Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 61/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 61/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 4776/97/2012
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.61/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din 6 februarie 2013
PREȘEDINTE: I. I. E. - judecător
T. A. A.- grefier
Pentru astăzi fiind pronunțarea asupra cauzei civile introdusă de reclamanta T. M. împotriva pârâtului Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect pretenții – Legea nr.221/2009.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 30 ianuarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ /06.06.2012 reclamanta T. M., a chemat în judecată pe pârâtul S. R. - reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate caracterul politic al condamnării numitului T. N., la pedeapsa de 17 ani munca silnică si 7 ani degradare civică, dispusă prin sentința penală nr.72/18.02.1959 a Tribunalului M. Timișoara pentru crima de uneltire contra ordinii sociale prevăzuta de art.209 Cod penal, si la pedeapsa de 7 ani închisoare corecțională conform art.325 punct 12 Cod penal anterior, pentru delictul de răspândire de publicații interzise, precum și să fie obligat pârâtul la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de daune morale. S-au cerut și cheltuieli de judecată.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.221/2009, fiind invocate si art. 2, 3 si art.5 puncte 1-4 ale Conventiei Europene a Drepturilor Omului, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art.13 si art.103 din Legea nr.287/2009 privind Codul Civil.
În fapt, reclamanta a arătat că este sotia supravietuitoare a defunctului T. N., care, in noaptea de 16 decembrie 1958 a fost ridicat de la locul de munca pe care il avea la Exploatarea Miniera Ruschita, unde era angajat pe post de funcționar. A fost dus la sediul Securitatii din Caransebes si Timișoara, iar apoi condamnat pentru crima de uneltire contra ordinii sociale si pentru raspândire de publicatii interzise. La data de 14.12.1962, in urma recursului în supraveghere introdus de Procurorul general al României, soțul reclamantei a fost pus in libertate, fiindu-i limitata pedeapsa la cei patru ani executați, insa starea de sănătate era precara, având nevoie de îngrijiri deosebite din partea familiei pentru a reveni la o greutate normala care sa-i permită adaptarea in munca, întrucât a fost supus la munca silnica in detenție, fara nici o protectie a muncii si fara hrana corespunzătoare, fapt ce i-a cauzat boli cardiace, boli de metabolism, subnutriție.
Aceste suferințe au condus la pensionarea de invaliditate de gradul II prin decizia nr. 319/12.02.1975 pentru diagnosticele de „lipomaloza generalizata dureroasa, . cervicala, VSL, ATS generalizat cu deficiente nutritive accentuata prin tulburări metabolice”, diagnostic cu care a ramas pana la decesul survenit in 09.11.1996.
In privinta caracterului politic, reclamanta a solicitat a se constata ca ambele temeiuri ale condamnării – art.209 si 325 cod penal anterior, se încadrează in disp. art.1 din Legea nr. 221/2009 si fac parte de drept dintre infractiunile pentru care s-au aplicat condamnări politice.
In privința despăgubirilor morale, reclamanta a invederat ca acestea sunt solicitate pentru întreaga perioada de detenție de 4 ani (1460 zile), suma de 300.000 euro fiind rezultata prin aplicarea unei despăgubiri de 200 euro/zi de detenție, iar diferența de 200.00 euro este solicitata pentru prejudiciul adus sanatatii soțului sau, care a condus la pensionarea de boala de gradul II.
In fine, a arătat reclamanta ca in baza Hotararii nr. 7/1990, sotul sau a beneficiat de prevederile Decretului lege nr. 118/1990.
În probațiune s-a cerut și s-a administrat proba cu înscrisuri, depunându-se: acte de stare civila (file 6 - 8), extrasul sentinței nr. 72/1959 a Tribunalului Sibiu (file 10-12), Hotararea nr. 7/14.06.1990 emisa de Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului Lege nr. 118/1990 (13-14), fisa matricola penala (fila 16-17), cerere (f.15), adresa corespondenta (fila 18), decizia nr. 319/12.02.1975 asupra capacitatii de munca (fila 19).
Prin întâmpinare (fila 24-25), pârâtul S. R. a solicitat in principal respingerea actiunii ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, intrucat infractiunile pentru care sotul reclamantei a fost condamnat constituie de drept condamnare cu caracter politic, potrivit art. 1 alin.3 din Legea nr.221/2009, nemaifiind necesara interventia instantei de judecata.
