Uzucapiune. Decizia nr. 803/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 803/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 671/195/2011
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 803/R/2013
Ședința publică din data de 14 octombrie 2013
PREȘEDINTE- B. M. S. - judecător
C. C. V. - judecător
I. I. E. - judecător
O. L. S. - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil introdus de către reclamanta B. M. împotriva sentinței civile nr. 24/2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ (jud. fond R. M.).
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns av. A. O. pentru recurenta-reclamantă, intimata-pârâtă C. G. asistată de av. F. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta recurentei-reclamante, avocat A. O. a arătat că nu mai are cereri de formulat .
Reprezentanta intimatei-pârâte, av. F. M. a arătat că nu se opune soluționării recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, pe recurs.
Reprezentanta recurentei-reclamante, avocat A. O. a solicitat instanței, în principal admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii cererii formulate, iar în subsidiar potrivit dispozițiilor art. 312 pct.5 Cod proc. civilă casarea cu trimitere spre rejudecare. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, onorariu expert și taxa judiciară de timbru. A depus chitanța în valoare de 700 lei, reprezentând onorariu avocat.
A arătat că instanța de fond a analizat cererea lor pe un alt temei juridic decât cel susținut aspect ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei. A mai arătat că instanța de fond trebuia să se pronunțe pe cererea lor în sensul de a consta că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin folosință îndelungată și joncțiunea posesiei sale cu antecesorii ei asupra imobilului teren în suprafață de 993 mp. și înscrierea dreptului dobândit în cartea funciară. Susține că întăbularea nu întrerupe cursul prescripției, că terenul a fost folosit de antecesorii reclamantei și niciodată de ceilalți.
Reprezentanta intimaților-pârâți, av. F. M. a solicitat instanței respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond . Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și contravaloare transport . A depus la dosar notă de cheltuieli.
A arătat că intimații–pârâți au folosit acel teren până la decesul lui B. M. și au dorit să-și construiască o casă pe acel teren, că au folosit ca proprietari acel teren până la decesul lui B. M.. Susține că acțiunea în uzucapiune este inadmisibilă, că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat în anul 1970 bunica recurentei, B. M. a vândut cota ei de proprietate de 476 mp care în realitate era de 1439 mp. Mai arată că nu a fost contestat contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți cu bunica reclamantei și că pârâții sunt întăbulați doar cu o cotă, dar în realitate au cumpărat tot terenul.
T R I B U N A LU L ,
Deliberând asupra recursului civil constată:
P. sentința civilă nr. 24/2013, pronunțată de Judecătoria B., s-a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. G., V. V. și V. I. lui I., D. N., L. I. lui S., L. S. lui S., L. M. lui S., având ca obiect uzucapiune.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată reclamanta la plata sumei de 1088 lei către pârâții C. I. și C. G., cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, imobilele în litigiu, la care se referă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă sunt înscrise în:
- CF_ Tomești ( provenită din conversia CF 15/a Leauț), număr topografic 26 cu suprafața tabulară de 1439 mp și proprietari tabulari înscriși în cartea funciară :V. V. cu cota de 3/12 prin moștenire din anul 1897, V. V. cu cota de 1/12 - prin moștenire din anul 1901; V. I. lui I. cu cota de 4/12 prin donație din anul 1925; pârâții C. I. și C. G.- cu cota de 4/12 prin cumpărare din anul 1970;
- CF_ Tomești ( provenită din conversia de pe hârtie a CF 209 Leauț), număr topografic 25 cu suprafața tabulară de 4320 mp și proprietari tabulari: D. N. cu cota de 3/6 prin moștenire din anul 1937; L. I. lui S. cu cota de 1/6 prin moștenire din anul 1937; L. S. lui S. cu cota de 1/6 prin moștenire din anul 1937; L. M. lui S. cu cota de 1/6 prin moștenire din anul 1937.
