Fond funciar. Hotărâre din 18-06-2013, Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 10/234/2009*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.642/R
Ședința publică din data de 18 iunie 2013
Completul compus din:
Judecător: S. C. - Președinte
Judecător: M. I.
Judecător: S. E.
Grefier: L. B.
Pe rol pronunțarea deciziei civile în recursul declarat de recurenta K. L., împotriva sentinței civile nr.325 din data de 23.03.2012, pronunțată de Judecătoria G., în contradictoriu cu intimații H. J., H. V., H. M., C. L. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR A COMUNEI SUSENI ȘI C. JUDEȚEANĂ HARGHITA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, având ca obiect fond funciar.
În lipsa părților.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din data de 04 iunie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA,
deliberând în camera de consiliu, conform prevederilor art. 256 alin. (1) Cod pr civilã, constatã urmãtoarele:
1. Obiectul acțiunii,cererile si apărările părților,probele administrate:
1. 1 Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 07.01.2009, sub nr. dosar_, reclamanții H. J., H. V. și H. M. au chemat în judecată pârâții K. L., C. L. pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suseni și C. Județeană Harghita pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând anularea titlului de proprietate nr._/1999, și obligarea pârâților sa restituie reclamanților imobilul fâneață, postata „ Tamaspatakeeje” în suprafață totală de_ m.p., situat în extravilanul . CF 6940 Suseni, nr. top._/1.
Reclamanții au arătat că actul sub semnătura privata care a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâtei persoana fizica a fost declarat nul absolut prin hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv Decizia nr. 198/2002, confirmată de Curtea de Apel Târgu M., prin Decizia nr. 631/R/29.05.2003.
Acest teren, arată reclamanții a aparținut antecesorilor lor și prin urmare se impune a le fi restituit.
Judecătoria G., prin sentința civila nr. 349/23.02.2011 a admis excepția lipsei de interes a reclamanților, cu consecința respingerii acțiunii, astfel cum a fost promovata.
1.2 Împotriva sentinței amintite reclamanții au promovat recurs, iar Tribunalul Harghita, prin decizia civila nr. 672/R/27.09.2011, pronunțata in același dosar, a admis recursul, a casat sentința si a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria G..
1. 3 Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei G. sub număr dosar_ .
Potrivit dispozițiilor instanței de recurs instanța de fond a emis o adresa către C. Locala Suseni, pentru a specifica daca terenul in suprafața de_ m.p., identificat in CF 6940 Suseni, nr. top._/1, înscris in Titlul de proprietate al paratei, se afla in patrimoniul CAP la data intrării in vigoare a legii nr. 18/1991, răspunsul afirmativ al comisiei locale aflându-se la fila 24 din dosar.
Tot din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către C. Locala Suseni, prin care s-a cerut să se precizeze daca reclamanții, in afara suprafețelor de teren reconstituite prin titlul de proprietate nr._/2004 au mai formulat cereri de reconstituire pentru alte suprafețe de teren, in caz afirmativ, sa se arate modul de soluționare al acestor cereri, răspunsul comisiei locale aflându-se la fila 69, 70 din dosar.
2. Hotărârea instanței de fond:
Prin Sentința civila nr. 325/2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._ s-a admis in parte acțiunea, astfel cum a fost precizata, în sensul că s-a constat nulitatea absoluta parțiala a Titlului de Proprietate nr._/1999, în privința suprafeței de_ m.p., fâneață, postata „ Tamaspatakeeje”, s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la restituirea imobilului iar în baza art. 276 cod procedura civila, pârâții au fost obligați la plata către reclamanta H. M. a sumei de 1250 lei cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat.
3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței:
Prima instanță a reținut în considerente că reclamanții sunt legatari universali ai defunctului H. M., decedat la data de 29.03.2005 (potrivit certificatului de calitate de moștenitor, aflat la fila 4 din dosarul inițial).
