Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1023/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1023/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 4458/258/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1023/R
Ședința publică din data de 17 decembrie 2013
Completul compus din:
Judecător: S. C. - Președinte
Judecător: M. I.
Judecător: S. E.
Grefier: L. P.
Pe rol în rejudecare, după casare cu reținere, pronunțarea deciziei în acțiunea civilă înaintată de reclamantul D. A., în contradictoriu cu pârâții C. J. și C. M., având ca obiect revendicare imobiliară- obligatia de a face.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 10 decembrie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin decizia civilă nr.640/R din 18.06.2013, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr._, s-a admis recursul declarat de recurentul D. A., domiciliat în Târgoviște, ., ., jud. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.4181 din data de 29.11.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._, care în baza art.312 alin.2 și alin.4 Cod procedură civilă, s-a casat și s-a reținut cauza spre rejudecare, stabilindu-se termen pentru rejudecarea cauzei, cu citarea părților la data 17.09.2013.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a constatat că, în cauza de față reclamantul a solicitat obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor realizate pe terenul sau, ori pentru a se stabili dacă pot fi obligați pârâții la ridicarea construcției realizate, trebuie analizat dacă aceștia au fost de bună sau de rea credință în momentul în care a fost realizată construcția.
De asemenea, s-a avut în vedere că, intimații în apărare invocă faptul că, încă sunt dispuși să cumpere de la reclamant terenul aferent construcției pentru suma cumpărată de acesta din urmă de la foști proprietari sau solicită să fie despăgubiți cu suma cerută de ei, ori această apărare nu poate fi analizată decât în urma punerii în discuția contradictorie a părților.
Instanța de recurs a apreciat că, prima instanță a soluționat procesul cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin.5 C.pr.civ, potrivit cărora judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
S-a reținut că, probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile de la filele 19-23 din dosarul de fond, precum și interogatoriul administrat la cererea reclamantului pe seama pârâților, sunt insuficiente soluționării pe fond a cauzei în raport de aspectele anterior învederate.
Potrivit art.129 alin.5 C.pr.civ., dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, se impune completarea acestora, însă necesitatea administrării altor probe trebuie să fie pusă în discuția părților.
În acest sens, în raport de motivele de recurs invocate de recurent, Tribunalul a considerat necesară administrarea de probe noi în cauză, astfel ținând cont de dispozițiile art.312 alin.3 și alin.4 Cod de procedură civilă, a admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr.4181 din data de 29.11.2012, pronunțată de Judecătoria Miercurea C. în dosarul nr._ și în baza art.312 alin.2 și alin.4 Cod procedură civilă, a casat sentința atacată, reținând cauza spre rejudecare în fond.
În rejudecare, în ședința publică din data de 17 septembrie 2013, s-a încuviințat cererea în probațiune formulată de reclamant privind efectuarea unei expertize în construcții, cu obiectivele reprezentate de variantele prevăzute de art.494 din Codul civil din 1864, respectiv:
- stabilirea valorii cheltuielilor de demolare;
- stabilirea valorii materialelor și prețul manoperei, la momentul actual;
- stabilirea valorii cu care a crescut valoarea fondului.
Expertiza tehnică dispusă în cauză s-a efectuat de expertul C. M. (filele 36-46).
Analizând actele și lucrările dosarului, în limita motivelor de casare reținute prin decizia civilă nr.640/R din 18.06.2013, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr._, în rejudecare, instanța stabilește următoarele:
Din întreg probatoriul administrat în cauză, se reține că, reclamantul D. A., potrivit extrasului de carte funciară nr._ Sâncrăieni (fila nr.10, dosar fond), este proprietar al suprafeței de 143 mp, teren situat în Sâncrăieni, .. 594, județul Harghita.
Astfel cum rezultă din contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 508/06.07.2012 de către BNP C. A. (filele nr. 3-4, dosar fond), precum și din răspunsul la interogatoriu luat pârâților, pe terenul anterior menționat se află o construcție de 18 mp, ce aparține pârâților.
În conformitate cu art. 480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Dreptul de proprietate este definit ca fiind absolut în relație cu conținutul juridic al acestuia, respectiv prin atributele acestuia: ius utendi, ius fruendi și ius abutendi, care presupune exercitarea prerogativelor menționate asupra bunului, în sensul stăpânirii efective a acestuia, în materialitatea sa, direct și nemijlocit în putere proprie, în condițiile fixate de lege.
În aceste condiții, cererea reclamantului având ca obiect obligarea la a lăsa în deplină proprietate și posesie terenul anterior menționat, se apreciază ca fiind întemeiată, pentru exercitarea atributelor de posesie, folosință și dispoziție inerente dreptului de proprietate a reclamantului față de pârâții neproprietari, astfel, aceștia din urmă vor fi obligați să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 143 mp situat în loc.Sâncrăieni, .. 594, județul Harghita, identificat prin CF_ Sâncrăieni - CF vechi 595/N -, nr. cad. 932.
Cu referire la celelalte capete de cerere, având ca obiect ridicarea/demolarea/desființarea construcției de către pârâți sau în caz de refuz, de către reclamant pe cheltuiala acestora, în prealabil, se reține că, în speță au incidență prevederile art. 494 din Codul Civil vechi.
În speță, construcția ce face obiectul litigiului, s-a efectuat înainte de . Noului Cod Civil, astfel cum au arătat pârâți, fără a fi contestată această împrejurare de reclamant. În consecință, legea aplicabilă este vechiul Cod Civil.
Conform art. 58 alin.1 din Legea nr. 71/2011, în toate cazurile în care accesiunea imobiliară artificială presupune exercitarea unui drept de opțiune de către proprietarul imobilului, efectele accesiunii sunt guvernate de legea în vigoare la data începerii lucrării.