Din contractul de vânzare cumpărare, autentificat prin încheierea de autentificare nr. 374 din 26.11.1970, rezultă că B. M. (bunica reclamantei) a vândut pârâtului C. I. cotele indivize de câte 3/12 parte de sub B5 și 1/12 parte de sub B9 din imobilul înscris în CF nr. 15 Leauț, sub nr. top. 26, grădină intravilan în suprafață de 476 mp, dar în realitate suprafața este de 1439 mp., deoarece deține de peste 50 de ani întreaga grădină și a consimțit întabularea dreptului de proprietate pe numele cumpărătorului și a soției sale C. G., că imobilul vândut a fost dobândit de aceasta prin moștenire și prin posesie faptică, nu are sarcini și nu a fost scos din circuitul civil, prețul vânzării fiind de 5000 lei.
Din raportul de expertiză tehnică topografică, întocmit de expert tehnic judiciar I. D. I., rezultă că terenul în litigiu este situat în localitatea Leauț, ., în vecinătatea bisericii din . la drumul județean care traversează localitatea, că este foarte bine delimitat la fața locului de vecinătăți prin garduri și este înscris în cele două cărți funciare sus menționate.
Terenul în litigiu este delimitat de punctele topografice 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-1 cu suprafața reală măsurată de 933 mp. În anexa grafică nr.1 este arătat amplasamentul pe numere topografice a terenului din litigiu:
- suprafața reală măsurată de 690 mp delimitată între punctele topografice 14-15-7-8-9-10-11-12-13-14 cu profilul actual ,, arabil”- teren situat în CF_ Tomești ( provenită din conversia CF 15/a Leauț), număr topografic 26 cu suprafața tabulară de 1439 mp;
- suprafața reală măsurată de 243 mp delimitată între punctele topografice 1-2-3-4-5-6-15-14-1 cu profilul actual ,, arabil” – teren situat în CF_ Tomești ( provenită din conversia CF 209 Leauț), cu număr topografic 25 cu suprafața tabulară de 4320 mp.
În ce privește dobândirea dreptului de proprietate, prin uzucapiune, de către reclamantă, cu referire la cele două porțiuni din numerele topografice 26 și 25, respectiv, cele pentru care expertul a propus atribuirea unor numere topografice noi instanța a reținut că, uzucapiunea extratabulară este reglementată în art. 28 al Legii 115/1938 care prevede că posesorul unui imobil care l-a posedat, în condițiile legii, timp de 20 de ani de la moartea proprietarului de carte funciară, poate cere întabularea dreptului în favoarea sa cu titlu de uzucapiune.
Pentru ca uzucapiunea să poată opera în această situație, se cer întrunite în mod cumulativ următoarele condiții:
- titularul dreptului de proprietate înscris în cartea funciara să fie decedat;
- uzucapantul să posede imobilul timp de cel puțin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular.
- posesia să fie utilă, indiferent de buna sau reaua-credință a posesorului.
Ori, pentru a putea vorbi de posesie este imperios necesară întrunirea celor două elemente: corpus și animus, dar pentru ca posesia să producă efectele sale juridice, ea trebuie să fie una utilă, adică să aibă anumite calități prevăzute de lege. In lipsa acestor calități, posesia nu poate produce efectele sale juridice.
Potrivit art. 1847 Cod civil, posesia trebuie să fie: continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Acestor calități prevăzute de lege, literatura juridică și practica judiciară au statuat că, pentru a fi utilă, posesia trebuie să fie și neechivocă.
Examinând calitățile posesiei, astfel cum sunt ele enumerate în art. 1847 Cod civil, se admite că două dintre ele nu reprezintă calități ale posesiei, ci mai mult decât atâta. Este vorba de calitatea posesiei de-a fi “neîntreruptă” și “sub nume de proprietar”. Aceste două “calități” ale posesiei sunt, în realitate, elementele constitutive ale acesteia deoarece, în absența lor nici nu mai poate fi vorba de posesie.
