Acţiune în constatare. Hotărâre din 29-03-2013, Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 2906/243/2012
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.298/R/2013 DOSAR NR._
Ședința din camera de consiliu din 29 martie 2013
PREȘEDINTE R. I.- vicepreședinte tribunal
I. M.- judecător
V. A. E.- judecător
C. I.- grefier șef secție
Pe rol fiind judecarea recursului civil introdus de către reclamanta F. M. împotriva sentinței civile nr. 2391/2012 pronunțată de Judecătoria Hunedoara,în dosarul nr._ (judecător P. A. V. D.).
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat recurenta reclamantă F. M. asistată de avocat Irlea C. și intimatul pârât P. I. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, constatând că nu i s-a comunicat motivele de recurs cu intimatul pârât P. I. M., desprinde filele 4 și 5, reprezentând al doilea exemplar de pe motivele de recurs, se comunică cu intimatul pârât și se renumerotează dosarul.
Intimatul pârât P. I. M. a învederat că nu solicită termen pentru studiul motivelor de recurs.
Reprezentanta recurentei reclamantă, avocat Irlea C. a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 206 lei, 0,30 lei timbru judiciar și a învederat că nu mai are alte cereri de probe de formulat.
Instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei reclamantă, avocat Irlea C. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând cauza a se pronunța o decizie de admitere a acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât P. I. M. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
T R I B U N A LU L
Asupra recursului civil de fașă, constată:
Prin Sentința civilă nr. 2391/2012, Judecătoria Hunedoara, a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a Sentinței civilă nr. 2467/2003 a Judecătoriei Hunedoara, precum și acțiunea prin care reclamanta F. M. – în contradictoriu cu pârâtul P. I. M. - a solicitat instanței să constate că a achitat pârâtului sulta solicitată prin Sentința nr. 2467/2003 a Judecătoriei Hunedoara.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, în considerarea dispozițiilor art. 405 alin. 1 C.pr.civ., a apreciat nefondată excepția prescripției dreptului pârâtului de a cere executarea silită a sultei prevăzută în Sentința nr. 2467/2003 a Judecătoriei Hunedoara, în condițiile în care potrivit respectivului articol de lege, termenul de prescripție este de 10 ani.
Pe fondul cauzei, instanța de fond coroborând probele administrate cu susținerile reclamantei și răspunsul la interogator, a concluzionat că acțiunea este neîntemeiată în condițiile în care pentru sulta stabilită în sarcina sa prin tranzacția cuprinsă în Sentința nr. 2467/2003 a Judecătoriei Hunedoara, părțile nu au indicat vreun act normativ, reclamanta nu a depus diligențe pentru intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului atribuit în CF, iar contractele de credit încheiate cu Banca Românească, nu confirmă susținerile acesteia în sensul că ar fi achitat sulta la scadența stabilită, de comun acord, cu pârâtul.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta, cerând casarea acesteia și, în rejudecare admiterea cererii sale.
În dezvoltarea motivelor invocate, reclamanta a arătat în sinteză că instanța de fond a considerat greșit, că termenul de prescripție este cel prevăzut de lege pentru acțiunile reale imobiliare și nu termenul de 3 ani, prevăzut de art. 405 C.pr.civ., în condițiile în care executarea vizează plata unei sulte stabilită printr-o hotărâre de partaj.
Sub aspectul fondului cauzei, reclamanta a arătat că instanța de fond a luat în considerare doar dispoziția martorului D. Venut nu și a pe aceea a martorului N. L. elocventă în condițiile coroborării cu documentele CAR și bancă, în ceea ce privește dovada achitării sultei către pârât.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor și criticilor invocate de reclamantă, precum și din oficiu, în condițiile art. 3041 C.pr.civ., acest tribunal apreciază recursul fondat urmând a fi admis ca atare, pentru următoarele considerente:
Pe parcursul procesului de partaj judiciar, reclamanta și pârâtul, au încheiat o tranzacție pe care Judecătoria Hunedoara, la cererea lor, a cuprins-o în Sentința nr. 2467/2003, luând act că, părțile voiesc a pune capăt procesului prin intermediul ei.
Ca urmare, părțile au semnat o convenție, astfel că, modul de stingere a obligațiilor stipulate în cuprinsul acesteia este comun acestor tipuri de contracte sinalagmatice, bilaterale de tip oneros.
Deci, achitarea sultei asumate de către reclamantă, nu poate face obiectul unui acțiuni în constatare, întemeiată pe dispozițiile art. 111 C.pr.civ., mai ales că textul de lege instituie o prohibiție expresă a admisibilității acestor acțiuni dacă partea poate obține realizarea dreptului.
Acțiunea în constatare, inadmisibilă, sub aspectul ei principal este la fel de inadmisibilă și sub aspectul subsidiar - care vizează constatarea stingerii obligației reclamantei de plată a sultei stabilită prin tranzacția încheiată, de comun acord, cu pârâtul, pe motivul prescripției dreptului acestuia, de a mai porni executarea silită.
Or, se constată că acest subsidiar al cererii reclamantei, a fost tratat de către instanța de fond ca o excepție, procedurală pe care a soluționat-o cu precădere, în condițiile impuse de art. 132 C.pr.civ., deși, nu era cazul.
Așadar raportat la cele ce preced, se va aduce o soluție de admitere a recursului urmând ca sentința să fie modificată în sensul înlăturării dispoziției de respingere a excepției prescripției iar pe fond, de respingere a acțiunii în constatare formulată de reclamantă, ca fiind inadmisibilă, pe toate capetele formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de reclamanta F. M. împotriva sentinței civile nr. 2391/2012 pronunțată de Judecătoria Hunedoara, județul Hunedoara, pe care o modifică astfel:
Înlătură din sentință dispoziția de respingere a excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Respinge, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de reclamanta F. M., în contradictoriu cu pârâtul P. I. M., atât cu privire la capătul principal de cerere, cât și cu privire la capătul de cerere formulat în subsidiar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
R. I. I. M. V. A. E.
GREFIER,
C. I.
IM/CI - 2 ex.
21.06.2013
Jud. fiind P. A. V. D.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 932/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 270/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
