Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 1003/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1003/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 1486/98/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA
DECIZIA CIVILĂ NR. 1003 R
Ședința publică din data de 08.10.2013
Tribunalul constituit din:
Președinte: D. C. – T.
Judecător: C. G.
Judecător: T. I.
Grefier: N. J.
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenții-reclamanți B. C., cu domiciliul în mun. Slobozia, . MB 14, ., județul Ialomița și B. D., cu domiciliul în mun. Slobozia, . MB 14, ., județul Ialomița împotriva sentinței civile nr. 1086/09.04.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în contradictoriu cu intimata-pârâtă V. M., având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura fiind legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care referă că la dosarul cauzei s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 192,41 lei și 3 lei timbru judiciar de către recurenții-reclamanți, solicitându-se totodată judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere că obligația consemnării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar a fost îndeplinită de către recurenți, față de împrejurarea că se solicită de către aceștia judecarea cauzei în lipsă, instanța constată dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
După deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1086 din 09.04.2013 Judecătoria Slobozia a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții B. D. și B. C., ambii domiciliați în mun. Slobozia, ., județul Ialomița, în contradictoriu cu pârâta V. M., domiciliată în . Ialomița.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, că prin antecontractul de vânzare-cumpărare din data de 09.04.2012, pârâta s-a obligat să vândă reclamantei B. D., căsătorită cu reclamantul B. C., dreptul de proprietate asupra terenului arabil in suprafață totala de 11.500 mp, situat in extravilanul comunei G. L., județul Ialomița, amplasat astfel: suprafața de 6500 mp în tarlaua 8/3, . vecinătăți: la N-De 7, la E-T. E. (md. T. M.), la S-De 8/4 și la V-B. Odesa și suprafața de 5000 mp în tarlaua 175/3, . vecinătăți: la N-De 175/2, la E-I. A. N., la S-De 176 și la V-Ș. Gh. M..
Potrivit antecontractului, prețul acestei vânzări a fost de 6.500 lei încasat integral de parată la data întocmirii antecontractului. Prin antecontract, părțile și-au asumat obligația să se prezinte la notar pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare până la data de 30.04.2012. S-a mai stipulat de asemenea și faptul că, dacă până la acest termen părțile nu-și vor îndeplini obligația, acestea sunt puse de drept în întârziere, fără a mai fi necesară vreo notificare.
Cu privire la terenul ce a făcut obiectul antecontractului, instanța a reținut că acesta a fost dobândit de numita G. N., mama pârâtei, prin constituirea dreptului de proprietate conform titlului de proprietate nr._/_, cod_ emis la data de 09.03.1994 de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ialomița.
Pe baza certificatului de deces aflat la dosar, instanța a constatat că numita G. N. a decedat la data de 11.07.2009, succesiunea de pe urma acesteia nefiind dezbătută până în prezent.
Deși instanța a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 1516 și art. 1527-1528 din Noul Cod Civil, în temeiul cărora este admisibilă pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare, a reținut că aceasta trebuie să se realizeze cu respectarea cerințelor generale de validitate pentru contracte, prevăzute de art. 1179 din Noul Cod civil, printre care și cea privind existența în patrimoniul promitentei a imobilului a cărui vânzare a fost promisă, condiție ce nu este îndeplinită în speță.
Astfel, a considerat că bunul obiect al antecontractului de vânzare – cumpărare nu este proprietatea promitentei - vânzătoare, deși aceasta este unica moștenitoare a mamei sale, apreciind că este necesar ca acest aspect să fie constatat de către o instanță de judecată, în cadrul unei acțiuni de dezbatere a succesiunii defunctei sau de către un notar public prin emiterea unui certificat de moștenitor.
