Pretenţii. Decizia nr. 704/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 704/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 9135/278/2011
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 704/R/2013
Ședința publică din data de 13 septembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: - I. M. - judecător
- B. P. - judecător
- R. I. - vicepreședinte Tribunal
- Ș. R. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamanții N. A. și N. F. împotriva sentinței civile nr. 6195/19.12.2012, pronunțată de către Judecătoria Petroșani în dosarul civil nr._ (judecător fond R. P. ).
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reprezentanta recurenților - reclamanți, avocat S. L. și reprezentanta intimaților-pârâți, avocat M. E., lipsind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta recurenților-reclamanți, avocat S. L. a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială, o precizarea motivelor de recurs și chitanța de plată a onorariului de avocat.
Reprezentanta intimaților-pârâți a depus Ordonanța nr. 423/II/2/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Petroșani și Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ dată de către P. de pe lângă Judecătoria Petroșani în dosarul penal cu nr. 1225/P/2009, concluzii scrise și notă de cheltuieli, chitanța de plată a onorariului de avocat și bonuri de achiziționare a carburantului, în dovedirea cheltuielilor de transport. Nu a solicitat acordarea unui termen pentru studiul precizării motivelor de recurs, solicitând judecarea recursului.
Reprezentanta recurenților-reclamanți, avocat S. L. a învederat instanței ca nu are alte cereri de formulat in cauza.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul in susținerea recursului.
Reprezentanta recurenților-reclamanți, avocat S. L. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, respectiv, in principal, admiterea recursului, modificarea sentinței in sensul admiterii acțiunii reclamanților, iar in subsidiar, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond ; cu cheltuieli de judecata. Prin cererea de chemare in judecata reclamanții au solicitat instanței obligarea pârâților la plata sumei de 5000 lei, reprezentând contravaloarea distrugerilor cauzate imobilului casa – proprietatea reclamanților, ca urmare a construirii gardului ce delimitează cele doua proprietăți. In anul 2010 pârâții au construit un gard despărțitor pe fundație de beton, amplasat la nici 10 cm de imobilul casa – proprietatea reclamanților – ce au provocat distrugeri prin crăparea pereților, necesitând reparații evaluate la 5000 lei. La solicitarea reclamanților de a remedia distrugerile produse, aceștia s-au opus categoric, generând o stare conflictuala si formularea de plângeri penale împotriva acestora. Deși expertiza efectuata in cauza a confirmat culpa pârâților în producerea prejudiciului, instanța de fond a reținut si culpa reclamanților in producerea prejudiciului. A susținut subsidiarul, apreciind ca trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond ar preîntâmpina noi conflicte.
Reprezentanta intimaților-pârâți, avocat M. E. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că nu sunt motive de casare a hotărârii ; cu cheltuieli de judecată. A arătat că nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, iar degradarea edificatelor se datorează defecțiunilor de construcție, respectiv a fundației și a zidurilor ce au doar 15 cm . În plus, bucătăria de vară nu este locuită de ani de zile.
Reprezentanta recurenților-reclamanți a arătat că părțile au fost cercetate penal, la dosar fiind depuse actele întocmite de către parchet. A mai arătat că recursul vizează doar cota de 30% din valoarea degradărilor, neacordată.
Cu referire la dosarele penale despre care a făcut vorbire reprezentanta recurenților-reclamanți, avocat M. E. a arătat că sancțiunea aplicată intimaților a fost pentru infracțiunea de amenințare.
Avocat S. L. a arătat că bucătăria de vară a fost construită din anul 1980, însă după construirea gardului, în anul 2009, aceasta nu a mai putut fi locuită.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.6195/2012 a Judecătoriei Petroșani a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții N. A. și N. F. în contradictoriu cu pârâții S. M., S. I., și Bîtcan I. și, în consecință:
A obligat pârâții la plata sumei de 350 lei către reclamanți, cu titlul de despăgubiri.
A admis în parte cererea subsecventă privind plata cheltuielilor de judecată și a obligat pârâții la plata sumei de 36,15 lei taxă judiciară de timbru și 490 lei, parte din contravaloarea raportului de expertiză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Între părțile cu proprietăți limitrofe există o stare conflictuală mai veche, soluționată prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative nr.423/II/2/9.06.2010 față de pârâții S. I. și S. M. pentru distrugerea unei porțiuni a gardului reclamanților și amenințare, soluție menținută prin sentința penală nr.571/19.10.2010 a Judecătoriei Petroșani
(dosar nr._ ).