In privința capătului de cerere având ca obiect acordarea daunelor morale, s-a invocat de asemenea inadmisibilitatea, fata de dispozițiile Deciziei Curții Constitutionale nr.1358/21.10.2010 prin care s-a constatat neconstituționalitatea disp. art. 5 alin.1 litera a teza I, iar în subsidiar s-a solicitat respingerea acestui capat ca neîntemeiat, în măsura în care nu se va dovedi fără putință de tăgadă caracterul politic al condamnării sotului reclamantei.
In fine, cu privire la fondul cauzei s-a mai aratat ca, in analizarea caracterului politic al condamnării defunctului T. N., trebuie avute in vedere disp. Legii nr. 221/2009 sub toate aspectele, si numai daca se apreciază ca reparația obținuta prin efectul Decretului – lege nr. 118/1990 si a OUG nr. 214/1999 nu este suficienta.
În probațiune pentru pârât nu s-a cerut administrarea de probe.
La cererea reclamantei, instanța a solicitat instituțiilor abilitate relații cu privire la condamnarea numitului T. N., răspunsurile primite fiind anexate la dosar astfel: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (f.34-78), Asociația Foștilor Deținuți Politici Filiala Hunedoara (fila 31), Casa Județeana de Pensii Hunedoara (f. 32), M. Apărării naționale – UM_ (fila 83-91).
Din actele și lucrările de la dosar, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr.72/01.02.1959 a Tribunalului M. Timisoara, pronunțată în dosarul nr. 84/1959, numitul T. N. a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani munca silnica și 7 ani degradare civică, pentru crima de uneltire contra ordinii sociale, prevăzută și pedepsită de art.209 p.1 cod penal, la pedeapsa de 7 ani închisoare corecționala pentru delictul de răspândire de publicații interzise prevăzut de art.325 p.1 Cod penal și confiscarea in întregime a averii personale (file 35-50).
S-a reținut ca inculpații, inclusiv soțul reclamantei, sunt elemente care aveau la baza o educație burgheza mistico-religioasa si in decursul anilor au fost membrii ori aderenți ai unor grupări religioase, fiind numiti „moisisti” întrucât susțineau ideile inculpatului M. V. – pretins dezvaluitor al asa zisei „Tainele piramidei Köps” si membru fondator al sectei denumite „Crestini dupa evanghelie”, desprinsa in anul 1949 din secta baptista.
Astfel, s-a reținut ca inculpatul T. N. l-a cunoscut pe M. V. in anul 1951 in Caransebes, cu ocazia predicilor tinute de acesta la adunarile sectei baptiste, fiind de acord cu ideile lui si acceptând sa faca parte din secta ilegala denumita „Moisistii”, context in care au fost organizate în locuința numitului T. N. mai multe adunari religioase in intervalul anilor 1954-1958 in care s-au răspândit conceptiile ilegaliste expuse si in scrierile lui M., intre care „Triumful Hristic” si alte materiale cu caracter antidemocratic – gasite dealtfel si la domiciliul defunctului sot al reclamantei.
Prin decizia penala nr. 443/27.03.1959 a Tribunalului M. al Regiunii II Militare Cluj a fost admis recursul Procuraturii Militare Timisoara, s-a schimbat incadrarea juridica a faptelor in art.209 punct 1 Cod penal pentru toti inculpatii (file 51-58).
Din mandatul de arestare nr._/20.12.1958 (fila 77) si cele de executare a pedepsei (file75-76), precum si din extrasele dosarului de executare a pedepsei (file 72-78)) rezulta ca numitul T. N. a fost inchis începând din 16.12.1958 si pana la data de 14.12.1962 când a fost eliberat urmare a Deciziei nr. 225/27.08.1962 pronunțata de Tribunalul Suprem in soluționarea recursului in supraveghere declarat de Procurorul General (fila 65-69) si prin care au fost casate in parte hotărârile penale sus menționate, fiind schimbata încadrarea juridica a faptelor in art.209 punct 2 litera a Cod penal si reduse pedepsele privative de libertate si de drepturi la 4 ani inchisoare corectionala si 3 ani interdictie corectionala, respectiv 3 ani inchisoare corectionala pentru infractiunea prev. de art.325 punct 1 Cod penal.
Prin urmare, instanța constata că în baza art.1 alin.2 din Legea nr.221/2009, faptele retinute in sarcina defunctului T. N. prin hotarare penala, constituie de drept o condamnare cu caracter politic.
