Pretenţii. Decizia nr. 1017/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1017/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 06-12-2013 în dosarul nr. 98/195/2013
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1017/R/2013
Ședința publică din data de 06 decembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: - I. M. - judecător
- B. P. - judecător
- R. I. - vicepreședinte tribunal
- Ș. R. - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de către reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari nr. 6 B. împotriva sentinței civile nr. 405/2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ (judecător fond R. monica).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a reținut-o în pronunțare.
TRIBUNALUL,
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 405/24 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria B. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.6, cu sediul în B., . A, județul Hunedoara împotriva pârâtului V. I. I., domiciliat în B., ., . și în consecință: a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1700,93 lei, reprezentând taxe comune restante, datorate în perioada mai 2010 – decembrie 2012 și 50,00 lei cheltuieli de judecată, fiind respinsă în rest cererea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul locuiește în apartamentul nr. 3 situat în B., ., jud. Hunedoara, iar reclamanta, prin acțiune, a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3512,94 lei reprezentând taxe comune datorate până în luna decembrie 2012, inclusiv. Ulterior, s-a reținut că prin precizarea de acțiune depusă la fila 16 reclamanta a menționat perioada debitului restant ca fiind aprilie 2010 – ianuarie 2013.
S-a mai constatat că, prin sentința civilă nr. 1181/27.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, același pârât a fost obligat la plata sumei de 1812,01 lei reprezentând taxe comune restante, datorate până în luna aprilie 2010 inclusiv, după cum rezultă din actele existente în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
Din fișele de evidență depuse la dosar a rezultat că debitul solicitat includea și sumele datorate din anii anteriori, astfel că, raportat și la dispozițiile sentinței civile menționată mai sus, s-a constatat că pârâtul datorează numai suma de 1700,93 lei, respectiv diferența dintre suma solicitată prin prezenta 3512,94 lei și suma de 1812,01 lei, sumă pentru care reclamanta deține deja un titlu executoriu contra pârâtului.
Cu privire la suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere, chiar dacă s-a reținut că pârâtul datorează penalități de întârziere pentru neplata la termen a taxelor comune, s-a constatat că reclamanta nu a prezentat un mod corect de calcul al acestora, în condițiile în care, suma indicată se raportează la întreaga sumă datorată ca debit, inclusiv la suma pentru care reclamanta deține titlu executoriu, și nu un calcul la sumele datorate lunar, după momentul rămânerii definitive a sentinței civile nr. 1181/27.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Astfel, au fost avute în vedere și dispozițiile art. 46 din Legea nr.230/2007, potrivit cu care toți proprietarii au obligația sa plătească lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari., și cele ale art. 49 din același act normativ (1) Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice suma cu titlu de restanta, afișată pe lista de plata. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioada de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor sa poată depăși suma la care s-au aplicat.(2) Termenul de plata a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plata, este de maximum 20 de zile calendaristice.
Apoi, potrivit art. 25 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.230 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, aprobate prin HGR nr. 1588/2007 (1) Cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă. În vederea respectării termenelor legale de plată a facturilor către furnizorii de utilități, administratorii au obligația de a afișa lista de plată în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poștă, certificată prin înscrisul de pe ștampila poștei, sau de la data confirmării de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat. Asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depăși suma cotei restante la care s-a aplicat.
Așa fiind, văzându-se dispozițiile legale sus menționate, s-a admis, în parte, prezenta acțiune civilă, și în consecință, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1700,93 lei reprezentând taxe comune restante, datorate pe perioada mai 2010 – decembrie 2012 inclusiv, iar în ceea ce privește penalitățile de întârziere, acestea nu s-au acordat, pentru motivele arătate mai sus.
Împotriva acestei sentințe, în termen și motivat, a formulat recurs reclamanta Asociația de Proprietari nr. 6 B. 16 solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul obligării pârâtului și la plata penalităților de întârziere.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta a precizat că pârâtul intimat înregistrează la sfârșitul lunii aprilie 2010 un debit cumulat în sumă de 1.827,85 lei pentru care s-a stabilit un procent de 3% pentru fiecare lună de întârziere conform hotărârii adunării generale, astfel cum rezultă din fișa de evidență cu modul de calcul al penalităților, începând cu mai 2010 până în decembrie 2012.
Recursul nu a fost motivat în drept.
În probațiune, recurenta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul intimat nu a formulat întâmpinare în recurs.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru în temeiul art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și sub toate aspectele, conform prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, raportat la probele administrate, tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:
În mod corect, instanța de fond a constatat că, prin sentința civilă nr. 1181/27.10.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 1812,01 lei reprezentând taxe comune restante, datorate până în luna aprilie 2010 inclusiv și că din fișele de evidență depuse la dosar a rezultat că debitul solicitat în prezenta procedură includea și sumele datorate din anii anteriori, situație în care s-a apreciat că pârâtul datorează numai suma de 1700,93 lei, respectiv diferența dintre suma solicitată de 3.512,94 lei și suma de 1812,01 lei pentru care reclamanta deținea deja un titlu executoriu contra pârâtului. Și aceasta întrucât autoritatea lucrului judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre, tocmai în scopul de a realiza o administrare uniformă a justiției.