Starea de fapt a fost confirmată și de martorii M. S. ( f.80) și B. I. ( f.105), care au susținută că, până la ridicarea gardului, cele două vecine se certau mereu.
Din expertiza tehnică în construcții rezultă că, pentru delimitarea proprietăților, pârâții au construit un gard pe stâlpi de lemn și scânduri, pe fundație de beton, la limita fundației a anexei reclamanților. Deoarece fundația a fost executată fără respectarea normelor tehnice de execuție( de adâncime mică și fără armarea) între acesta și fundația încăperii B a anexei ( executată ulterior), a rezultat un rost în dreptul căruia pârâții au montat stâlpul S2 al gardului, și cum zidăria anexei este de 15 cm grosime, în timpul execuției gardului au apărut fisuri care s-au amplificat.
În răspunsul la obiecțiuni, expertul susține că, în mod cert lucrările de construcție a gardului au condus la apariția și dezvoltarea fisurilor apărute în zidăria anexei anexei reclamanților, pentru remedierea cărora costurile se ridică la 531 lei ( calculul defalcat fiind prezentat în anexa 1).
Mai mult, în partea finală a răspunsului, susține că nu există alte cauze care să fi determinat apariția fisurilor.
Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este instituită prin art.998, 999 c.civ. care constituie temeiul pentru stabilirea condițiilor generale ale răspunderii, respectiv existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul constând în intenție, neglijență sau imprudența cu care a acționat. Toate aceste elemente se desprind din raportul de expertiză efectuat.
Trebuie reținută însă, și culpa reclamanților în producerea acestui prejudiciu pentru că au construit fundația anexei cu nerespectarea normelor tehnice în domeniu, la mică adâncime și fără armare, fapt ce a determinat apariția unui rost între fundația A și B ( construită ulterior). Stâlpul gardului montat în rostul dintre cele două fundații, precum și lucrările efective de construire a gardului montat atât de aproape de anexa reclamanților, au condus la apariția și dezvoltarea unor fisuri în zidărie, și așa cu o grosime de numai 15 cm.
De aceea, se impune ca o parte a prejudiciului să rămână în sarcina reclamanților, vinovați la rândul lor de proasta execuție a lucrării.
Cum expertul consideră în răspunsul la obiecțiuni că, în cea mai mare parte, fisurile se datorează construcției gardului, instanța va obliga pârâții în solidar la suportarea a 70% din prejudiciu și în aceiași măsură a cheltuielilor efectuate de reclamanți cu acest proces.
Sub aspectul vinovăției, a reținut prima instanță că nu a existat o intenție directă a pârâților, scopul urmărit fiind acela de a aplana starea conflictuală existentă, astfel încât nemaivăzându-se să nu mai aibă prilejul de a se certa.
Astfel, a obligat pârâții la plata sumei de 350 lei cu titlul de despăgubiri, 36,15 lei taxă judiciară de timbru ( la valoarea prejudiciului dovedit) și 490 lei din contravaloarea raportului de expertiză.
S-a respins cererea privind plata onorariului de avocat formulată de reclamantă ca nedovedită ( la dosar neexistând chitanțe eliberate de avocat R. M. în acest sens) și ca neîntemeiată cererea formulată de pârâtă în condițiile art.274 c.pr.civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal, motivat, reclamanții N. A. și N. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și, în principal, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.-
În expunerea de motive, s-a arătat, în esență, că deși prin concluziile raportului de expertiză tehnică s-a stabilit în mod cert că lucrările de construcție a gardului au dus la apariția și dezvoltarea fisurilor apărute în zidăria anexelor reclamanților și, mai mult, în partea finală a răspunsului, se menționează în mod clar că nu există alte cauze care să fi determinat apariția fisurilor, totuși instanța de fond reține și culpa reclamanților în producerea acestui prejudiciu.
În ceea ce privește cel din urmă aspect, a apreciat că reclamanții nu se află în culpă în producerea acestui prejudiciu, deoarece construcția, așa cum a fost identificată de expert, nu a fost construită de aceștia, ei devenind proprietari ai acestor imobile în baza unui contract de vânzare-cumpărare și nu au cunoscut viciile ascunse ale anexei până la expertizarea lor în acest dosar, motiv pentru care soluția dată prin reținerea culpei comune este una injustă.
Mai mult decât atât, așa cum au confirmat și pârâții, această clădire, deși nu mai era folosită de reclamanți, ar fi putut să se degradeze datorită nerespectării normelor de construcție încă din anul 1982 (anul achiziționării) și chiar ulterior, dar acest lucru nu s-a întâmplat decât în momentul în care pârâții au trasat gardul ce desparte cele două proprietăți.
