Reziliere contract. Decizia nr. 241/2013. Tribunalul HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 241/2013 pronunțată de Tribunalul HUNEDOARA la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 8024/278/2011
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.241/R/2013
Ședința publică din data de 11 martie 2013
PREȘEDINTE- C. C. V. - judecător
I. I. E. - judecător
B. M. S. - judecător
O. L. S. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului formulat de către pârâtul H. H. D. împotriva sentinței civile nr. 2739/24.05.2012 pronunțată de către Judecătoria Petroșani în dosarul civil nr._ (judecător R. L.).
Se constată că dezbaterile au avut loc la termenul din data de 04 martie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată,încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru depunerea de concluzii scrise, în temeiul art.146 coroborat cu dispozițiile art. 260 Cod proc. civilă, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul de astăzi.
Se mai constată că, prin serviciul registratură al instanței, la data de 08.03.2013, intimata reclamantă, S. G., prin av. Ș. I., a depus la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr.2739/2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosar nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S. G., cu domiciliul în Petroșani, .. 16, ., împotriva pârâtului Hortopanu H. D., cu domiciliul în Petroșani, ., ., ..
S-a admis în parte cererea reconvențională.
S-a respins cererea reclamantei privind constatarea nulității contractul de întreținere autentificat sub nr. 1515 în 13 aprilie 2010 de BNP M. G. A..
S-a desființat contractul de întreținere autentificat sub nr. 1515 în 13 aprilie 2010 de BNP M. G. A..
A fost obligat reclamanta la plata către pârât a sumei de 250 lei.
S-au compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta S. G., pe cale de excepție, a invocat nulitatea absolută a contractului de întreținere autentificat sub nr. 1515 în 13 aprilie 2010 de BNP M. G. A., ca urmare a cauzei imorale, false și ilicite a convenției, astfel cum și-a precizat oral excepția, cu ocazia concluziilor pe fond. Reclamanta și-a motivat excepția pe faptul că pârâtul a înțeles să dobândească bunurile fără să-și îndeplinească obligația de a presta întreținerea, respectiv că acesta a încheiat contractul cu scopul de a dobândi proprietatea bunului și nu întreținerea reclamantei sau a soțului acesteia.
Față de motivarea în fapt a excepției nulității absolute, instanța a reținut că acestea nu reprezintă, de fapt, o cauză de nulitate, ci se circumscriu condițiilor de încheiere a contractului, respectiv efectelor contractului de întreținere, mai exact, neexecutarea obligațiilor e către debitor.
Astfel, s-a respins ca neîntemeiată susținerea potrivit căreia este nul contractul deoarece pârâtul a avut în vedere, la momentul încheierii contractului, obținerea de către acesta a proprietății asupra imobilului și nu prestarea întreținerii reclamantei și a defunctului său soț. Scopul, motivul determinant, pentru care pârâtul a încheiat contractul a fost tocmai obținerea pentru sine, a unui avantaj, în acest caz fiind vorba de proprietatea asupra unui bun imobil, iar scopul reclamantei a fost de a obține întreținere. Dacă pârâtul ar fi dorit să nu obțină nimic, ci doar să dea, nu am mai fi fost în prezența unui raport juridic obligațional bilateral.
S-a apreciat că au fost dovedite în cauză nici existența cauzei ilicite sau imorale a convenției, motivele invocate de către reclamantă cu privire la calitatea de polițist, respectiv de funcționar public a pârâtului nefiind motive de apreciere ca ilicită sau imorală a încheierii de către acesta a unui contract.
Față de cele arătate, instanța a respins excepția ca neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul acțiunii s-a reținut că,
În 13 aprilie 2010 reclamanta S. G. și soțul acesteia, S. A., au încheiat cu pârâtul Hortopanu H. D., contractul de întreținere autentificat sub nr. 1515 de BNP M. G. A.. S. A. a decedat în 22 ianuarie 2011 iar în august 2011 reclamanta a introdus prezenta acțiune.
