Contestaţie la executare. Decizia nr. 527/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 527/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 22-05-2013 în dosarul nr. 1415/96/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.527/R
Ședința publică din data de 22 mai 2013.
Completul compus din:
Judecător: Banyai E. - Președinte
Judecător: B. R. J.
Judecător: Steluța E. U.
Grefier: M. E.
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul S. T. împotriva Deciziei civile nr.868/R din data de 5 Decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Harghita, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE HARGHITA, având ca obiect contestație la executare contestatie in anulare dos._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constatând cauza în stare de judecată, în baza actelor dosarului, o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 868 din data de 5 Decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Harghita a fost respins recursul formulat de recurentul S. T. împotriva Sentinței civile nr. 1210 din data de 12 Septembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Toplița.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 21 Martie 2013, a formulat contestația în anulare, contestatorul S. T., solicitând admiterea contestației anularea sentinței și în rejudecare admiterea contestației la poprire astfel cum a fost formulată.
În esență, contestatorul susține că în mod greșit a fost obligat la achitarea taxei de timbru și nu au fost primite apărările sale prin care a arătat că în baza art.15 lit.o din Legea nr.1465/1997 acțiunea sa este scutită de taxa de timbru întrucât cauza, din care izvorăște prezentul litigiu, are un caracter penal.
In drept si-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 317-318 Cod procedura civila.
Intimata legal citată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondata.
Instanța din oficiu a dispus atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Toplița.
Analizând si coroborând materialul probator de la dosarul cauzei, instanța retine următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care însăși instanța care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, poate să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o noua judecată.
În speța, așa cum rezultă, contestatorul a înțeles să învestească instanța cu solutionarea unei contestații în anulare întemeiată pe prevederile art. 317 alin. 1 pct. 1 și 2 și art. 318 Cod.proc.civ.
Din analiza dispozitiilor art. 317 alin. 1 pct. 1 si alin. 2 Cod.proc.civ., rezulta că pentru a fi admisibila, contestația in anulare întemeiata pe aceste prevederi legale, este necesar - acestea fiind condiții cumulative de admisibilitate - (1) ca obiectul său să îl constituie o hotarâre irevocabilă, (2) ca partea care o exercita sa nu fi putut invoca motivele contestației in anulare pe calea apelului sau recursului;
- motivul de contestație în anulare stabilit de alin. 1 pct. 1 al art. 317 Cod. proc.civ. este acela când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinita potrivit cu cerințele legale".
Or, în cauză, se poate observa că nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate evocate, contestatorul a fost citat în mod legal.
Art. 317 alin.1 pct. 2 din codul de procedură civilă deschide calea contestației în anulare împotriva hotărârilor irevocabile care au fost date cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă motivul pe care se sprijină nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului.
Rezultă că motivul are în vedere exclusiv încălcări ale normelor de ordine publică referitoare la competență. Contestatorul nu a invocat această excepție ci a susținut că recursul ar fi trebuit să fie respins ca inadmisibil. Această excepție a fost respinsă de instanța de recurs, astfel, nu se poate folosi calea contestației în anulare, care este o cale de retractare, iar nu de reformare, ca aceeași instanță să revină asupra propriei păreri.
Contestația întemeiată pe dispozițiile art.318 Cod pr.civ. de asemenea nu este întemeiată.
Potrivit art.318 Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate pe calea contestației în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Dispozițiile legale ale art. 318 din Codul de procedură civilă au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultimă instanță calea unui veritabil recurs.
În speță, contestatorul invocă dispozițiile art. 318 teza I și II Cod proc.civ
Noțiunea de greșeală materială, în acest context, nu trebuie interpretată extensiv, pe această cale neputând fi valorificate greșelile de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Rezultă că greșeala materială la care se referă art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă trebuie să fie incidentă, săvârșită de instanță, ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, determinante în soluționarea formulată de instanța a cărei hotărâre este atacată. Rezultă că acest text vizează numai greșeli de fapt involuntare, și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Din examinarea conținutului cererii rezultă că, contestatoarea, prin criticile expuse drept motiv al contestației formulate, se referă chiar la fondul cauzei, nemulțumirile lor fiind în legătură cu soluționarea pe fond a pricinii.
Punând în discuție modalitatea de apreciere a probatoriului și a actelor normative, contestatoarea tinde, de fapt, la a obține o nouă judecată asupra fondului cauzei și a supune cenzurii hotărârea instanței de recurs pentru alte motive decât cele expres și limitativ reglementate de lege.
Fiind o cale de retractare, și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță și care s-a pronunțat asupra motivelor de casare invocate de parte.
În sensul textului de lege invocat hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Art.318 teza a II-a C.pr.civ. are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele arătate în art.304, pct. 1 – 9, iar nu argumentele de fapt sau de drept invocate de părți. Oricât de larg ar fi
dezvoltate, cele din urmă se subsumează – întotdeauna – motivului de casare ori modificare pe care îl sprijină. Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun. Este suficient ca instanța de recurs să precizeze considerentele pentru care a conchis că motivul de casare ori modificare este nefondat, chiar dacă nu răspunde tuturor argumentelor recurentului
Față de considerentele expuse, tribunalul urmează să respingă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul S. T. împotriva Deciziei civile nr.868/R din data de 5 Decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Harghita în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Harghita.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 Mai 2013.
reședinte Judecător Judecător
Banyai E. B. R. J. Steluța E. U.
Fiind plecata în concediu de odihnă
Semnează Președintele Instanței
C. D.
Grefier
M. E.
Red.BE.
P..03.06.13
Tehnored/id 17.06.13
2 ex. m.m. jud fond L. H. I.L.
| ← Anulare act. Decizia nr. 350/2013. Tribunalul HARGHITA | Drept de retenţie. Decizia nr. 937/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