Autorul reclamanților, H. M., a solicitat, prin cererea nr. 97/1991, reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafața de 2,77 ha.
Pârâta C. L. Suseni a eliberat Titlul de Proprietate nr._/30.07.2004, pe numele autorului reclamanților, pentru o suprafață totală de 6,73 ha.
Pe de altă parte autorul pârâtei K. L., M. Ladislau, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după autorii acestuia, fiind eliberat titlul de proprietate atacat, respectiv TDP nr._/1999.
La baza eliberării titlului de proprietate atacat s-a aflat un înscris sub semnătură privată, încheiat între autorul reclamanților și autorul pârâtei.
Prin Decizia Civilă nr. 198/2002 a Tribunalului Harghita, menținuta de Curtea de Apel Tg.M., prin decizia nr. 631/R/29.05.2003, s-a constatat ca actul numit Declarație”, încheiat in anul 1993 si având ca obiect imobilul situat in locul „ T. pataka” este nul absolut, iar în baza acestui înscris sub semnătura privata a fost eliberat de către C. Locala Suseni Titlul de Proprietate nr._/1999.
Aplicând principiul potrivit căruia nulitatea actului inițial duce la nulitatea actelor ulterioare subsecvente, instanța de fond a constatat că Titlul de Proprietate nr._/1999 este nul absolut, parțial, in privința suprafeței de_ m.p. fâneață la postata „ Tamaspatakeeje”.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere din acțiunea precizata a reclamanților, privind obligarea pârâților la restituirea imobilului, instanța a reținut că în baza legii nr. 18/1991, autorul reclamanților, H. M. a depus cerere de reconstituirea dreptului de proprietate după antecesorul sau, H. I., pentru suprafața totala de 2,77 ha.
Prin Hotărârea nr. 6/2004, suprafața inițial validata a fost modificata la 6,73 ha., fiind eliberat in acest sens Titlul de Proprietate nr._/30.07.2004, pe numele autorului reclamanților, pentru suprafața totală de 6,73 ha.
C. Locala Suseni a arătat ca reclamantul H. Joszef a formulat, la rândul sau, o alta cerere de reconstituire, împreuna cu comoștenitoarea Balla M., după autorul H. J., pentru suprafața de 7,00 ha, fiind eliberat Titlul de Proprietate nr._/2004 pentru suprafața de 6,83 ha.
In motivarea acestui capăt de cerere, arată instanța de fond, reclamanții au arătat doar faptul ca aceste terenuri li se cuvin pentru că au aparținut antecesorului acestora dar nu au indicat expres motivele pentru care solicita obligarea paratelor C. Locala si C. Județeana la reconstituirea dreptului de proprietate.
Instanța de fond a arătat că aceasta solicitare a reclamanților are la baza doua ipoteze: fie cererile de retrocedare au fost făcute pe o suprafața mai mare de teren, iar Titlul de Proprietate s-a eliberat pe o suprafața mai mica, fie aceasta solicitare reprezintă o noua cerere de retrocedare in baza legilor fondului funciar.
In prima ipoteza analizata, potrivit cererii de retrocedare nr. 97/1991 formulata de autorul reclamanților, acesta a solicitat in total o suprafața de 2,77 ha. Prin Hotărârea nr. 6/2004 a Comisiei Județene Harghita privind reconstituirea dreptului de proprietate suprafața de 2,26 ha., validata inițial, a fost modificata suprafața la 6,73 ha, iar ulterior pârâta C. L. Suseni a eliberat Titlul de Proprietate nr._/30.07.2004, pe numele autorului reclamanților, pentru o suprafață totală de 6,73 ha.
Împotriva Hotărârii emisa de parata C. Județeana, autorul reclamanților sau reclamanții nu au formulat plângere in termenul prevăzut de lege, astfel ca o eventuala nemulțumire a acestora cu privire la suprafețele reconstituite, in sensul ca au primit mai puțin decât au solicitat sau au primit pe un alt amplasament decât cel solicitat nu a fost materializata in acel moment prin depunerea vreunei plângeri sau contestații, astfel cum prevede procedura legilor fondului funciar.
