Contestaţie la executare. Decizia nr. 709/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 709/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 1123/268/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.709/R
Ședința publică din data de 28 iunie 2013
Completul compus din:
Judecător: S. E. - Președinte
Judecător: S. C.
Judecător: M. I.
Grefier: L. B.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în recursul declarat de recurenta S.C. P. T. S.R.L., împotriva sentinței civile nr.2971 din data de 19.11.2012, pronunțată de Judecătoria O. S., în contradictoriu cu intimații S.C. S. U. S.R.L. și H. E., având ca obiect contestație la executare.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 18 iunie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 2971 din data de 19.11.2012, pronunțată de Judecătoria O. S., s-a admis contestația la executare formulată de contestatorii S.C. S. U. S.R.L Lupeni, cu sediul în ., județul Harghita și H. E., domiciliat în ., județul Harghita în calitate de debitor avalist împotriva intimatei S.C. P. T. S.R.L. Z., cu sediul în Z. ., județul S., și în consecință:
S-a dispus anularea actelor de executare întreprinse în dosarul de executare nr.95/E/2012 a B. B. M. pentru nelegalitatea titlului executoriu, constând în Biletul la ordin RZBR3AC_ și anularea procedurii executării silite pornită împotriva contestatorilor.
S-a dispus restituirea cauțiunii plătite de către contestatori în suma de 1.000 lei prin recipisa . nr._/17 mai 2012, eliberat de CEC Bank înregistrată în registrul de valori al Judecătoriei O. S. la poziția 84/2012.
Intimata a fost obligată să plătească pe seama contestatorilor suma de 204 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, societatea contestatoare S.C. S. U. SRL Lupeni a încheiat un contract de închiriere cu prestări de servicii nr.163 din 20 septembrie 2010 cu intimata S.C. P. T. SRL Z.. Pentru garantarea plății contestatoarea a emis un bilet la ordin cu . numărul RZBR3AC_ în alb avalizat de numitul H. E., administratorul societății.
Pentru serviciile prestate în baza contractului de prestări de servicii intimata a comunicat contestatoarei factura_/18.11.2010 pentru suma de 11.368,32 lei, factură însușită și acceptată de contestator.
Din această sumă, contestatoarea a efectuat două plăți parțiale cu ordinul de plată nr.101/27 ianuarie 2010, în sumă de 2000 lei și prin ordin de plată nr.31/18 mai 2011, în sumă de 1000 lei rămânând un debit restant în sumă de 8.368,32 lei.
La data de 7 decembrie 2011, între cele două societăți comerciale a intervenit o înțelegere scrisă, constând într-un contract de cesiune de creanță prin care contestatoarea a cesionat o parte, respectiv suma de 8.368,32 lei din creanța pe care o aveau față de debitorul cedat ., contract prin care intimata a recunoscut întinderea creanței sale. Despre cesiunea de creanță debitorul cedat a fost înștiințat prin notificarea din data de 7 decembrie 2011 și și-a asumat această cesiune de creanță sub semnătură. Conform acestei convenții, contestatoarea s-a eliberat integral de debitul avut față de intimată.
Ulterior încheierii contractului de cesiune de creanță, intimata a completat biletul la ordin . nr. RZBR3AC_ emis de societatea contestatoare, avalizat de administratorul societății cu suma de 20.623 lei.
Conform art.12 din Legea 58/1934 „dacă o cambie, necompletată la emitere, a fost completată fără a se ține seama de înțelegerile intervenite, neobservarea acestor înțelegeri nu va putea fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea credință, sau dacă a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea ei”.
Biletul la ordin este lovit de nulitate întrucât nu îndeplinește cerințele de completare prevăzute de art.1, 2, 8 și 105 ale Legii nr.58/1934.
Intimata a încălcat atât înțelegerea intervenită între părți cât și prev.art.12 din Legea 58/1934, iar în urma constatării nulității biletului la ordin și executarea silită demarată pe baza acestui titlu executoriu este nelegală.
