Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1188/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1188/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 505/312/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1188 R
Ședința publică din data de 05 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte - T. I.
Judecător – D. C. T.
Judecător – C. G.
Grefier – S. R. D.
Pe rol examinarea recursului civil, declarat de recurenta – reclamantă . BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 921/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât P. CĂZĂNEȘTI – PRIN PRIMAR, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta- reclamantă reprezentantul recurentei – reclamante, numitul M. D., iar pentru intimata-pârâtă avocat N. G. Darius, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că recurenta – reclamantă a depus la dosar dovada consemnării taxei judiciare de timbru, chitanța .._(127) în valoare de 1.382 Ron si precizări, după care;
Tribunalul ia act că recursul a fost legal timbrat și înmânează apărătorului intimatei-pârâte un exemplar de pe precizările formulate de recurenta – reclamantă.
Totodată, pune în discuția părților calificarea căii de atac promovată de . București si acordă cuvântul.
Reprezentantul recurentei – reclamante, având cuvântul, apreciază că, așa cum s-a invocat si în motivele de recurs sentința instanței de fond poate fi atacă cu apel, având în vedere faptul că suma este foarte mare și depășește 100.000 Ron.
Avocat N. G. pentru intimata – parată apreciază calea de atac ca fiind recursul pe considerentul că, calea de atac promovată de partea adversă, motivat pe aspectul că aceasta se raportează, față de dispozițiile codului de procedură civilă cu privire la valoare, în raport de cererea principală, ce nu depășește suma de 100.0000 de lei . In speța de față a intervenit o prorogare de competentă pe dispoz. art. 17 C.p.c, vis-a-vis de faptul că pârâta formulat o cerere reconvențională, însă acest aspect nu înseamnă că ar fi mărit valoarea litigiului.
Tribunalul, având în vedere valoarea obiectului pricinii cererii principale sub 100.000 lei, prevederile art. 282 ind 1 din vechiul cod de proc. civilă sub imperiul căruia se desfășoară cauza, stabilește calea de atac ca fiind recursul.
Apărătorul intimatei, avocat N. G. întrebat fiind, învederează că nu solicită termen pentru studierea excepțiilor invocate de recurenta- reclamantă.
Întrebat fiind reprezentantul recurentei – reclamante învederează că nu are probe de solicitat cu privire la excepțiile invocate.
Apărătorul intimatei pârâte, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cele aflate la dosarul cauzei.
Pe fondul cauzei, reprezentantul recurentei –reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv factura de lemne nr. 10/21.12.2012 pe care o depune al dosar.
Avocat N. G., cu privire la proba cu înscrisuri solicită de recurenta- reclamantă precizează că nu se opune, însă apreciază că nu este un înscris nou, aceasta aflându-se la dosar. Nu mai are alte cereri de formulat in cauză.
Tribunalul admite proba cu înscrisuri solicitată de recurenta – reclamantă, respectiv factura nr. 10 /21.12.2012.
In baza art. 137 alin 2 C.p.c unește cu fondul cauzei excepția lipsei capacității de folosință a intimatei recurente si excepția lipsei capacității procesuale de folosință, întrucât aspecte privind capacitatea de folosință au legătură intrinsecă cu fondul si ca atare, având în vedere că nici pe excepții si nici pe fondul recursului nu mai sunt probe de solicitat, tribunalul constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul părților atât pe excepțiile invocate cât si pe fondul cauzei cu privire la susținerea sau combaterea recursului.
Reprezentantul recurentei-reclamante, având cuvântul pe excepțiile invocate, învederează că a în mod eronat a chemat în judecată P. orașului Căzănești. Mai arată că s-a pornit greșit procesul, arată că și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau pe parcursul procesului, a achitat onorariul de avocat, însă apărătorul care era din Baroul București, nu l-a mai asistat în proces. În concluzie, solicită modificarea sentinței civile și anularea acesteia, cu cheltuieli de judecată.
