asigurare obligatorie cu . pe baza poliței de asigurare de răspundere auto RCA ./2/S5/KX nr._ valabilă între 18 aprilie 2009 – 17 octombrie 2009.
Potrivit art.42 din Legea nr.136/1995, drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, asiguratorul putând fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
De asemenea art.50 din același act normativ, prevede ca despăgubirile se acordă de către asigurător pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Conform art.51 alin.1 din Legea nr.136/1995, despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art.49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul. (În cazul de față calitatea de asigurat, în polița de asigurare RCA UNITA ./12/S5/KX nr._, o are .).
Pentru considerentele de mai sus instanța văzând și dispozițiile art.998, 999 Cod civil și dispozițiile legale invocate din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România, art.274 Cod procedură civilă instanța a admis acțiunea reclamanților . în contradictoriu cu pârâții . și B. A.
Impotriva Sentinței civile nr. 768/2012 pronunțată de Judecătoria Odorheiul S. în Dosarul nr._ au declarat recurs pârâtul B. A. și pârâta ..
Prin recursul formulat, pârâtul B. A. a criticat hotărârea primei instanțe arătând că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut, prin obligarea sa în solidar cu asiguratorul la plata despăgubirilor si cheltuielilor de judecată.
In plus, soluția a dat relevanta juridica unor probe extrajudiciare în detrimentul probelor administrate în cursul judecății reținând în mod greșit vinovăția exclusivă a pârâtului.
Pârâtul arată că fapta ilicită care trebuia dovedită ar fi fost . culoarea roșie si nu neefectuarea unei eventuale manevre de evitare prin frânare a impactului cu celălalt autoturism, așa cum a reținut prima instanță.
In realitate, arată pârâtul, din probele administrate, declarații martori, adresa Primariei O. S. privind timpii de funcționare a semaforului, rezulta mai degrabă că reclamantul F. A. a pătruns în intersecție pe culoarea roșie.
Nici valoarea prejudiciului nu a fost dovedita cu certitudine, avariile fiind stabilite cu oarecare aproximație și fără a exista probe certe în sensul art. 42 din Ordinul CSA nr. 20/2008.
In drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 6 și 9 Cod pr civila, art. 998-999 VCC, Legea nr. 136/1995.
Prin recursul formulat, pârâta .. (f. 8-12) a criticat hotărâre primei instanțe sub aspectul reținerii greșite a vinovăției pârâtului B. A. si a îndeplinirii în cauză a cerințelor răspunderii delictuale.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și ținând cont și de prevederile art. 304 indice 1 Cod pr civila, instanța de recurs a ajuns la concluzia că recursul este fondat sub aspectul încălcării prevederilor art.304 pct. 6 Cod pr civila.
Astfel, din precizarea de acțiune depusă la fila 55 din dosarul instanței de fond s-a arătat că se solicită obligarea la daune doar a asiguratorului, pârâtul B. A. fiind chemat în judecată doar pentru a se clarifica problema vinovăției în contradictoriu cu acesta.
Prin urmare, față de această precizare expresă, soluția primei instanțe de obligare a pârâților în solidar la plata de despăgubiri si cheltuieli de judecată, s-a făcut cu încălcarea principiului disponibilității.
In privința celorlalte motive de recurs, se constata că sunt neîntemeiate, instanța stabilind în baza probelor administrate în cursul procedurii, vinovăția pârâtului, prejudiciul si raportul de cauzalitate si argumentând în detaliu soluția la care a ajuns în urma analizei probelor administrate.
Astfel, în privința probelor administrate în cauză, față de faptul că pârâții au contestat valoarea probatorie a expertizei extrajudiciare si a calcului reparației, în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară.
De asemenea s-a administrat proba cu interogatoriul reclamantului (f. 76-77) și pârâtului (f. 80), au fost audiați martori (f. 116-118) și au fost avute în vedere si declarațiile date de cei doi conducători auto la momentul accidentului (declarații aflate în original, la filele 27-28 din Dosarul nr._ ).
Declarațiile ambilor conducători auto au fost însoțite de schițe (f. 27-28 din Dosarul nr._ ) iar agentul de politie a consemnat poziția autoveviculelor, după impact (f. 24-25).
In raportul de expertiză judiciară (f. 147-167) întocmit ținându-se cont de declarațiile părților si de consemnările agentului de politie, expertul a reținut că impactul a fost cauzat de faptul că pârâtul nu a frânat la timp pentru a evita impactul, deși ar fi putut observa autovehiculul Skoda, de la o distanta de 13,5 m.
