Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 304/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 304/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 01-04-2013 în dosarul nr. 7037/221/2011
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.304/R/2013
Ședința publică din data de 01 aprilie 2013
PREȘEDINTE- B. M. S. - judecător
C. C. V.-judecător
I. I. E.-judecător
O. L. S. - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil introdus de către reclamanta C. M. L. împotriva sentinței civile nr. 634/2012, pronunțată de Judecătoria Orăștie, în dosarul civil nr._ (judecător R. L.).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat av. I. M. pentru recurenta reclamantă, C. M. L. și av. D. T., pentru intimatul pârât, C. I., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat că potrivit dispozițiilor art. 103 alin. 1 indice 1 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, în urma verificărilor efectuate în ECRIS nu au fost identificate dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva aceleiași persoane și având același obiect.
S-a constatat că, prin serviciul registratură, intimatul pârât, C. I., prin av. D. T. a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare.
Instanța a comunicat un exemplar al întâmpinării cu reprezentantul recurentei reclamante, C. M. L., av. I. M., care a depus la dosar delegația de reprezentare, taxa judiciară de timbru, în valoare de 744 lei, achitată cu chitanța nr._/27.03.2013 și timbre judiciare de 5 lei. A arătat că nu mai are alte cereri și nu solicită acordarea unui termen de judecată, pentru studiul întâmpinării.
Reprezentantul intimatului pârât, C. I., av. D. T. nu s-a opus soluționării recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Reprezentantul recurentei reclamante, C. M. L., av. I. M., a solicitat instanței admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, în sensul de a se constata că valoarea de partaj a autoturismului Mercedes Benz este valoarea expertizată de_ lei, iar sulta datorată de pârât este de_ lei. A solicitat și cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxă de timbru și onorariu expertiză, arătând, sub acest aspect, că la instanța de fond nu au fost acordate, în mod corespunzător, cheltuielile de judecată.
Reprezentantul recurentei reclamante, C. M. L., av.
I. M., a mai arătat că după introducerea acțiunii, s-au vândut cele două autoturisme, care sunt bunuri comune, la jumătate de preț față de valoarea stabilită prin raportul de expertiză, prețul fiind stabilit de conivență cu cumpărătorul, fiindu-i fraudate, astfel, interesele sale. Că, în realitate, nu este vorba de nicio vânzare, cumpărătorul fiind prieten și coleg de serviciu cu pârâtul, autoturismul fiind în continuare folosit de către pârât.
Reprezentantul intimatului pârât, C. I., av. D. T., a solicitat instanței respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată. A arătat că părțile au încheiat o convenție de partaj, reclamanta arătând că nu mai are nicio pretenție cu privire la bunurile comune. Pârâtul a fost nevoit să-și vândă garsoniera din Timișoara și cele două autoturisme, având în vedere că locuința în care stătea a fost atribuită reclamantei, pentru a-și achiziționa un imobil în Orăștie, unde să locuiască. A susținut că la data vânzării celor două autoturisme nu era introdusă acțiunea de partaj, iar autoturismele au aceeași situație juridică. Expertiza auto nu a fost necesară pentru soluționarea cauzei, așa încât, pârâtul nu poate fi obligat la plata cheltuielilor ocazionate de efectuarea acesteia.
TR I B U N A LU L,
Deliberând asupra recursului constată:
Prin sentința civilă nr. 634/2012, pronunțată de Judecătoria Orăștie, s-a
respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul C. I..
