Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1523/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1523/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 1286/258/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.958/R
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2013
Judecător: M. I. - Președinte
Judecător: S. E.
Judecător: S. C.
Grefier: L. B.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în recursul declarat de recurentul K. K. Z., împotriva Sentinței civile nr. 1523/2013, pronunțată de Judecătoria Miercurea C., în contradictoriu cu intimații K. I. și B. I., având ca obiect - revendicare imobiliară.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 12 noiembrie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
deliberând în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1. Obiectul acțiunii, susținerile și apărările părților:
1.1 Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea C. sub nr._ reclamanții K. K. și K. I., prin avocat Majai L., în contradictoriu cu pârâtul B. I. (jr.), au solicitat următoarele:
- obligarea pârâtului să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie terenul extravilan situat în .., jud. Harghita, în suprafață de aproximativ 2600 mp, identificat prin CF nr._ Tușnad (provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 86/N cu nr. cad. 111 și CF nr. 87/N cu nr. cad. 113),
- obligarea pârâtului la plata valorii fructelor pe ultimii trei ani, în valoare de 11.300 lei.
- Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Expunând situația de fapt, reclamanții au arătat că prin Titlul de proprietate nr._ din 01.03.2004 li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de teren de 10 ha și 5060 mp, teren ce este înscris în CF nr._ Tușnad, cu nr. cad. 112, iar prin titlul de proprietate nr._ din 25.02.2004 li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren de 7 ha și 8643 mp, teren ce este înscris în CF nr._ Tușnad, cu nr. cad. 113.
Reclamanții mai arată și că prin titlul de proprietate nr._ din 01.03.2004 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului P. L. pentru o suprafață de teren de 4 ha și 3695 mp, teren ce este înscris în CF nr._ cu nr. cad. 111.
Potrivit susținerilor reclamanților, încă din toamna anului 2005 pârâtul B. I. a pătruns și a arat circa 2600 mp din proprietatea lor, continuând acest lucru până în prezent. În ultimii trei ani, pârâtul a cultivat pe această suprafață în anul 2010 grâu în valoare de 800 lei și cartofi în anii 2009 și 2011 în valoare de 4000 lei, respectiv 6500 lei.
Deși i s-a solicitat de către reclamanți să nu mai folosească acest teren, pârâtul a refuzat, motiv pentru care aceștia au introdus prezenta acțiune.
În drept reclamanții au invocat art. 563 din Noul Cod Civil.
Acțiunea s-a timbrat cu taxă de timbru de 798 lei și timbru judiciar de 5 lei pentru petitul privind obligarea pârâtului la plata contravalorii fructelor, și cu taxă judiciară de timbru de 490 lei și timbru judiciar de 3 lei pentru petitul privind revendicarea suprafeței de 2600 mp ( fila 37).
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri..
1.2 Pârâtul B. I., prin avocat Fori E., a formulat întâmpinare (fila 34) prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că în anul 2005, ca urmare a deciziei Comisiei pentru aplicarea Legii 18/1991 a Comunei Tușnad, s-a efectuat de către . o parcelare a terenurilor agricole paralel cu DN 123A, cu acordul tuturor proprietarilor de terenuri agricole, în scopul asigurării accesului fiecărui proprietar la . pentru a elimina triunghiurile de la cele două capete ale parcelei. Cu toate că inițial au fost de acord cu noua modalitate de parcelare, reclamanții au continuat să folosească ternul lor agricol în conformitate cu vechea variantă de parcelare, ceea ce a condus inevitabil la o suprapunere a terenului folosit de pârât cu terenul folosit de reclamanți, pe o suprafață de 2600 mp.
Potrivit pârâtului, în anul 2006, Comisia pentru aplicarea legii fondului funciar a comunei Tușnad a stabilit că noua parcelare este în avantajul majorității proprietarilor, cultivarea terenurilor fiind mult mai eficientă și ușoară în această variantă.
1. 3 În data de 18 mai 2012 reclamanții au precizat că suprafața de teren de 2600 mp revendicată, face parte din terenul identificat prin CF nr._ cu nr. cad. 111 ( fila 36).
