Pretenţii. Decizia nr. 1002/2013. Tribunalul HARGHITA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1002/2013 pronunțată de Tribunalul HARGHITA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 1281/268/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HARGHITA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1002/R
Ședința publică din 04 Decembrie 2013
Completul compus din:
Judecător: Banyai E. - Președinte
Judecător: B. R. J.
Judecător: Steluța E. U.
Grefier: M. E.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta J. J. prin mandatar J. A.-KAROLY împotriva sentinței civile nr. 2818 din data de 01 noiembrie 2012 a Judecătoriei O. S., în contradictoriu cu intimatul T. M., având ca obiect pretenții.
Se constată că judecarea cererii a avut loc în ședința publică din data de 27 noiembrie 2013, iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 2818 din data de 1 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria O. S. s-a respins acțiunea reclamantei J. J. în contradictoriu cu pârâtul T. M..
Instanța de fond a obligat reclamanta să plătească pârâtului 450 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în data de 20.05.2009 dimineața în piața Marton A. din O. S., reclamanta în drum spre școală, s-a angajat în traversarea părții carosabile a drumului în loc neprevăzut cu marcaj pentru pietoni și nesemnalizat cu indicator de trecere pentru aceștia, respectiv nu la colț de stradă, aspect recunoscut, cu ocazia interogatoriului.
Reclamanta a suferit leziuni corporale traumatice respectiv contuzie la piciorul stâng care a necesitat 8-9 zile de îngrijiri.
Reclamanta a depus plângere penală împotriva pârâtului solicitând obligarea acestuia la plata a 15.000 lei daune morale și materiale.
P. rezoluția nr.784/P/23.10.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S. s-a confirmat propunerea de a nu se începe urmărirea penală față de pârât. S-a reținut că vinovată de producerea accidentului se face reclamanta care a traversat . fapt de altfel recunoscut de ea în răspunsurile la interogatoriu și vizualizat de instanță cu ocazia cercetării la fața locului când reclamanta a refăcut traseul din dimineața accidentului.
Procedând astfel reclamanta a încălcat prevederile art.167 lit.d din Regulamentul de aplicare al O.U.G.195/2002 raportat la dispozițiile art.72 al.3 din O.U.G.195/2002 care interzice traversarea drumului public prin alt loc decât cel permis, respectiv prevede că traversarea drumului public de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora, în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic.
Conform art.72 al.4 din O.U.G.195/2002 pietonii surprinși și accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere, poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.
Martorii audiați în fața instanței propuși de pârât confirmă starea de fapt reținută în faza de urmărire penală respectiv lipsa vinovăției pârâtului care circula cu 10-20 km/h, „la pas” în exprimarea martorilor.
În zonă nu există indicatoare de limitare de viteză doar indicator de trecere de pietoni la colțul străzii pe unde ar fi trebuit să treacă reclamanta și nu în diagonală întreaga piață. Singurele relevante în acest sens sunt fotografiile făcute de organele de poliție imediat după accident care relevă indicatoarele existente în acel moment. Fotografiile depuse de reclamantă sunt făcute la doi ani de la data accidentului în anul 2011 față de mai 2009, data accidentului.
Reclamanta prin mandatarul său a solicitat ascultarea martorilor D. A. și D. G. care se deplasează zilnic la serviciu pe drumul parcurs de reclamantă. La termenul fixat pentru audierea lor a prezentat alți martori a căror audiere a fost admisă de instanță la solicitarea lui.
Martorii propuși de reclamantă nu au fost prezenți la producerea accidentului. Ei au arătat că pe traseul parcurs de reclamantă circulă și alți elevi și profesori deoarece pentru a respecta regulile de circulație ar fi nevoie de o ocolire de 80-100 metri. Distanța în plus nu justifică încălcarea în masă a dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice și nu înlătură vinovăția exclusivă a reclamantei în producerea accidentului.
Reclamanta a solicitat daune materiale și morale în sumă de 20.000 lei fără să le dovedească în vreun fel. Martorii propuși de ea au relatat că a terminat anul școlar fără ca studiile sale să sufere vreo amânare.
Văzând că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale instanța de fond a respins acțiunea reclamantei J. J. în contradictoriu cu pârâtul T. M..
Instanța de fond a obligat reclamanta în baza art.274 Cod procedură civilă să plătească pârâtului 450 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta J. J. a formulat recurs, solicitând modificarea sentinței și obligarea pârâtului la plata despăgubirii, cu cheltuieli de judecată.
În esență recurenta critică sentința judecătoriei deoarece nu s-a admis audierea pârâtului T. M.. Mai arată că nu s-a ținut cont de faptul că din probe rezultă, că la locul accidentului există indicatorul cu avertizarea „COPII”, care atrage atenția șoferilor de a nu circula în aceea zonă cu depășirea vitezei de 30 km/h. În opinia recurentei, nu s-a avut în vedere nici faptul că în acest loc se află și acum, bucata de fier a semnalizării „Trecere pietoni”, care a fost tăiată.
