Legea 10/2001. Sentința nr. 5107/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5107/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 2722/96/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 5107
Ședința publică din data de 03 decembrie 2013
Completul compus din:
Judecător: M. I. – Președinte
Grefier: Z. A. C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamantul C. HANS FRIEDRICH KARL, în contradictoriu cu pârâtul M. M. C. - PRIN PRIMAR, având ca obiect legea 10/2001.
În lipsa părților.
Se constată faptul că prezenta cauză a fost dezbătută în fond la data de 19 noiembrie 2013, mersul dezbaterilor și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce fac parte integrantă din prezenta sentință civilă.
INSTANȚA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr._ la data de 15.07.2013, reclamantul C. Hans Friedrich Karl, cetățean român și german, domiciliat în Austria 2474, Gattendorf, Obere Dorfstrasee 23, cu loc ales pentru comunicarea actelor la C.. av. S. D. din B., ., ., în contradictoriu cu pârâtul M. M. C., prin primar, cu sediul în M. C., P-ța Cetății, nr.1, județul Harghita, a solicitat ca prin sentința civilă ce se va pronunța, să se dispună anularea dispoziției nr.807/21.06.2013, ca nelegală și netemeinică; constatarea faptului că, prin decizia nr. 404/R/15.03.2012, Curtea de Apel Târgu M. a dispus irevocabil că, reclamantul are calitate de persoană îndreptățită și astfel, are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul fosta „Fabrică de B. C.”, situat în M. C., . .. 50, înscris în CF nr. 85 M. C., nr. top. 302, 303, 750/299, 301 și 293/1, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Totodată, reclamantul solicită obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții legale și corect întemeiată, cuprinzând în mod explicit „măsurile compensatorii”, conform celor dispuse de către instanța de judecată, dispoziție care să aibă la bază normele anterioare ale Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005, fără referire la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
Reclamantul a mai a solicitat obligarea pârâtului la acordarea cheltuielilor de judecată.
În susținerea acțiunii, reclamantul a arătăt faptul că, prin notificarea nr. 923/2001, depusă în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, prin intermediul executorului judecătoresc S.-Silagyi, a solicitat Municipiului M. C., restituirea în natură a imobilului situat în M. C., . .. 50, înscris în CF nr. 85, M. C., nr. top. 302, 303, 750/299, 301 și 293/1.
Notificarea reclamantului a fost respinsă după șase luni de la înregistrare prin dispoziția primarului nr. 3267/16.11.2007.
De la această dată, au urmat 4 ani de procese, iar la data de 15.03.2012, Curtea de Apel Târgu M., prin decizia nr. 404/R, a dispus în mod irevocabil că, are calitatea de persoană îndreptățită și astfel, are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul fosta „Fabrică de B. C.”, situat în M. C., . .. 50, înscris în CF nr. 85, M. C., nr. top. 302, 303, 750/299, 301 și 293/1, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Din motivarea dispoziției contestate reiese cu claritate că, la baza emiterii acesteia a existat un referat al Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001, care „a propus executarea hotărârii judecătorești și acordarea de măsuri compensatorii în condițiile legii”.
Reclamantul a arătat că, o hotărâre judecătorească „nu se propune de a fi executată”, ci textul de lege, art. 371/1 C.pr.civ. prevede în mod expres executarea unei hotărâri, iar măsurile compensatorii trebuiau indicate în mod expres, așa cum prevede legea, respectiv „alte bunuri sau servicii”. Prin modul în care este motivată această decizie, nu rezultă în nciun fel cum a fost compensat contestatorul pentru bunul său.
În dispoziția atacată se invocă atât articolele din Legea nr. 10/2001, cât și Legea nr. 247/2005, dar și dispozițiile noi ale Legii nr. 165/2013, care la data emiterii dispoziției contestate nu avea Normele Metodologice de Aplicare, acestea au apărut ulterior prin HG nr. 401/2013, publicată în M. Of. 393/29.06.2013.