Aceasta fiind situația, pentru a fi utilă, respectiv, pentru a-și produce efectele, posesia trebuie să aibă următoarele calități: continuă, netulburată, publică și neechivocă.
Deși textul legal (art. 1847 Cod civil) nu enumeră neechivocul printre calitățile posesiei, echivocul a fost considerat drept viciu al posesiei în practica judiciară, iar posesia echivocă nu a fost considerată una utilă, aptă a produce consecințe juridice.
Posesia este echivocă în cazul în care nu se cunoaște dacă posesorul are sau nu elementul intențional animus domini sau animus sibi habendi.
În ce privește terenurile, în litigiu, instanța a constatat, în primul rând, neîndeplinirea cerinței decesului proprietarilor tabulari, întrucât pârâții C. I. și G. nu au fost de acord cu admiterea acțiunii, iar dreptul lor de proprietate, chiar dacă privește o cotă parte sau întreaga suprafață a numărului topografic 26,întrunește toate caracterele juridice ale dreptului de proprietate.
Astfel, s-a mai constatat că, potrivit prevederilor art.44 din Constituție „Dreptul de proprietate privata precum si creanțele asupra statului sunt garantate” (alin.1).
„Proprietatea privata este garantata si ocrotita în mod egal de lege, indiferent de titular” (alin.2 teza I).
În art.136 alin.5 din Legea fundamentala se consacra principiul inviolabilității proprietății private dispunându-se că: „Proprietatea privata este inviolabila în condițiile legii organice”.
De asemenea, dreptului de proprietate este un drept real absolut și patrimonial, dreptul real este dreptul subiectiv, în virtutea căruia, titularul își poate exercita prerogativele asupra unui bun fără concursul altcuiva, iar dreptul absolut este acel drept care presupune existenta unui subiect activ determinat (proprietarul) și a unui subiect pasiv nedeterminat format din celelalte subiecte, fiind opozabil „erga omnes”.
Astfel, chiar dacă din probele testimoniale, administrate în cauză, rezultă că părinții reclamantei au folosit terenul, reiese de asemenea că, după anul cumpărării terenului de către pârâții C., aceștia nu l-au folosit decât o scurtă perioadă de timp, după care au fost împiedicați de către mama reclamantei, numita B. F. să îl folosească, având cu aceasta mai multe litigii cu privire la teren.
În aceste condiții, nici posesia reclamantei și a familiei sale nu poate fi considerată ca întrunind cerințele, prevăzute de art. 1847 Cod civil.
Totodată, din ansamblul probelor, administrate în cauză, nu rezultă că reclamanta a exercitat și asupra celor două porțiuni, din numerele topografice 25 și 26 o posesie continuă și neechivocă, care să stea la baza dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, nefiind îndeplinite cerințele legale, reținute în considerente, cu privire la aceste două suprafețe.
Așa fiind, având în vedere textele de lege invocate și starea de fapt reținută s-a respins acțiunea civilă, formulată de către reclamantă.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă reclamanta a fost obligată la plata sumei de 1088 lei către pârâții C. I. și C. G., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport.
Împotriva sentinței civile, în termen legal și motivat, reclamanta a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanță nu a cercetat fondul cauzei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că temeiul acțiunii, promovate de reclamantă, îl constituie art. 1846, 1847 și 1860 C.civil, situație în care în mod cu totul greșit instanța a analizat cererea cu referire la îndeplinirea condițiilor imperative impuse de art. 28 din Decretul –Lege nr. 115/1938.
Așadar, instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, omițând a se pronunța pe ceea ce s-a cerut, respectiv, a verifica dacă reclamanta prin joncțiunea posesiei cu cea a antecesorilor săi a dobândit dreptul de proprietate, cu privire la suprafața de teren, dedusă judecății.
Posesia exercitată de ea și antecesorii săi, a mai arătat recurenta, este una continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, conform art. 1847 C.civil.