Avocat N. solicită respingerea excepțiilor invocate ca nefondate. La baza acestor argumente ce ar susține excepțiile respective, recurenta – reclamantă așează invocarea propriei culpe, or se cunoaște că nu se pot prevala de propria culpă, în a-și susține un drept sau un interes. Legat strict de problema juridică, dacă P. Căzănesti ar putea sta ca si parte în acest proces având în vedere si faptul că reclamanta este cea care a fixat cadrul procesual, că o instanță s-a pronunțat sub acest aspect, practica judiciară, inclusiv, a acestei instanțe si nu în ultimul rând că toate lucrările aflate la dosar, (întâmpinări, cerere reconvențională) sunt semnate de primarul orasului Căzășesti apreciază că în speța de față, nu subzistă argumentele pe care recurenții –reclamanți le promovează pe cale de excepție, aceștia solicitând anularea propriei cereri si mai mult, dânșii fac vorbire și de un recurs care fi fost promovat de P. orasului Căzănesti. Solicită respingerea acestor excepții, ca nefondate.
Pe fondul cauzei, solicită menținerea hotărârii instanței de fond ca legală si temeinică. În esență așa cum a reținut instanța de fond s-a constatat ca nefiind îndeplinită una din condițiile esențiale si prev. explicit de Legea 247/2005 titlul 10, unde instanța poate pronunța o hotărâre care sa tina loc de contract de vânzare-cumpărare, la cererea părții, care si-a îndeplinit ea însăși propria obligație. În speța de fată, ar fi vorba de îndeplinire de promitenta cumpărătoare a obligației de plată integrală a prețului. Din actele dosarului rezultă însă că acest lucru nu s-a întâmplat recurenta-reclamantă a achitat doar o parte din preț. In contul acestei diferențe, recurenta-reclamantă ar fi livrat o cantitate de lemne, însă nu poate fi vorba că această cantitate despre care nu există nicio dovadă scrisă că s-ar fi livrat. Dar, dacă situația ar fi aceasta nu poate fi vorba de operațiunea dării în plată în cazul de față si nici de operațiunea unei compensări intre diferența de preț, pe care trebuia s-o achite si eventuala datorie a primăriei pentru această livrare, deoarece recurenta nu a facturat această marfă pretinsă a fi livrată, si ca atare nu s-a putut evidenția în patrimoniul a două părți dreptul de creanță, respectiv, datoria corelativă, astfel încât să poată deveni posibilă din punct de vedere juridic, această pretinsă compensare. Apreciază că invocarea compensării în acest proces nu mai poate fi făcută nici din perspectiva faptului că de la momentul respectiv pana la momentul când instanța a fost învestită s-a scurs termenul de prescripție, iar în primă instanță pârâta a ridicat această excepție a prescripție. Fără, cheltuieli.
În replică, reprezentantul recurentei-reclamante precizează că nu este adevărat, legea compensării este clară și funcționează întotdeauna, așa cum s-a specificat în documentul pe care l-a depus la dosar, între părțile aflate în relații comerciale. Acel proces – verbal de predare-primire a lemnelor este semnat de primarul în funcție, acesta delegând reprezentanți ai primăriei să asiste l-a cântărirea lemnelor.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la cauza civilă de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Slobozia la 13.05.2013 reclamanta . București cu sediul în București, .. 52, Cod fiscal R10447864, cu sediul ales în loc. Căzănești, ., jud. Ialomița a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 921/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ .
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 28.06.2011, reclamanta S.C. A. M. SRL BUCUREȘTI a chemat în judecată pe pârâta P. CĂZĂNEȘTI – prin primar, cu sediul în Căzănești, ., jud. Ialomița solicitând instanței ca hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare între reclamanta și pârâta pentru imobilul teren arabil in suprafața totala de 13.145 m2 situat în localitatea Căzănești, jud. Ialomița.
A mai solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că la data de 28.08.2003, între societate, în calitate de cumpărător și S.C. T. S.A. Căzănești, în lichidare, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect cumpărarea, respectiv vânzarea activelor imobile aparținând S.C. T. S.A. – în lichidare.
Terenul pe care se află activele imobile nu face obiectul acestui contract întrucât aparține domeniului privat al Primăriei Căzănești însă ulterior, la data de 19.12.2003, prin HCL Căzănești nr. 41, s-a aprobat vânzarea către S.C. A. M. S.R.L., concesionar la acel moment, a terenului în suprafață de 13.145 m.p., stabilindu-se ca preț suma de 3 ron/mp, adică în total suma de 39.435,00 RON.
Conform art.3 din hotărârea menționată, actul de vânzare-cumpărare putea să se încheie între părți după ce S.C. A. M. S.R.L. și-a achitat taxa de redevență la zi.