Reclamantul a arătat faptul că, pârâtul trebuia să facă aplicarea strictă a Deciziei nr. 404/R/15.03.2012, pronunțată de către Curtea de Apel Târgu M. în dosarul nr._ *.
Potrivit prevederilor art. 15 alin. 2 din Constituție și art. 1 C.civ., lega civilă nu retroactivează, sens în care nu este posibil ca unui raport juridic născut în anul 2007, odată cu declanșarea procedurii contencioase în instanța de judecată pentru soluționarea Notificării în baza Legii nr. 10/2001 să i se aplice o dispoziție legală care nu exista atunci, respectiv dispozițiile Legii nr.165/2013.
Reclamantul invocă prevederile art.1 alin.1-3 din Legea nr. 10/2001, totodată arătând că, prin Titlul VII din Legea nr.247/2005 a fost reglementat regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, invocând art.16 alin.1 din cap. V, privind procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, precum și cuprinsul alin. 2 al aceluiași articol.
Reclamantul arată că, legiuitorul a înțeles să facă distincție între notificările ce erau deja soluționate la data intrării în vigoare a acestei legi, prin consemnarea în cuprinsul unor decizii/dispoziții a sumelor ce urmau a fi acordate ca despăgubire, ipoteză la care se refere alin.1 și notificările care nu erau încă soluționate într-o asemenea modalitate, în privința cărora s-a reglementat, în cuprinsul alin.2, să fie predate Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de documentele cu propuneri de acordare a despăgubirilor.
În raport cu această distincție făcută de legiuitor, este de reținut că, notificările cu privire la care există practică neunitară, sunt cele ce se referă în principal la dispozițiile alin.1 din art. 16 al titlului VII din Legea nr. 247/2005. Din perspectiva reglementării de ansamblu a conținutului art. 16, prin notificări soluționate până la data intrării în vigoare a noii legi, nu pot fi înțelese decât acele notificări pe baza cărora entitățile învestite au emis decizii sau dispoziții motivate prin care au stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, precum și cuantumul acestora, neatacate în instanță în termenul prevăzut în art.24 din Legea nr. 10/2001.
De aceea, deciziile sau dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a noii legi, ca urmare a atacării lor cu contestație, ca și cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretarului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, atât timp cât acestea au fost învestite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24 (26) din Legea nr. 10/2001, astfel cum aceasta era în vigoare la data emiterii actului.
Reclamantul a precizat faptul că, în baza dispozițiilor Legii nr. 247/2005 prin care s-au adus modificări normelor de drept material din Legea nr. 10/2001, pârâtul trebuia să identifice și să fie acordate alte bunuri imobile prin echivalent pentru imobilul preluat abuziv.
În drept, au fost invocate art. 26 alin.3 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, HG nr.250/2007 - Norme Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.
În probațiune, reclamantul a depus o . înscrisuri (filele nr. 7-18).
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, la data de 30.09.2013, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată și nelegală.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat faptul că, decizia nr. 404/R, în baza căreia a fost emisă dispoziția contestată, a fost pronunțată la data de 15.03.2012, iar M. M. C. la data de 22.10.2013, prin adresa nr._ a solicitat de la Tribunalul Harghita emiterea unei copii după hotărârea Curții de Apel, considerând că de la data pronunțării, până în octombrie a trecut o perioadă destul de lungă ca hotărârea să fie motivată și dosarul să fie retrimis instanței de unde a pornit procesul. La întocmirea dosarului, în vederea emiterii dispoziției conform celor dispuse de instanța de judecată, a rezultat că actul de identitate al notificatorului-reclamant este expirat, ca urmare a trebuit să se ia legătura cu acesta, prin intermediul avocatului, pentru a înainta o copie valabilă a actului de identitate.