In cea de-a doua ipoteza analizata, instanța de fond a constatat că cererea de retrocedare trebuie depusa la comisia locala, fiind obligatorie de parcurs procedura administrativa, anterior sesizării instanței, astfel ca o solicitarea de retrocedare a unor terenuri forestiere făcuta direct la instanța de judecata, fără parcurgerea procedurii administrative prealabile obligatorii, este inadmisibila, instanța neputând dispune direct reconstituirea unui drept de proprietate, substituindu-se astfel celor doua comisii de aplicare a legilor fondului funciar.
Deoarece pretențiile reclamanților au fost admise doar in parte, instanța, in baza art. 276 cod pr. Civ. a obligat pârâții la plata către reclamanta H. M. a sumei de 1250 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial.
4. Recursul declarat în cauză:
Impotriva Sentinței civile nr. 325/2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._ a declarat recurs doar pârâta K. L. care a solicitat modificarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii.
Pârâta a arătat că, în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond că la baza reconstituirii dreptului de proprietate ar fi stat actul denumit „Declarație”,în realitate terenul din titlu având un alt amplasament.
Pârâta arată că sunt două parcele de teren, împărțite de autorii comuni ai părților, una atribuită antecesorului reclamantei (H. M.) si una atribuită antecesorului pârâtei (M. L.), situație care reiese foarte clar din registrul agricol din anul 1997.
Din planșa de amplasament orto, existenta în evidenta cadastrală a comunei Suseni, mai arată pârâta recurenta, rezultă de asemenea foarte clar că sunt doua parcele în suprafețe egale de câte 1,42 ha teren iar reclamanta nu are niciun drept asupra parcelei ce se cuvine pârâtei.
De asemenea recurenta arată că titlul acesteia este valabil pentru că, potrivit prevederilor art.2 alin. 2 din Legea nr.1/2000, drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.
In continuare, recurenta reiterează excepția lipsei interesului reclamantei.
Prin notele de ședință de la filele 35-38, pârâta recurenta mai invocă în plus principiul securității juridice, făcând trimitere la cauza Toscuta c. României.
In drept s-au invocat prevederile art. 304 indice 1 Cod pr civila, Legea nr.18/1991, Legea nr. 1/2000 și art. III din Legea nr. 169/1997.
5. Apărările intimaților:
Intimata reclamanta H. M., prin întâmpinarea depusă (f. 19-22) a solicitat respingerea recursului arătând că în proceduri judiciare anterioare s-a stabilit deja că la baza titlului de proprietate a cărei nulitate s-a constatat de către prima instanță, a stat un act sub semnătură privata a cărei nulitate s-a constatat în mod irevocabil prin Decizia Curții de Apel Târgu M. nr. 631/2003.
In privința lipsei interesului reclamanților, arată intimata, este evident că nu mai poate fi reiterată excepția după ce în primul ciclu procesual s-a decis că reclamanții au interes in cauză.
6. Probele administrate în recurs.
In recurs, s-au planșe cadastrale (f. 29-31 și 84), Sentința civilanr.698/1997 și un raport de expertiza în dosarul nr. 429/1996 a Judecătoriei G. (f.60-65) și adresa nr. 3533/2013 a Primăriei Suseni (f.80)
7. Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și ținând cont și de prevederile art. 304 indice 1 Cod pr civila, instanța de recurs constată următoarele:
7. 1. Probleme de ordin procedural:
Având în vedere cererile și susținerile părților din recurs, se impune clarificarea în primul rând a limitelor în care instanței de recurs îi este permis să analizeze cauza ce face obiectul prezentei cereri de recurs formulată doar de pârâta K. L., și care este în al doilea ciclu procesual, după o casare cu trimitere spre rejudecare.