Instanța a apreciat că în situația în care promisiunea de vânzare este încheiată de un succesibil al proprietarului bunului, nu se poate trece peste etapa absolut obligatorie a dezbaterii succesiunii defunctului, stabilirii masei succesorale și a calității de moștenitor, atât pentru perfectarea actului în forma autentică la notar cât si pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, care are rolul de a suplini consimțământul uneia din parți, considerente pentru care a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții, în termen legal au declarat recurs motivat reclamanții B. D. și B. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se că instanța de fond a interpretat greșit actele deduse judecății, schimbând natura și înțelesul vădit al acestora, așa cum este reglementat în art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a susținut că instanța nu a aplicat litigiului dedus judecății regulile privitoare la antecontractul de vânzare-cumpărare, la moștenire și nu a analizat clauzele din contract privind obligațiile asumate de promitentul vânzător.
În mod eronat instanța de fond a considerat că nu s-au produs dovezi în sensul că pârâta V. M. are calitatea de moștenitor a defunctei G. N., din actele de stare civilă și din chiar cuprinsul sesizării pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 1180/10.04.2012 emisă de Primăria comunei G. L. rezultând clar că pârâta este unica moștenitoare a defunctei, în calitate de unică fiică.
A pune în sarcina reclamantului culpa inexistenței unui certificat de moștenitor este exagerată și lipsită de temei, această obligație incumbă promitentului-vânzător și nu promitentului-cumpărător.
Ori, reclamantul a fost nevoit să apeleze la instanța de judecată deoarece pârâtul, încasând prețul, nu a făcut nici un demers pentru perfectarea actelor în formă autentică, inclusiv eliberarea certificatelor de moștenitor, fiind notificat în acest sens.
Modul în care instanța a aplicat aceste reguli pot fi analizate sub aspectul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, pentru că vizează respectarea dispozițiilor legale privind acordul de voință al părților și condiția sub care este încheiat contractul.
Deși reclamanții au făcut dovada calității de moștenitor a pârâtei privind defuncta în cauză, instanța de fond a considerat probele administrate insuficiente.
Calitatea de moștenitor se poate dovedi cu orice mijloc de probă, inclusiv acte de stare civilă, iar din actele depuse la dosar instanța trebuia să constate faptul că pârâta V. M. este moștenitorul legal al defunctei G. N..
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, și pe fondul cauzei să se constate vânzarea-cumpărarea și să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare cât privește terenurile menționate în cererea de recurs.
Tribunalul, analizând sentința pronunțată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și din oficiu conform art. 3041 Cod procedură civilă, constată recursul ca fiind fondat pentru cele ce urmează:
Într-adevăr, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pârâta V. M. este unica moștenitoare a defunctei G. N., cea care a deținut în proprietate terenul obiect al promisiunii de vânzare – cumpărare încheiată între părți.
Promisiunea de vânzare făcută de către pârâtă este un act de dispoziție, care echivalează cu o acceptare tacită a moștenirii, în sensul art. 689 din Vechiul Cod civil, în vigoare la data decesului numitei G. N..
Având în vedere prevederile art. 688, potrivit cu care efectul acceptării se suie până în ziua deschiderii succesiunii, tribunalul consideră că prin acceptarea moștenirii, pârâta și-a consolidat necondiționat calitatea de moștenitor, iar drepturile și obligațiile rezultând din succesiune s-au contopit cu patrimoniul propriu al promitentei – vânzătoare, acceptarea succesiunii definitivând transmisiunea succesorală care a operat la data deschiderii succesiunii, respectiv la data decesului autoarei pârâtei.
Așa fiind, proprietatea asupra bunului s-a transmis în patrimoniul pârâtei de la data decesului mamei acesteia, astfel că, la data la care s-a încheiat antecontractul de vânzare – cumpărare între părți, aceasta era proprietara terenului pentru care reclamanții au achitat prețul de 6500 lei.
Faptul că nu a avut loc o dezbatere succesorală ca urmare a decesului defunctei G. N., nu constituie un impediment în a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic cu privire la vânzarea – cumpărarea terenului obiect al antecontractului intervenit între părți, câtă vreme pârâta, în calitate de promitentă – vânzătoare, a dobândit proprietatea asupra imobilului ca efect al acceptării moștenirii mamei sale.
