Acţiune în constatare. Sentința nr. 585/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 585/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 1272/272/2011
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 9/A/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 17.01.2013
PREȘEDINTE: N. C. A. - judecător
C. M. A. - președinte de secție
F. Ș. - grefier
Pe rol fiind judecarea apelului civile introdus de către reclamanta D. L. și pârâtul B. I., împotriva sentinței civile nr.585/2012, pronunțată de Judecătoria Orăștie (judecător R. L.).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reprezentantul apelantei-reclamante, avocat P. O. în substituirea av. D. T. și reprezentanta apelantului-pârât, avocat V. G., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta apelantului-pârât, avocat V. G., a depus la dosar taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, a declarat că nu are alte cereri de formulat în probațiune și a solicitat cuvântul în fond.
Reprezentantul apelantei-reclamante avocat P. O., a declarat că nu are alte cereri de formulat în probațiune și a solicitat cuvântul în fond.
Instanța a constat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în fond.
Reprezentantul apelantei-reclamante avocat P. O., a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței civile în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului la plata sumei de 63.120 lei reprezentând cota de ½ parte din valoarea imobilului din litigiu. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta apelantului-pârât, avocat V. G., a solicitat admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate și pe cale de consecință respingerea acțiunii introduse de reclamantă, iar cu privire la apelul formulat de apelanta-reclamantă a solicitat respingerea acestuia. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față constată:
P. sentința civilă nr. 585/2012 dată de Judecătoria Orăștie s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta D. L., împotriva pârâtului B. I., și, în consecință:
S-a constatat că părțile au edificat împreună, în timpul conviețuirii lor, construcția autorizată pe numele pârâtului, prin Autorizația de construire nr. 8/31.08.2007 eliberată de Primarul comunei Orăștioara de Sus, cu destinația de locuință familială în regim D+P+M, evaluată prin Raportul de expertiză judiciară efectuat de expertul în construcții H. I. la 126.240 lei, reclamanta având o contribuție de 20 %, iar pârâtul o contribuție de 80% .
A obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 25.248 lei reprezentând contravaloarea cotei sale de contribuție la edificarea construcției mai sus descrise.
A respins în rest acțiunea.
A obligat pe pârât să plătească reclamantei 2357,44 lei cheltuieli de judecată.
A obligat pe reclamantă plătească suma de 1800 lei taxă judiciară de timbru Serviciului de impozite și taxe locale a municipiului Orăștie.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță în motivarea hotărârii a reținut următoarele:
„Reclamanta și pârâtul au trăit și s-au gospodărit împreună în perioada 2007-2010 potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză. Astfel, A. D. care a lucrat la ridicarea construcției din litigiu, confirmă faptul că reclamanta locuia la Costești și a pregătit de mâncare lucrătorilor, L. I. M. cunoaște că cei doi au trăit împreună din anul 2007 și se comportau ca soț și soție, vecinul de la Costești, martorul Tauber Richard arată că părțile au trăit ca un cuplu, iar D. M. declară că reclamanta s-a mutat la Costești din anul 2004 la pârât, cu care avea o relație de concubinaj, iar în anul 2005 a deschis pensiune. De asemenea martora C. Ș. declară că cei doi se comportau ca un cuplu, se înțelegeau bine și se gospodăreau împreună.
P. urmare susținerea pârâtului că nu ar fi avut relații de concubinaj cu reclamanta apar ca nefondate.
În legătură cu construcția, obiect al cererii este necontestat în cauză că a fost edificată în perioada anilor 2007-2010. P. raportul de expertiză judiciară efectuat de H. I. a fost identificată construcția, ca având destinația de facto - de pensiune agroturistică, și nu casă familială, situată în Costești, nr.66N, județul Hunedoara, edificată pe terenul înscris în CF nr.289 b, Costești, nr.top.1023/4 în baza Autorizației de construire nr.8/31.08.2007 emisă de primarul comunei Orăștioara de Sus, pe numele pârâtului B. I.. Construcția a fost evaluată prin expertiză la_ lei (f.126) raportat și la amplasarea acestei în zonă liniștită de agrement și relaxare, ca fiind terminată (la cheie) și dată în folosință în anul 2010.
