Contestaţie la executare. Decizia nr. 396/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 2601/330/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 396/R
Ședința publică din data de 09 aprilie 2013
Tribunalul constituit din:
Președinte – T. I.
Judecător – D. C. T.
Judecător – I. T.
Grefier – N. G.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI împotriva sentinței civile nr. 1634/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare . și intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI – SERVICIUL DE executare SILITĂ REGIUNEA SUD-EST C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat R. P. pentru intimata contestatoare, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că pricina este la prim termen de judecată, iar intimata-contestatoare a depus întâmpinare, după care;
Avocat R. P., pentru intimata contestatoare, depune împuternicire avocațială și practică judiciară, respectiv sentința civilă nr. 274/14.02.2013 a Judecătoriei Urziceni, având același obiect și aceeași soluție cu sentința recurată în speța de față.
Tribunalul ia act și, considerându-se lămurit, constată cercetarea judecătorească încheiată, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatei contestatoare, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece prima instanță în mod temeinic și legal a motivat că argumentele aduse de recurentă nu pot justifica instituirea măsurilor asiguratorii asupra patrimoniului intimatei contestatoare. Recurenta nu a motivat în cuprinsul deciziei contestate împrejurările și evenimentele care au determinat-o să concluzioneze că ar exista pericolul ca intimata contestatoare să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, instituirea măsurilor asiguratorii fiind nemotivată.
În concluzie, apreciază că este evident că nu sunt îndeplinite cerințele art. 129 alin. 2 Cod procedură fiscală raportat la prevederile art. 2.1, pct. 5.1.1, pct. 5.6 lit. f și pct. 5.8 di n Procedura A., motivațiile oferite de autoritatea fiscală emitentă în decizie nu se circumscriu celor indicate în prevederile legale, astfel încât hotărârea instanței de fond prin care a fost admisă contestația la executare a contestatoarei și anulată decizia de instituire a măsurilor asiguratorii și a actelor subsecvente este temeinică și legală.
Pentru aceste argumente, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli pe cale separată.
Dezbaterile declarându-se încheiate cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare.
INSTANȚA
Cu privire la cauza civilă de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Urziceni la 28.02.2013 contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1634/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ .
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 București la data de 14.06.2012 sub dosar nr._/302/2012, contestatoarea S.C. Z. LIEȘTI S.A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și cu intimatul Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili - Serviciul de Executare Silită Regiunea Sud - Est C. a formulat contestație la executare, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ din 29.05.2012 întocmită de către intimată și, pe cale de consecință, ridicarea măsurii sechestrului asigurător, precum și anularea tuturor actelor de executare îndeplinite de organele de executare ale intimatei în baza deciziei, inclusiv a procesului verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. 2003/30.05.2012 întocmit în cadrul dosarului de executare nr. 1, și a procesului verbal de instituire a administratorului sechestru. S-a mai solicitat de către contestatoare obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, a arătat, în esență, că intimata nu a indicat în vreun fel împrejurările și evenimentele care au determinat-o să considere că ar exista pericolul ca Z. Liești să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, instituirea măsurilor asigurătorii asupra stocurilor produse ale Z. Liești fiind nemotivată. Constatarea existenței pericolului de sustragere de la urmărire sau a celui de ascundere sau risipire a averii este infirmată atât de conduita contestatoarei în timpul verificărilor fiscale, perioadă în care a pus la dispoziția inspectorilor fiscali întreaga documentație solicitată de aceștia, inclusiv documentația din care reies toate activele mobiliare și imobiliare, stocurile, conturile și alte elemente patrimoniale deținute de contestatoare, cât și de faptul că grupul fiscal unic din care face parte contestatoarea are de recuperat de la bugetul de stat, prin S.C. Lemarco S.A., TVA în valoare de 12.838.836 lei, astfel încât măsurile dispuse de autoritățile fiscale sunt disproporționate și contrare scopului pentru care prevederea legală le-a instituit fiind de natură să afecteze activitatea contestatoarei.
Menționarea în decizie a faptului că cercetările specifice și verificările încrucișate propuse a se efectua vor necesita o perioadă mare de timp nu poate constitui un motiv întemeiat cu privire la aprecierea pericolului de risipire a patrimoniului până la data finalizării inspecției fiscale, o astfel de justificare neavând nici o legătură cu o conduită a contestatoarei.
A mai precizat contestatoarea că ordinea de prioritate stabilită la pct. 5.8 din Procedura A. de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii prevăzute de O.G. nr. 92/2003 a fost ignorată, autoritatea fiscală optând pentru dispunerea instituirii și aplicării sechestrului asigurător asupra uneia din ultimele categorii de bunuri.
Prin sentința civilă nr. 6373 din data de 08.08.2012 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 5 București, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Urziceni.
Pe rolul Judecătoriei Urziceni cauza a fost înregistrată la data de 06.09.2012 sub dosar nr._ .