Pentru dovedirea legalității executării silite intimata invocă și depune la dosar factura fiscală nr.101/7 decembrie 2011 emisă de ., însă această factură nu dovedește o creanță certă, lichidă și exigibilă ca temei a unei executări silite.
În răspunsurile intimatei la interogatoriul suplimentar, de la fila 49, aceasta susține nefondat că, ar fi emis factura (după 9 luni de la încetarea contractului) în valoare de 20.623 lei, în baza căreia a completat biletul la ordin cu care intenționează să o execute silit „în baza contractului (8 ore pe zi cu tarif de staționare) și că, debitul s-ar fi născut în momentul consumării actului de prestație”, deși lipsește dovada prestației intimatei, fără de care facturarea este abuzivă, neîntemeiată și nelegală.
Lipsa dovezii comunicării foilor de lucru și lipsa dovezii comunicării facturii fiscale nr.101 din 7.12.2011, pentru semnarea de acceptare de către debitor (petenta), arată justețea susținerii contestatoarei în sensul că, suma de 20.623 lei consemnată prin această facturare discreționară a creditoarei intimate nu poate constitui o creanță certă și exigibilă, pretinsa creanță – în absența comunicării facturii – fiind și lipsită de scadență.
Potrivit dispozițiilor art.379 alin.1 Cod procedură civilă, nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. Prin urmare, pentru a porni executarea silită, nu este suficientă existența unui titlu executoriu, ci creditorul trebuie să-și justifice urmărirea silită prin existența unei creanțe certe, lichide și exigibile.
Pentru considerentele de mai sus, instanța de fond a admis contestația la executare formulată de contestatorii . și H. E. în calitate de debitor avalist împotriva intimatei . Z. și în consecință:
A dispus anularea actelor de executare întreprinse în dos. de executare nr.95/E/2012 a B. B. M. pentru nelegalitatea titlului executoriu constând în biletul la ordin RZBR3AC_ și anularea procedurii executării silite pornită împotriva contestatorilor.
A dispus restituirea cauțiunii plătite de către contestatori în suma de 1.000 lei prin recipisa . nr._/17 mai 2012 eliberat de CEC Bank înregistrată în registrul de valori al Judecătoriei O. S. la poziția 84/2012.
Intimata a fost obligată să plătească pe seama contestatorilor suma de 204 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata ., solicitând admiterea recursului, în sensul desființării sentinței ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurenta susține că, această hotărâre a fost pronunțată fără temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii; instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, s-a pronunțat asupra unor chestiuni pentru care nu era sesizată; hotărârea a fost vădit părtinitoare, încercând prin toate mijloacele să desființeze efectele legii părților, respectiv ale unui contract, unei cesiuni, unui bilet la ordin și ale unei garanții personale,cuprinde erori legate de valori și termene;
Recurenta arată că, între ea și contestatoare s-a încheiat un contract de închiriere cu prestări servicii, cu numărul 163 din 20.09.2010. Pentru garanția plăților S.C. S. U. SRL a emis un bilet la ordin cu . numărul RZBR2AC004426, lăsat în alb, avalizat de H. E., administratorul societății. În acest contract, pentru a se evita tertipurile la care apelează cei mai mulți dintre chiriași, respectiv, refuzul de a semna foile de lucru sau facturile, s-a menționat în mod explicit la art. 4 că, se "vor confirma minim 8 ore de lucru pe zi." Pentru prima luna s-a emis o factura cu nr._/18.11.2010, acceptată de debitoare, în valoare de 11.368,32 lei, din care nu a plătit decât 3.000 de lei. Menționează că, această creanță nu a făcut obiectul cererii de executare silită. Pentru următoarele 5 luni, deși debitoarea a folosit în continuare utilajul și a beneficiat de prestările de servicii, a tergiversat acceptarea foilor de lucru și implicit a facturilor corespondente lunilor lucrate, profitând de onestitatea lor. Astfel că, au ajuns să fie nevoiți ca după un an să apeleze la clauzele contractului și la garanția oferită de biletul la ordin, garanție care tocmai aceasta situație trebuia să o acopere.
