Anulare act. Decizia nr. 424/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 424/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 13506/221/2011
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 424/R/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 09.05.2013
PREȘEDINTE: N. C. A. - judecător
V. A. E. - judecător
I. I. E. - judecător
F. Ș. - grefier
Prezentul complet de judecată a fost constituit în baza art. 99 pct. 3 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești și a procesului-verbal din data de 11 aprilie 2013
Pe rol fiind judecarea recursului civil introdus de către reclamanta D. T. împotriva sentinței civile nr.8889/2012, pronunțată de Judecătoria D. (judecător C. C.)
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelanta-reclamantă asistată de avocat A. O., reprezentantul intimaților-pârâți avocat D. G., intimații-pârâți D. T. și V. A.-M., personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta apelantei-reclamante, avocat A. O. a declarat că nu are alte cereri de formulat în probațiune și a solicitat cuvântul în fond.
Reprezentantul intimaților-pârâți, avocat D. G. a declarat că nu are alte cereri de formulat în probațiune și a solicitat cuvântul în fond.
Intimațiil-pârâți D. T. și V. A.-M., au declarat că nu au alte cereri de formulat în probațiune și au solicitat cuvântul în fond.
Instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în fond.
Reprezentanta recurentei-reclamante, avocat A. O. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților-pârâți, avocat D. G. a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât D. T., a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică.
Intimata-pârâtă V. A.-M. a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr.8889/2012 dată de Judecătoria D. s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantei.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta D. T. în contradictoriu cu pârâții D. T., D. V., C. J., C. M., V. E. și V. A. M., ca fiind lipsită de interes.
În motivarea hotărârii instanța a reținut următoarele:
„În ceea ce privește interesul reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, instanța reține că aceasta și l-a întemeiat pe faptul că pe rolul Tribunalul Hunedoara, se află în curs de judecată un litigiu între aceasta și pârâții D. T. și D. V., care, împotriva reclamantei, au formulat o acțiune în justiție ce face obiectul dosarului nr._, prin care au solicitat stabilirea liniei de graniță dintre cele două proprietăți aparținând părților, dosarul fiind în prezent pe rolul Tribunalului Hunedoara, reînregistrat sub nr._, și este suspendat până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.
Cercetarea existenței interesului trebuie să pornească de la obiectul cererii de chemare în judecată, iar îndeplinirea acestei condiții va trebui să se raporteze la finalitatea ipotezei admiterii cererii, iar în prezenta cauză, prin admiterea acțiunii, în mod evident, această soluție nu ar aduce nicun efect direct patrimoniului reclamantei, acesta urmând a rămâne neschimbat, ca urmare a constatării nulității actelor contestate.
Astfel, în ipoteza admiterii cererii formulate, reclamanta s-ar regăsi în situația de fapt similară celei anterioare contractelor atacate.
Motivul pentru care instanța a ajuns la aceasta concluzie este acela că, din niciun act depus la dosar nu rezultă faptul că, dacă instanța ar proceda la constatarea nulității actelor arătate de reclamantă, efectul acestei constatări ar produce vreun efect în patrimoniul reclamantei.
Cu alte cuvinte, interesul reclamantei în anularea acestor acte este doar unul eventual si condiționat de noi proceduri judiciare, al căror rezultat nu este previzibil în favoarea reclamantei.
Pe de altă parte, a permite unui terț, chiar si admițând ca acesta justifică un interes eventual plauzibil, să obțină în instanță anularea unor acte juridice succesive, autentice, care acoperă o perioadă de timp de aproximativ 12 de ani, ar însemna tulburarea gravă a siguranței circuitului juridic civil si ar permite punerea la îndoială pentru proprietari a certitudinii existenței în patrimoniu a propriului lor bun. Acest lucru ar contraveni nu doar legii române completată de Convenția Europeana a Drepturilor Omului si a jurisprudenței dezvoltate pe marginea acesteia, dar ar încalcă chiar ordinea publică si morală.
