Pretenţii. Decizia nr. 155/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 155/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 10788/221/2011
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIIVLĂ NR. 155/R/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din 15 februarie 2013
PREȘEDINTE R. I.- vicepreședinte tribunal
C. C. V. - judecător
V. A. E.- judecător
C. I.- grefier șef secție
Prezentul complet a fost constituit conform art. 98 alin.6(5^1) din Regulamentul de Ordine Interioară și a procesului verbal din data de 15.02.2013.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de către reclamanții B. V. și B. I. împotriva sentinței civile nr. 3634/2012 pronunțată de Judecătoria D. (judecător R. C. R.), în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat Reiss Alfred pentru intimata pârâtă N. M., lipsă fiind aceasta și recurenții reclamanți B. V. și B. I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Având în vedere că recurenții reclamanți B. V. și B. I. nu s-au conformat dispozițiilor instanței, în sensul de a timbra recursul, deși au fost citați cu această mențiune, instanța pune în discuție excepția de netimbrare a recursului.
Reprezentantul intimatei pârâte – avocat Reiss Alfred, a depus la dosar împuternicire avocațială, chitanță reprezentând onorariu de avocat și a solicitat admiterea excepției de netimbrare a recursului, iar în cazul în care până la sfârșitul dezbaterilor se va depune timbrajul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția de netimbrare a recursului.
T R I B U N A LU L
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
P. sentința civilă nr. 3634/2012, pronunțată de Judecătoria D., în dosarul nr._, a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâtă și a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții B. V. și B. I. împotriva pârâtei N. M., cu obligarea reclamanților la plata către pârâtă a sumei de 300 lei; cu titlu de cheltuieli de judecată .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că:
Asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, instanța a reținut că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1073 și 1092 C.civ., precum și pe principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Potrivit practicii și doctrinei, acțiunea bazată pe îmbogățirea fără justă cauză are un caracter subsidiar, aceasta neputând fi primită ori de câte ori se constată existența vreunei alte acțiuni de realizare a dreptului.
În cauza de față, reclamanții au invocat principiul îmbogățirii fără justă cauză printre alte temeiuri de drept, respectiv art. 1073 și 1092 C.civ., care se referă la efectele obligațiilor și la plată.
P. urmare, reclamanții au pretins și realizarea dreptului, solicitând restituirea sumei plătite cu titlu de arvună în baza principiului îndeplinirii exacte a obligației asumate, astfel că acțiunea acestora, nefiind întemeiată doar pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, un apare ca fiind inadmisibilă, atât timp cât s-a solicitat și realizarea dreptului.
Pârâta a mai invocat faptul că acțiunea reclamanților ar fi inadmisibilă fără formularea unui capăt de cerere privind rezoluțiunea promisiunii de vânzare-cumpărare dintre părți, însă instanța a apreciat că aceste împrejurări țin, mai curând, de temeinicia unei acțiuni și un de admisibilitatea acesteia, cu atât mai mult cu cât legea nu condiționează acțiunea în restituirea unei sume de bani achitate în temeiul unei convenții de o acțiune în rezoluțiunea convenției respective.
În plus, instanța apreciază că reclamanții au solicitat chiar executarea convenției încheiate între părți, mai exact a clauzei care prevede că în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare nu se va încheia din condiții bancare, vânzătorul este obligat la restituirea sumei plătită ca arvună.
Raportat la aceste considerente, instanța a respins excepția inadmisiilității acțiunii, invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că între reclamanți și pârâtă a intervenit o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, în data de 14.10.2008(f.5-6), prin care pârâta s-a obligat să vândă reclamanților, iar aceștia să cumpere imobilul situat în D., ., ., jud. Hunedoara, compus din două camere, 2 holuri, baie și bucătărie, la prețul total de 125.000 lei, din care s-a achitat de către reclamanți, cu titlu de arvună, suma de 5.500 lei, restul urmând a fi plătit până la data de 15.11.2008.
P. antecontractul de vânzare-cumpărare părțile au mai stabilit că în cazul în care contractul nu se va încheia din culpa cumpărătorului, acesta va pierde suma avansată, care va rămâne vânzătorului, iar dacă actul nu se va încheia din culpa vânzătorului, acesta este obligat la restituirea dublului sumei primite ca arvună.
De asemenea, părțile au mai inserat olograf și clauza conform căreia dacă nu se va încheia contractul de vânzare-cumpărare din condiții bacare, vânzătorul este obligat la restituirea sumei date ca arvună. Această clauză a fost acceptată de părți, nici una dintre acestea necontestând-o, acest aspect rezultând și din declarațiile martorei N. P.(f.24).
