Grăniţuire. Decizia nr. 749/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 749/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 6405/221/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL HUNEDOARA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 749/R/2013
Ședința publică din data de 27 septembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: - B. P. - judecător
- R. I. - vicepreședinte Tribunal
- I. M. - judecător
- Ș. R. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil introdus de către reclamanta L. E. împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul civil nr._ (judecător fond A. E. B.).
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reprezentantul recurentei-reclamante, avocat M. N., lipsind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a constatat că prin serviciul de registratură al instanței intimata –pârâtă R. B. SA București a depus la dosar întâmpinare, un exemplar al acesteia comunicându-i-se reprezentantului recurentei-reclamante.
Reprezentantul recurentei-reclamante a învederat instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Instanța constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei-reclamante a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, respectiv, în principal, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în grănițuire formulată în contradictoriu cu pârâții Ciatarîș I. și Ciatarîș F., precum și cu R. B. SA, cu consecința stabilirii și recunoașterii liniei de hotar care desparte proprietățile părților, cu obligarea pârâților la respectarea dreptului de proprietate și de folosință asupra terenului. În subsidiar, a solicitat casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
A arătat că instanța de fond a admis excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarului I. G., fiica sa, excepție invocată de către pârâta R. B. prin întâmpinare, însă instanța a fost în eroare, întrucât mandatara avea o procură autentică, ce îi permitea să facă acte de administrare și de dispoziție și pentru a o reprezenta pe reclamantă cu privire la ieșirea din indiviziune. De asemenea, aceasta a avut calitatea de curator, conform sentinței civile nr. 663/2012 pronunțată în dosarul civil nr._ . Având dreptul de a încheia acte de dispoziție, mandatara poate și stabili limitele dreptului de proprietate .
Pe fondul cauzei, a arătat că reclamanta a vândut ½ din proprietate, însă cu privire la teren s-au format două loturi în suprafață de 144 mp, respectiv 280 mp, însă intimații-pârâți C. au contractat două credite ipotecare la R. B., garantate cu apartamentul lor și cu cota lor din curte, astfel că recurenta-reclamantă nu poate să-și înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate, ca urmare a ieșirii din indiviziune, banca opunându-se .
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr._/2012, Judecătoria D. a admis excepția lipsei calității de reprezentant al reclamantei, a mandatarei I. S. G., iar pe fond, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta L. E. împotriva pârâților C. I., Cistaris F., și R. B. SApentru recunoașterea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților și pentru obligarea pârâților la respectarea dreptului de proprietate și de folosință al reclamantei, asupra terenului aferent apartamentului situat în D., ..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat, raportat la dispozițiile art. 67 Cod procedură civilă, că mandatarul reclamantei își întemeiază dreptul de a o reprezenta pe reclamanta L. E. în cauză, pe baza unei procuri generale autentificată de BNP Ș. I. O. și nu pe baza unei procuri „ad litem”, cum impune legea, adică o procură pentru exercitarea dreptului reclamantei de a chema în judecată pe pârâți sa, a dreptului de reprezentare juridică a reclamantei în procesul civil.
A apreciat, totodată, că principiile CEDO de asigurare a accesului liber la justiție au fost respectate în cauză, în condițiile în care instanța a acordat un termen expres pentru ca reprezentanta reclamantei să-și dovedească calitatea de mandatar, realizându-se prin aceasta, implicit, raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele concrete alese de asigurare a realizării acestui drept.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Împotriva hotărârii reclamanta L. E., prin avocat ales, a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând modificarea ei, în tot, în sensul admiterii acțiunii în grănițuire, astfel cum a formulat-o .
A susținut că instanța de fond a refuzat să aplice principiul „cine poate mai mult, poate și mai puțin”, astfel că, în condițiile în care reclamanta i-a permis fiicei sale să vândă ., în mod evident i-a permis să facă și demersurile necesare pentru recuperarea acestei parcele, limitându-i astfel dreptul de a-și administra patrimoniul - întrucât mandatul încredințat fiicei sale era unul de administrare -, precum și dreptul de acces la justiție – întrucât, fiind în imposibilitate de a se deplasa, nu își poate susține interesele și apăra drepturile prin instanță.
În fine, recurenta, reiterând istoricul conflictului judiciar cu pârâții și necesitatea stabilirii liniei de graniță între proprietatea sa și proprietatea acestora, a susținut că mandatara ei deține și o decizie de curatelă stabilită prin dosarul_ (acvirat).
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, în condițiile disp. art. 3041 Cod procedură civilă, acest tribunal apreciază recursul ca nefundat, pentru următoarele motive:
De principiu, în sistemul nostru de drept, titularul unui drept subiectiv este și titularul acțiunii, stând în procesul civil, personal, în calitate de parte.
Legea recunoaște, însă, oricărei persoane – având capacitate de deplină de exercițiu – posibilitatea și dreptul de a numi un mandatar care să formuleze acțiunea civilă în numele său ori să stea în judecată pentru el – dispozițiile art. 64 alin.1 Cod procedură civilă – potrivit cărora părțile își pot exercita drepturile procesuale personal sau prin mandat – fiind relevante.
Potrivit aceluiași articol de lege, reprezentarea judiciară a părții printr-un mandatar neavocat, pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată este condiționat, în mod imperativ, de existența unui înscris, respectiv a unei procuri, în conținutul căreia să se prevadă expres forma de reprezentare – respectiv, pentru formularea acțiunii civile opri pentru reprezentare în instanță, ori pentru ambele ipoteze -, mandatul în acest caz neputând fi presupus a fi dat.
În mod excepțional legea recunoaște posibilitatea mandatării unei persoane fără cunoștințe juridice de specialitate și printr-o declarație verbală făcută în instanță și trecută în încheierea de ședință.
Pe cale de consecință și văzând că dreptul de a săvârși acte procesuale, de dispoziție, pe seama unei persoane, nu se poate presupune, ci trebuie dovedit prin procură „ad litem” mențiunea generală în cuprinsul procurii autentificată la 16.12.2011 de către B.N.P. Ș. O. I. - prin care reclamanta o împuternicea cu puteri depline de reprezentare pe fiica sa I. S. G. să o reprezinte la biroul notarului public pentru semnarea actului de ieșire din indiviziune, cu parcelare prealabilă, având ca obiect imobilul situat în D., ., județul Hunedoara și de a face demersurile necesare în acest sens, la Notarul Public, inclusiv să vândă cui va crede de cuviință, întregul drept de proprietate asupra parcelei formate în urma ieșirii din indiviziune, „- fiind insuficientă ca mandat de reprezentare și pentru susținerea procesului civil, în fața instanțelor de judecată, se apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, decizia de curatelă nefiind de natură a compensa această carență procedurală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către reclamanta L. E. împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. P. R. I. I. M.
GREFIER,
Ș. R.
IM/ȘR/2 ex.
Jud. fond A. E. B.
28.11.2013
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 86/2013. Tribunalul... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 134/2013.... → |
|---|