Concluzionând, față de primele două capete de cerere, reclamanta nu justifică un interes direct și actual în promovarea lor, iar al treilea și al patrulea capăt de cerere, privind rectificarea mențiunilor din cartea funciară, sunt accesorii capetelor principale, astfel încât instanța nu poate decât să constate ca nici pentru aceste solicitări reclamanta nu a justificat un interes.”
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta D. T. solicitând a se casa sentința și a se trimite cauza spre rejudecare la prima instanță pentru a se pronunța pe fondul pricinii.
În motivarea recursului a învederat următoarele:
„Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, dosar atașșat nr._ al Tribunalului Hunedoara, subsemnata sunt vecină cu pârâții D. T. și D. V.. Sub nr._ D. T. și D. V. au promovat, pe rolul Judecătoriei D., o acțiune prin care au solicitat să se stabilească linia de graniță între proprietatea lor și proprietatea mea, să fiu obligată să le recunosc drept de proprietate pe o suprafață de teren care ei presupun că le-am ocupat-o și să fiu obligată să-mi ridic pomii fructiferi care sunt plantați sub distanța legală față de limita de proprietate. Acest dosar, după casare cu trimitere spre rejudecare, se află înregistrat la Tribunalul Hunedoara, în apel, sub nr._ și este suspendat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentului dosar.
Este evident că în condițiile în care pârâții au dobândit drept de proprietate pentru parte din terenul ce se învecinează cu mine în mod fraudulos și, cu toate că de zeci de ani proprietățile noastre au fost folosite în limitele din prezent, înțeleg să revendice teren, care noi considerăm că este proprietatea noastră, justifică interes legitim în prezenta cauză.
În măsura în care se constată nulitatea titlurilor de proprietate și se revine li situația anterioară D. T. și D. V. nu mai pot să ne opună o acțiune în revendicare pentru un teren care nu îl dețin în proprietate.
Față de faptul că este vorba de sancționarea unui act nelegal legiuitorul nu a prevăzut un termen limită în care sancțiunea nulității poate fi invocată, cererea de chemare în judecată putând fi promovată oricând. În aceste condiții instanța de judecată nu poate considera că actul juridic nu poate fi constatat nul doar față de faptul că a fost încheiat cu mulți ani înainte de promovarea cererii de chemare în judecată. „
Recursul s-a timbrat legal cu 353 lei.
Examinând actele dosarului în recurs se constată următoarele:
Soluționarea pricinii pe excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii este nejustificată de datele speței.
Astfel, deși prima instanță reține că între părți se mai derulează un litigiu, respectiv dosarul nr._ vizând stabilirea liniei de graniță între proprietatea reclamantei și a părților D. T. și V., fără un temei logic sau juridic, reține că reclamanta nu justifică vreun interes în a solicita în prezentul dosar nulitatea actului de proprietate al acestor pârâți.
Interesul reclamantei este astfel, unul evident, deoarece ea trebuie să se judece în cauza vizând stabilirea liniei de graniță cu proprietarii imobilului limitrof, ori câtă vreme le contestă acestora întinderea (suprafața) proprietății lor, ea este absolut îndrituită să uzeze de orice acțiune prin care să-și apere direct sau indirect dreptul său de proprietate.
În acest sens este de subliniat că în cele mai multe litigii vizând trasarea liniei de graniță, părțile își revendică reciproc anumite suprafețe de teren care consideră că le-ar aparține lor și nu vecinilor.
Așa fiind se va reține că motivația primei instanțe în admiterea excepției reținute este străină de natura cauzei, motiv pentru care recursul reclamantei se va admite ca fondat în conf. cu art. 312 pct.5 C.pr.civ. se va casa hotărârea și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași prima instanță pentru a se pronunța pe fondul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite ca fondat recursul introdus de către reclamanta D. tatiana împotriva sentinței civile nr. 8889/2012 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Cheltuielile de judecată avansate în recurs vor fi avute în vedere cu prilejul rejudecării în fond a cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
N. C. A. V. A. E.I. I. E.
Grefier,
F. Ș.
N.C.A./F.Ș.
2 ex./16.05.2013
Jud.fond C. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 340/2013.... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