Biletul la ordin a fost refuzat la plata pentru lipsa totală de disponibil, astfel că, a cerut investirea lui cu formula executorie și încuviințarea executarea lui. Pentru aceste proceduri s-au pronunțat doua instanțe, care au constatat valabilitatea titlului și exigibilitatea lui.
În urma începerii procedurilor de executare silita, debitoarea și garantul debitoarei depun o contestație, la titlu sau la executare, nu a înțeles foarte bine. Nu a făcut o distincție foarte clară în tipul acțiuni depuse, respectiv dacă a fost o contestație la titlu sau la executare, însă pentru a se putea înscrie în tiparul oricărei din cele două acțiuni ar trebuit să se supună normei impuse ce reglementează acest domeniu al acțiunilor cambiale respectiv în norma specială - Legea nr. 58/1934, care la art. 63 prevede că, în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepțiunile de nulitatea titlului, potrivit dispozițiunilor art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19.
Excepțiunile personale vor trebui să fie grabnica soluțiune și întotdeauna întemeiate pe o probă scrisă.
Excepțiunile cambiale trebuiesc propuse la primul termen de înfățișare. Niciuna din aceste condiții nu au fost îndeplinite, în schimb a fost admisă proba cu interogatoriu, unde s-au pus întrebări, asupra căror consistență și logică nu dorește să se pronunțe.
Precizează că, hotărârea a fost pronunțată fără temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța a interpretat greșit, actul juridic dedus judecații, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Instanța a constatat nulitatea biletului la ordin, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de completare prevăzute de art. 1,2,8 si 105 ale Legii 58/1934, fără însă să precizeze ce anume nu este îndeplinit și dacă acele "lipsuri "erau apte să atragă nulitatea titlului obligațional.
Instanța a constatat nulitatea titlului executoriu, deși nu avea acest drept, deoarece s-au pronunțat două instanțe privitor la legalitatea, lichiditatea, certitudinea și exigibilitatea acestuia.
A constatat că, nu există o creanța certă, lichidă și exigibilă, invocând motive aberante și anume că nu existau "foi de lucru" și "facturi acceptate", deci practic a lăsat fără efect contractul, biletul la ordin și garanția administratorului, admițând implicit că reaua credință a debitoarei, prin refuzul de a semna este proba în favoarea lor. Între părți a existat un raport obligațional ce era consfințit printr-un contract, iar existenta foilor si facturilor acceptate trebuia sa fie ca un efect al derulării normale a contractului. Pentru situația "anormală" părțile au fost de acord să se facă asigurări, respectiv sa se stabilească "numărul de ore minim" și tariful. Practica între partenerii comerciali acceptă și "comunicarea facturii prin poșta" sau prin alte mijloace de comunicare. Susține că, nu factura este izvorul obligației, factura reprezintă doar o "fiscalizare" a datoriei, ci însăși prestația de care a beneficiat în mod indubitabil.
Instanța invocă prevederile Legii nr.58 din 1934, însă interpretează exact pe dos textul de lege. Conform extrasului din lege, art.12 „dacă o cambie, necompletată la emitere, a fost completată fără a se ține seama de înțelegerile intervenite, neobservarea acestor înțelegeri nu va putea fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea credința, sau dacă a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea ei." Interpretarea acestui text de lege este totuși suficient de simplă și logică, creând regula și excepțiile de la regulă și nu înțelege cum a interpretat-o instanța în favoarea lor deoarece, există o "înțelegere intervenită" adică exista un contract. "Neobservarea acestor înțelegeri", adică nerespectarea acestor înțelegeri - nu s-a produs, fiind o pretenție extrasa din contract, ori chiar și în lipsa respectării lor acestea nu le putea fi opusă lor, ca posesor; nu a dobândit biletul la ordin cu rea credință; nu s-a făcut dobândirea prin eroare sau din greșeală gravă.