La data de 23.12.2003, la 4 zile după adoptarea HCL nr. 41, între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul de concesiune nr. 3680/23.12.2003, în baza căruia s-a concesionat terenul în suprafață de 13.511 m.p., pe o perioadă de 49 de ani, prețul concesiunii fiind de 0,60 ron/mp/an plus redevența de concesionare în sumă de 81.066.000 lei (8.106,60 ron).
Încheierea contractului de concesionare s-a făcut în baza prevederilor legii nr. 219/1998 și deși în perioada 2004-2007 reclamanta a achitat suma de 50.994,00 lei RON, pârâta în mod nejustificat și cu totul abuziv și nelegal refuză încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție, necompetența materială a tribunalului în soluționarea cauzei, prematuritatea acțiunii formulate, prescripția dreptului material la acțiune iar pe fond netemeinicia cererii.
În dezvoltarea excepțiilor, în privința excepției necompetenței materiale pârâta arată că litigiul dedus judecății nu derivă din executarea contractului de concesiune ci din promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare a terenului, asumată de părți astfel că obligația asumată este una de a face, respectiv de a perfecta în viitor contactul de vânzare-cumpărare. Ori, o asemenea obligație nu are natură comercială, astfel ca litigiul derivat din faptul neîndeplinirii ei să fie la rându-i un litigiu comercial, ci este o obligație civilă, având în vedere că în dreptul românesc contractul de vânzare-cumpărare a unui imobil reprezintă un act civil și nu comercial.
În ceea ce privește excepția prematurității cererii, pârâta arată că există două aspecte care ar atrage incidența acestei excepții. Astfel, indiferent de calificarea naturii juridice a cauzei, cererea este evaluabilă în bani astfel că în speță devin incidente dispozițiile art. 7201 Cod procedură civilă, în cauză lipsind procedura prealabilă și obligatorie a concilierii.
Apoi, cererea ar fi prematură având în vedere neîndeplinirea condiției suspensive sub care a fost asumată de părți - obligația de a perfecta în viitor contractul de vânzare-cumpărare, condiție inserată la art. 3 din HCL nr. 41/19.12.2003 și care prevede achitarea redevenței la zi de către reclamantă.
În ipoteza în care instanța ar aprecia ca neîntemeiată prematuritatea cererii în raport de existența condiției suspensive, pârâta invocă și excepția prescripției dreptului material la acțiune având în vedere data la care s-a născut raportul de drept care a dat naștere la obligație – 19.12.2003, termenul general de prescripție de 3 ani și data la care a fost înregistrată cererea.
Pe fond pârâta apreciază cererea ca nefondată, iar susținerile reclamantei ca nereale.
Astfel, pârâta arată că în realitate convenția părților viza un teren în suprafață de 13.415 m.p. și nu de 13.145 m.p., iar prețul era de 40.245 lei și nu 39.435 lei.
De asemenea, pârâta arată că prețul nu a fost achitat integral așa cum susține reclamanta, aceasta efectuând plăți parțiale în sumă de 21.700 lei, iar o parte din sumele de bani pe care pretinde că le-a achitat în contul prețului terenului în realitate reprezintă plata unor produse sau servicii achiziționate de la primărie.
Pe de altă parte se arată și faptul că reclamanta nu a achitat redevența pe care trebuia să o achite, aferentă terenului concesionat.
La data de 15.09.2011, pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 73.499,50 lei, reprezentând redevența pentru perioada 2004 – 2011 conform contractului de concesiune nr. 3680/22.12.2003 și la plata sumei de 89.534 lei, reprezentând penalități de întârziere la plata redevenței.
Prin sentința civilă nr. 2831F/ 15.12.2011, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza la Judecătoria Slobozia, reținând, în esență, că acțiunea este una civilă, evaluabilă în bani, iar competența aparține, potrivit art. 1 pct. 1 Cod proc. civ., judecătoriei.
Judecătoria Slobozia prin sentința civilă 921/26.03.2013 a respins cererea formulată de reclamantă de către reclamanta S.C. A. M. SRL BUCUREȘTI, în contradictoriu cu pârâta P. CĂZĂNEȘTI – prin primar, cu sediul în Căzănești, ., jud. Ialomița, ca neîntemeiată.