Potrivit art. 1669 alin. 1 din Noul Cod civil, sub imperiul căruia s-a încheiat promisiunea de vânzare, când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză nejustificat să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite
Apreciind că în cauză s-a făcut dovada că pârâta este proprietara terenului în suprafață de 11.500 mp, situat în extravilanul comunei G. L., județul Ialomița, că reclamanții și-au îndeplinit obligația principală asumată prin antecontract, aceea de a achita prețul convenit, constatând reaua-credință a pârâtei, care nu s-a conformat obligației convenite în antecontract, aceea de a încheia contractul în formă autentică, deși a fost notificată prin executorul judecătoresc, tribunalul consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, astfel încât urmează a admite recursul formulat de recurenți, a modifica în tot sentința și rejudecând:
Va admite cererea formulată de reclamanții B. D. și B. C. în contradictoriu cu pârâta V. M..
Prezenta hotărâre va ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare încheiat între V. M., în calitate de vânzător și B. D. și B. C. în calitate de cumpărători, pentru suprafața de 11.500 mp. teren arabil extravilan, situat în . Ialomița, amplasat astfel: 6.500 mp. în tarlaua 8/3, . vecini la Nord – De 7, la Est – T. E. (md T. M. ), la Sud – De 8/4 și la Vest – B. Odesa, 5.000 mp. în tarlaua 175/3, . vecinătăți la Nord – De 175/2., la Est – I. A. N., la Sud – De 176 și la Vest – Ș. Ghe. M., prețul fiind de 6.500 lei
În baza art. 54 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 prezenta hotărâre judecătorească se va comunica Oficiului De cadastru și Publicitate Imobiliară Ialomița.
În baza art. 771 alin. 6 teza a-4-a din Legea nr. 571/2003, republicată, va dispune ca în termen de 30 de zile de la pronunțarea prezentei hotărâri, un exemplar al acesteia să fie comunicat la organul fiscal competent în vederea calculării impozitului pe veniturile din transferul proprietății imobilului.
Văzând și dispozițiile art. 377 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 (1) Cod procedură civilă admite recursul declarat de recurenții – reclamanți B. D., cu domiciliul în mun. Slobozia, . MB 14, ., județul Ialomița și B. C., cu domiciliul în mun. Slobozia, . MB 14, ., județul Ialomița împotriva sentinței civile nr. 1086 din 9 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia pe care o modifică în tot și în consecință:
Admite cererea formulată de reclamanții B. D. și B. C. în contradictoriu cu pârâta V. M..
Prezenta hotărâre ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare încheiat între V. M., în calitate de vânzător și B. D. și B. C., în calitate de cumpărători, pentru suprafața de 11.500 mp. teren arabil extravilan, situat în . Ialomița, amplasat astfel: 6.500 mp. în tarlaua 8/3, . vecini la Nord – De 7, la Est – T. E. (md T. M. ), la Sud – De 8/4 și la Vest – B. Odesa, 5.000 mp. în tarlaua 175/3, . vecinătăți la Nord – De 175/2, la Est – I. A. N., la Sud – De 176 și la Vest – Ș. Ghe. M., prețul fiind de 6.500 lei
În baza art. 54 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 prezenta hotărâre judecătorească se va comunica Oficiului De Cadastru și Publicitate Imobiliară Ialomița.
În baza art. 771 alin. 6 teza a – 4 – a din Legea nr. 571/2003, republicată, dispune ca în termen de 30 de zile de la pronunțarea prezentei hotărâri, un exemplar al acesteia să fie comunicat la organul fiscal competent în vederea calculării impozitului pe veniturile din transferul proprietății imobilului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. / tehnored.: D.C.T.
2 ex. / 06.11.2013
Jud. fond: R. E. – A.
| ← Cereri. Decizia nr. 105/2013. Tribunalul IALOMIŢA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