Instanța se pronunța asupra cesiunii de creanță, fără să fie sesizată în acest sens, spunând că, contestatoarea, s-a eliberat de acea datorie, respectiv de obligația de a plăti suma de 8.368,32 lei.
Susține că, instanța a fost vădit părtinitoare, încălcând principiile ce trebuie să guverneze actul de judecată, admițând suspendarea executării silite pe perioada judecării, deși era inadmisibilă. Condiția de admisibilitate pentru suspendare era prevăzută strict limitativ, conform art. 62 aliniatul 4 din Legea nr.58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin unde se prevede ca "instanța va putea suspenda executarea numai în caz când oponentul nu recunoaște semnătura, înscriindu-se în fals, sau nu recunoaște procura", ori nu era cazul.
În consecință, solicită desființarea sentinței civile nr. 2971/2012 pentru lipsa de legalitate și temei.
În drept, se invocă prevederile art. 304 C.pr.civ. și Legea 58/1934, precum și prevederile art. 4 si 5 ale contractului, ca fiind legea părților.
În întâmpinare intimații S.C. S. U. S.R.L. și H. E., solicită că, în exercitarea atribuțiilor de control, analizând probele administrate și lucrările dosarului, îndeplinite de prima instanță, cu respectarea legii, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună:
- în baza art. 312 din C.pr.civ., respingerea recursului în întregime, ca nefondat, cu menținerea în întregime a sentinței civile nr. 2971/19.11.2012 a Judecătoriei O.-S., legală și temeinică, solicitând obligarea recurentei-pârâte Ia plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Prin contestația la executarea silită pornită la solicitarea recurentei-pârâte a solicitat și a probat cererile, în sensul:
- anulării actelor de executare întreprinse în dosarul de executare nr. 95/E/2012 a B.E.J. B. M. din O.-S., constatarea nelegalității titlului executoriu constând în biletul la ordin R2BR3AC_ si, în consecință,
- anularea executării silite însăși a executorului judecătoresc pornită împotriva contestatorilor (intimați);
- restituirea cauțiunii plătită de contestatoare pentru suspendarea executării silite, în suma de 1000 lei, a cărei recipisă este înregistrată în registrul de valori al Judecătoriei O.-S. la poziția 84/2012, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În urma administrării probei cu acte și interogatoriul, cu observarea dispozițiilor legale incidente în cauza, art. 1, 2, 8, 12, 105 ale Legii nr. 58/1934, art.379 alin.1 C.pr.civ., prin sentința civilă nr. 2971/19.11.2012, Judecătoria O.-S. a admis contestația la executare în întregime.
Împotriva acestei hotărâri pârâta a formulat un recurs nefondat, pe care l-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 C.pr.civ., încercând în esență, prin motivarea în fapt, a dobândi, în cadrul contestației la executare, recunoașterea creanței nefondat pretinse, reconfirmând astfel, încă odată, împrejurarea că, în speță, recurenta, cu rea-credință, a pornit executarea silită în lipsa unei creanțe, certe lichide și exigibile.
În fapt, intimată-contestatoare a încheiat un Contract de închiriere cu prestări servicii nr. 163 din 20.09.2010 cu recurenta-pârâtă. Pentru garantarea plații, a emis un bilet la ordin, cu . numărul RZBR3AC_, în alb, avalizat de numitul H. E., administratorul societății.
Pentru serviciile prestate în baza contractului recurenta-pârâtă a comunicat intimatei-contestatoare doar o singura factură, cea cu nr._ din 18.11.2010 pentru suma totală de 11._ Iei, singura factură comunicată, însușită și acceptată de ea.
Din această sumă, a efectuat două plăți parțiale; prima plată parțială cu ordinul de plată nr. 101 din data de 27.21.2010, în suma de 2.000 lei, respectiv a două plata parțială cu ordinul de plată nr. 31 din data de 18.05.2011, în sumă de 1.000 lei, rămânând un debit restant în sumă de 8.368,32 Iei.