Ori, în ce privește verificarea triplei identități impusă de art. 1201 Cod civil, cu privire la părți, în speță s-a constatat că această identitate cerută de lege există, întrucât ambele litigii s-au purtat între aceleași părți. Referitor la cauza cererii de chemare în judecată, respectiv fundamentul raportului litigios, temeiul juridic al cererii, s-a constatat că acesta este dat de cotele de contribuție comună la cheltuielile asociației de proprietari, astfel cum sunt ele reflectate în listele lunare de cheltuieli, fiind îndeplinită și condiția identității de obiect, atâta timp cât sentința 1181/2010 a avut în vedere obligarea pârâtului la plata debitului principal restant înregistrat până în luna aprilie 2010 inclusiv și a penalităților de întârziere acumulate până la acest moment, sume ce au fost incluse în lista de întreținere aferentă lunii mai 2010 (fila 4 dosar recurs) și care au fost pretinse și în prezenta procedură judiciară.
Prin urmare, prima instanță, în mod judicios a constatat că există autoritate de lucru judecat în ce privește pretenția reclamantei de a se dispune obligarea pârâtului la taxe comune restante aferente perioadei anterioare lunii aprilie 2010, respingând sub acest aspect cererea.
Și în ce privește modul de soluționare de către prima instanță a pretenției reclamantei de obligare a pârâtului la plata de penalități de întârziere, hotărârea pronunțată nu suportă critici. În acest sens, Tribunalul reține că potrivit art. 49 alin. 1 din Legea 230/2007 asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, putând stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată – penalități care nu vor putea fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, aplicabile numai după o perioadă de 30 zile de la termenul stabilit pentru plată și care nu pot depăși suma la care s-au aplicat.
În speță, este adevărat că prin Hotărârile Adunării Generale a Asociației din data de 03 martie 2010 și 09 aprilie 2011 s-au stabilit penalități în cuantum de 0,1% pe zi după 30 zile de neplată. Însă, referitor la acestea, este de remarcat că deși potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 1 din Legea 230/2007 – penalitățile nu pot depăși suma la care s-au calculat, în speță raportat la pretinsul cuantum al datoriilor pârâtului și valoarea penalităților solicitate, este evident că textul legal nu a fost respectat. Mai exact, Tribunalul constată că reclamanta calculează penalități lunare la debitul restant cumulat și nu la suma efectivă datorată lunar și neachitată la scadență și asupra căreia trebuiau calculate penalitățile. Astfel, potrivit înscrisului intitulat „Fișă evidență” începând cu luna decembrie 2010, în mod constant, penalitățile de întârziere calculate lunar depășeau debitul principal lunar. Cu titlu de exemplu, se poate constata că dacă în luna decembrie 2010 pârâtul datora doar suma de 56,23 lei cu titlu de cheltuieli comune pentru luna în curs în sarcina lui au fost stabilite penalități de întârziere lunare în cuantum de 71,14 lei fără însă a se preciza perioada de timp pentru care acestea au fost calculate și sumele neachitate care le-au generat. Acest mod de calcul s-a perpetuat în toată perioada de referință, fapt ce a determinat stabilirea în sarcina pârâtului a unor penalități al căror cuantum nu este datorat. Din contră, asociația recurentă ar fi trebuit să evidențieze distinct atât penalitățile lunare calculate, debitele restante care le-au generat cât și penalitățile cumulate.
Ori, atâta timp cât în cauză au fost calculate penalități la debite cumulate fiind astfel evident că acestea au depășit suma inițială care le-au generat și la care trebuiau calculate, în mod judicios instanța de fond a constatat că reclamanta nu a prezentat un mod corect de calcul al acestora, în condițiile în care, suma indicată s-a raportat la întreaga sumă datorată ca debit, inclusiv la suma pentru care reclamanta deținea deja un titlu executoriu, respingând acțiunea sub acest aspect.
În aceste condiții, prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia, Tribunalul constată că susținerile din cuprinsul cererii de recurs nu sunt susceptibile de a fi încadrate în cazurile de modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Prin urmare, nefiind motive de nelegalitate care să poată fi invocate din oficiu și întrucât instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a făcut o corectă aplicare a legii, pronunțând o soluție legală și temeinică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul civil declarat de către reclamanta Asociația de Proprietari nr. 6 B. împotriva sentinței civile nr. 405/2013 pronunțată de Judecătoria B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către reclamanta Asociația de Proprietari nr. 6 B. împotriva sentinței civile nr. 405/2013 pronunțată de Judecătoria B., județul Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. M. B. P. R. I.
GREFIER,
S. R.
RS/ȘR/2 ex./28.03.2014
Jud. fond R. M.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 2013/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Pretenţii. Decizia nr. 704/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