În criticile aduse, mai arată că instanța de fond a respins cererea prin care ar fi încercat să afle de la Primăria O. S. date cu privire la montările indicatorilor de circulație în . nu a dispus ascultarea martorilor asistenți la fața locului, D. J. T. și A. Z.. Recurenta mai arată că în momentul accidentului ea deja a finalizat traversarea, apărăsit partea carosabilă și era la marginea drumului.
Având în vedere că este studentă și nu are nici un venit, solicită scutirea de la plata taxei de timbru.
Situându-se pe o poziție procesuală contradictorie, intimatul T. M. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la faptul că instanța de fond nu a admis audierea intimatului-pârât, arată că proba cu interogatorul pârâtului nu a fost cerută prin acțiunea introductivă, recurenta-reclamanta a solicitat doar ascultarea de martori, cercetare la fața locului, atașarea dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S. și ca, instanța să intervină la organele care sunt abilitate să instaleze respectiv să îndepărteze indicatoare rutiere. În consecință, instanța prin încheierea nr. 5/2012, după ce deja la un termen anterior a fost administrată proba cu interogatoriul recurentei-reclamante, a fost atașat dosarul parchetului, la 28.09.2012 s-a procedat și la cercetarea la fața locului respectiv în 25.10.2012 au fost ascultați și martorii, întemeiat a respins administrarea interogatoriului intimatului-pârât, acest lucru inclusiv în lumina disp. art. 138 alin. 1 pct. 3 Cod pr. civ.
Intimatul precizează că indicatorul de avertizare " Copii " într-adevăr este montat pe un stâlp electric la o distanță de cea. 80 m. de la locul evenimentului rutier din 20.05.2009, astfel cum rezultă din pozele aflate la Dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S. nr.784/P/2009. Este adevărat și faptul că potrivit art. 123 lit. "g " din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, viteza de deplasare a vehiculelor în raza de acțiune a indicatorului de avertizare de acest fel este limitată la 30 km/h. Dar tot atât de adevărat este și faptul că, cu care circula era, inferioară celei legale stabilite pentru zona respectivă, de doar 10-20 km/h, respectiv "la pas", astfel cum corect a reținut instanța de fond pe baza declarațiilor martorilor ascultați sub prestare de jurământ (D. L. și B. C.), iar acest lucru în condițiile în care potrivit propriei recunoașteri din interogator, recurenta-reclamantă a traversat carosabilul într-un loc unde nu era marcaj pentru trecerea pietonilor sau colț de stradă, trecerea menționată fiind amplasată potrivit declarației martorului A. Gellert la o distanță de cea. 80-100 m. ocolire de locul impactului.
În opinia intimatului prima instanță întemeiat a respins după atașarea dosarului Parchetului de pe lângă Judecători O. S. nr. 784/P/2009 și cercetarea efectuată la fața locului, cererea formulată în probațiune a recurentei-reclamante de a se interveni la Primăria O. S. pentru comunicarea datei la care a fost tăiat indicatorul afirmativ cu semnificația " Trecere pietoni ". Proba solicitată nu era una pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei, în condițiile în care din actele întocmite și pozele executate de organele de poliție imediat după producerea evenimentului rezultă fără dubiu că un astfel de indicator la data de 20.05.2009 nu era amplasat lângă sau în apropierea locului accidentului, în concret pe amplasamentul indicat de reprezentantul recurentei-reclamante.
Consideră că în fața instanței de fond nu s-a pus problema ascultării martorilor asistenți A. Z. și D. J. T. pe de o parte. Pe de altă parte, acești martori asistenți au participat la cercetarea efectuată de organele poliției nu pentru faptul că ar fi avut cunoștințe directe cu privire la modul de producere al evenimentului rutier ci în baza disp. art. 92 și 129 din C. pr.pen. Actele întocmite și pozele efectuate de organele de poliție aflate Ia dos. 784/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S. sunt dovada incontestabilă a faptului că în momentul impactului recurenta-reclamantă se afla pe partea carosabilă a drumului, la o distanță de aproape 1 m de marginea acestuia, deci în loc nepermis pentru traversare sau staționarea pietonilor.
În consecință arată că prin sentința atacată, instanța de fond în baza probatoriului administrat în cauză întemeiat a concluzionat că, pentru producerea evenimentului rutier din 20.05.2009 răspunderea în baza art. 72 alin. 4 din O.U.G. 195/2002 îi revine recurentei-reclamante, care nu a respectat disp. art. 167 lit. "d " din Regulament raportat la disp. art. 72 alin. 3 din O.U.G. 195/2002, care deși a cerut despăgubiri în sumă de 20.000 lei nu a făcut dovada acestora și că în cauză nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
În drept invocă disp. art. 115 C. pr. civ.
Examinând sentința recurată sub aspectul motivelor invocate, precum și potrivit art. 304/1 Cod pr.civ., Tribunalul reține următoarele:
P. Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S., în Dosar nr.784/P/2009, s-a stabilit că vinovată de producerea evenimentului rutier din data de 20.05.2009, este pârâta care, a încălcat prevederile O.U.G. nr. 195/2002 respectiv art.167 litera d, text de lege ce interzice pietonilor să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise.