Recurenta-pârâtă, rămasă printr-o greșeală gravă în posesia biletul la ordin în speța, lăsat inițial acesteia de ei - cu titlu de garanție a facturilor comunicate și acceptate de ei pentru debite corecte - a completat nelegal, în mod abuziv și cu o sumă mai mare decât valoarea debitului restant, respectiv cu suma de 20.623 lei, în loc de 8.368,32 lei, dovedindu-și astfel reaua-credință.
La data de 07.12.2011, între ea și recurenta-pârâtă a intervenit o înțelegere scrisă, constând într-un contract de cesiune de creanță, prin care a cesionat suma de 8.368,32 lei din creanța lor pe care o avea față de debitorul cedat S.C. ICIM A. S.A., contract prin care recurenta-pârâtă a recunoscut cuantumul/întinderea creanței sale, ca fiind în sumă de 8.368,32 lei. Despre aceasta cesiune, debitorul cedat a fost Înștiințat prin notificarea din data de 07.12.2011, respectiv și-a asumat această cesiune de creanță sub semnătură. Prin această convenție petenta le-a eliberat integral de debitul avut față de recurenta-pârâtă, care în urma cesiunii de creanța, trebuia să se îndrepte împotriva debitorului cedat recurentei ..
Tot ca urmare a acestei cesiuni de creanță, obligația intimatei de garanție a încetat, astfel ca recurenta trebuia să le restituie biletul la ordin în alb, pe care nu putea sa îl rețină ca și cambie decât cu rea-credință sau, în cel mai bun caz, săvârșind o gravă greșeală în dobândirea unei astfel de cambii, în condițiile anterior arătate și dovedite în cauză.
Astfel, recurenta-pârâtă a încălcat înțelegerea intervenită între părți și prevederile art. 12 din Legea nr. 58/1934, care arată că:
„Art. 12. - Dacă o cambie, necompletată la emitere, a fost completată fără a se ține seama de înțelegerile intervenite, neobservarea acestor înțelegeri nu va putea fi opusă posesorului afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea credință, sau dacă a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea ei."
Biletul Ia ordin este lovit de nulitate întrucât nu îndeplinește cerințele de completare prevăzute de art.1, 2, 8 și 105 ale Legii nr. 58/1934.
Susținerile intimatei, prin răspunsurile la interogatoriu, nu sunt de natură a justifica această completare abuziva și nelegală - contrară evident unui comportament de bună credință - a biletului la ordin cu o sumă nejustificată de niciun act constatator al vreunui alt debit al său față de recurenta-pârâtă, respectiv cu suma de 20.623 lei.
La fila 50 din dosarul prezentei cauze, recurenta-pârâtă a depus o factură fiscală nr. 101 din 7.12.2011, emisă de ., la aceeași dată la care părțile înțelegeau a-și soluționa și a încheia situația debitelor prin cesiunea de creanță.
Această factură invocată de recurenta-pârâtă drept temei al completării biletului la ordin este în cel mai bun caz un drept litigios, dar în niciun caz o creanța certa, lichidă și exigibilă, pentru următoarele motive:
D. fiind că această factură necunoscută niciodată și contestată de ei prin prezenta, se referă la perioada de pretinse servicii - inexistente în fapt - din perioada anterioară: nov. 2010 - martie 2011" și dacă acest debit ar fi fost real, comunicat debitoare și acceptat de ei, acesta valoare de 20.623 lei ar fi fost cuprinsă/menționată în convenția cesiune de creanța, întrucât debitorul cedat de ei le datorează o sumă peste valoarea pretinsă de recurenta-pârâtă în executarea silită.
Pe de altă parte, dacă acest debit ar fi existat cu adevărat, s-ar fi menționat cu necesitate și această datorie și modalitatea de stingere a acesteia în convenția pârtilor referitoare la cesiunea de creanță din 7.12.2011, așadar Ia 9 luni după expirarea duratei de 6 luni a contractului de închiriere cu prestări de servicii nr. 163 din 20.09.2010 pârtilor (20.09._11), când recurenta-pârâtă ar fi trebuit să își cunoască valoarea totala a creditului fata de petenta.