1. 4 La termenul de judecată din data de 25 iunie 2012 ( fila 53), reclamantul K. K. Z. a depus o nouă precizare a cererii de chemare în judecată ( fila 48), prin care a reluat cele cuprinse în precizarea depusă în data de 18 mai 2012, în sensul că suprafața revendicată face parte din terenul înscris în CF_ Tușnad și arată că numele său corect este K. K. Z., iar nu K. K., așa cum din eroare a fost indicat în acțiune. De asemenea, reclamantul K. K. Z. a mai arătat și că a dobândit acest teren prin donația de la mama sa, numita K. V., în data de 07 iunie 2012. Față de cele arătate, reclamantul consideră că în viitor calitatea de reclamant în prezenta cauză îi va aparține lui în exclusivitate, urmând ca reclamanta K. I. să nu mai aibă această calitate.
1. 5 La termenul de judecată din data de 24 septembrie 2012( a se vedea încheierea de la fila 56), ca urmare a precizărilor depuse de reclamantul K. K. Z., instanța a invocat și a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepția fiind admisă în ceea ce o privește pe reclamanta K. I.. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului K. K. Z. a fost respinsă, având în vedere mențiunile din extrasul cf de la fila 52.
1. 6 Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de părți și proba cu expertiza tehnică pentru identificarea ternului în litigiu.
2. Soluția primei instanțe:
Prin Sentința civilă nr. 1523/2013 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul K. K. Z., cu domiciliul în Băile Tușnad, ., ., în contradictoriu cu pârâtul B. I., cu domiciliul în comuna Tușnad, ., jud. Harghita, și în consecință, pârâtul a fost obligat să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de 1896 metri pătrați de teren ce face parte din terenul înscris în CF_ cu nr. cadastral 111, suprafață identificată conform anexei nr. 1 - completare din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert F. T. ( fila 125), raport ce face parte integrantă din hotărâre. Pârâtul a fost obligat la plata sumei de 1733 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
3. Motivarea soluției primei instanțe:
Prima instanță a reținut că potrivit mențiunilor din extrasul CF ( fila 52), în prezent, terenul înscris în CF_ Tușnad aparține reclamantului K. K. Z., care l-a dobândit prin donație, ca urmare a încheierii contractului autentificat sub nr. 832 din 07.06.2012 de BNP O. D..
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, reclamantul K. K. Z. folosește terenul identificat cu nr. cad. 111, înscris în CF nr._ Tușnad ( fila 107- punctul 4 din concluzii), iar pârâtul B. I. folosește terenul învecinat, în suprafață de 1,34 ha ( delimitat cu linie albastră în schița din anexa nr. 1 – fila 108).
De asemenea, potrivit celor reținute de expertul tehnic F. T., în urma măsurătorilor efectuate comparate cu localizarea imobilelor conform evidențelor de publicitate imobiliară, se observă că terenurile din parcelele nr. 111, 112 și 113 sunt folosite de reclamanți conform acestor evidențe, cu excepția unei suprafețe de 2067 mp care este ocupată de pârât. Această concluzie este reluată și în Completarea la raportul de expertiză, unde, la punctul nr. 1 al concluziilor ( fila 133), se arată că pârâtul B. I. nu folosește imobilul său conform planului de parcelare existent în arhiva OCPI, ceea ce conduce la ocuparea unei suprafețe de 2067 mp din terenul reclamanților.
Instanța a reținut că pârâtul B. I. nu a dovedit că ar avea un titlu de proprietate asupra terenului pe care îl folosește. Astfel, pârâtul nu a făcut dovada înscrierii dreptului său de proprietate în cartea funciară, nu a putut depune titlul de proprietate eliberat de Comisia pentru aplicarea legii fondului funciar a comunei Tușnad în condițiile legilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, și nu prezentat nici măcar o adeverință eliberată de această comisie, deși la termenul de judecată din data de 08 aprilie 2013 s-a obligat să facă acest lucru. Mai mult, la ultimul termen de judecată, dar și prin concluziile scrise, pârâtul a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii reclamantului în ceea ce privește revendicarea suprafeței ocupate din ..