In speță, recursul este întemeiat pe prevederile art. 304 indice 1 Cod pr civila, care permite examinarea cauzei sub toate aspectele, dar trebuie ținut cont de faptul că recursul devolutiv nu este echivalent cu apelul, instanța de recurs fiind ținută, printre altele de dispozițiile art. 305 Cod pr civila, potrivit cărora în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
In plus, trebuie ținut cont și de limitele efectului devolutiv, permis în cazul recursului întemeiat pe prevederile art. 304 indice 1 Cod pr civila, guvernat de două reguli exprimate în adagiile „tantum devolutum, quantum recuratum". adică nu se devoluează decât ceea ce s-a recurat și „tantum devolutum quantum judicatum”, adică nu se devoluează decât ceea ce s-a judecat. (A se vedea în acest sens și decizia ICCJ-Secția comercială, nr. 2036/2011, aplicabilă mutatis mutandis).
De asemenea, în speță, trebuie ținut cont si de faptul că se analizează un recurs într-un al doilea ciclu procesual, ceea ce impune respectarea dezlegărilor în drept stabilite în mod irevocabil în primul ciclu procesual. (A se vedea în acest sens considerentele 14 din Decizia ICCJ, Secția a II-a civilă, nr. 729 din 26 februarie 2013 ).
7.2. Referitor la excepția lipsei interesului, reiterară de pârâta recurentă, se constată că, prin Decizia Tribunalului Harghita nr. 672/2011 s-a casat cu trimitere spre rejudecare Sentința civilă nr.349 din 23.02.2011, a Judecătoriei G., prin care se admisese excepția lipsei de interes, instanța de recurs reținând în considerentele deciziei de casare că „(…) admițând excepția lipsei de interes, instanța de fond a lăsat practic fără nicio eficiență juridică Decizia civila nr. 198/10.09.2002 pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 2183/2002, ceea ce nu poate fi conceput într-un stat de drept”.
In această situație, față de prevederile art. 315 Cod pr civila, excepția nu mai putea fi pusă din nou în discuție și reanalizată de instanța de fond, fiind o problemă de drept dezlegată de instanța de recurs.
Prin urmare, instanța de rejudecare a procedat corect reluând judecata în limitele impuse de decizia de casare, și trecând la judecata pe fond a cauzei.
Evident că nici instanței de recurs din al doilea ciclu procesual nu-i este permis să reia această excepție, care, față de prevederile art. 315 Cod pr. civila, a fost soluționată în mod irevocabil, în primul ciclu procesual.
7. 3 Referitor la susținerea potrivit căreia în mod greșit s-ar fi reținut de către instanța de fond că la baza reconstituirii dreptului de proprietate ar fi stat actul denumit „Declarație”, anulat de către instanțele judecătorești, este de remarcat că această constare de fapt s-a făcut în realitate și într-o procedură judiciară anterioară.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 198/10.09.2002 pronunțată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 2183/2002 s-a admis apelul declarat de apelanții reclamanți H. Marton și H. A. împotriva sentinței civile nr. 308/2002 a Judecătoriei G. și pe cale de consecință s-a admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul M. L., constatându-se nulitatea absolută a actului numit „Declarație” încheiat între reclamantul H. Marton și pârâtul M. L., cu privire la imobilul situat în locul „T. pataka” (Motra), compus din teren și casă.
Instanța de apel, în considerente, a reținut că actul numit „Declarație” a fost încheiat în anul 1993 și a avut ca obiect imobilul situat în locul „T. pataka” (Motra). Acest act este nul absolut, a arătat instanța, pentru că, pe de o parte nu există nicio mențiune referitoare la preț și în plus din actele dosarului rezultă că în cartea funciară terenul figurează pe numele altor proprietari decât vânzătorii.