În acest sens, potrivit art. 494 C.civ., „dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le tine pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice. Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului. Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri, și lucrări dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o suma de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.
În rejudecare s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică-judiciară, care să stabilească cheltuielile de demolare, stabilirea valorii materialelor și prețul manoperei la momentul actual, precum și stabilirea valorii cu care a crescut valoarea fondului.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul C. M. rezultă că, cheltuielile de demolare se cuantifică Ia suma de 1.700 lei, contravaloarea materialelor la suma de 2.080 Iei, valoarea manoperei la suma de 1.120 lei, iar valoarea cu care a crescut valoarea fondului, este de 3.200 lei.
Reclamantul a invocat reau-credință a pârâților cu privire la edificarea construcției. Potrivit dispozițiilor art. 1899 din Codul civil, buna credință se presupune totdeauna, iar sarcina probei revine celui ce invocă reaua credință.
Prin înscrisul depus la dosar în fața instanței de recurs (filele 9-10), pârâții au evidențiat faptul că, după anul 1989, potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991, o parte din terenuri a fost restituită proprietarilor îndreptățiți, fiind intabulată pe baza titlului de proprietate și a planului parcelar elaborat de către Primăria Sâncrăieni. La retrocedarea terenurilor nu s-a luat în considerare că, existau deja construcții pe terenurile în cauză, fiind puse în posesie persoane care nu au nici o legătură cu construcțiile edificate. Au precizat că, persoanele care au edificat construcții în această zonă, au fost amendate de către Primăria Sâncrăieni, respectiv au fost obligate să plătească impozit pentru construcții. Zona este încă în extravilanul unității administrative Sâncrăieni, Primăria nu emite certificat de urbanism și autorizație de construire, legea nu permite edificarea construcțiilor cu destinație de casă de locuit/casă de vacanță în extravilanul localităților, astfel nu au putut începe procedura de a intra in legalitate. Terenul aferent construcției edificat de către antecesorii pârâtei și moștenit ulterior, a fost retrocedat numitelor N. I. și SZANTONE C. M., pârâții însă nu au reușit să cumpere terenul pentru suma solicitată de vânzător. La data de 06.07.2012 reclamantul D. A. a cumpărat terenul în cauză, achiziționând în prealabil și . 933, aparținând tot proprietarilor N. I. și SZANTONE C. M..
Raportat acestor susțineri, se reține că, buna-credință se prezumă, potrivit art.1899 alin.2 C. civ., dar această prezumție este relativă, astfel încât poate fi combătută prin orice mijloc de probă, iar sarcina probei revine celui ce invocă reaua credință, adică reclamantului. Reclamantul nu a solicitat administrarea altor dovezi decât proba cu expertiza tehnică de evaluare, pentru a clarifica aspectul cu privire la valoarea unei eventuale despăgubiri în condițiile art. 494 cod civil (filele 28-29, ședința publică din data de 17 septembrie 2013)
Imobilul casă de locuit a fost construit înainte de anul 1989, de către antecesorul pârâtei C. M., și nu de pârâți, fiind dobândit ulterior prin moștenire, iar faptul că aceștia nu au putut efectua demersuri pentru a intra în legalitate deoarece Primăria comunei Sâncrăieni nu emite certificat de urbanism și autorizație de construire, fiind vorba de extravilanul localității, nu poate fi imputat pârâților.
În aceste condiții, instanța nu va reține că pârâții ar fi constructori de rea-credință astfel, prin aplicarea dispozițiilor art. 494 alin.3 teza finală C.civ., va dispune păstrarea construcției de către reclamant, cu condiția achitării sumei totale de 3200 lei pe seama pârâților, constând din contravaloarea materialelor, în sumă de 2.080 lei și a manoperei construcției în sumă de 1.120 lei. Deși construcția are un grad de uzură de 60%, fiind fără condiții de confort, aceste aspecte rezultând din raportul de expertiză (fila 39), în adoptarea acestei soluții, instanța va avea în vedere faptul că, fără a crește semnificativ valoarea fondului, imobilul totuși poate fi utilizat și pentru altă destinație decât cea inițială.
Celelalte capete de cerere formulate de reclamant urmează a fi respinse în consecință, ca neîntemeiate.
Ținând cont de faptul că, acțiunea reclamantului s-a admis în parte, în baza art. 274 C.pr.civ, pârâții C. J. și C. M. vor fi obligați la plata către reclamant a sumei totale de 922,27 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, constând în suma de 187,50 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, suma de 500 lei onorariu expertiză și suma de 234,77 lei cheltuieli de transport, conform dovezilor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În rejudecare după casare, admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul D. A., cu domiciliul în Târgoviște, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții C. J. și C. M., ambii cu domiciliul în ., județul Harghita și, în consecință:
Obligă pârâții să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 143 mp situat în loc.Sâncrăieni, .. 594, județul Harghita, identificat prin CF_ Sâncrăieni - CF vechi 595/N -, nr. cad. 932.
Dispune păstrarea construcției de către reclamant, cu condiția achitării sumei de 3200 lei pe seama pârâților, reprezentând contravaloarea materialelor și a manoperei construcției.
Respinge celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate.
Obligă pârâții C. J. și C. M. la plata către reclamant a sumei de 922,27 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocațial, onorariu expertiză și cheltuieli de transport.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2013.
Președinte JudecătorJudecător
S. C. M. I. S. E.
Grefier
L. P.
Red: M.I.
Primit:17.01.2014.
Tehnored/id/:17.01.2014.
2 ex./A.IM.
Jud. de fond: A.M. T.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 262/2013. Tribunalul... → |
|---|