Deasemenea, instanța a reținut că din concluziile raportului de expertiză, coroborate cu schița de la anexa nr. 1 ( fila 108) rezultă că suprafața de teren de 2067 de mp folosită de pârât se suprapune nu doar peste terenul revendicat de reclamant și identificat prin CF_ cu nr. cad. 111, ci și peste terenul alăturat, cu nr. cad. 112, înscris în CF nr._, care aparține numiților K. K. și K. I.. Având însă în vedere că obiectul prezentului proces îl constituie revendicarea doar a suprafeței ocupate de pârât din terenul cu nr. cad. 111, înscris în CF nr._ Tușnad, expertul tehnic, ca urmare a solicitării instanței, a identificat separat această suprafață, prin schița depusă la fila 125, din care rezultă că terenul ocupat de pârât din .. 111 este de 1896 mp. Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că reclamantul a precizat expres și prin concluziile scrise că revendică exclusiv terenul înscris în CF_ Tușnad.
Față de cele arătate, instanța a constatat că reclamantul a dovedit că este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, în timp ce pârâtul nu au dovedit deținerea vreunui titlu în acest sens. Ca urmare, între reclamant, care este proprietar înscris în cartea funciară, și pârât, care exercită o simplă posesie, fără a avea însă nici un titlu, va avea câștig de cauză reclamantul.
În consecință, în temeiul art. 563 din Codul Civil, potrivit căruia proprietarul are dreptul să revendice bunul său de la posesor sau de la o altă persoană care îl reține fără drept, instanța a admis acțiunea a obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1896 mp, înscris în CF_ Tușnad, identificat cu număr cadastral 111, suprafață identificată conform anexei grafice nr. 1 completare ( fila 125 din prezentul dosar) din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert F. T., raport ce va face parte integrantă din hotărâre.
Solicitarea reclamantului K. K. Z. de obligare a pârâtului la plata sumei de 11.300 lei reprezentând contravaloarea producției agricole obținute de pârât de pe terenul în litigiu în cei trei ani anteriori datei introducerii acțiunii a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece reclamantul nu a avut calitatea de proprietar al acestui teren în perioada vizată de această solicitare. Astfel, potrivit extrasului CF( fila 52), reclamantul a dobândit terenul în litigiu prin donație, în data de 07.06.2012, deci ulterior datei introducerii cererii de chemare în judecată, 14.03.2012. Instanța subliniază că singurele cazuri în care în patrimoniul reclamantului se putea transmite și dreptul de a solicita contravaloarea acestor fructe era reprezentat fie de o transmitere a drepturilor cu caracter universal, prin moștenire, fie de inserarea în contractul de donație a unei clauze prin care s-ar fi transmis dreptul donatoarei de a solicita contravaloarea fructelor către reclamantul donatar K. K. Z., situații care însă nu se regăsesc în prezenta cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 276 din Codul de procedură civilă, având în vedere că acțiunea reclamantului a fost admisă doar în parte, în ceea ce privește petitul de revendicare, instanța a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 493 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente petitului de revendicare, precum și la plata a ½ din onorariul avocațial de 2480 lei, adică 1240 lei.
4. Calea de atac declarată în cauză:
Reclamantul a declarat recurs, criticând hotărârea primei instanțe sub aspectul neobligării pârâtului să-i respecte dreptul de proprietate asupra întregii suprafete revendicate și sub aspectul neacordării cheltuielilor efectuate cu expertiza efectuată în cauză.
Reclamantul recurent a arătat că expertul a stabilit în mod clar că suprafața de teren ocupata de pârât este de 2067 mp și totuși instanta a obligat pârâtul doar cu privire la o suprafata de 1896 mp și că instanța nu i-a acordat suma cuvenita pentru cheltuielile ocazionate de efectuarea expertizei..
In drept au fost indicate prevederile art. 304 indice 1 Cod pr civila.
5. Apărările intimatului:
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului, arătând că obiectul cauzei l-a reprezentat doar terenul cu nr. cadastral 111, înscris în CF_ Tușnad, teren indentificat de expert ca având o suprafata de 1896 mp.
II. Considerentele instanței de recurs
6. Analizând cererea de recurs, prin prisma motivelor invocate, și ținând cont și de prevederile art. 304 indice 1 Cod pr civila, instanța constată că recursul nu este fondat.
7. Astfel, se remarcă faptul că prima instanță a analizat acțiunea în limitele în care a fost învestită, respectiv cu privire la terenul evidențiat în CF nr._ Tușnad (provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 86/N cu nr. cad. 111 și CF nr. 87/N cu nr. cad. 113), iar soluția a fost motivată în mod amplu și logic, sub toate aspectele relevante în cauză.
