Pretenţii. Decizia nr. 119/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 22-10-2013 în dosarul nr. 12634/196/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA-SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 119A
Ședința publică de la 22 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – T. I.
Judecător – D. C. T.
Grefier – Z. N.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta-reclamantă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B., împotriva sentinței civile nr.1391/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. JUDEȚEAN IALOMIȚA și DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI IALOMIȚA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-pârâți C. Județean Ialomița, prin consilier juridic Raureanu N. C. și D.G.A.S.P.C. Ialomița, prin consilier juridic G. I., lipsă fiind apelanta-reclamantă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Reprezentanții intimaților-pârâți, pe rând, întrebați fiind, arată că nu au alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat:
Instanța ia act că nu sunt alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Tribunalul ia act că nu sunt alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat și acordă cuvântul în combaterea motivelor de apel.
Reprezentantul intimatului-pârât C. Județean Ialomița solicită respingerea apelului pentru motivele invocate pe larg în întâmpinare.
Reprezentantul intimatului-pârât D.G.A.S.P.C. Ialomița solicită respingerea apelului și menținerea sentinței Judecătoriei Slobozia pentru motivele invocate.
În opinia sa, apelanta nu a făcut dovada respectării prevederilor Hotărârii nr.268/2007. Mai mult decât atât, arată că sumele necesare asigurării întreținerii persoanelor cu handicap provin de la bugetul de stat central, iar apelanta nu a făcut nici dovada cheltuielilor în plus.
Dezbaterile declarându-se încheiate cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare.
TRIBUNALUL
Cu privire la cauza civilă de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Slobozia la data de 25.07.2013 reclamanta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr.1391/14.05.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 21.09.2012 sub număr unic de dosar_, reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. a chemat în judecată pe pârâții Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița și C. Județean Ialomița, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună preluarea tânărului B. G. A. în Centrul de Îngrijire și Asistență Slobozia, județul Ialomița și obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 1712,29 lei reprezentând contravaloarea diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului pentru perioada iunie – iulie 2012, precum și obligarea la plata contravalorii diferenței dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului pentru perioada cât acesta va beneficia de servicii sociale în cadrul centrului rezidențial respectiv, până la momentul preluării de către D.G.A.S.P.C. Ialomița.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că tânărul B. G. A., născut la data de 08.07.1993 în municipiul B., fiul lui B. D. (decedat) și B. I., este încadrat în gradul de handicap accentuat, conform certificatului de încadrare nr. 3337/27.07.2011 și beneficiază în prezent de măsura de protecție specială – plasament după vârsta de 18 ani – la Centrul cu Module de Tip Familial pentru Copii „F. de C.”, Căsuța de Tip Familial „C.”, conform Hotărârii nr. 110/21.06.2012 a Comisiei Județene pentru Protecția Copilului B., pe o perioadă determinată, până la data de 21.09.2012. Motivul instituirii măsurii l-a reprezentat refuzul D.G.A.S.P.C. Ialomița de a prelua pe tânăr în cadrul unui centru de pe raza teritorială unde mama își are domiciliul (.).
A arătat reclamanta că Centrul cu Module de Tip Familial pentru Copii „F. de C.” are un grad maxim de ocupare, reușind cu greu să satisfacă solicitările venite din municipiul B. și din restul județului B. și că, potrivit art. 54 din Legea nr. 448/2006, persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința, iar în cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condițiile alin. 1, persoana cu handicap poate fi îngrijită și protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială, decontarea cheltuielilor între autoritățile locale făcându-se în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară, de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată.
În temeiul art. 54 din Legea nr. 448/2006 și art. 33 și 34 din H.G. nr. 268/2007, reclamanta a solicitat Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița preluarea tânărului B. G. A. în cadrul Centrului de Îngrijire și Asistență Socială Slobozia, aflat pe raza județului Ialomița și achitarea costului mediu lunar de cheltuieli, însă pârâta nu a dat curs solicitărilor, refuzând preluarea tânărului în propriul sistem de protecție și plata sumei solicitate, motiv pentru care apreciază acțiunea sa ca întemeiată.
La data de 25.01.2013, pârâtul C. Județean Ialomița a depus întâmpinare, solicitând, pe cale de excepție, admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția invocată, pârâtul a arătat că art. 8 alin. 1 din Codul de procedură civilă, menționat de către reclamantă în susținerea solicitării ca prezenta cauză să se judece de către Judecătoria B., nu este aplicabil, acesta referindu-se la direcțiile generale subordonate Ministerului Finanțelor Publice, minister care reprezintă statul.
Consideră pârâtul că în speță se aplică art. 5 corob. cu art. 9 din Codul de procedură civilă, în sensul că instanța competentă este cea de la domiciliul pârâtului.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a apreciat acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, întrucât reclamanta nu a respectat procedura instituită de art. 33 și 34 din H.G. nr. 268/2007, Hotărârea nr. 110/21.06.2012 a Comisiei Județene pentru Protecția Copilului B. având la bază doar cererea tânărului B. G. – A., înregistrată sub nr. 1356/18.06.2012, nu și solicitarea pârâtei Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița privind admiterea persoanelor cu handicap în centru și nici acordul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița de a achita costul mediu lunar de cheltuieli.
La data de 21.03.2013, pârâta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Ialomița a depus întâmpinare, invocând, în esență, aceleași argumente ca și pârâtul C. județean Ialomița.
Prin Sentința civilă nr. 2609/27 martie 2013, pronunțată de Judecătoria B., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia, județul Ialomița.