Conform contractului pârtilor, facturile trebuiau emise de recurenta-pârâtă-locator lunar (art. 5: „odată pe lună") și obligatoriu în baza confirmării prestațiilor locatorului (recurenta-pârâtă)...conform raportului zilnic de lucru confirmat de șeful de șantier". Datorită nerespectării obligațiilor contractuale de către locator (art. 8 al contractului) contractul nu s-a executat în sensul că, prestațiile nu s-au îndeplinit, drept pentru care obligația de plata a locatarului (petenta) nu exista „în mod automat" așa cum greșit susține recurenta-pârâtă, care nu era îndreptățită la emiterea unor facturi pentru servicii neconfirmate și, în consecința inexistente.
Aceste împrejurări sprijină odată în plus dovada a inexistentei acestui debit al intimatei de 20.623 lei față de recurenta-pârâtă.
În răspunsurile intimatei la interogatoriul suplimentar, de la fila 49, aceasta susține nefondat că ar fi emis factura (după 9 luni de la încetarea contractului) în valoare de 20.623 lei, în baza căreia a completat BO-ul cu care intenționează să le execute silit „în baza contractului (8 ore pe zi cu tarif de staționare) și ca debitul s-ar fi născut în momentul consumării actului de prestație", deși lipsește dovada prestației intimatei, fără de care facturarea este abuzivă, neîntemeiată și nelegală.
În fine, lipsa dovezii comunicării foilor de lucru și lipsa dovezii comunicării facturii fiscale nr. 101 din 7,12.2011, pentru semnare de acceptare de către debitor (petenta), arată justețea susținerii lor, în sensul că, suma de 20.623 lei consemnată prin această facturare discreționară a creditoarei intimate nu poate constitui o creanță certă și exigibilă, pretinsa creanță în absenta comunicării facturii – fiind și lipsită de scadență.
Prin urmare, pentru a porni executarea silită, nu este suficientă existența unui titlu executoriu, ci creditorul trebuie sa-și justifice urmărirea silită prin existența unei creanțe certe, lichide si exigibile.
Reținând toate aceste aspecte, în mod temeinic și legal precum și potrivit dispozițiilor art. 379 alin.1 C.pr.civ., conform cărora nicio urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanța certa, lichida și exigibilă, prima instanță a admis contestația, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, la adăpost de criticile nefondate ale recurentei.
Susține că, instanța de fond a avut în vedere că, actele de executare trebuie să fie îndeplinite cu stricta respectare a prevederilor legale spre a nu prejudicia drepturile pârtilor, apreciind corect că, în executarea silită contestată, a fost pusă în executare o creanță care nu este certă (în ceea ce privește întinderea acesteia) și nici exigibila (atâta timp cat nu s-a comunica niciodată), completarea BO în cauza de către recurenta-pârâtă, fără a avea o creanță certă, lichidă și exigibilă față de intimata, este nelegală și netemeinică, la fel fiind și executarea silită pornită în baza acestui titlu executor - biletul la ordin RZBR3AC_, instanța dispunând ca urmare anularea actelor de executare întreprinse în dosarul de executare nr. 95/E/2012 a B.EJ. B. M. pentru nelegalitatea titlului executoriu constând în biletul la ordin RZBR3AC_ și, în consecința anularea executării silite însăși a executorului judecătoresc pornita împotriva intimatei contestatoare.
În consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat, conform celor arătate.
În drept, se invocă dispozițiile art. 312 C.pr.civ., art. 372, art. 379 alin. 1, 400 și urm. din C.pr.civ., art. 1, 2, 8, 12 și 105 din Legea nr. 58/1934.
Tribunalul, analizând hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în sensul prevăzut de art. 304/1 C.pr.civ., constată următoarele:
Recurenta critică hotărârea instanței de fond sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii; instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, s-a pronunțat asupra unor chestiuni pentru care nu era sesizată; hotărârea încercând să desființeze efectele legii părților, respectiv ale unui contract, unei cesiuni, unui bilet la ordin și ale unei garanții personale; cuprinde erori legate de valori și termene.