Reclamanții au solicitat prin prezenta acțiune executarea acestei clauze contractuale, invocând faptul că nu au mai obținut creditul bancar vizat, din cauza schimbării condițiilor de creditare, nefiind astfel vorba despre vreo culpă a lor.
Din adresa nr. 669/2012(f.32,33) emisă de către . rezultă că reclamantul a formulat o cerere pentru acordarea unui credit ipotecar în vederea achiziționării unui imobil, în data de 25.09.2008, cerere care a fost preaprobată, solicitantul având obligația de a achita cardul de credit în valoare de 830 lei și a cardului în valoare de 1.500 lei, datorii cu care figura în Biroul de Credite.
P. aceeași adresă, se aduce la cunoștința instanței faptul că după depunerea cererii de acordare a unui credit s-au modificat normele de creditare începând cu data de 06.10.2008, dar această împrejurare nu a avut impact asupra cererii reclamantului, care ar fi putut intra în procesul final de aprobare dacă solicitantul ar fi îndeplinit, în termenul de valabilitate al preaprobării, condițiile prealabile, cererea sa fiind respinsă în data de 30.01.2009 pentru depășirea perioadei de preaprobare.
D. fiind aceste împrejurări, instanța a reținut faptul că cererea reclamantului de acordare a unui credit, formulată în data de 25.09.2008, a fost pre-aprobată, cu condiția pentru acesta de a lichida două carduri în sumă de 830 lei și respectiv de 1.500 lei, lichidare care ar fi putu fi efectuată până la data de 30.01.2009 când a expirat perioada de pre-aprobare, schimbarea normelor de creditare intervenite ulterior introducerii cererii sale, anume în 06.10.2008, neavând vreun impact asupra solicitării sale de creditare.
P. urmare, reclamantul este în culpă pentru respingerea cererii sale de creditare, întrucât nu a îndeplinit condițiile impuse de către bancă, astfel că, în cauză, nu devine incidentă clauza contractuală, inserată olograf, potrivit căreia vânzătorul este obligat la restituirea arvunei în caz de imposibilitate de a se încheia contractul din condiții bancare, ci clauza conform căreia, în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare nu se încheie din culpa cumpărătorului, acesta va pierde suma avansată, care va rămâne vânzătorului, în speță pârâtei.
Acordarea creditului a depins de faptul personal al reclamantului de a achita cardurile de 830 lei și de 1.500 lei, acesta fiind în culpă pentru neîndeplinirea acestor condiții impuse de bancă, or reclamantul nu se poate prevala de propria atitudine pasivă și culpabilă, care a determinat o anumită situație juridică, aceea de respingere a cererii sale de creditare, pentru a determina aplicarea, în favoarea sa, a unei clauze inserate în antecontarctul de vânzare-cumpărare.
Din toate aceste motive, instanta a apreciat că cererea reclamantului nu este întemeiată, motiv pentru care o va respinge.
În baza art. 274 C.pr.civ., având în vedere că au căzut în pretenții, instanta a obligat reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător – chitanța nr. 115/2012 (f.35).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții B. V. și B. I. prin care au solicitat modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, cu consecința obligării intimatei la restituirea sumei de 5.500 lei, actualizată din data de 14.10.2008 și până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurenții-reclamanți au arătat că întrucât nu s-au ajuns la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare – nu din culpa lor -, nu există nicio justificare pentru ca intimata să rețină suma de 5.500 lei, dată cu titlu de arvună.
Au învederat că una din clauzele contractuale a prevăzut că în cazul în care contractul de vânzare-cumpărare nu se va putea încheia din condiții bancare, vânzătorul va restitui cumpărătorului suma dată ca arvună și ținând cont că după depunerea cererii de acordare a unui credit a avut loc o modificare a normelor de creditare, chiar dacă inițial cererea a fost aprobată, nu se poate reține culpa lor în neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă N. M. nu a depus întâmpinare.
Deși au fost legali citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, în sumă de 220,5 lei și timbru judiciar de 3 lei, recurenții-reclamanți nu s-au conformat acestei dispoziții, astfel că în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, Tribunalul urmează a anula ca netimbrat recursul formulat de reclamanții B. V. și B. I..
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurenții reclamanți vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către intimata-pârâtă N. M., în sumă de 200 lei, reprezentând onorariu avocațial în faza recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Anulează ca netimbrat recursul civil formulat de reclamanții B. V. și B. I. împotriva sentinței civile nr. 3634/2012 pronunțată de Judecătoria D., județul Hunedoara.
Obligă numiții recurenți la plata sumei de 200 lei către intimata N. M. – cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. I. C. C. V. V. A. E.
GREFIER,
C. I.
VAE/CI – 2 exp.
12.03.2013
Jud. fond R. C. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 344/2013. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 1033/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