Prin acest contract de întreținere, pârâtul s-a obligat, în schimbul nudei proprietăți asupra imobilului situat administrativ în Petroșani, .. 16, parter, ., format din cota de 259/_ din terenul în suprafață de_ mp, imobil înscris în CF 3121 Petroșani, nr. ord. A+171, nr. top. 155/102/2/1/6/4/2/18 și construcții cu locuințe și anexe înscrise în CF 3963 Petroșani, nr. ord. A+1, nr. top. 155/78, să îi presteze reclamantei și soțului acesteia, pe durata vieții acestora cu toate necesare traiului, după cum urmează: va asigura locuință corespunzătoare în imobilul ce se transmite sau în alt imobil – după cum de comun acord vor considera oportun, va asigura hrana, îmbrăcămintea, încălzitul, spălatul, curățenia, asistență medicală și medicamente, medic, spitalizare în caz de nevoie (așa cum a făcut în ultimii doi ani) iar la decesul transmițătorilor, să îi înmormânteze pe cheltuiala sa potrivit obiceiului locului și tradiției creștine.
Instanța a reținut că atât reclamanta, cât și pârâtul, solicită desființarea contractului, fiecare dintre aceștia susținând că cealaltă parte este în culpă.
Din probele administrate în cauză, a reieșit că defunctul a fost cel care a dorit încheierea contractului cu pârâtul pe fondul relației apropriate ce s-a dezvoltat între cei doi începând cu anul 2008, reclamanta fiind de acord în urma insistențelor defunctului său soț (filele 86-89, declarația reclamantei în fața organelor de polițe). De asemenea, a rezultat că până la momentul decesului creditorului obligației de întreținere, pârâtul și-a îndeplinit obligațiile contractuale, beneficiarii întreținerii au fost mulțumiți de modul cum s-a prestat întreținerea, între cele două familii existând o strânsă relație de amiciție și afecțiune, fapt recunoscut de reclamantă prin răspunsurile data cu ocazia administrării probei cu interogatoriu (filele 74-76). De asemenea, s-a dovedit în cauză că pârâtul și-a îndeplinit obligația privind suportarea cheltuielilor de înmormântare.
S-a mai reținut că după decesul soțului său reclamanta a fost cea care nu a mai dorit continuarea relațiilor contractuale avute cu pârâtul, părțile discutând despre rezilierea de comun acord a contractului însă doar după plata sumei de 7.000 lei de către reclamantă, aceasta făcând demersuri pentru a încheia un nou contract, cu același obiect, cu alte persoane, așa cum reiese din declarația martorului O. M. (fila 77) care a avut discuții cu aceasta în sensul arătat.
S-a concluzionat, că reclamanta este cea a creat o situație în care nu s-a mai prestat, în mod corespunzător, îngrijirea și întreținerea sa de către pârât care, fiind de acord cu încetarea relațiilor contractuale, a încetat, la rândul său, să îi presteze întreținere reclamantei, atitudinea părților față de propriile obligații, pe fondul tensiunilor existente între cei doi contractanți, ducând la desființarea contractului de întreținere, ambele voințe fiind în acest sens, rezultând, astfel, o culpă comună.
În ceea ce privește cererea reconvențională s-au reținut următoarele:
Pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 7.000 lei ce reprezintă cheltuielile efectuate cu încheierea contractului, întreținerea efectiv prestată, precum și cheltuielile de înmormântare, constând în concret în: 450 lei – sumă achitată pentru sicriu, accesorii, transport funerar, conform facturii fiscale nr._ din 21 ianuarie 2011 și a chitanței nr._ din 21 ianuarie 2011; 1.230 lei – cheltuieli legate de masa de pomană conform chitanței nr._/02 din 23 ianuarie 2011; 1.747 lei – taxele aferente încheierii contractului de întreținere, la notar, impozit, carte funciară; 172 lei – impozitul pentru apartament aferent anilor 2010 și 2011; 1.500 lei – taxele aferente întabulării terenului pe care se află construcția în cartea funciară; 250 lei – montare sobă; 1.300 lei – aproximativ totalul sumelor de bani oferite de pârât întreținuților pe parcursul derulării contractului de întreținere, calculat ca o medie a sumei de 30 lei date acestora săptămânal.
Instanța, față de probele administrate în cauză în ceea ce privește cererea reconvențională, constată că aceasta este întemeiată doar în parte, respectiv cu privire la suma de 250 lei cheltuită de pârât pentru montarea unei sobe în locuința reclamantei, sumă care a fost, de altfel, recunoscută de pârâtă.
