Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 243/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 243/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 8932/221/2012
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 243/A/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din data de 14.11.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. A. - Președinte secția I civilă
V. A. E. - Judecător
V. E. A. - Grefier
Prezentul complet de judecată a fost constituit potrivit procesului verbal din data de 14.11.2013.
Pe rol se află judecarea apelului civil introdus de către reclamantul A. V., împotriva sentinței civile nr.1845/2013 pronunțată de Judecătoria D. (judecător fond – C. C.).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant, pentru intimata pârâtă a răspuns av. I. N., lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei, după care.
Reprezentanta intimatei pârâte a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială.
Apelantul reclamant a depus dovada achitării taxei de timbru și a învederat că valoarea este de 255 de mii lei, apartamentul fiind în S., N B., nr.17.
Instanța a pus în discuție calificarea căii de atac raportat la valoarea impozabilă a imobilului în litigiu astfel cum acesta rezultă din certificatul fiscal (f.14 dosar fond - unde apare că valoarea imobilului este peste 1 miliard ).
Apelantul reclamant a învederat că în prezenta cauză calea de atac este recursul.
Reprezentanta intimatei pârâte a precizat că dacă este după valoare solicită recalificarea căii de atac în apel.
Instanța având în vedere valoarea imobilului este peste 100.000 lei ,califică calea de atac ca fiind apelul și în consecință completul ce va soluționa cauza va fi format din primi doi membri ai completului C7.
Apelantul a învederat faptul că nu dorește să o scoată din imobil pe pârâtă,
2
nu dorește partajarea efectivă ci doar să se stabilească scriptic ce cote revin fiecărei părți din apartament.
Apelantul reclamant și reprezentanta intimatei pârâte au arătat că nu mai au de formulat alte cereri.
Instanța nemaifiind alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată taxa de timbru. Față de cererea de trimitere cu casare lasă la aprecierea instanței.
Reprezentanta intimatei pârâte a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată. Totodată a depus concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1Circumstanțele cauzei.
Prin sentință civilă nr. 1845/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul civil nr._ a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, formulată de către pârâtă.
A respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A. V., în contradictoriu cu pârâta A. G..
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. V., în contradictoriu cu soția sa, pârâta A. G., a solicitat lichidarea comunității de bunuri în ceea ce privește un bun imobil, dobândit în timpul căsătoriei cu pârâta, respectiv a terenului și construcțiilor înscrise în C.F. nr._ S., nr.topo. 525/49/S și 525/49/s-C1, pe considerentul că între părți au apărut divergențe legate de administrarea bunului. După lichidarea comunității de bunuri, în ceea ce privește acest bun imobil, reclamantul a mai solicitat instanței să constate că părțile sunt coproprietari pe cote părți asupra imobilului, reclamantul cu o cotă de 8/10 părți, iar pârâta, cu o cotă de 2/10 părți, raportat la contribuția acestora la dobândirea imobilului, iar în considerentele acțiunii sale, reclamantul a arătat că prin prezenta acțiunea a înțeles să solicite transformarea modalității dreptului de proprietate asupra imobilului sus amintit, din proprietate în devălmășie, în proprietate pe cote părți.
Din extrasul C.F. nr._ S., nr.topo. 525/49/S și 525/49/s-C1, dosar fila nr. 4, rezultă că ambii soți, sunt coproprietari, în devălmășie, în cotă de 1/1 parte, asupra imobilului sus amintit.
Potrivit art. 319-320 din Noul C.civ., regimului matrimonial încetează prin constatarea nulității, anularea, desfacerea sau încetarea căsătoriei, iar în timpul căsătoriei, regimul matrimonial poate fi modificat, în condițiile legii. Atât în caz de încetare, cât și în caz de modificare, regimul matrimonial se lichidează potrivit legii, prin bună învoială sau, în caz de neînțelegere, pe cale judiciară.
Potrivit art.370 din Noul C.civ., modificarea pe cale judiciară a regimului matrimonial se realizează la cererea unuia dintre soți, iar instanța de judecată poate pronunța separația de bunuri, atunci când celălalt soț încheie acte care pun în
3
pericol interesele patrimoniale ale familiei.
Totodată, art. 38 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Noului Codul civil, reglementează faptul că dispozițiile art. 370-372 din Codul civil, privind separația judiciară de bunuri, sunt aplicabile și căsătoriilor în ființă la data intrării în vigoare a Codului civil, cum este cazul de față, dacă actele prin care se pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei sunt încheiate de unul dintre soți după această dată.