Față de perioada relației de concubinaj instituite, până în anul 2010, instanța reține în aplicarea art.5 din Legea nr.71/2011 că pentru constatarea situației de fapt, patrimoniale a celor doi foști concubini este aplicabil codul civil vechi.
Reclamanta a administrat probe din care să rezulte contribuția sa la edificarea imobilului respectiv, precum și existența unei eventuale convenții de a dobândi în comun acest bun. Cu martorii audiați la solicitarea ambelor părți s-a făcut dovada că cei doi au locuit efectiv împreună și s-au comportat ca doi soți, contribuind cu ambii cu mijloace financiar și materiale la edificarea construcției.
Edificarea de către cei doi concubini, reclamantă și pârât în cauză a construcției identificate mai sus, cu contribuție materială comună, pe terenul proprietatea pârâtului, justifică dobândirea dreptului de proprietate pe cote părți asupra construcției și a dreptului de folosință asupra terenului de către reclamantă.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri de către reclamantă care dovedesc că a contribuit efectiv la edificarea construcției, respectiv că avea o pensie de 698 lei, a primit bani de la sora sa în cuantum de 4350 euro, care nu au fost destinați în exclusivitate îngrijirii mamei sale așa cum pârâtul susține, a contractat împrumut de la CAR. De asemenea, pârâtul a depus probe de unde rezultă că are un venit constant lunar din pensie de 1672 lei, a vândut un imobil în Orăștie în anul 2007, a contractat un împrumut în anul 2007.
Față de probele efectuate în cauză instanța apreciază că pârâtul are o contribuție majoritară la edificarea construcției, respectiv de 80% iar reclamanta de 20 %.”
Împotriva hotărârii au formulat apel atât reclamanta D. L. cât și pârâtul B. I..
Reclamanta a solicitat a i se admite integral acțiunea și a fi obligat pârâtul să-i plătească 63.120 lei reprezentând ½ parte din valoarea imobilului.
În motivarea apelului reclamanta a învederat următoarele:
„Prezentul apel vizează doar modificarea cotelor de contribuție stabilite de către instanța de fond, în sensul modificării hotărârii și stabilirii unor cote egale de contribuție la edificarea acestui imobil.
Instanța de fond nu arată cum a ajuns la stabilirea cotelor de 20% și respectiv de 80%.
Deși face referire la o parte din sursele de venituri indicate de mine mai sus, atunci când stabilește cotele, le diferențiază absolut nejustificat și profund inechitabil.
Nici pârâtul nu a avut alte venituri constante decât pensia pentru limită de vârstă, toate celelalte surse de venituri provenind din împrumut.
În aceste condiții și avându-se în vedere că este vorba despre un bun dobândit în timpul concubinajului, instanța nu poate stabili aceste cote diferențiate decât dacă se dovedea efectiv și concret, o contribuție aferentă acestor cote.
Cum o astfel de dovadă nu a fost făcută, instanța trebuia să rețină contribuția egală a părților la dobândirea acestui imobil și să dispună obligarea pârâtului la plata contravalorii cotei mele de ½ parte.”
Apelul s-a timbrat legal cu 1.062,94 lei.
Pârâtul B. I. a solicitat a se respinge acțiunea reclamantei în totalitate.
În motivarea apelului a arătat astfel:
„ În fapt, la sfârșitul anului 2007 am demarat edificarea unei construcții cu destinația locuință familială în Costești.
Toți banii necesar ridicării acestei construcții au provenit în mod exclusiv de la subsemnatul, reclamanta neavând nici o contribuție de nici un fel.
În ce privește susținerile reclamantei, acestea nu corespund adevărului.