Judecătoria Urziceni, prin sentința civilă nr. 1634/19.11.2012 a admis contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. „Z. LIEȘTI” S.A., cu sediul în localitatea Liești, ., județul G. prin S.C.A. Sulica, P., V., cu sediul în Municipiul București, .. 27, sector 1, în contradictoriu cu intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, cu sediul în mun. București, ., sector 5 și A.N.A.F. – D.G.M.A.C. – Serviciul de Executare Silită Regiunea Sud - Est C., cu sediul în Municipiul C., ., județul C. și a anulat decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ din 29.05.2012 întocmită de către intimată precum și a tuturor actelor de executare îndeplinite de organele de executare ale intimatei în baza deciziei respective.
A luat act de renunțarea contestatoarei la cererea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 129 alin. 2 din OG nr. 92/2003 pentru instituirea măsurilor asiguratorii în sensul că nu s-a dovedit existența pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să-și risipească averea.
Împotriva acestei sentințe a formulat prezentul recurs, în termen legal și motivat, reclamanta .>
În recursul său aceasta critică sentința instanței de fond pe care o apreciază ca netemeinică și nelegală întrucât concluzia instanței de fond nu este corectă. Astfel, urmare verificărilor efectuate la sediul debitoarei contestatoare, s-au constatat unele aspecte care pot influența cuantumul taxelor și impozitelor datorate bugetului general consolidat al statului, în ce privește înregistrarea TVA colectată, existând suspiciuni reale și întemeiate că tranzacțiile comerciale derulate pe relația . – . – BOBI 90 BORISLAV BOCHEV BULGARIA, au avut drept scop diminuarea obligației de plată către bugetul de stat consolidat. Pe de altă parte, potrivit art. 129 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală aceste măsuri pot fi luate și înainte de emiterea unui titlu de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale așa cum a procedat recurenta în speță, cu atât mai mult cu cât aspectele referitoare la realitatea derulării unor operațiuni comerciale de livrări intracomunitare de bunuri de către contestatoare fac obiectul cercetărilor în dosarul penal nr. P/_/S4/18.05.2012 aflat în supravegherea Parchetului de pe lângă Tribunalul București.
Ca atare, concluzionează recurenta, în speță sunt incidente dispozițiile art. 129 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, fiind suficient pentru luarea măsurilor asiguratorii numai să se constate pericolul sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului debitoarei.
Tribunalul, examinând sentința recurată și față de motivele de recurs invocate, apreciază recursul ca nefondat pentru următoarele motive:
Concluzia instanței de fond este corectă, cerința impusă de art. 129 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală fiind aceea de existență a pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului debitoarei controlate, ceea ce ar periclita sau îngreuna în mod considerabil colectarea. Ori, constatările, deocamdată nedefinitive ale organului de control sunt folosite de A. pentru a justifica luarea măsurilor asiguratorii, fără a se face dovada că unitatea debitoare a încercat în vreun fel să-și sustragă, ascundă sau risipească patrimoniul, ori să pericliteze sau îngreuneze colectarea. Altfel spus, existența controlului, chiar nefinalizată,, nu justifică prin ea însăși luarea măsurilor asiguratorii dacă nu sunt dovedite situațiile prevăzute în art. 129 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Chiar existența unor cercetări penale, urmare sesizării recurentei, nu justifică instituirea acestei măsuri, organul de urmărire penală având libertatea de a institui el măsurile asiguratorii pe care le consideră necesare.
Pe de altă parte, art. 5.8 din Ordinul Președintelui A. 2605/2010 de aprobare a procedurii A. de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii prevăzută de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală prevăd o anumită ordine de prioritate a categoriilor de bunuri asupra cărora se pot institui măsuri asiguratorii, tocmai în scopul de a nu bloca activitate debitorului cercetat, produsele finite asupra cărora s-a instituit această măsură (cele 1350 tone zahăr aflate în custodie fiind abia pe locul 6).
Ca atare, tribunalul apreciază că organul fiscal nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 129 alin. 2 Cod de procedură fiscală și nu a respectat ordinea de indisponibilizare a bunurilor prevăzute de art. 5.8 din Ordinul A. nr. 2605/2010, soluția instanței de fond fiind astfel temeinică și legală.
Ca atare, în baza art. 312 (1) Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva sentinței civile nr. 1634/19.11.2012 a Judecătoriei Urziceni.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 312 (1) Cod procedură civilă respinge ca nefondat recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, cu sediul în mun. București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1634/19.11.2012 a Judecătoriei Urziceni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
T. I. D. C. T. I. T. N. G.
Red.T.I.
Tehnored.N.G..
2 ex./19.04.2013
Jud.fond. T. D. N. / Jud. Urziceni
| ← Pretenţii. Decizia nr. 119/2013. Tribunalul IALOMIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1438/2013. Tribunalul... → |
|---|