În cauza de față raportat la petitele cererii de chemare în judecată și considerentele invocate în susținerea acestora, respectiv transformarea modalității dreptului de proprietate asupra imobilului sus amintit, din proprietate în devălmășie, în proprietate pe cote părți, reclamantul tinde la modificarea regimului matrimonial existent între părți, pe cale judiciară, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 370 din Noul C.civ., ce reglementează separația judiciară de bunuri, cu aplicarea dispozițiilor art. 357 din Noul Cod Civil, ce reglementează lichidarea comunității de bunuri și partajul.
S-a mai reținut că în cauza de față regimul matrimonial al celor doi soți, părți în litigiu, este cel al comunității legale, iar bunul în litigiu este bun comun în devălmășie al soților, potrivit art.339 din Noul Cod Civil.
Revenind la prevederile art. 370 din Noul C.civ., instanța a reținut că în cazul căsătoriilor încheiate înainte de . Noului Cod Civil, cum este cazul căsătoriei părților, pentru ca reclamantul să poate cere separația judiciară de bunuri, se impune mai întâi ca acesta să facă dovada că pârâta încheie acte care pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei, ori în cauza de față reclamantul nici cel puțin nu a invocat existența unor astfel de acte.
Astfel, având în vedere faptul că reclamantul nu a invocat în cuprinsul acțiunii existența unor acte, încheie de pârâtă, prin care se pune în pericol interesele patrimoniale ale familiei, raportat la prevederile legale sus amintite, instanța a constatat că cererea reclamantului este inadmisibilă și în consecință a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâtă și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant.
2.Motivele și temeiul juridic al apelului promovat
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs , la data de 22.07.2013, reclamantul A. V., recalificat apel, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii sale.
În motivarea căii de atac promovată susțin apelantul că hotărârea instanței de fond a fost dată ca urmare a unei analize eronate a fondului cauzei, aceasta fiind confuză în prezentarea aspectelor de natură a da lămurire în ceea ce privește incidența textului de lege la care aceasta a înțeles să facă raportarea.
În concret a arătat că reclamantul nu a cerut prin acțiune transformarea unui anumit regim matrimonial în altul – de ex. transformarea comunității în regim de separație – ci, așa cum rezultă și din însăși cererea introductivă, „lichidarea comunității” privind bunul în litigiu, și transformarea devălmășiei în proprietate exclusivă cote – părți.
Ori, fără a sesiza consecințele și impactul unui asemenea punct de vedere,
4
instanța de fond, „elimină” din practica judiciară posibilitatea ca unul dintre soți să ceară pur și simplu recunoașterea drepturilor sale exclusive.
Instanța de fond s-a mărginit să facă trimitere la dispozițiile art.370 C civil, deși acestea – inclusiv prin impunerea unor condiții restrictive, neprevăzute în codul familiei – nu erau aplicabile în speță.
Este semnificativ c prin condiția înscrisă în art 38 din legea de aplicare, și anume ca actele „care periclitează,etc.” să fi fost încheiate după . noului cod civil, legiuitorul permite ca pentru situațiile anterioare acestei date să se aplice dispozițiile ce guvernau regimul matrimonial aferent.
Ori, Codul familiei, înlocuit prin noul cod civil, nu recunoștea decât un singur regim matrimonial, și anume regimul comunității legale. Ca urmare, pentru împrejurări anterioare, cum sunt gravele neînțelegeri în administrarea și folosirea bunurilor în litigiu, nu poate fi obligatorie „transformarea” regimului matrimonial într-unul necunoscut anterior.
Pe cale de consecință, primă instanță a procedat greșit „impunând” arbitrar un alt obiect al acțiunii și condițiile restrictive aferente.
În plus, procedeul de a respinge ca inadmisibilă acțiunea, încheind procesul înainte ca acesta să fi început, este situat în afara oricăror reguli.
În drept calea de atac a fost întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.312 Cod de procedură civilă.
Apelul a fost timbrat cu 4 lei taxa de timbru și 0,15 lei timbru judiciar (f.9).
3. Întâmpinarea formulată în cauză.