Se reține că, în speță, prin contestația la executare înregistrată la data de 17 aprilie 2012, contestatoarea . . cu . Z., a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța, să dispună constatarea nulității actelor de executare întreprinse în dosarul de executare nr.95/E/2012 a B. B. M. pentru lipsa titlului executoriu și în consecință, anularea executării silite a executorului judecătoresc împotriva contestatorilor; suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației la executare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prima instanță a reținut că, societatea contestatoare . Lupeni a încheiat un contract de închiriere cu prestări de servicii nr.163 din 20 septembrie 2010 cu intimata . Z.. Pentru garantarea plății, contestatoarea a emis un bilet la ordin cu . numărul RZBR3AC_ în alb, avalizat de numitul H. E., administratorul societății. La data de 7 decembrie 2011, între cele două societăți comerciale a intervenit o înțelegere scrisă, constând într-un contract de cesiune de creanță prin care contestatoarea a cesionat o parte, respectiv suma de 8.368,32 lei din creanța pe care o aveau față de debitorul cedat ., contract prin care intimata a recunoscut întinderea creanței sale. Despre cesiunea de creanță, debitorul cedat a fost înștiințat prin notificarea din data de 7 decembrie 2011 și și-a asumat această cesiune de creanță sub semnătură. Conform acestei convenții, contestatoarea s-a eliberat integral de debitul avut față de intimată. Ulterior încheierii contractului de cesiune de creanță intimata a completat biletul la ordin . nr. RZBR3AC_ emis de societatea contestatoare, avalizat de administratorul societății cu suma de 20.623 lei.
Instanța de fond a mai reținut că, potrivit art.12 din Legea 58/1934 „dacă o cambie, necompletată la emitere, a fost completată fără a se ține seama de înțelegerile intervenite, neobservarea acestor înțelegeri nu va putea fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea credință, sau dacă a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea ei”, stabilind că, biletul la ordin este lovit de nulitate, întrucât nu îndeplinește cerințele de completare prevăzute de art.1, 2, 8 și 105 ale Legii nr.58/1934.
Raportat criticilor formulate de recurentă, instanța de recurs constată că cele referitoarea la încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv interpretarea greșită a actul juridic dedus judecații, prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 C.pr.civ., sunt întemeiate.
Potrivit art.399 alin.3 C.pr.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Prin contestația formulată în fața instanței de fond, contestatorii susțin nulitatea actelor de executare întreprinse în dosarul de executare nr.95/E/2012 a B. B. M. pentru lipsa titlului executoriu și de asemenea, nulitatea titlului executoriu în baza căruia a fost începută executarea silită, anume biletul la ordin RZBR3AC_, invocându-se apărări de fond împotriva titlului executoriu.
Opoziția la executare reglementată de Legea nr. 58/1934 este concepută ca o cale de atac prin intermediul căruia debitorul care a primit somația, conform prevederilor art. 61 alin.6, poate invoca excepția de nulitate a titlului cambial, în condițiile art. 63 din aceeași lege, în vreme ce contestația la executare, reprezintă un mijloc de verificare a actelor de executarea.
În cauza dedusă judecății, motivele invocate de contestatori în susținerea acesteia, în sensul verificării raportului juridic obligațional, respectiv contractul comercial nr.163 din 20.09.2012, din care izvorăște creanța incorporată în biletul la ordin nr. RZBR3AC0044626 sau susținerea că, intimata a completat biletul la ordin în cauză cu o sumă mai mare decât valoarea debitului restant, respectiv cu suma de 20.623 lei, în loc de 8.368,32 lei, reprezintă apărări de fond împotriva titlului executoriu, adică excepții care se referă la raportul juridic fundamental obligațional care a generat emiterea titlului cambial, aspecte ce putea fi invocate doar în cadrul opoziției la executare, prevăzută de legea specială.