In privința valorii prejudiciului, se constată de asemenea că a fost stabilit prin raportul de expertiză tehnică judiciară.
In completarea la raport (f. 198-201) se arată clar si explicit că dinamica accidentului și valoarea prejudiciului au fost stabilite ținându-se cont de planșele foto, declarațiile părților, declarațiile martorilor, raportul agentului de politie, calculația de reparație.
Prima instanță, a reținut vinovăția pârâtului ținând cont de constatările expertului privind dinamica accidentului în care s-a arătat că starea de pericol a fost creată de pârât, care putea evita impactul dacă în momentul sesizării situației de pericol, ar fi întreprins o manevră de evitare prin frânare.
Este adevărat că prin procesul verbal . nr._ întocmit de către IPJ Harghita se stabilise vinovăția reclamantului F. A., dar acest proces verbal a fost anulat prin Decizia Tribunalului Harghita nr. 522/R/2010.
Față de această situație, indiferent de motivul anulării, procesul-verbal nu mai putea fi folosit într-o nouă procedură judiciară, ca probă a vinovăției reclamantului.
In plus, în acel proces verbal se reținuse că reclamantul ar fi pătruns în intersecție pe culoarea roșie, or, în prezenta procedură, expertul a concluzionat că starea de pericol a fost creata de pârât care deși avea suficient timp și spațiu de frânare, nu a efectuat această manevra, ceea ce a făcut posibil impactul dintre cele două autovehicule.
In privința prejudiciului este de remarcat faptul că existenta acestuia este în afara oricărei discuții iar întinderea si valoarea au fost stabilite în funcție de probele administrate în cauză.
Este de remarcat că deși se contesta întinderea si valoarea, nu se propune o alta modalitate de calcul concretă, în funcție de alte elemente si valori, situație în care o astfel de apărare denotă doar o lipsa de colaborare pentru soluționarea problemei, fiind de neconceput să fie respinsă o acțiune în despăgubiri, dovedită de reclamant, doar pentru că se contestă de către pârât, fără a se fi propus alte probe pertinente și concludente.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 304 pct. 6 si 9 si art. 312 Cod pr civila, se admite recursul declarat de recurenții . și B. A., domiciliat în ., județul Harghita, împotriva Sentinței civile nr. 768/2012 pronunțată de Judecătoria Odorheiul S. în Dosarul nr._, se modifică sentința recurată în sensul înlăturării din dispozitivul sentinței a mențiunilor privind obligarea pârâtului B. A., în solidar cu pârâta . să plătească reclamantei . O. S., suma de 23.677,14 lei cu titlu de despăgubiri civile, dobânzi legale aferente debitului principal, și suma de 1968,70 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Se mențin celelalte dispoziții ale Sentinței civile nr. 768/2012 pronunțată de Judecătoria Odorheiul S. în Dosarul nr._ .
Față de faptul că s-a reținut culpa pârâtului B. A., se respinge cererea acestuia privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță și ținând cont de prevederile art. 274 Cod pr civila, de faptul că recursul a fost admis doar cu privire la nerespectarea principiului disponibilității, aspect sub care nu poate fi reținută culpa intimaților, se resping cererile recurenților privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul declarat de recurenții ., cu sediul în București . și B. A., domiciliat în ., județul Harghita, împotriva Sentinței civile nr. 768/2012 pronunțată de Judecătoria Odorheiul S. în Dosarul nr._, pe care o modifică în sensul că înlătură din dispozitivul sentinței recurate mențiunile privind obligarea pârâtului B. A., în solidar cu pârâta . să plătească reclamantei . O. S. suma de 23.677,14 lei cu titlu de despăgubiri civile, dobânzi legale aferente debitului principal, și suma de 1968,70 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale Sentinței civile nr. 768/2012 pronunțată de Judecătoria Odorheiul S. în Dosarul nr._ .
Respinge cererea pârâtului B. A. privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță.
Respinge cererea recurentului pârât B. A. privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în recurs .
Respinge cererea recurentei pârât . privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în recurs .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.02.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
S. C. S. E. P. M.
Grefier
L. B.
Red.: S.C.
Primit: 05.03.2013
Tehnored./id/05.03.2013
Dact: 2ex/B.L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 404/2013. Tribunalul HARGHITA | Pretenţii. Sentința nr. 524/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