Prin întâmpinarea formulată, în condițiile art.118 C pr civilă, intimata A. Gica a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, arătând în esență că, criticile aduse de reclamant sentinței atacate, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, constau de fapt în reiterarea unor motive, pe care, contrar susținerii acestuia, instanța de fond le-a avut în vedere, le-a analizat și motivat (f.11-12).
4.Considerentele și soluția asupra apelului
Apelul, urmează a fi respins ca nefondat, conform dispozițiilor art.296 C pr civilă, în raport de temeiul de drept invocat și raportat la motivele înfățișate de apelant, în considerarea celor ce urmează:
În cauză, apelantul reiterând argumentele expuse prin acțiune, efectuează de fapt o critică a hotărârii instanței de fond, prin prisma modului în care aceasta a interpretat probele administrate în cauză de ambele părți litigante și a aplicat dispozițiile legale în materie.
În arhitectura normativă a noului Codcivil, regimul separației de bunuri este reglementat de art.360-365.
Temeiul regimului separației de bunuri îl poate, însă, constitui și hotărârea judecătorească prin care instanța, la cererea unuia dintre soți, pronunță separația de bunuri, atunci când celălalt soț încheie acte care pun în pericol interesele patrimoniale ale familiei –art.370 alin 1.
Potrivit dispoziției art. 668 NCC regimul comunității legale a soților este considerat ca fiind regimul de drept comun în materia proprietății devălmașe.
5
Aceasta înseamnă că, practic, în ipoteza în care nu s-a procedat la lichidare urmare a unui eventual divorț, proprietatea devălmașe a soților supraviețuiește, iar regulile privind gestiunea bunurilor comune sunt tot cele aplicabile în timpul căsătoriei, respectiv cele ale comunității legale.
Pornind de la soluția conferită în doctrină sub imperiul Codului familiei, art. 356 N C Civil prevede că “Dacă regimul comunității de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei –părți ce revine fiecăruia”.
De asemenea, potrivit art. 355 alin 2 N C Civil “până la finalizarea lichidării, comunitatea subzistă atât în privința bunurilor cât și a obligațiilor”.
În consecință, ținând cont de soluțiile oferite de doctrină și jurisprudență sub imperiul Codului familiei și în continuare se face distincție între încetarea regimului matrimonial și încetarea comunității de bunuri.
Revenind la modalitățile de lichidare a comunității de bunuri, art.320 N C Civil dispune “ că aceasta se poate realiza doar în contextul încetării sau schimbării regimului matrimonial.
Tot astfel și art. 355 al.1 N Ccivil dispune că “ la încetarea comunității, aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial”.
Această alegație se impunea a fi făcută având în vedere aspectele invocate de către reclamant atât prin acțiune cât și prin motivele de apel respectiv în sensul că: solicită doar cu privire la unul dintre bunurile care compun activul matrimonial să se constate cotele părți ce se cuvin fiecăruia dintre soți ,fără a solicita modificarea regimului matrimonial și fără a solicita partajarea acestui imobil conform dispoziției art. 676 N C Civil.
Deși cu ocazia formulării acțiunii la fond, reclamantul a invocat în susținere că “în ultima perioadă între A. V. și A. G. au apărut divergențe legate de administrarea bunurilor și de felul în care acestea ar trebui să servească la sprijinirea materială a fiilor”, împrejurare care putea fi interpretată ca o motivare a unei cereri de separare judiciară a bunurilor în baza art.370 N C Civil, în motivele de apel, reclamantul critică această reținere a instanței de fond, arătând că acest text de lege nu este aplicabil în speță
Având în vedere principiul disponibilității și faptul că acțiunea a fost redactată prin avocat, Tribunalul apreciază că cererea trebuia soluționată pe fondul acestei, în limitele investirii instanței.
Pentru considerentele deja expuse anterior în raport de dispozițiile legale enunțate, Tribunalul constată că acțiunea reclamantului în modul încare a fost redactată și raportat la solicitările enunțate este nefondată, motiv pentru care și apelul de față se apreciază a fi nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul introdus de către reclamantul A. V., împotriva sentinței civile nr.1845/2013 pronunțată de Judecătoria D.,județul Hunedoara.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
6
Dată și pronunțată în ședința publică din 14.11.2013.
Președinte Judecător
C. M. A. V. A. E.
Grefier V. E. A.
CMA/VEA -4 ex
11.12.2013
Judecător fond -C. C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Decădere din drepturi părinteşti. Decizia nr. 205/2013.... → |
|---|