Astfel, potrivit art.63 alin.1 din Legea nr. 58/1934, în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepțiunile de nulitatea titlului, potrivit dispozițiunilor art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19. Potrivit art. 19, persoanele împotriva cărora s-a pornit acțiune cambială, nu pot opune posesorului excepțiunile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu știință în paguba debitorului.
Din interpretarea ar.19 din legea nr. 58/1934, rezultă că, pe calea opoziției la executarea nu pot i opuse posesorului cambiei sau biletului la ordin, excepțiile personale întemeiate pe raporturile debitorului cambial cu trăgătorul sau posesorii anteriori ai cambiei, însă pot fi opuse excepțiile personale ce decurg din raporturile dintre părțile semnatare ale cambiei. Potrivit dispozițiilor art. 399 alin.3 C.pr.civ., aspectele contestate puteau fi invocate pe calea opoziției la executare, ori în cauză nu s-a formulat o asemenea opoziție, în speță, contestatoarea a introdus o contestație la executare și la titlu, invocând în fața instanței de fond prevederile art. 372, art. 379 alin.1 art. 400 și urm C.pr.civ. și art. 1,2,8, 12 și 105 din Legea nr. 58/1934.
Este adevărat că, potrivit art.12 din Legea nr.58/1934 „dacă o cambie, necompletată la emitere, a fost completată fără a se ține seama de înțelegerile intervenite, neobservarea acestor înțelegeri nu va putea fi opusă posesorului, afară numai dacă acesta a dobândit cambia cu rea credință, sau dacă a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea ei”, însă instanța de recurs constată că, în speță nu s-au dovedit asemenea împrejurări.
Tribunalul constatând că, nu sunt alte aspecte de nelegalitate a executării silite pornite împotriva debitoarei contestatoare în cadrul dosarului de executare nr.95/E/2012 al B. B. B. M., găsește întemeiate motivele de recurs invocate, referitoarea la interpretarea greșită a actul juridic dedus judecații, prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civ., precum și încălcarea și aplicarea greșită a legii, prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ., în speță a prevederilor art. 63 alin.1 din Legea nr. 58/1934, precum și ale art. 399 alin.3 C.pr.civ. Instanța de fond nefiind investită cu o opoziție la executare, în mod eronat a stabilit nulitatea biletul Ia ordin pentru neîndeplinire cerințelor de completare prevăzute de art.1, 2, 8 și 105 ale Legii nr.58/1934, în contextul în care aspectele contestate puteau fi invocate pe calea opoziției la executare și nu în cadrul contestației la executare.
Față de aceste considerente, se constată că, recursul declarat de recurenta S.C. P. T. S.R.L., împotriva sentinței civile nr.2971 din data de 19.11.2012, pronunțată de Judecătoria O. S., este întemeiat, urmând a fi admis în baza art. 312 alin.1 C.pr.civ.
În consecință, hotărârea atacată va fi modificată în tot, în baza art. art. 304 pct.8 și 9 C.pr.civ., în sensul că, se va respinge contestația la executare formulată de contestatorii S.C. S. U. S.R.L. și H. E. în contradictoriu cu intimata S.C. P. T. S.R.L.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat din partea recurentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta S.C.P. T. S.R.L., cu sediul în Z., ., jud.S., împotriva sentinței civile nr.2971 din data de 19.11.2012, pronunțată de Judecătoria O. S., pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorii S.C.S. U. S.R.L., cu sediul în ., jud.Harghita și H. E., domiciliat în ., jud.Harghita, în contradictoriu cu intimata S.C.P. T. S.R.L.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.06.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
S. E. S. C. M. I.
Pentru SZ.E. fiind în Pentru S.C. fiind in concediu
concediu de odihnă, semnează de odihnă, semnează
Președintele instanței Președintele instanței
I. A. I. A.
Grefier
L. B.
Red.: M.I.
Primit: 20.08.2013
Tehnored./id/21.08.2013
Dact: 2 ex/B.L
Judecător fond: I. I.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2237/2013.... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 28-06-2013, Tribunalul... → |
|---|