Cu ocazia interogatoriului ce i s-a luat, reclamanta a recunoscut că a traversat prin alt loc decât cel permis.
Potrivit art.72 alin.3 din O.U.G. nr. 195/2002 în lipsa locurilor special amenajate și semnalizate pentru traversarea drumului public, în localități, traversarea se face pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ceilalți participanți la trafic.
Critica recurentei prin care a arătat că prima instanță i-a respins cererea prin care a solicitat ascultarea pârâtului nu poate fi primită.
În primul rând, dovezile care nu au fost cerute în condițiile art. 112, 115 și 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul instanței, afară de cazurile expres prevăzute de art. 138 Cod pr.civ.
În speță nu se poate reține nici una dintre aceste condiții pentru că, reclamanta putea să prevadă nevoia dovezii, respectiv de a solicita interogarea pârâtului, ea însăși fiind audiată la interogatoriu. Deci la data la care a fost admisă această probă, - 6 Septembrie 2012, - putea solicita la rândul ei, administrarea acestei probe prin chemarea pârâtului la interogatoriu.
În al doilea rând nu a arătat care au fost împrejurările pe care ar fi dorit să dovedească prin administrarea acestei probe și care nu rezultă deja, din probele aflate deja la dosar.
Administrarea dovezii ar fi pricinuit amânarea judecății, în condițiile la termenul la care a solicitat proba, cauza se afla în stare de judecată și de altfel s-a și soluționat dosarul la acel termen de judecată.
Pe de altă parte, intimatul nu contestă că indicatorul de avertizare "Copii " într-adevăr este montat pe un stâlp electric la o distanță de cca. 80 m. de la locul evenimentului rutier din 20.05.2009.
Această împrejurare rezultă și din fotografiile aflate la Dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria O. S. nr.784/P/2009.
Potrivit art. 123 lit. "g " din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, viteza de deplasare a vehiculelor în raza de acțiune a indicatorului de avertizare de acest fel este limitată la 30 km/h.
Dar, martorii audiați atât cu ocazia cercetării la fața locului cât și ulterior, cu ocazia cercetării judecătorești au relatat că intimatul circula cu viteză inferioară acestei restricții. Aceste declarații se coroborează cu recunoașterea din interogator, a recurentei care a arătat că, a traversat carosabilul într-un loc unde nu era marcaj pentru trecerea pietonilor sau colț de stradă, trecerea de pietoni (și nu indicatorul de avertizare) fiind amplasată potrivit declarației martorului A. Gellert (propus de recurenta reclamantă) la o distanță de cea. 80-100 m. ocolire de locul impactului (fila 40).
Nu poate fi reținută nici susținerea recurentei că indicatorul de trecere de pietoni, din Piața Marton A. din fața statui Sfânta M., a fost îndepărtat imediat după accident la ordinul fostului Primar S. Jeno.
În dovedirea acestei împrejurări, reclamanta nu aduce nici un argument dar mai trebuie reținut și faptul că accidentul a avut loc la data de 20 Mai 2009 și potrivit adresei nr._/2013 a Municipiului O. S., S. Jeno a exercitat funcția de primar în perioada 24 Iunie 1999 – 19 Iunie 2008. Așadar, mandatul i-a încetat cu mult înainte de producerea evenimentului rutier.
La cererea recurentei, Tribunalul a intervenit la Primăria municipiului O. S.. P. adresa nr._ din data de 27 Septembrie 2013 aceasta, comunicat că, indicatorul a fost îndepărtat în data de 15 Martie 2008. Deci îndepărtarea a avut loc fără nicio legătură cu accidentul. Amplasarea acestui indicator în anul 2013, s-a efectuat în cursul reparării Pieței Marton A. în perioada executării efective a acestor lucrări, între 3 Aprilie 2013-10 Iulie 2013.
Mai trebuie arătat că din Referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală se reține că reclamanta a traversat prin loc nepermis cu toate că în zonă sunt amenajate acostamente și există intersecții, locuri unde putea traversa. Concluzia prin urmare, este aceea că și nici ocazia cercetării efectuate la fața locului, deci imediat după accident, indicatorul cu pricina, nu exista.
Raportat la cele învederate urmează a se constata că nu este îndeplinită condiția cu privire la existența faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, fapt pentru care recursul urmează să fie respins.
Recurenta urmează să fie obligată la plata sumei de 500,00 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului T. M.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta J. J. împotriva Sentinței civile nr. 2818 din data de 1 Noiembrie 2011, pronunțată de Judecătoria O. S..
Obligă recurenta la plata sumei de 500,00 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatului T. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 Decembrie 2013.
Președinte Judecător Judecător
Banyai E. B. R. J. Steluța E. U.
Grefier
M. E.
Pt. M. E.,fiind plecată
în concediu de boală, semnează prim-grefier
I. B.
Red.B.E.
Primit: 16.01.2014.
Tehnored./id/:16.01.2014.
2 ex./A.IM.
Jud. de fond: Malaiesiu G.R.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 5107/2013. Tribunalul HARGHITA | Succesiune. Decizia nr. 15/2013. Tribunalul HARGHITA → |
|---|
