Contestaţie la executare. Decizia nr. 873/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 873/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 1113/312/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 873/R
Ședința publică de la 19 Septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. I. M.
JUDECĂTOR: C. T. D.
JUDECĂTOR: M. B.
GREFIER: M. I.
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurenta-pârâtă S.C. S. C. S.R.L., cu sediul în mun. București, sector 3, .. 5, Corp B, . pronunțate la data de 30.04.2013 de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Z. F. C. și Z. L., ambii domiciliați în mun. Slobozia, . 20, ., jud. Ialomița și intimații-pârâți BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ și C. I., având ca obiect contestație la executare - suspendare executare silita.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. M., pentru intimații-reclamanți lipsă, în baza împuternicirii avocațiale depusă la fila 23 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că pricina este la prim termen de judecată, că recurenta-pârâtă a depus dovada consemnării taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei cu ordinul de plată nr. 1/11.09.2013, precum și timbru judiciar de 0,3 lei, iar intimații-reclamanți au înaintat la dosar, prin Serviciul registratură, întâmpinare, după care;
Apărătorul intimaților-reclamanți, întrebat fiind, arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Tribunalul ia act și, considerându-se lămurit, constată cercetarea judecătorească încheiată, cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Avocat D. M., pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea recursului formulat de S.C. S. C. S.R.L. și menținerea încheierii din data de 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia ca fiind legală și temeinică. Apreciază că în cauză au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 403 Cod procedură civilă, în sensul că, pe de o parte, intimații-reclamanți au achitat cauțiunea care le-a fost pusă în sarcină de către instanță, iar pe de altă parte criticând în cadrul contestației la executare anumite probleme cu privire la sumele pe care aceștia le au de achitat, contestând creanța care, din punctul său de vedere, nu este certă, lichidă și exigibilă și încuviințându-se ulterior și proba cu expertiză, raportat la dovezile pe care le-au depus la dosarul cauzei, apreciază că s-ar produce o pagubă iminentă în situația în care s-ar continua executarea, motiv pentru care consideră că se impune menținerea încheierii instanței de fond prin care s-a dispus suspendarea executării.
Precizează că motivele prezentate sunt dezvoltate pe larg în cererea de recurs depusă la dosar. Fără cheltuieli de judecată.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în temeiul art. 403 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, s-a admis cererea având ca obiect suspendare executare silită, formulată de contestatorii Z. F. C. și Z. L., în contradictoriu cu intimata S.C. S. C. S.R.L.
S-a dispus suspendarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 870/2012 al BIROULUI EXECUTORILOR JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI „C. ȘI TANURCA”, privind pe creditoarea S.C. S. C. S.R.L. și pe debitorii Z. F. C. și Z. L., până la soluționarea contestației la executare ce face obiectul prezentei cauze.
S-a luat act că în cauză contestatorii au achitat, cu titlu de cauțiune, suma de 10.000 lei, conform chitanței nr._/1 din 30.04.2013 și recipisei de consemnare nr._/1 din 30.04.2013, eliberate de CEC BNK – Sucursala Slobozia.
În motivarea încheierii instanța de fond a reținut că executarea silită a fost pornită în temeiul contractului de credit bancar pentru investiții imobiliare pentru persoane fizice nr. 2475/26.07.2007, încheiat între B. C. Română S.A., pe de o parte și Z. F. C., în calitate de împrumutat, Z. L., în calitate de coplătitor și numitul C. I., în calitate de coplătitor, la cererea creditorului S.C. S. C. S.R.L., conform contractului de cesiune de creanțe nr. J739/31.09.2010, încheiat între B. C. Română S.A. și S.C. S. C. S.R.L., formându-se dosarul de executare nr. 870/2012 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „C. și Tanurca”.
Prima instanță a reținut că în drept, sunt aplicabile dispozițiile art. 403 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, afară de cazul în care legea dispune altfel.”
Instanța a constatat că a fost achitată cauțiunea în cuantum 10.000 lei, depunându-se la dosar dovada achitării acesteia, respectiv chitanța nr._/1 din 30.04.2013 și recipisa de consemnare nr._/1 din 30.04.2013, eliberate de CEC BNK – Sucursala Slobozia.
Textul de lege citat mai sus nu stabilește în mod expres care sunt condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a se dispune suspendarea executării silite.
În lipsa unor condiții stabilite expres de către textul de lege, instanța de fond a avut în vedere, pe de o parte, existența cazului urgent și bine justificat în care se impune luarea unei asemenea măsuri, iar, pe de altă parte, paguba iminentă care s-ar putea produce contestatorului în situația continuării executării silite.
Cu privire la cerința urgenței și a cazului bine justificat, instanța de fond a arătat că se cuvine relevat ca acestea presupun existența unei situații obiective care justifică luarea unei măsuri de suspendare a executării silite, excepție de la regula după care titlurile executorii trebuie puse în executare într-un termen scurt.
În legătură cu această condiție a urgenței și a cazului bine justificat determinate de paguba iminentă care s-ar putea produce în patrimoniul contestatorului, deci un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență, instanța de fond a avut în vedere cuantumul sumei pentru care s-a început executarea silită, precum și împrejurarea că la această sumă se vor adăuga și cheltuielile de executare.