Printr-o precizare a motivelor de recurs, recurenții au mai arătat că instanța, în mod nejustificat a reținut și culpa reclamanților în producerea prejudiciului, pentru că ar fi construit fundația anexei la mică adâncime, dovedit fiind că reclamanții au cumpărat casa și anexele, astfel că nu li se poate imputa acest fapt, chiar dacă ar fi real, iar din expertiză nu rezultă acest lucru, fiind dovedit cu martorii audiați că fisurile au apărut numai după construcția gardului, astfel că se impune ca plata despăgubirilor să fie integrală.
De asemenea, au susținut și o eventuală casare cu trimitere a sentinței, întrucât s-ar impune o precizare de acțiune în fața instanței de fond și efectuarea unei expertize topografice care să lămurească aspecte legate de limitele proprietăților.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8, art. 312 pct. 1 și 2 teza II Cod procedură civilă.
Recursul s-a timbrat cu 192 lei taxă de timbru și 1 leu timbru judiciar.
Deliberând asupra recursului formulat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și, din oficiu, în limitele art. 304/ Cod procedură civilă, Tribunalul constată că acesta este fondat, urmând a fi admis ca atare, în condițiile art. 312 Cod procedură civilă, reținând în motivare următoarele aspecte:
Principala critică adusă de recurenți sentinței atacate este faptul că în mod greșit ar fi reținut prima instanță o culpă a reclamanților în producerea prejudiciului de 30%, vina acestora constând în „proasta execuție a lucrării”.
Această critică a recurenților apare ca întemeiată, în condițiile în care, în lipsa unui probatoriu concludent, apare ca arbitrară reținerea de către instanța de fond a unor procente de 70% pentru pârâți și 30% pentru reclamanți.
Aceasta în condițiile în care s-a efectuat în cauză o expertiză de specialitate, iar expertului nu i s-a cerut să se pronunțe cu privire la calitatea lucrărilor de execuție a construcției în litigiu.
Este adevărat că în cuprinsul și concluziile expertizei, expertul a făcut trimitere la faptul că fundația este executată fără respectarea normelor tehnice de execuție a construcțiilor, dar acesta nu a precizat dacă respectarea normelor tehnice de execuție a avut sau nu vreo influență cu privire la apariția sau dezvoltarea fisurilor în construcția reclamanților, lămuriri suplimentare sub acest aspect nu a adus expertul nici prin răspunsul la obiecțiuni (f. 140 dosar fond), unde cu argumentul că primele trei obiecțiuni ale pârâților sunt obiective noi, nu a răspuns la acestea, deși primele două se refereau chiar la aspecte legate de nerespectarea normelor tehnice de execuție a construcțiilor.
Ori, pentru a se putea statua asupra inexistenței unei culpe a constructorului /proprietarului clădirii afectată de fisuri, trebuia mai întâi a se administra probe pertinente și concludente care să lămurească dacă respectarea normelor tehnice la edificarea construcției a avut sau nu vreo influență la apariția și dezvoltarea fisurilor, și, în caz afirmativ, cât a contat în economia degradărilor apărute.
Nesolicitând expertului să se pronunțe asupra acestei chestiuni și reținând, în lipsa opiniei unui specialist, că este vorba despre o „proastă execuție a lucrării”, cu consecința stabilirii în mod arbitrar a unor procente de vinovăție a părților în producerea prejudiciului, prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, fără o cercetare completă a fondului cauzei, consecință a nerespectării prevederilor art. 129 aliun.4 și 5 Cod procedură civilă.
Așa fiind, văzând că se impune completarea probatoriului, ținând seama de prev. art. 312 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite recursul reclamanților, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond pentru completarea probatoriului, în special expertiza tehnică în construcții, urmând a se cere expertului să precizeze dacă respectarea normativelor tehnice la execuția construcției reclamanților a influențat apariția sau agravarea fisurilor, iar în caz afirmativ, cât reprezintă aceasta din totalul prejudiciului încercat de reclamanți.
În rejudecare, vor fi avute în vedere și celelalte critici formulate de reclamanți prin recursul de față.
Cheltuielile de judecată din recurs vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de către reclamanții N. A. și N. F. împotriva sentinței civile nr. 6195/2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani, județul Hunedoara, pe care o casează integral și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Cheltuielile de judecată efectuate de părți în această fază a procesului civil vor fi avute în vedere de instanța de fond în rejudecarea cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. M. B. P. R. I.
GREFIER,
Ș. R.
RI/ȘR/2 ex. /19.02.2014
Jud. fond R. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1017/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Pretenţii. Decizia nr. 705/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