Pentru a decide astfel, instanța a apreciat că rațiunea art. 8 din codul de procedură civilă este aceea de a facilita reclamanților accesul la justiție, atunci când cheamă în judecată autoritățile centrale enunțate în textul de lege, iar în cazul în care sunt chemate în cauză autorități locale, respectiv consiliul județean, consiliul local, direcțiile, regiile și alte instituții din subordinea acestora, sunt aplicabile dispozițiile de drept comun în materie de competență teritorială, respectiv art. 5 Cod procedură civilă.
Cauza astfel declinată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, județul Ialomița la data de 08.04.2013 sub același număr unic de dosar_ .
Judecătoria Slobozia, prin sentința civilă nr. 1391 din 14.05.2013 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. în contradictoriu cu pârâții Directia Generala De Asistenta Sociala și Protectia Copilului I. și C. Judetean I..
S-a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că potrivit art. 54 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința. În cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condițiile prevăzute la alin. (1), persoana cu handicap poate fi îngrijită și protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială.
Conform art. 34 din HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, de la data publicării prezentelor norme metodologice, admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul. Solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap.
Prin urmare, față de aceste prevederi legale și de situația de fapt rezultată din înscrisurile despre care s-a făcut vorbire anterior, instanța a considerat că în mod greșit reclamanta a apreciat că domiciliul tânărului B. G. – A., în prezent major, s-ar afla în ..
Instanța a apreciat că noțiunea de domiciliu trebuie interpretată în sens de loc în care persoana locuiește efectiv, în chip statornic, iar în cauză, locul (localitatea) în care tânărul B. G. – A. locuiește încă din anul 1995, așa cum s-a arătat mai sus, este municipiul B..
Chiar dacă s-ar aprecia că domiciliul tânărului B. G. – A. ar fi în localitatea G., județul Ialomița, instanța, față de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, a apreciat că, date fiind particularitățile speței, este în interesul persoanei cu handicap să rămână în centrul în care a locuit până în prezent și în care s-a adaptat.
Împotriva acestei sentințe a formulat prezentul recurs, calificat de instanță ca fiind apel, în termen legal și motivat reclamanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B..
În apelul său aceasta critică sentința instanței de fond pe care o apreciază ca netemeinică și nelegală, reluând prezentarea situației de fapt, fără a preciza punctual motivele de nelegalitate și netemeinicie a sentinței recurate. Astfel, apreciază recurenta, refuzul pârâtei D.G.A.S.P.C. Ialomița de preluare a tânărului B. G. A. într-un centru a fost justificat prin lipsa locurilor disponibile și nu prin existența domiciliului acestuia pe raza județului B..
Cât privește decontarea cheltuielilor suportate de reclamantă condiția existenței unei solicitări din partea conducătorului D.G.A.S.P.C. de la domiciliul beneficiarului nu poate fi priviră ca o condiție sine gua non a admiterii unei persoane cu dizabilități într-un centru rezidențial.
Tribunalul, examinând sentința recurată și față de motivele de apel invocate, apreciază apelul ca nefpndat pentru următoarele considerente.
În temeiul art.54 din Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința. Cum, din actele dosarului, rezultă că persoana cu dizabilități are dominiciul/reședința pe raza județului B., așa cum corect a reșinut instanța de fond soluția dată de aceasta primului capăt de cererea reclamantei este corectă.
Cu privire la suportarea cheltuielilor cu îngrijirea acestuia, soluția instanței de fond este de asemenea corectă. Astfel, H.G. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap prevede la art.33: „ decontarea cheltuielilor se face în baza unui cost mediu lunar al cheltuielilor stabilit de consiliile județene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului București. La stabilirea costului mediu lunar al cheltuielilor se iau în calcul cheltuielile de personal și cheltuielile cu bunuri și servicii. De asemenea, obligația de decontare a cheltuielilor revine consiliului județean sau consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București în a cărui/căror rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap, prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului. Decontarea cheltuielilor se face lunar pentru luna anterioară. Se decontează costul mediu lunar al cheltuielilor, din care se scade contribuția lunară de întreținere datorată de persoana cu handicap”.
Art. 34 din același act normativ prevede o procedură specială pentru operarea decontărilor: de la data publicării prezentelor norme metodologice, (4 aprilie 2007, Monitorul Oficial nr. 233, partea I) admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul. Solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap. Costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap se datorează de la data admiterii efective în centru.
Prin urmare, față de aceste prevederi legale, instanța apreciază că, pentru obligarea pârâților din prezenta cauză la plata cheltuielilor de întreținere solicitate de către reclamantă pentru perioada iunie-iulie 2012, trebuia să existe în acest sens solicitarea conducătorului pârâtei de internare a pacientului în centrul reclamantei, solicitare însoțită de acordul pârâtei de a achita cheltuielile de întreținere ale pacientului, lucru neexistent în cauză, așa cum a reținut corect instanța de fond.
Ca atare, în baza art. 296 (1)Cod procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului B. împotriva sentinței civile nr. 1391 din 14.05.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Văzând și dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 296 (1) Cod procedură civilă, respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI B., , cu sediul în B., ., județul B., împotriva sentinței civile nr. 1391 din 14.05.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2013.
PreședinteJudecătorGrefier
Red.T.I.
Tehnored.Z.N.
5 ex/11.11.2013
Jud fond A. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 870/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 396/2013. Tribunalul... → |
|---|