S-a admis, în parte, cererea formulată și precizată de reclamanta C. M. L. împotriva pârâtului C. I. și în consecință:
S-a constatat că părțile au dobândit, în timpul căsătoriei, având o contribuție de 50% fiecare, un autoturism DACIA 1310 CL Break, cu numărul de înmatriculare_, vândut de pârât la data de 1 aprilie 2011 cu prețul de 2000 lei și un autoturism MERCEDES BENZ, cu numărul de înmatriculare_, vândut de pârât la data de 3 august 2011 cu prețul de_ lei.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 15.100 lei reprezentând contravaloarea cotei sale din prețul autoturismelor mai sus identificate. S-a respins, în rest, acțiunea.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, prin declarația autentificată sub nr.263/25.02.2011 de Biroul Notarial C. (f.16-19), reclamanta și pârâtul și-au recunoscut cota de ½ parte fiecăruia și au sistat starea de indiviziune cu privire la imobilul situat în Orăștie, ., județul Hunedoara și au hotărât ca imobilul să fie împărțit în două parcele, câte una pentru fiecare.
Prin declarația autentificată sub nr.264/25.02.2011 de Biroul Notarial C. (f.20-23) și-au împărțit imobilul din Timișoara, ., ./a și imobilul extratabular din Orăștie, ..29, județul Hunedoara, în sensul că primul imobil, apreciat la 100.000 lei, a revenit pârâtului C. I., iar cel de-al doilea, apreciat la valoarea de 55.000 lei a revenit reclamantei C. M. L..
Copartajanții au declarat, în mod definitiv și irevocabil, că nu solicită unul altuia nicio sumă de bani cu titlu de sultă și totodată declară că nu mai au nicio pretenție prezentă sau viitoare de orice natură unul față de celălalt.
Instanța a apreciat că această clauză din contract se referă la împărțirea celor două imobile, obiect al partajului și este inserată raportat la împrejurarea că cei doi copărtași și-au recunoscut contribuția fiecăruia de 50%, valoarea celor două imobile fiind de 100.000 lei, respectiv 55.000 lei, iar partajul a avut loc în natură, fără sultă.
Prin urmare, clauza menționată și invocată de pârât în susținerea excepției inadmisibilității prezentei acțiuni trebuie interpretată potrivit 982 Cod civil, raportat exclusiv, la obiectul contractului.
Astfel, cererea reclamantei de a se partaja alte bunuri, respectiv cele două autoturisme, care nu au făcut obiectul vreunui partaj voluntar, nici autentic nici sub semnătură privată este admisibilă, din această perspectivă.
Referitor la cele două autoturisme, din înscrisurile depuse rezultă că, Dacia 1310 cu numărul_ și Mercedes Vito cu numărul_ au fost achiziționate pe numele pârâtului în anul 1999, respectiv anul 2009, în timpul căsătoriei celor doi foști soți, iar prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 01.04.2011 autoturismul Dacia a fost vândut de C. I. către U. I. S. cu suma de 2000 lei (f.25), iar Mecedes Vito a fost înstrăinat de pârât prin contractul încheiat la 03.08.2011, pentru suma de 28.200 lei către Hummel R. Udo (f.24).
Astfel, cele două autoturisme proprietatea foștilor soți C. au fost vândute de pârâtul C. I., autoturismul Dacia pentru 2000 lei, iar autoturismul Mecedes pentru 28.200 lei, după data despărțirii prin divorț, dar înainte de a cunoaște pârâtul despre introducerea prezentei cereri de partaj de către reclamantă.
Din această perspectivă instanța a constatat, în temeiul art.36 din Codul familiei, nefiind contestată contribuția de către cei doi soți, că au dobândit în timpul căsătoriei, având o contribuție de 50% fiecare, un autoturism DACIA 1310 CL Break, cu numărul de înmatriculare_, vândut de pârât la data de 1 aprilie 2011 cu prețul de 2000 lei și un autoturism MERCEDES BENZ, cu numărul de înmatriculare_, vândut de pârât la data de 3 august 2011 cu prețul de_ lei.
Nemaifiind în patrimoniul acestora, s-a dispus a se face partajul, în echivalent, a bunurilor comune, iar nu în natură, așa cum a solicitat reclamanta, prin acțiunea introductivă.