În ceea ce privește sumele de 1.450 lei și 1.230 lei, instanța a reținut că pârâtul nu este îndreptățit a le primi, acestea fiind făcute în executarea obligațiilor contractuale față de celălalt întreținător – defunctul S. A. și față de care contractul se consideră executat. Suma de 1.300 lei reprezentând aproximativ totalul sumelor de bani oferite de pârât întreținuților pe parcursul derulării contractului de întreținere, calculat ca o medie a sumei de 30 lei date acestora săptămânal, nu au fost dovedite în cauză, pârâtul nearătând valoarea coșului zilnic și neproducând nicio probo în sensul dovedirii cuantumului acestuia, nefiind administrată nicio probă nici în dovedirea cu facturi și/sau martori, astfel cum este stipulat în contractul încheiat între părți, privind celelalte cheltuieli.
Referitor la celelalte cheltuieli solicitate de pârât, s-a apreciat că acestea reprezintă cheltuieli făcute de aceste în considerarea calității sale de proprietar, cheltuieli făcute cu administrarea proprietății primite, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu sunt supuse restituirii în condițiile în care și pârâtul se află în culpă la desființarea contractului.
Având în vedere că s-au admis în parte atât acțiunea formulată de reclamantă, cât și cererea reconvențională formulată de pârât, instanța urmează a compensa cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul H. H.-D., solicitând modificarea hotărârii atacate prin admiterea în parte a acțiunii reclamantei, în sensul desființării contractului de întreținere autentificat de BNP M. G.-A. sub nr.1515/13.04.2010, numai cu privire la cota de ½ a reclamantei; precum și admiterea cererii reconvenționale, în sensul obligării reclamantei la plata sumei de 3500 lei, reprezentând valoarea întreținerii dată de el de la încheierea contractului până la data de 23.01.2011, când aceasta a refuzat să o mai primească.
A solicitat cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că, până la data de 23.01.2011 a prestat întreținere continuă și completă, iar la decesul defunctului S. A. el a suportat toate cheltuielile necesare înmormântării, în cuantum de peste 3500 lei.
Că, după decesul soțului ei, reclamanta S. G. a refuzat să mai primească întreținerea, afirmând că îi va plăti toate cheltuielile pe care le-a făcut cu întreținerea lor.
A susținut că în mod greșit, prima instanță a desființat în totalitate contractul de întreținere întrucât acesta trebuia desființat doar pentru cota de ½ ce-i revine reclamantei,dat fiind faptul că pentru cota defunctului s-au executat obligațiile contractuale .
A invederat că suma de 3500 lei, solicitată de la reclamantă, reprezintă cheltuielile cu hrana zilnică pe care i-a procurat-o, cu medicamentele, spitalizarea, taxele aferente locuinței, precum și suma de 200 lei/lunar pe care i i-a dat.
În drept, s-au invocat prevederile art.3041, 304 pct.9 și 312 Cod proc. civilă.
Recursul a fost timbrat cu 145, 50 lei taxă judiciară de timbru.
Prin concluziile scrise depuse la dosar (f.22), intimata-reclamantă S. G. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat,arătând că din probele administrate a rezultat faptul că venea la ei la o săptămână, două sau chiar trei, că medicamentele i le cumpărau o terță persoană, că în gospodărie îi ajuta soții C., iar de decesul soțului ei a auzit târziu.
A mai susținut că la interogatoriu recurentul a recunoscut că a primit suma de 2000 lei ajutor pentru înmormântare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul reține următoarele:
Deși,instanța de fond a reținut în mod just, față de probele administrate în cauză,că pârâtul și-a îndeplinit obligația de întreținere față de defunctul S. A., contractul considerându-se executat față de acesta,în mod nelegal și netemeinic a desființat contractul de întreținere în totalitate.
Prin contractul de întreținere atacat în prezenta cauză,întreținuții creditori ai obligației de întreținere S. A. și soția sa, reclamanta S. G., au transmis pârâtului H. H.-D. dreptul de nudă proprietate asupra imobilului situat în Petroșani, .. 16, parter, apartament 1(în casă de colonie), compus din construcții, anexe și terenul aferent, ce constituia bun comun dobândit în timpul căsătoriei de cei doi transmițători.
Ca urmare a executării contractului de întreținere față de defunctul S. A., în mod corect instanța de fond trebuia să dispună desființarea acestui contract doar pentru cota de ½ parte din imobilul ce face obiectul lui, cotă ce revine reclamantei S. G..
Soluția instanței de fond este criticabilă și sub aspectul cererii reconvenționale formulată de pârâtul H. H. D..
