Pretenţii. Sentința nr. 4419/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4419/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 2936/97/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA PETROȘANI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4419/2013
Ședința publică din 12 decembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte - R. M. N.
Grefier - H. A.
S-a luat în examinare cererea formulată de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâtul C. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal au răspuns reclamantul personal și asistat de av. T. D. D., pârâtul personal și asistat de av. A. I. și martorul L. I.-M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că procedura de citare este completă.
Instanța procedează la audierea martorului L. I.-M., declarație consemnată și, după citire și semnare, atașată la dosarul cauzei.
Av. reclamantului depune la dosar înscrisuri în dovedirea cererii.
Instanța procedează la administrarea probei cu interogatoriul pârâtului.
Instanța acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârât.
Av. pârâtului pune concluzii pentru admiterea excepției, întrucât părțile nu au drept de proprietate asupra imobilului respectiv, țuica fiind proprietatea mamei și nu a reclamantului. De asemenea declară că reclamantul trebuia să timbreze cererea conform Ordonanței nr. 80/2013.
Av. reclamantului pune concluzii pentru respingerea excepției, întrucât chiar mama sa a declarat la P. că țuica este proprietatea reclamantului, ea având în proprietate numai butoaiele în care era țuica.
Instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Av. reclamantului pune concluzii pentru admiterea acțiunii, având în vedere printre altele că din dosarul penal rezultă clar că pârâtul este cel care a distrus bunurile ce fac obiectul pricinii de față.
Av. pârâtului pune concluzii pentru respingerea acțiunii, întrucât pretenția s-a născut sub reglementările Noului Cod civil, instanța nefiind astfel ținută de soluția dată în dosarul penal, conf. art. 1365-1357 N.C.civ., condițiile faptei ilice nefiind dovedite.
Instanța, conform art. 394 alin. 1 C. declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cererii de față, constată:
Prin cererea formulată de reclamantul C. I. și înregistrată pe rolul Judecătoriei Petroșani sub nr._ în data de 04.07.2013 s-a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pârâtul C. V. să fie obligat la plata sumei de 7600 lei reprezentând contravaloarea a 380 l țuică distrusă de pârât, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 450 lei reprezentând onorariu avocat.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că la data de 23.03.2012 pârâtul i-a distrus o cantitate de 380 l țuică de prune, prin turnarea de motorină în butoaiele cu țuică, aflate în beciul casei părintești din ., jud. Hunedoara.
Reclamantul a mai arătat că la data de 26.03.2012 a sesizat organele de poliție,întocmindu-i-se dos. nr. 305/P/2012 de către P. de pe lângă Judecătoria Hațeg. Prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ din data de 05.06.2013 pârâtul a fost scos de sub urmărire penală, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b C. pr. pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. b1 C.pr. pen. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1357 alin. 1 C.civ., art. 453 alin.1 C..
În probațiune, reclamantul a depus la dosar ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ .
Cererea este scutită de taxe conform art. 29 lit.i din OUG nr. 80/2013 .
La data de 08.10.2013 pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru netimbrare, excepția lipsei calității procesuale active, motivând că proprietara cantității de 380 l țuică era mama părților, C. Lucreția, reclamantul nefiind titularul dreptului de proprietate asupra cantității de 380l țuică.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că reclamantul este obligat să dovedească întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de dispozițiile art. 1357 C. civ., având în vedere că nu au existat probe directe care să susțină vinovăția pârâtului, iar potrivit dispozițiilor art. 1365 C.civ. instanța civilă nu este legată de dispozițiile legii penale și nici de hotărârea definitivă de achitate sau de încetare a procesului penal în ceea ce privește existenta prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.
În probațiune, pârâtul a depus certificatul de deces al mamei părților.
La data de 16.10.2013 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 lit. i din OUG nr.80/2013, că soluția dispusă de organul de urmărire penală este în concordanță cu starea de fapt, țuica din cele patru butoaie fiind făcută de către C. I., potrivit declarației mamei părților C. Lucreția.
Prin încheierea de ședință din data de 21.11.2013 instanța a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de către pârât prin întâmpinare, iar excepția lipsei calității procesuale active a fost unită cu fondul cauzei.
Prin aceeași încheiere de ședință au fost încuviințate, pentru reclamant, proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu interogatoriul pârâtului, iar pentru pârât a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit art.248 alin. 1 C. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de inutilă, în tot sau în parte, cercetarea în fond a cauzei..
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în formularea cererii de chemare în judecată, instanța procedează la soluționarea acesteia raportându-se la dispozițiile art. 192 alin. 1 C.pr. civ .
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 1 C.pr. civ.: „Pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa justiției prin sesizarea instanței competente cu o cerere de chemare în judecată.În cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței poate fi făcută și de alte persoane sau organe”.
Aceste norme leagă noțiunile de parte și de exercițiu al dreptului la acțiune, de existența sau pretinderea unui drept subiectiv civil. Or, orice drept subiectiv presupune atât un subiect activ determinat, cât și un subiect pasiv determinat .
Prin urmare, o condiție esențială pentru exercitarea acțiunii civile este calitatea procesuală care contribuie atât la desemnarea titularului dreptului de a acționa, cât și a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
În acest sens, în doctrină s-a apreciat că, spre deosebire de capacitatea procesuală care se apreciază în general, pentru o anumită categorie de persoane, calitatea procesuală se determină în concret, „la speță”, în raport de litigiul dedus judecății. Astfel spus, raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu.