Atât pe perioada anchetei penale cât și ulterior, pe perioada executării pedepsei in penitenciarele Timisoara, G., G., acesta nu a beneficiat de drepturile specifice unei persoane condamnate penal, fiind supus, alături de ceilalti condamnați politic, unui tratament umilitor din partea autorităților judiciare din acea perioadă, marcat de acte de violență.
In ce privește regimul de detenție al defunctului T. N. pe parcursul celor patru ani in care a fost privat de libertate, instanța retine de principiu ca fiind de notorietate faptul că atât cei care erau considerați dușmani ai regimului comunist, cât și familiile lor suportau repercusiuni de natură să le afecteze viața de familie și socială normală, liberă și la adăpost de orice privațiuni injuste ori încălcări ale dreptului la pregătire școlară și profesională, la un loc de muncă stabil, la respectul și accesul la o anumită poziție în societate, valori morale ce sunt considerate importante și ocrotite juridic în orice societatea democratică guvernată de principiile statului de drept.
Pentru toate suferințele fizice și psihice pe care defunctul T. N. le-a suportat ca urmare a condamnării, acesta a beneficiat de prevederile Decretului-Lege nr.118/1990 pana la momentul decesului, in noiembrie 1996 (fila 32).
Față de cele de mai sus arătate, având în vedere si concluziile Asociației Foștilor Deținuți Politici (fila 31) instanța, în baza art.1 alin.2 din Legea nr.221/2009, va constata caracterul politic al condamnării numitului T. N. la pedeapsa de 4 ani închisoare și confiscarea averii personale, prin sentința penala nr. 72/1959 a Tribunalului M. Timisoara modificata prin Decizia nr. 225/1962 a Tribunalului Suprem, cu consecința menționării acestuia pe marginea hotărârii de condamnare, conform art.6 din același act normativ.
În ce privește posibilitatea acordării de despăgubiri reclamantei pentru prejudiciul moral suferit de soțul sau, ca urmare a încălcării unor drepturi fundamentale ale omului consfințite de art.3, 5, 7, 9, 10, 11, 12, 17, 19, 20 și 26 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și preluate ulterior în conținutul art.5, 6, 9, 13, 14 din Convenția EDO și art.1 din Protocolul nr.1 la aceasta, drepturi ce își regăsesc ocrotire juridică și în conținutul art.22, 23, 24, 29, 32 și 44 din Constituția României revizuită, instanța raportat la dispozițiile art.330 indice 7 al.4 cod procedură civilă, va avea în vedere soluția pronunțată în Recursul în interesul legii, ce face obiectul Deciziei nr.12/19.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Justiție și Casație, potrivit căruia s-a stabilit că, urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr.1358/2010 și nr.1360/2010, dispozițiile art.5 al.1 lit.a teza I-a din Legea nr.221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării acestor decizii în Monitorul Oficial, respectiv 15.11.2010.
Mai mult, din considerentele acestei decizii se reține printre altele, că dispozițiile Convenției EDO nu se aplică în cazul unei proceduri judiciare ce tinde la recunoașterea unui drept, care nu mai are nici un fundament legal în legislația internă a unui stat semnatar al Convenției la data pronunțării hotărârii, o soluție contrară echivalând cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Față de aceste considerente, capătul de cerere privind acordarea daunelor morale în sumă totală de 500.000 lei, urmează a fi respins ca inadmisibil.
In baza art.274 Cod de pr. civila reținând culpa procesuala a paratului, se vor acorda cheltuieli de judecata in suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocat, justificat cu chitanța depusa la fila 5 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte, acțiunea formulată de reclamanta T. M., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Ș. E. din D., Aleea Neptun, ., parter, . împotriva pârâtului S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., nr. 17, și în consecință:
Constată caracterul politic al condamnării numitului T. N. la pedeapsa de 4 ani închisoare corecțională și confiscarea averii, dispusă prin sentința penală nr.72/1959 a Tribunalului M. Timișoara astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr.225/1962 a Tribunalului Suprem al RPR – Colegiul M., cu consecința aplicării prevederilor art.6 din Legea nr.221/2009.
Respinge în rest acțiunea.
Obligă pe pârât la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 februarie 2013.
Președinte, Grefier,
I. I. E. T. A. A.
IIE/TA/5 ex.
22.04.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 33/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