A admis în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâta P. CĂZĂNEȘTI – prin primar în contradictoriu cu reclamanta S.C. A. M. SRL BUCUREȘTI, ca întemeiată și a obligat reclamanta către pârâtă la plata redevenței pentru perioada 01.01.2007 – 01.01.2012 și la plata penalităților de întârziere, calculate conform contractului, pentru perioada 01.01.2007 – 01.01.2012.
A mai obligat reclamanta către pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 lei, onorariu de avocat.
Pentru a dispune altfel, instanța de fond a reținut că prețul terenului ce urma a fi vândut către reclamantă nu a fost achitat integral. Astfel, potrivit raportului de expertiză sumele plătite efectiv cu titlu de preț sunt 21.700 lei, evidențiată în O.P. nr. 4/20.02.2004 și O.P. nr. 1/25.09.2007. În ceea ce privește suma de 17.397,80 lei, consemnată în procesul verbal de emisie recepție încheiat în noiembrie 2004 privind recepția a 86 tone lemne, acesta nu poate fi reținut ca plată valabil efectuată deoarece nu a fost înregistrată în evidențele contabile ale pârâtei și nici nu s-a emis vreo factură fiscală, astfel că nu poate opera compensația prev. de art. 1144 Cod civil; iar, suma de 2.679,25 lei, invocată ca datorie a pârâtei către reclamantă, ce a făcut obiectul facturii nr._/02.02.2005, a fost achitată de către pârâtă cu O.P. nr. 129/09.02.2005. Pentru sumele de 1.500 lei și, respectiv 1.435,20 lei plătite de reclamantă, acestea au fost achitate cu titlu de taxă teren.
Declarațiile martorilor care afirmau că bunurile au fost livrate de reclamantă către pârâtă în contul prețului terenului nu au fost reținute câtă vreme nu s-au întocmit înscrisuri contabile în acest sens, reclamanta având deschisă calea acțiunii de drept comun pentru recuperarea contravalorii lemnelor livrate.
În ceea ce privește cererea reclamantei, instanța a reținut că reclamanta nu a plătit redevența pe perioada 01.01._12 la care s-au calculat penalitățile de întârziere conform art. 9 din contractul părților.
Împotriva acestei sentințe a formulat prezentul recurs în termen legal și motivat, reclamanta . București.
În recursul său, aceasta apreciază, că în ceea ce privește calea de atac, apelul este calea de atac aplicabilă hotărârii instanței de fond având în vedere cuantumul pretențiilor din cererea reconvențională.
In ședința publică din 05.11.2013 instanța a pus în discuție calificarea căii de atac promovată de reclamantă stabilind că, față de prevederile art. 282 – 2821 Cod proc. civilă și având în vedere cuantumul obiectului cererii principale, calea de atac împotriva sentinței instanței de fond este recursul.
Cât privește motivele de recurs, recurenta –reclamantă . București critică sentința instanței de fond pe care o apreciază ca netemeinică și nelegală întrucât sunt îndeplinite condițiile art. 1295 din vechiul cod civil conform cărora „vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat”. Astfel, prin cele două hotărâri ale Consiliului Local Căzănești s-a hotărât vânzarea terenului către reclamantă și s-a stabilit prețul vânzării (_ lei vechi /m.p.).
Cât privește obligația de plată a prețului aceasta a fost îndeplinită de recurenta-cumpărător, parte prin achitarea sumei în lei de 2679,25 lei și parte prin livrarea cantității de 86 tone lemne, această ultimă formă de plată nefiind recunoscută de către pârâta-intimată.
În ceea ce privește cererea reconvențională în mod greșit a fost admisă, contractul de concesiune nr. 3680/23.12.2003 nefiind semnat de recurentă, neexistând o hotărâre a Consiliului Local Căzănești care să aprobe concesiunea și nici proces-verbal de predare-primire a terenului concedat.
Totodată, recurenta a invocat în recurs excepția lipsei capacității de folosință a intimatei- P. Orașului Căzănești precum și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei Primăriei Căzănești, solicitând în consecință, admiterea recursului declarat de recurenta . București, să se constate nul recursul declarat de P. Orașului Căzănești jud. Ialomița ca fiind făcut de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, să se admită excepțiile invocate, să se caseze sentința civilă nr. 921/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, să se anuleze cererea reconvențională introdusă de pârâta P. Oraș Căzănești pentru lipsa capacității civile de folosință și a capacității procesuale de folosință, să se anuleze cererea recurentei de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei pârâte fără capacitate civilă. Astfel, apreciază recurenta, conform art. 77 din Legea 215/2001, P. este o structură funcțională în subordinea primarului, ce nu are capacitate de folosință și implicit nici de exercițiu, deci nu poate fi parte în proces.