Instanța nu a avut în vedere valoarea de_ lei a autoturismului Mercedes, stabilită prin raportul de expertiză judiciară efectuat de M. C., întrucât acesta a fost înstrăinat cu 28.200 lei, la 3 august 2011, potrivit contractului depus la dosar, iar prețul primit de pârât a fost de 28.200 lei, sumă care a intrat în patrimoniul celor doi foști soți și care este de partajat.
Instanța făcând aplicarea art.673 ind.9 Cod procedură civilă a obligat pe pârât, care singur a vândut și încasat prețul celor două autoturisme, ce fac obiectul cauzei, să plătească reclamantei suma de 15.100 lei, reprezentând contravaloarea cotei sale, din prețul autoturismelor.
În temeiul art.276 Cod procedură civilă a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei 2611 lei, cheltuieli de judecată, constând în ½ din cheltuielile ocazionate cu prezentul proces, în limita admiterii acțiunii - taxa judiciară de timbru și onorariu avocați, excluzând din calcul onorariul achitat pentru efectuarea raportului de expertiză, neavut în vedere în soluționarea cauzei.
Împotriva sentinței civile, în termen legal și motivat, reclamanta a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii, în sensul de a se constata ca valoare de partajat a autoturismului marca Mercedes Benz, valoarea expertizată de_ lei, iar sulta datorată de pârât este_ lei.
Recurenta a solicitat obligarea pârâtului și la plata cotei aferente din cheltuielile de judecată, inclusiv cheltuielile efectuate cu raportul de expertiză, în sumă de 1400 lei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că sentința atacată este nelegală, în condițiile în care s-a stabilit valoarea de partajat a autoturismului marca Mercedes, la prețul de vânzare din data de 3.08.2011, respectiv,_ lei, iar nu prețul stabilit prin raportul de expertiză, respectiv,_ lei.
Recurenta a precizat, sub acest aspect, că nu a solicitat și expertizarea autoturismului Dacia deoarece valoarea de vânzare este mai aproape de realitate.
În mod vădit și cu rea credință, după promovarea cererii de chemare în judecată, pârâtul a vândut autoturismul la un preț stabilit de conivență cu cumpărătorul, în frauda intereselor sale, însă, în realitate nu s-a vândut nimic, deoarece autoturismul este doar parcat în curtea cumpărătorului, care este un prieten al pârâtului.
În drept nu s-au invocat dispoziții legale.
Recursul a fost legal timbrat cu 743,5 lei, taxă judiciară de timbru și 5 lei, timbru judiciar. (f.11).
Intimatul pârât a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, ca nefondat. (f. 4).
În motivarea întâmpinării s-a arătat că, prin declarația de sistarea a stării de indiviziune, autentificate sub nr. 263 și 264/25.02.2011 de către BNP C. A.-M. reclamanta și pârâtul și-au partajat bunurile comune, dobândite în timpul căsătoriei, în ultima declarație părțile chiar arătând că nu mai au nicio pretenție prezentă sau viitoare, de orice natură, unul față de celălalt.
În aceste condiții și având în vedere că imobilul, în care locuiau, a fost atribuit reclamantei, pârâtul a înstrăinat cele două autoturisme și garsoniera din Timișoara pentru a achiziționa un imobil, în care locuiește în prezent, în Orăștie.
Cele două autoturisme au fost înstrăinate, după efectuarea partajului și înainte ca reclamata să promoveze cererea de chemare în judecată, așa încât, în mod legal, instanța de fond a reținut că acestea nu se mai găsesc în patrimoniul soților stabilind valoarea lor reală de circulație, inserată în cele două contracte de vânzare-cumpărare.
De altfel, inconsecvența și reaua-credință a reclamantei rezultă și din faptul că pentru autoturismul Dacia a solicitat valoarea din contractul de vânzare-cumpărare, respectiv, 2000 lei, pentru că era mai mare decât valoarea solicitată prin acțiune, însă, pentru autoturismul Mercedes a solicitat valoarea din expertiză, deoarece era mai mare decât cea din contractul de vânzare-cumpărare.