Aceasta presupune, pe de o parte, existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Întrucât reclamantul este cel care pornește acțiunea, lui îi revine sarcina de a demonstra atât legitimarea sa procesuală, cât și pe aceea a pârâtului, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății în care părțile litigiului au calitatea de titular al dreptului și, în mod corespunzător, al obligației corelative.
La rândul ei, instanța are obligația verificării din oficiu a cadrului procesual subiectiv determinat de prezența părților în proces.
Raportat la aceste considerente de ordin teoretic, se reține că, în situația de față reclamantul are calitate procesuală activă, întrucât el este parte în raportul juridic dedus judecății, fiind proprietarul celor 380 l țuică, potrivit declarației martorei C. Lucreția, mama celor două părți, dată în dosarul de urmărire penală. Așa cum s-a reținut prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, mama părților nu a formulat plângere împotriva pârâtului și a declarat că nu are nici un fel de pretenții de la acesta, din declarațiile acesteia rezultând că țuica distrusă a fost făcută de către reclamant.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată prin întâmpinare de către pârât.
Pe fondul cauzei, instanța reține că la data de 23.03.2012, ca urmare a unor neînțelegeri între cele două părți cu privire la întinderea drepturilor de administrare și folosință asupra bunurilor rămase după decesul tatălui, pârâtul s-a deplasat la casa părintească unde se afla mama sa C. Lucreția, a forțat ușa încăperii beciului casei și a turnat motorină în patru butoaie cu țuică făcută de către reclamant.
Reclamantul a formulat plângere penală, P. de pe lângă Judecătoria Petroșani dispunând la data de 05.06.2013 scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 cod penal (f.4) .
Prin interogatoriul luat în faza cercetării judecătorești, pârâtul nu a recunoscut că a distrus cei 380 l țuică de prună, însă a arătat că nu a contestat măsura dispusă prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, achitând amenda judiciară și cheltuielile judiciare, ceea ce îndreptățește instanța să prezume că acesta a fost de acord cu măsura dispusă și și-a însușit cele reținute prin ordonanța sus-menționată .
Instituția răspunderii civile delictuale invocată de reclamant prin cererea de chemare în judecată este reglementată, potrivit art.103 Legea nr.71/2011,de dispozițiile art.1357 Cod civil, care constituie răspunderea de drept comun și care se angajează în toate situațiile în care un prejudiciu este cauzat altei persoane prin încălcarea unor obligații legale, cu caracter general, ce revin tuturor.
Instanța reține că potrivit art. 1357 C.civ. ,,(1)cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. (2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.”
Din analiza acestui text de lege se desprind condițiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite (delict civil), a prejudiciului,a raportului de cauzalitate între cele două și vinovăția.
Pentru a fi considerată ilicită, fapta pârâtului de a distruge cantitatea de 380 l țuică, prin turnarea de motorină în patru butoaie cu țuică făcută de către reclamant, ia forma unei conduite prin care se încalcă obligația generală prevăzută de lege de a nu aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalți. Așadar această faptă exteriorizată este contrară normelor de drept obiectiv, regulilor de conviețuire socială și reprobată de societate.
Prejudiciul suferit ca urmare a săvârșirii acestei fapte ilicite este reprezentat de contravaloarea celor 380 l țuică de prună ,ridicându-se la suma de 7600 lei, litrul de țuică de prună, cu grad de alcoolemie de 38-40 grade, comercializându-se de către reclamant și pe piață cu suma de 20 lei, potrivit declarației martorului Lucacs I. M. și a ofertelor de vânzare on line, depuse la dosar de către reclamant.
Existența faptei ilicite și a raportului de cauzalitate dintre aceasta și prejudiciul cauzat, reies cu certitudine din cuprinsul ordonanței de scoatere de sub urmărire penală (f.4), care evidențiază intenția pârâtului în săvârșirea faptei de furt, așadar vinovăția, dar analizând starea de fapt prin prisma gradului de pericol social, organul judiciar a apreciat că o sancțiune administrativă este suficientă pentru reeducarea pârâtului.
În consecință, instanța, constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, va admite cererea și va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 7600 lei reprezentând contravaloarea a 380 l țuică distrusă la data de 23.03.2012.
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Având în vedere faptul că acțiunea reclamantului urmează să fie admisă de către instanță, se reține că pârâtul este cel care a căzut în pretenții, urmând a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului în cuantum de 450 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul C. V..
Admite cererea formulată de reclamantul C. I., cu domiciliul în P., .. 9, ., jud.Hunedoara în contradictoriu cu pârâtul C. V., cu domiciliul în Petroșani, .. 13, ..
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 7600 lei reprezentând contravaloarea a 380 l țuică distrusă de pârât la data de 23.03.2012.
Obligă pârâtul la plata sumei de 450 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.12.2013.
Președinte, Grefier,
R. M. N. H. A.
Red./RMN 2 .>
Tehnored./HA 12 feb..2014
4 ex./11.02.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 953/2013. Tribunalul HUNEDOARA | Partaj judiciar. Hotărâre din 21-06-2013, Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