8. In plus, în cursul judecății, față de petitul acțiunii care se referea doar la terenul evidențiat în CF nr._ Tușnad instanta a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei K. I., care este însă menționată în calitate de codevălmaș al terenului evidențiat în CF_, teren care nu a făcut obiectul acțiunii nici in forma inițială și nici în formele precizate în cursul judecății dar în privința căruia recurentul apreciază că instanța ar fi trebuit să se pronunțe din moment ce terenul a fost identificat prin raportul de expertiză.
9. Instanta de recurs, constată că prima instanță a procedat legal, în acord cu principiul disponibilității și contradictorialității, analizând acțiunea în limitele în care a fost învestită prin acțiunea inițială (f. 1-2), și prin precizările depuse în cursul judecății (f. 36, 48) precum și prin concluziile scrise (f. 144-147), respectiv cu privire la terenul evidențiat în CF nr._ Tușnad (provenit din conversia pe hârtie a CF nr. 86/N cu nr. cad. 111 și CF nr. 87/N cu nr. cad. 113).
10. In raportul de expertiză (f. 103-110) expertul a identificat o suprafata de 2067 mp teren, asa cum susține recurentul dar, din analiza planului de situație de la fila 108, rezultă că această suprafata se identifica partial cu o suprafata din . 112, care este evidentiata în CF_, fapt remarcat de judecătorul cauzei care a dispus în ședința din data de 04.12.2013 clarificarea acestui aspect precum și a altui aspect referitor la o suprafață de 318 mp (f. 118).
11. In ședința din data de 3 martie 2013 (a se vedea încheierea de la fila 127) expertul a depus o schiță (f. 125-126) din care rezulta suprafețele ocupate de pârât din cele două parcele cu nr. cadastral 111 (1896 mp) și 112 (171 mp), a oferit explicații orale și ulterior a completat și raportul (f. 131-136).
12. Prin urmare, sub acest aspect, hotărârea primei instanțe este temeinică și legală și a fost motivată sub toate aspectele relevante, instanța reținând în considerente toate probele care susțin soluția la care a ajuns, contrar afirmațiilor recurentului care susține că nu ar rezulta din nicio proba suprafața de 1896 mp. teren.
13. Referitor la respingerea petitului privind obligarea pârâtului la plata valorii fructelor pe ultimii trei ani, în valoare de 11.300 lei, se constata că în recurs nu s-au adus argumente prin care să fie combătută soluția primei instanțe, recurentul limitându-se doar să solicite ca după admiterea recursului să i se admită integral acțiunea.
14. Instanța de recurs nu a identificat niciun motiv care să justifice schimbarea soluției primei instanțe, față de faptul că acțiunea a fost introdusă in data de 14 mai 2012 iar contractul de donație datează din 7 iunie 2012 (f. 51 din dosarul primei instanțe).
15. Referitor la cheltuielile de judecată, se constata că reclamanții, prin acțiunea inițiala nu au precizat nici suma solicitată și nici din ce s-ar compune (f.1-2).
16. In concluziile orale pe fondul cauzei (f. 139) deasemenea nu s-a arătat suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată dar s-a arătat că suma se compune din taxa de timbru, onorariul avocațial și onorariul expertului.
17. Instanța s-a pronunțat însă doar în privința taxei de timbru și a onorariului avocațial, omițând să se pronunțe în privința onorariului expertului, situație în care reclamantul avea deschisă calea prevăzută de art. 281 indice 2 Cod pr civila, o astfel de cerere nemaifiind permis a fi formulată pe calea apelului sau recursului, față de prevederile imperative ale art. 281 indice 2a din Codul de pr civilă, prevederi introduse în Codul de procedura civila prin Legea nr. 202/2010.
17. Față de cele expuse mai sus, în temeiul art. 312 Cod pr. civila, se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul K. K. Z., cu domiciliul în Băile Tușnad, ., ., împotriva Sentinței civile nr. 1523/2013 pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în Dosarul nr._
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.11.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
M. I. S. E. S. C.
Grefier
L. B.
Red.: S.C.
Primit: 19.12.2013
Tehnored./id/19.12.2013
Dact: 2 ex/B.L.
Judecător fond: L. M.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 524/2013. Tribunalul HARGHITA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 87/2013. Tribunalul... → |
|---|