Terenul ce constituie obiectul acțiunii introductive de instanță a fost al bunicilor săi, B. S. și M., fiind folosit de aceștia, iar mai apoi de reclamantă, aspecte care au fost confirmate și de martorii, audiați în cauză, L. V. și B. N..
În cauză nu are aplicabilitate art. 44 din Constituția României, text de lege invocat în motivarea hotărârii, având în vedere împrejurarea că acțiunea în uzucapiune este acțiunea posesorului imobilului împotriva proprietarului acestuia.
În drept s-au invocat prevederile art. 312 alin.5 C.pr.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu 25,5 lei taxă judiciară de timbru și 1,5 lei, timbru judiciar. (f.7).
Intimații Colta I. și Colta G. au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. (f.31).
În motivarea întâmpinării s-a arătat că, în mod legal, instanța a respins acțiunea reclamantei, în condițiile în care aceasta nu a putut face dovada că a folosit terenul în mod public, pașnic și sub nume de proprietar, între familia pârâților și familia acesteia existând mai multe litigii și conflicte cu privire la teren.
În perioada în care trăia bunica reclamantei pârâții au folosit terenul, nefiind deranjați de cineva, fiind cunoscut în localitate și că au cumpărat terenul, în baza unui contract de vânzare-cumpărare autentic.
În drept nu s-au invocat dispoziții legale.
În recurs nu s-au depus, în accepțiunea prevederilor art. 305 C.pr.civ., înscrisuri noi..
Examinând sentința civilă atacată, în raport de motivele de recurs invocate și cauza, din oficiu, sub toate aspectele, în aplicarea prevederilor art. 304 ind.1 C.pr.civ., se constată că recursul este fondat, pentru considerentele care succed:
P. acțiunea introductivă de instanță reclamanta, prin avocat ales, a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. I. și C. G. ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate, prin folosință îndelungată, asupra imobilului teren înscris în CF nr._ Tomești, provenită din conversia CF 15/a, cu nr. top. 26, în suprafață de aproximativ 1439 mp, situat între drum, H. Tovia, V. P. pe două laturi și să se dispună înscrierea dreptului său în cartea funciară.
Reclamanta a indicat ca temei de drept al acțiunii dispozițiile art. 1846, art. 1847 C.civ. (f.1-dosar fond).
Cu toate acestea, instanța a examinat acțiunea, cu referire la îndeplinirea condițiilor prevăzute prin dispozițiile art. 28 din Decretul –Lege nr. 115/1938, ce reglementează uzucapiunea extratabulară, prin stăpânirea de fapt asupra imobilului, timp de 20 de ani, de la decesul titularului înscris în cartea funciară.
Criticile recurentei, formulate sub acest aspect, sunt întemeiate, întrucât, deși ambele texte vizează dobândirea dreptului de proprietate, prin uzucapiune, cerințele care se cer a fi întrunite în persoana uzucapantului sunt cu totul diferite.
Or, în cauza dedusă judecății, în condițiile în care reclamanta, cu referire la temeiul de drept al acțiunii, a invocat joncțiunea posesiei sale cu cea a antecesorilor, pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, se impunea a se verifica tocmai aceste aspecte.
În consecință, reținându-se că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, în temeiul art. 312 alin. 3 - alin. 5 C.pr.civ. recursul va fi admis și casând, în tot, sentința civilă atacată cauza va fi trimisă spre rejudecare, urmând a se proceda la examinarea acțiunii, în raport de obiectul acesteia, conform temeiului de drept, indicat de reclamantă.
Cheltuielile de judecată avansate de părți în recurs vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE::
Admite ca fondat recursul introdus de reclamanta B. M. împotriva sentinței civile nr. 24/2013 pronunțată de Judecătoria B. județul Hunedoara, pe care o casează în totalitate și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cheltuielile de judecată din recurs vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2013
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. M. S. C. C. V. I. I. E.
GREFIER
O. L. S.
BMS/OLS-2 ex.20.11.2013
Jud. fond-R. M.
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 30-04-2013, Tribunalul... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 240/2013.... → |
|---|
