Anulare act. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 227/240/2011
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 142/R/2013 DOSAR NR._
Ședința publică din 8 februarie 2013
PREȘEDINTE V. A. E.- judecător
R. I.- vicepreședinte
I. M.- judecător
C. I.- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil formulat de către reclamanții D. M. și D. I. L. împotriva sentinței civile nr. 149/15.02.2012 pronunțată de Judecătoria Hațeg (judecător M. C.-N.), în dosarul civil nr._ .
S-a constatat că prin serviciul registratură s-a depus la dosar din partea reprezentantului intimatului pârât – avocat Ș. I. testamentul nr. 1828/2010 autentificat de BNP Ș. O. I..
S-a constatat că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării, din data de 1 februarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A LU L
Asupra recursului de fașă, constată:
Prin Sentința civilă nr. 149/2012, Judecătoria Hațeg a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanții D. M., și D. I.I.-L., împotriva paratului C. R.-D., prin care solicitau- pentru motivele de dol - anularea testamentului autentificat de B.N.P. Ș. O. I., prin care defunctul D. I. – decedat la 05.10.2010 -, a testat în favoarea pârâtului, o parte din averea sa.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că, probatoriul administrat nu confirmă susținerile reclamantului în ce privește faptul că pârâtul l-a indus în eroare pe defunct, utilizând mijloace viclene și determinându-l să încheie, în favoare sa, testamentul respectiv, astfel că,în considerare dispozițiilor art. 960 Cod civil, a respins acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată .
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții - D. M. și D. I. L. – criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând casarea acesteia, iar pe fond admiterea acțiunii și anularea testamentului autentificat sub nr. 1828/2010 de către B.N.P. Ș. O. I..
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au susținut că pârâtul și familia acestuia, prin mijloace frauduloase, viclene au reușit să capteze, să sugereze și să influențeze gândirea defunctului D. I. și să-l determine să testeze parte din avere, în favoarea acestuia, mascând sub aparența unui legat.
Au susținută că, în condițiile în care dolul constituie o cauză de nulitate a convenției, potrivit art. 960 Cod civil, iar consimțământul defunctului afectat de dol, nu a fost valabil, concluzia este că testamentul respectiv este lovit de nulitate, probatoriu administrat confirmând aceste concluzii, cu atât mai mult că pe tot parcursul vieții sale, defunctul nu a manifestat intenția de a înfia ori de a lăsa averea altor persoane.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 pct. 7 soluția fiind dată de către instanța de fond, cu ignorarea influențării factorului volitiv, defunctul fiind determinat să testeze în favoarea pârâtului ca urmare a mijloacelor viclene, dolosive care i-au influențat voința la momentul încheierii testamentului, sentința fiind nemotivată și neargumentată în drept și în fapt.
Examinând sentința prin prisma motivelor și criticilor invocate, precum și din oficiu în condițiile art. 304/1 C.pr.civ., acest tribunal apreciază recursul nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele motive:
Prin Testamentul autentificat - prin încheierea nr. 1828/2010 de BNP Ș. O. I. -, defunctul D. I. a testat pentru cauza morții sale atât în favoarea reclamantului D. I. L., pe care l-a instituit ca legatar universal cât și în favoarea pârâtului C. R. D., pe care l-a instituit legatar cu titlu particular (f.289).
Dolul sau viclenia - invocat de către reclamanți în susținerea acțiunii lor-, ca motiv de anulare a oricărui act juridic însumează totalitatea manoperelor dolosive, frauduloase prin care una din părți o întrebuințează cu ocazia încheierii unui act juridic - în speță a testamentului autentic – în scopul de a induce în eroare cealaltă parte sau de a o influența speculându-l sentimentele sau împrejurările, astfel încât să o determine să încheie actul respectiv.
Potrivit art. 960-961 Cod civil, dolul – ca viciu de consimțământ - nu se presupune, el trebuie dovedit, atât în ceea ce privește elementul său subiectiv – constând în intenția culpabilă de a induce sau de a influența partea - cât și în ce privește elementul său obiectiv, material – constând în mijloacele folosite în mod concret în vederea realizării scopului.
De asemenea, dolul trebuie să fie determinant, adică să aibă o anumite gravitate, o anumită pondere în deformarea voinței părții, respectiv mașinațiunile viclene, folosite de parte trebuie să fie determinante astfel încât, în lipsa lor partea să nu fi încheiat actul.
Cu referire concretă, la testamentul autentic în cauză – autentificat prin notar – susținerea reclamanților, precum, că, voința exteriorizată, exprimată de testator cu ocazia încheierii actului de gratificare a pârâtului, ar fi fost influențată de către acesta și respectiv de mama acestuia nu este confirmată din probele se s-au administrat. Respectiv, nu este dovedit elementul material al dolului, constând în manoperele viclene – captatio benevolente - folosite de gratificat (pârât) sau de terț (mama pârâtului) în scopul de a determina pe testator ( defunct), să le facă gratificația prin testament, materializate prin sugestia sau captația exercitate asupra lui, speculându-i afecțiunea.
În cauză probele administrate atestă că defunctul D. I. avea prefigurată voința de a-l gratifica pe pârât cu unele dinte proprietățile sale imobiliare ale sale și având cu acesta o relație bine sudată, relevată implicit, de demersul său de a-l adopta (vezi dos._ al Tribunului Hunedoara).
Deci, raportat la cele ce preced, acest tribunal apreciază soluția instanței de fond ca legală și temeinică, urmând a respinge recursul reclamanților ca nefondat.
Văzând că se justifică cheltuielile de judecată în sumă de 500 lei, în această fază a procesului civil (f. 16).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către reclamanții D. M. și D. I. L. împotriva sentinței civile nr. 149/2012 pronunțată de Judecătoria Hațeg, județul Hunedoara.
Obligă pe reclamanții-recurenți la plata sumei de 500 lei - cheltuieli de judecată în recurs către intimatul-pârât C. R. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTO
V. A. E. R. I. I. M.
GREFIER,
C. I.
M/CI - 2 ex.
03.04.2013
Jud. fond M. C. N.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 270/2013.... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 22-08-2013, Tribunalul... → |
|---|