În ceea ce privește capătul II de cerere, pârâtul a arătat faptul că, înainte de emiterea dispoziției în cauză, la data de 20.05.2013, a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, care a adus modificări și Legii nr.10/2001, și care la art.50 prevede în mod expres că, sintagma „despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor în mod abuziv”, sintagmă care era folosită din anul 2005, în caz contrar ANRP București returna dosarul pentru modificare, se înlocuiește cu sintagma „măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România”. Acesta este motivul pentru care reclamantul a formulat contestație, cu toate că prin simpla înlocuire a sintagmelor amintite și prevăzute de lege, nu s-a schimbat dispozitivul deciziei nr. 404/R/15.03.2012.
Arată că, astfel cum rezultă și din preambulul dispoziției nr. 807 din data de 21.06.2013, potrivit Procesului-verbal de afișare nr. 8794/07.06.2013, M. M. C. nu are bunuri disponibile și/sau servicii care ar putea fi acordate în compensare.
Pârâtul a mai precizat faptul că, inventarierea imobilelor aflate în proprietatea statului prevăzută de Legea nr. 165/2013, încă este în curs, iar la emiterea dispoziției în cauză nu au existat bunuri sau servicii care ar fi putut oferi prin compensare. Totodată, a precizat și faptul că M. M. C. prin dispoziția nr. 807/21.06.2013 a îndeplinit în mod corect și legal cele prevăzute în decizia nr. 404/R din data de 15.03.2012.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.pr.civ., Legea nr. 10/2001 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 165/2013.
La data de 14.10.2013, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a arătat faptul că, despăgubirea ce trebuie să fie acordată prin dispoziția primarului, trebuie să fie conform hotărârii judecătorești irevocabile, prin compensare efectivă cu alte bunuri sau servicii, în caz contrar, hotărârea judecătorească rămâne fără conținut, iar forma actuală a dispoziției este efectiv de „propunere făcută către ANRP de acordare de despăgubiri”, aceasta fiind o propune relativă, fără a se cunoaște nici valoarea și nici momentul acordării lor.
La termenul de judecată din data de 19.11.2013, reprezentantul reclamantului, în ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, a precizat faptul că, urmează să le recupereze pe cale separată.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține următoarele:
Prin decizia nr. 404/R din 15.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel Târgu M., Secția I civilă, în dosarul nr._ *, în urma admiterii recursului declarat de reclamantul C. Hans Friedrich Karl, s-a modificat în parte sentința civilă nr. 3418 din 06.12.2011, pronunțată de Tribunalul Harghita, s-a admis în parte acțiunea reclamantului, s-a anulat dispozița nr. 3267 din 16.11.2007, emisă de primarul Municipiului M. C. și s-a stabilit că, reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul fosta „Fabrică de B. C.”, situat în M. C., . .. 50, înscris în CF nr. 85, M. C., nr. top. 302, 303, 750/299, 301 și 293/1, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. S-au menținut celalate dispoziții ale sentinței atacate.
Prin dispoziția nr. 807/21.06.2013, emisă de Primarul M. M. C., s-au propus acordarea de măsuri compensatorii în condițiile legii, privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv, în favoarea reclamantului, pentru imobilul din litigiu potrivit identificărilor efectuate prin raportul de expertiză care face parte integrantă din dispoziție (filele 8-9).
Se reține că, în motivarea dispoziției atacate, se invocă prevederile art.1 lin.2 și 3, art.10 alin.1 din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și art. 21 alin.1-3 și art.50 din Legea nr.165/2013.
Susținerea reclamantului, în sensul că, pârâtul trebuia să facă aplicarea strictă a Deciziei nr. 404/R/15.03.2012, pronunțată de către Curtea de Apel Târgu M. în dosarul nr._ *, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, este întemeiată.
În contextul în care raportul juridic dedus judecății a debutat în anul 2007, odată cu declanșarea procedurii contencioase în instanța de judecată în urma soluționării notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, nu i se poate aplica un act normativ emis ulterior, respectiv dispozițiile Legii nr.165/2013.
Legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă. Doctrina juridică a definit principiul neretroactivității legii civile ca fiind regula juridică potrivit căreia o lege se aplică numai situațiilor ce se ivesc în practică după adoptarea ei, iar nu și situațiilor anterioare, trecute, adică trecutul scapă legii civile noi. Legea civilă nouă nu reglementează raporturile juridice născute, modificate sau stinse înainte de ., facto praeterita. Ca o consecință firească a principiului neretroactivității, există principiul aplicării imediate a legii civile noi, potrivit cu care, de îndată ce a fost adoptată, legea nouă se aplică tuturor situațiilor ivite după ., excluzând aplicarea legii vechi. În același sens sunt și dispozițiile cuprinse în art. 15 alin. (2) din Constituția României, care reglementează că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.
Se reține că, potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de către stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06.03._89, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi, iar prin alin. 2 din același articol s-a prevăzut că, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Totodată, în același articol se arată că, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. În conformitate cu alin.3 din același articol, măsurile reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau servicii se acordă prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, iar măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia, sau după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării.
Prin decizia nr. 404/R din 15.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel Târgu M., Secția I civilă, în dosarul nr._ *, s-a stabilit că, reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul fosta „Fabrică de B. C.”, situat în M. C., . .. 50, înscris în CF nr. 85, M. C., nr. top. 302, 303, 750/299, 301 și 293/1, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Astfel, prin art. 16 alin. 1 din cap. V, privind procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, s-a stabilit că, deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiectiv al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi. În alin.2 al aceluiași articol s-a prevăzut că, notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03._89, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care nu au fost soluționate în sensul arătat la alin.1 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale conținând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și de întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispozițiilor sau, după caz, a ordinelor.
Astfel cum rezultă din textele legale enunțate, s-a făcut distincție între notificările ce erau deja soluționate la data intrării în vigoare a acestei legi, prin consemnarea în cuprinsul unor decizii/dispoziții a sumelor ce urmau a fi acordate ca despăgubire, ipoteză la care se refere alin.1, și notificările care nu erau încă soluționate într-o asemenea modalitate, în privința cărora s-a reglementat, în cuprinsul alin. 2, să fie predate Secretariatului Comisiei Centrale, însoțite de documentele cu propuneri de acordare a despăgubirilor.
Prin decizia nr.LII (52) din 4 iunie 2007 pronunțată de ÎCCJ, Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.140 din_, s-a stabilit că, din perspectiva reglementării de ansamblu a conținutului art. 16 alin.1 și 2 din titlul VII al Legii nr.247/2005, prin notificări soluționate până la data intrării în vigoare a noii legi, nu pot fi înțelese decât acele notificări pe baza cărora entitățile învestite au emis decizii sau dispoziții motivate prin care au stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, precum și cuantumul acestora, neatacate în instanță în termenul prevăzut în art. 24 din Legea nr.10/2001 (devenit art. 26 după modificare). De aceea, deciziile sau dispozițiile care se aflau pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a noii legi, ca urmare a atacării lor cu contestație, ca și cele care au fost ulterior atacate pe această cale, în termenul prevăzut de lege, nu mai pot fi trimise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămân supuse controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, atât timp cât acestea au fost învestite cu o cale de atac legal exercitată, în raport cu prevederile art. 24 (26) din Legea nr.10/2001, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.
O altă interpretare dispozițiilor art.16 alin.1 și 2 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, ar însemna să se contravină dreptului de acces liber la justiție reglementat prin art. 21 din Constituție, republicată, și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În baza dispozițiilor Legii nr.247/2005 prin care s-au adus modificări normelor de drept material din Legea nr.10/2001, pârâtul trebuia să identifice și să acorde alte bunuri imobile prin echivalent pentru imobilul preluat abuziv.
Astfel, susținerile pârâtului, în sensul că, situației juridice a imoblului în cauză, ar fi aplicabile prevederile Legii nr.165/2013, nu sunt întemeiate. Decizia nr.404/R a Curții de Apel Târgu M. s-a pronunțat la data de 15.03.2012, aceasta fiind data rămânerii irevocabile a hotărârii, care trebuia executată astfel cum s-a dispus de instanță. Sunt fără relevanță juridică aspectele invocate de pârât cu referire la data de 22.10.2013, când prin adresa nr._, a solicitat Tribunalului Harghita eliberarea unei copii după hotărârea irevocabilă, efectuând demersuri în vederea emiterii dispoziției nr.807/21.06.2013.