În condițiile în care expertiza auto solicitată de reclamantă nu a fost necesară pentru soluționarea cauzei, a mai arătat intimatul, în mod legal instanța de fond nu l-a obligat să plătească jumătate din onorariul de expertiză, reclamanta solicitând această probă pe riscul și cheltuiala sa.
În drept nu s-au invocat dispoziții legale.
În recurs nu s-au depus, în accepțiunea dispozițiilor art. 305 C.pr.civ., înscrisuri noi.
Examinând sentința civilă recurată, în raport de motivele de recurs invocate și cauza, din oficiu, sub toate aspectele, în aplicarea prevederilor art. 304 ind.1 C.pr.civ., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care succed:
Prin cererea introductivă de instanță reclamanta C. M. L. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate calitatea de bunuri comune, dobândite în timpul căsătoriei părților, fiecare având o cotă de ½ parte a autoturismului Dacia 1310 CL Break, cu nr. de înmatriculare_ în valoare de 1800 lei și a autoturismului Mercedes Benz, cu nr. de înmatriculare_, în valoare de_ lei, ambele aflate în posesia pârâtului și să se dispună partajarea acestora, prin atribuirea autoturismului Dacia pârâtului, iar autoturismul Mercedes reclamantei, cu plata sultei corespunzătoare.
Din proba cu înscrisuri, administrată în cauză, rezultă că cele două autoturisme, ce formează obiectul partajului, au fost achiziționate pe numele pârâtului, în anul 1999, respectiv, anul 2009, în timpul căsătoriei celor doi foști soți.
Prin contractul de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 01.04.2011, autoturismul Dacia a fost vândut de pârât cumpărătorului U. I. S., cu prețul de 2000 lei.
Autovehiculul marca Mercedes Benz a fost și el înstrăinat de pârât, conform contractului de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 03.08.2011, cu prețul de 28.200 lei.
Întrucât suma de 28.200 lei, reprezentând prețul autovehiculului vândut, conform contractului depus la dosar, este cea care a intrat în patrimoniul celor doi foști soți, în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta este și valoarea ce trebuie avută în vedere la partaj, criticile recurentei, conform cărora valoarea reală a autovehiculului este cea stabilită, prin raportul de expertiză auto, efectuat în cauză, fiind lipsite de temei.
Nici susținerile recurentei, potrivit cărora, în realitate nu ar fi avut loc nicio vânzare, întrucât autovehiculul vândut ar fi doar parcat în curtea imobilului cumpărătorului, care este prieten al pârâtului, nu pot fi reținute, nefiind făcute dovezi, în acest sens.
De altfel, din înscrisurile depuse, rezultă că s-au efectuat toate formalitățile privind înstrăinarea autovehiculului, acesta fiind radiat de pe numele pârâtului vânzător. (f. 45, f.46-dosar fond).
Întrucât raportul de expertiză auto, solicitat de reclamantă, nu a fost avut în vedere la soluționarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 276 C.pr.civ., în mod legal, instanța de fond a exclus din suma stabilită cu titlu de cheltuieli de judecată, la care a fost obligat pârâtul, onorariul achitat pentru efectuarea lucrării de expertiză, considerente pentru care criticile formulate de recurenta reclamanta și sub acest aspect sunt neîntemeiate.
În consecință, constatând că nu pot fi reținute motive de nelegalitate a hotărârii atacate, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de reclamanta C. M. L. împotriva sentinței civile nr.634/2012 pronunțată de Judecătoria Orăștie,județul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 01.04.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
B. M. S. C. C. VioletaIoja I. E.
Grefier,
O. L. S.
BMS/OLS-2ex.25.04.2013
Jud. Fond R. L.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 858/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Pensie întreţinere. Decizia nr. 855/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