Soluția Tribunalului Harghita a fost menținută de Curtea de Apel Târgu M., prin Decizia nr. 631/R/29.05.2003, în considerentele acestei decizii reținându-se expres că „actul sub semnătură privată declarație, este nul de drept și nu poate profita pârâtului pentru a demara procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 și de a obține titlu de proprietate”.
In plus, prin adresa de la fila 80 din dosarul instanței de recurs se confirmă de către președintele comisiei locale că acest act, anulat de instanțele judecătorești a stat la baza emiterii titlului a cărei nulitate se cere a se constata.
7. 4 Aplicarea principiului securității juridice nu presupune, așa cum susține recurenta, păstrarea în circuitul civil a oricărui titlu de proprietate, indiferent de modul în care a fost emis.
Chiar în cauza _/03 Toșcuță și alții împotriva României, invocata de recurentă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reține că anularea titlurilor de proprietate care are ca efect privarea de proprietate, în sensul celei de-a doua teze din primul paragraf al art. 1 din protocolul adițional nr. 1 la Convenție, este permisă dacă se demonstrează, că aceasta a intervenit pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege, urmărește un scop legitim iar prin anulare se păstrează un echilibru just între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, care nu trebuie să suporte o sarcină specială și exorbinantă, în sensul Conventiei (parag. 33-34).
In cauza Toșcuță și alții împotriva României, Curtea a reținut încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a constatării că anularea titlurilor de proprietate a fost justificată exclusiv prin fapte imputabile autorităților și fără ca reclamanților să li se acorde vreo despăgubire sau să li se propună un teren echivalent (parag. 38), Curtea EDO reținând în considerente că anularea s-a dispus de instanțele interne, pe motiv că, la emiterea titlurilor, comisia municipiului nu ținuse seama de hotărârea din 15 decembrie 1995 a Tribunalului București, care recunoscuse parohiei dreptul de proprietate asupra terenurilor în litigiu, or, această hotărâre a fost pronunțată într-o procedură în care reclamanții,beneficiari ai titlurilor anulate, nu fuseseră părți (paragr. 35-37).
In speță însă, situația este total diferită, fiind îndeplinite cerințele Conventiei EDO, pentru anularea titlului.
Astfel, se constată că măsura anulării este reglementată de lege, respectiv de prevederile art. III alin.1 lit. a) (i) din Legea 169/1997, prevederi potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, printre care și actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri.
In procedura judiciară finalizată irevocabil prin Decizia nr. 631/R/29.05.2003, în ale cărei considerente s-a reținut că „actul sub semnătură privată declarație, este nul de drept și nu poate profita pârâtului pentru a demara procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 și de a obține titlu de proprietate”, au fost părți H. Marton și H. A. (reclamanți) și M. L. (pârât), antecesorul pârâtei recurente din prezentul doar.
Prin urmare, în speță, nulitatea este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim, respectiv înlăturarea din sfera juridică a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate emise în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri și păstrează un echilibru just între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, pârâta fiind succesoarea lui M. L. care s-a prevalat de un act ce nu îndeplinea condițiile de validitate, pentru a obține titlul de proprietate a cărei nulitate se solicită a fi constatată.
7. 5 Față de cele expuse mai sus, constatându-se că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, în temeiul art. 312 Cod pr civila, se respinge recursul, iar față de prevederile art. 274 Cod pr civilă, recurenta va fi obligată să achite intimatei H. M.,, suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta K. L., domiciliata în Suseni, nr. 1118,, județul Harghita împotriva Sentinței civile nr. 325/2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._ .
Obligă recurenta să achite intimatei H. M., domiciliata in Suseni,nr. 75, suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2013.
PreședinteJudecătorJudecător
S. C. M. I. S. E.
Pentru M.I., fiind plecată în concediu
de odihnă, semnează Președintele
instanței C. D.
Grefier
L. B.
Red.: S.C.
Primit: 03.07.2013
Tehnored./id/03.07.2013
Dact: 2 ex/B.L.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 526/2013.... | Evacuare. Decizia nr. 885/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