Referitor la munca fizică pe care reclamanta pretinde că ar fi desfășurat-o pentru ridicarea construcției menționez că o astfel de muncă nu a existat, ea fiind prestată de meseriași angajați și plătiți de mine, nefiind o muncă pentru femei. Singurul ajutor dat de reclamantă era gătitul, însă așa cum am precizat, din această mâncare se hrăneau și soțul, copilul și mama reclamantei, cărora eu le duceam mâncare tot la două zile cu mașina mea și pe cheltuiala mea. În perioada în care susține că a contribuit cu munca fizică la ridicarea construcției, reclamanta a fost mai mult bolnavă. A fost internată la Spitalul Județean din A.-I., apoi la Cluj, iar după ieșirea din spital am dus-o la Cluj la numeroase controale, sigur că tot pe cheltuiala mea. Ulterior, în urma mai multor investigații făcute la Spitalul M. din București, i s-a recomandat și a fost supusă unei intervenții chirurgicale pe cord, toate costurile de transport, cazare și altele suportându-le subsemnatul pârât.
După această operație, timp de 3 ani am dus-o la control la București, în primul an lunar, iar în următorii 2 ani din 3 în 3 luni.
În ce privește munca la pensiune, câteodată reclamanta spăla lenjeriile de pe paturi, în sensul că le băga în mașina de spălat și apoi le întindea la uscat.
Banii pe care sora reclamantei îi trimitea lunar din Germania în contul meu erau pentru ca aceasta să plătească cele trei femei care o îngrijeau cu schimbul pe mama lor, care era foarte bolnavă. Faptul că banii proveneau pe numele meu se datorează împrejurării că doar eu aveam un cont l bancă pentru a face transferul, reclamanta neavând un astfel de cont deschis la vreo bancă și nici un euro din acei bani nu au ajuns vreodată la mine.
Referitor la veniturile obținute din exploatarea pensiunii, acestea au fost foarte mici, așa cum rezultă din actele contabile depuse de noi la dosarul cauzei, mai mult, atunci când era de lucru martora D. era cea care se ocupa de curățenie și făcea menajul, plătită de pârât.
Vă rugăm să observați că din nici o probă propusă de reclamantă nu a reieșit contribuția sa la edificarea imobilului (probele fiind indirecte, în sensul în care martorii cunoșteau aspectele arătate din relatările reclamantei) și cu atât mai puțin existența unei eventuale convenții de a dobândi în comun acest bun, așa cum în mod eronat reține instanța.”
Apelul pârâtului s-a timbrat legal cu 815 lei.
Examinând actele dosarului, instanța de apel reține următoarele:
Faptul că părțile au conviețuit, gospodărindu-se în comun așișderea soților, nu duce la prezumția ca și în cazul celor căsătoriți, că aceștia au dobândit în comun bunurile achiziționate de vreunul dintre ei sau chiar de amândoi în perioada concubinajului.
Prima instanță și-a motivat corect hotărârea, arătând că în concubinaj este necesar a se proba contribuția efectivă a părților și intenția lor la dobândirea unui bun.
În cauză, din administrarea probelor rezultă ceea ce a reținut și prima instanță, respectiv faptul că la edificarea construcției în litigiu, a participat și reclamanta, fie cu mijloace financiare, fie prin munca proprie prestată în gospodărie, părțile conviețuind ca și soții și suportând împreună cheltuielile casnice.
Ceea ce rezultă însă la fel de clar este aspectul că pârâtul a deținut venituri bănești cu mult superioare celor deținute sau investite de reclamantă, iar considerentele sentinței explicitează la obiect și în detaliu atât proveniența acestor venituri, cât și destinația lor, respectiv investirea la ridicarea construcției de către fiecare din cei doi concubini.
Reținerea unor cote de contribuție net diferențiate, de 80 % pentru pârât și 20 % pentru reclamantă se constată justificată raportat la probatoriul cauzei . În acest sens dispozițiile de martori de la filele 88, 116,119 sunt relevante.
Față de aceste considerente soluția primei instanțe se reține a fi atât legală cât și temeinică, urmând a se respinge ambele apeluri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondate apelurile formulate de către reclamanta D. L. și de către pârâtul B. I. împotriva sentinței civile nr. 585/2012 pronunțată de Judecătoria Orăștie, Județul Hunedoara.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.01.2013.
Președinte, Judecător,
N. C. A.C. M. A.
Grefier,
F. Ș.
N.C.A./F.Ș.
4 ex./23.01.2013
Jud. fond R. L.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 176/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Fond funciar. Decizia nr. 302/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