Conform art.4 din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, dispozițiile acestei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a acestei legi.
În speță, cererea formulată de reclamant s-a soluționat în mod irevocabil prin decizia nr.404/R din 15.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel Târgu M., ori astfel, pârâtul trebuia să pună în executare această hotărâre, modificările aduse prin Legea nr.165/2013 neaplicându-se pentru situația în cauză. Despăgubirea ce urmează a fi acordată prin dispoziția primarului, trebuie să fie conform hotărârii irevocabile, prin compensare efectivă cu alte bunuri sau servicii, în caz contrar, hotărârea judecătorească ar rămâne fără conținut.
Față de aceste considerente, se va admite acțiunea formulată de reclamantul C. Hans Friedrich Karl în contradictoriu cu pârâtul M. M. C., reprezentat prin Primar și în consecință, se va anula Dispoziția nr.807 din 21.06.2013, emisă de Primarul M. M. C., instanța constând că, prin decizia nr.404/R din 15 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Târgu M., Secția I civilă, în dosarul nr._ *, s-a dispus în mod irevocabil cu privire la calitatea de personă îndreptățită a reclamantului, stabilindu-se că, acesta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul fosta “Fabrică de B. C.”, situat în M. C., . Marton A.), nr.50, înscris în C.F. nr.85 M. C., nr. top.302, 303, 750/299, 301 și 293/1, conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
În consecință, pârâtul M. M. C., prin Primar va fi obligat să emită o nouă dispoziție, în sensul celor stabilite prin decizia menționată, dispoziție care să cuprindă în mod explicit măsurile compensatorii, conform normelor anterioare ale Legii nr.10/2001 și a Legii nr. 247/2005, fără referire la dispozițiile Legii nr.165/2013.
Instanța va lua actcă,reclamantul și-a rezervat dreptul de a solicita recuperareacheltuielilor de judecatăocazionate de acest proces, pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul C. Hans Friedrich Karl, cetățean român și german, domiciliat în Austria 2474, Gattendorf, Obere Dorfstrasee 23, cu loc ales pentru comunicarea actelor la C.. av. S. D. din B., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul M. M. C., prin primar, cu sediul în M. C., P-ța Cetății, nr. 1, județul Harghita și, în consecință:
Anulează Dispoziția nr.807 din 21.06.2013, emisă de Primarul M. M. C..
Constată că, prin decizia nr. 404/R din 15 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Târgu M., Secția I civilă, în dosarul nr._ *, s-a dispus în mod irevocabil cu privire la calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului, stabilindu-se că acesta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul fosta “Fabrică de B. C.”, situat în M. C., . Marton A.), nr. 50, înscris în C.F. nr. 85 M. C., nr. top 302, 303, 750/299, 301 și 293/1, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Obligă pârâtul M. M. C., prin Primar să emită o nouă dispoziție, în sensul celor stabilite prin decizia nr. 404/R din 15 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Târgu M., dispoziție care să cuprindă în mod explicit măsurile compensatorii, conform normelor anterioare ale Legii nr.10/2001 și a Legii nr. 247/2005, fără referire la dispozițiile Legii nr. 165/2013.
Ia actcăreclamantul asolicitat recuperareacheltuielilor de judecatăpecale separată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Tribunalul Harghita.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2013.
Președinte,
M. I.
Grefier,
Z. A. C.
Pt. Z. A.C. fiind plecată
în concediu de odihnă,
semnează prim-grefier
I. B.
Red.M.I.
Primit: 30.12.2013.
Tehnored:/id/: 30.12.2013.
4 ex./A.IM.
| ← Legea 10/2001. Hotărâre din 25-06-2013, Tribunalul HARGHITA | Pretenţii. Decizia nr. 1002/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