Cu privire la excepțiile ridicate de recurenta . București tribunalul, examinându-le cu prioritate, reține următoarele:
Capacitatea de folosință a persoanei juridice este aptitudinea generală si abstractă a acesteia de a dobândi drepturi și de a-și asuma obligații, prevăzute de lege, voința părților neavând nici un rol privința capacității de folosință. Corelativ, capacitatea procesuală de folosință este aptitudinea generală și abstractă a persoanei juridice de a avea drepturi și obligații de natură procesuală, fiind o condiție esențială pentru ca o persoană juridică să devină parte în procesul civil.
În principiu, excepțiile – atât cele procesuale cât și cele de fond, sunt mijloace de apărare prin care subiectul unui raport juridic de drept material sau pârâtul (s.n.) într-un proces tinde să contracareze pretențiile părții adverse, să întârzie sau să împiedice judecata.
Interesul, deci, în invocarea unei astfel de apărări, este de partea părții în favoarea căreia își produce efectele o astfel de excepție.
În speță, cadrul procesual – și deci și părțile litigiului au fost stabilite însăși de reclamantă, care a înțeles să cheme în judecată P. Căzănești. În cazul în care, ulterior formulării cererii de chemare în judecată, reclamanta ar fi sesizat neregularități în legătură cu capacitatea de folosință și de exercițiu a acestei pârâte, avea la îndemână alte mijloace procedurale de rezolvare a acestor incidente – chemarea în judecată a altor persoane, renunțarea la judecată. Reclamanta nu poate invoca propria culpă și solicita constatarea lipsei capacității de folosință a pârâtei, consecința acesteia fiind respingerea cererii sale, contrară intereselor sale procesuale și mai apropiată poate de abuzul de drept.
Cât privește fondul cauzei.
Așa cum rezultă din concluziile expertizei contabile efectuată în cauză și cum corect a reținut instanța de fond, nu se poate reține că reclamanta a achitat prețul convenit cu pârâta pentru vânzarea terenului incriminat. O parte din sumele pretinse achitate de reclamantă s-au plătit in contul taxe pe teren datorate, iar în ceea ce privește livrarea celor 86 tone lemne, reală ca fapt juridic, nu s-a făcut dovada că această livrare s-a făcut în contrapartidă în contul prețului terenului și nici nu s-au întocmit documentele necesare pentru ca această operațiune să poată fi avută în vedere la cumpărarea legală ori judecătorească a obligațiilor reciproce. Urmează ca reclamanta sa-și valorifice pe căile legale pretinsa creanță pe care o are contra pârâtei și abia ulterior se poate lua în calcul o eventuală compensare legală ori judecătorească. Ori, atâta timp cât pârâta nu recunoaște această creanță, iar reclamanta nu deține înscrisuri care să ateste caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, compensarea nu poate opera.
Cât privește cererea reconvențională, în mod legal a fost admisă. Contrar susținerilor intimatei - recurente contractul de concesiune este semnat de părți, reclamanta folosește efectiv terenul concesionat fără a plăti taxa de concesiune datorată.
Față de cele ce preced, va respinge excepția lipsei capacității de folosință și a lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei P. Căzănești.
În baza art. 312 alin 1 C.p.c va respinge ca nefondat recursul declarat de . București împotriva sentinței civile nr. 921/26.03.2013 a Judecătoriei Slobozia.
Văzând și dispozițiile art. 377 alin 2 pct. 4 Cod proc. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei capacității de folosință și a lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei P. Căzănești, cu sediul în Orașul Căzănești, Șoseaua București, nr. 39, jud. Ialomița.
În baza art. 312 alin 1 Cod proc. civilă respinge ca nefondat recursul declarat de . București, cu sediul în București, .. 52, Cod fiscal R10447864, cu sediul ales în loc. Căzănești, ., jud. Ialomița împotriva sentinței civile nr. 921/26.03.2013 a Judecătoriei Slobozia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
T. I. D. C. T. C. G. S. R. D.
Red. T.I./ tehnored:S.R.D.
2 ex. /21.11.2013
Jud. fond: S. P.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Suspendare executare silită. Decizia nr. 1063/2013. Tribunalul... → |
|---|