Potrivit clauzelor contractului de întreținere autentificat sub nr.1515/13.04.2010 de BNP M. G. A., părțile au convenit ca, în cazul în care întreținuții solicită desființarea contractului, aceștia vor achita valoarea întreținerii pentru perioada în care aceasta a fost prestată, la valoarea „coșului zilnic” stabilit de organele competente, precum și cheltuielile pe care întreținătorul le poate dovedi cu facturi și/sau chitanțe ori martori.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că din totalul cheltuielilor efectuate, pârâtului i se cuvine doar suma de 250 lei cheltuită pentru montarea unei sobe în locuința reclamantei, care, de altfel, a și fost recunoscută de aceasta.
Într-adevăr, astfel cum a reținut și prima instanță, pârâtul nu este îndreptățit la restituirea cheltuielilor de întreținere a defunctului, cele legate de înmormântarea lui și pomana ulterioară,întrucât acestea intră în conținutul obligației de întreținere pe care și-a asumat-o.
Câtă vreme recurentul solicită menținerea contractului de întreținere pentru cota de ½ parte a defunctului, față de care acesta a fost executat, nu mai poate solicita și restituirea contravalorii întreținerii prestate.
Contrar celor apreciate de instanța de fond, recurentului pârât, i se cuvin cheltuielile legate de încheierea contractului de întreținere, respectiv taxele achitate la notar și la OCPI pentru întăbularea imobilului în cartea funciară, cele privind documentația de întăbulare, precum și sumele achitate cu titlu de impozit pentru imobil.
Din totalul acestora însă, pârâtul este îndreptățit a i se restitui doar jumătate, dat fiind faptul că doar pentru cota de ½ din imobil se impune desființarea contractului, iar el rămâne coproprietar alături de reclamantă, în cotă de ½ parte, profitându-i și lui.
Toate aceste cheltuieli au fost dovedite de pârât cu chitanțele și facturile depuse la dosar (f.31-38 dosar fond), și se ridică la suma de 2970,60 lei.
Potrivit celor arătate mai sus, reclamanta trebuia să-i plătească jumătate din această sumă, respectiv 1485,30 lei.
Totodată, în temeiul clauzelor contractuale, reclamanta are obligația de a-i restitui pârâtului sumele de bani cheltuite cu procurarea întreținerii ei.
Chiar în răspunsul la interogatoriu (f.75 dosar fond), reclamanta a recunoscut că pârâtul și soția lui o vizitau des, aducându-le alimente și lăsând bani în sume cuprinse între 20-40 lei.
Ca urmare, solicitarea pârâtului de a i se restitui suma de 1300 lei pentru întreaga perioadă de derulare a contractului de întreținere față de reclamantă, ca o medie de 30 lei- echivalent a întreținerii prestate săptămânal, este justificată.
Însumând aceste cheltuieli de întreținere (1300 lei) cu cele efectuate cu încheierea contractului, achitarea impozitelor și întăbularea imobilului în cartea funciară (1485,30 lei), rezultă că reclamanta trebuie să-i plătească pârâtului suma de 2785,30 lei .
Având în vedere aceste considerente, urmează ca, în baza art. 312 alin.1-3 coroborat cu art.304 pct.9 Cod proc. civilă, să se admită ca fondat recursul de față.
Sentința atacată va fi modificată parțial,în sensul desființării contractului de întreținere doar în ce privește cota de ½ parte din imobilul ce face obiectul lui, cotă ce îi revine reclamantei.
Totodată, reclamanta va fi obligată să-i plătească pârâtului suma de 2785,30 lei cu titlu de despăgubiri.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimata-reclamantă va fi obligată să-i plătească recurentului-pârât suma de 545,5 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat (400 lei) și taxe de timbru datorate în recurs(145,5 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de către pârâtul H. H.-D. împotriva sentinței civile 2739/2012 pronunțată de Judecătoria Petroșani,județul Hunedoara,pe care o modifică parțial, în sensul că dispune desființarea contractului de întreținere autentificat sub nr.1515/13.04.2010 de BNP M. G. A. doar în ce privește cota de 1/2 parte din imobilul ce face obiectul acestuia, cotă ce revine reclamantei S. G., și obligă pe reclamantă să plătească pârâtului H. H. D., suma de 2785,30 lei cu titlu de despăgubiri.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Obligă pe intimata S. G. să plătească recurentului-pârât H. H.-D. suma de 545,5 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,11.03.2013
Președinte, Judecător, Judecător,
C. C. V. I. I. E. B. M. S.
Grefier,
O. L. S.
CCV/OLS-2 ex. 28.03.2013
(Jud. Fond R. L.)
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 253/2013.... | Succesiune. Decizia nr. 822/2013. Tribunalul HUNEDOARA → |
|---|