Instanța de executare poate recurge la suspendarea executării pentru ca până la soluționarea contestației la executare să nu se desăvârșească o procedură de executare realizată cu încălcarea prevederilor legii, întrucât prin suspendarea executării se preîntâmpină producerea unor prejudicii grave, uneori ireparabile în natură, ce ar putea să fie determinate de continuarea executării ce a fost pornită. Dar pentru acordarea suspendării executării, instanța trebuie să cerceteze sumar motivele contestației la executare și să aprecieze dacă printre problemele invocate de contestator se înscriu aspecte ce ar putea constitui nereguli săvârșite de către organul de executare care ar putea conduce la admiterea contestației la executare.
Cum prin contestația la executare formulată s-au invocat anumite motive de nelegalitate și având în vedere că titlul executoriu nu a fost controlat pe cale judecătorească, instanța de fond a apreciat că, până la lămurirea acestor aspecte, pentru a nu se crea părții un prejudiciu imediat, prin continuarea executării silite începute împotriva contestatoarei, se impune suspendarea executării până la soluționarea irevocabilă a contestației. S-a mai reținut că suspendarea executării silite este o măsură vremelnică și excepțională, intimata fiind ferită de eventualitatea unei vătămări, având în vedere că s-a achitat cauțiune.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, prin cererea transmisă prin poștă la data de 18.07.2013 și înregistrată la Judecătoria Slobozia la 22.07.2013, a declarat recurs motivat recurenta-pârâtă S.C. S. C. S.R.L.
În motivarea recursului aceasta a arătat că sentința recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii pentru următoarele:
Conform art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele în fapt și în drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În acest sens, instanța de fond trebuia să aibă în vedere pentru a dispune în mod valid asupra suspendării: 1) existența cazului urgent și bine justificat în care se impubne luarea unei asemenea măsuri; 2) paguba iminentă care s-ar putea produce în situația continuării executării silite. Apreciază recurenta că aceste condiții la care s-a raportat instanța de fond nu au fost dovedite sau temeinic motivate.
Cu privire la existența cazului urgent și bine justificat în care se impune luarea unei asemenea măsuri, recurenta solicită să se constate că în speță nu există urgență. Instanța de fond a omis să motiveze în mod concret urgența și nu a justificat nici în drept luarea măsurii de suspendare, ci s-a rezumat doar la faptul că trebuie să aprecieze dacă există nereguli săvârșite de către organul de executare. Însă, din probele administrate la dosar nu reies care sunt neregulile săvârșite de către organul de executare la care se raportează instanța în raționamentul premergător hotărârii.
Cât privește aserțiunea conform căreia titlul executoriu nu a fost controlat pe cale judecătorească, recurenta-pârâtă consideră că aceasta nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, titlul executoriu este însuși contractul de credit, iar datoria debitorilor rezultă expres din acest înscris, depus de altfel la dosarul de fond, iar pe de altă parte, pentru că titlul său a fost verificat cu ocazia soluționării dosarului format pe rolul instanței de executare prin care s-a solicitat încuviințarea executării silite.
În continuare, recurenta reiterează și faptul că izvorul obligațiilor contestatorilor este contractul de credit ce constituie, conform prevederilor legale, titlu executoriu. Modalitatea de calcul a creanței rezultă din contractul de credit, contract ce a fost negociat cu debitorii, cuantumul creanței restante fiind adus la cunoștința acestora la momentul transmiterii notificărilor cesiunii de creanță nr. J739/2010, precum și la momentul încheierii angajamentului de plată din 18.10.2010 și Actului adițional la Angajamentul de plată din 28.12.2011.
În raport de dispozițiile art. 379 alin. 1 Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă menționează că la momentul încheierii Angajamentului de plată, creanța aferentă Contractului de credit era deja certă, lichidă și exigibilă.
D. urmare, consideră că instanța nu poate dispune suspendarea executării silite pe motiv că titlul executoriu nu este verificat, atât timp cât veridicitatea și exactitatea cuantumului creanței reies din înscrisurile doveditoare depuse la dosar.
Se mai arată că nu se poate argumenta în mod valid că planează dubiul asupra caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, când: prin Contractul de cesiune nr. J 739/2010 B. a cesionat creanța certă, lichidă și exigibilă aferentă Contractului de credit împreună cu orice alte drepturi, fructe și beneficii prezente și viitoare către S. C. S.R.L.; debitorii au fost înștiințați cu privire la cesiunea de creanță prin notificările anexate; la data de 18.10.2010 între S. Colet și debitor a fost încheiat Angajamentul de plată al creanței ce izvora din Contractul de credit nr. 2745/2007, prin care creanța aferentă Contractului de credit a fost eșalonată pe o perioadă de 1 an; angajamentul de plată a fost modificat la data de 28.08.2011 prin Actul Adițional la angajamentul de plată a creanței rezultând din Contractul de credit nr. 2745/2007, modificându-se graficul de rambursare. Atâta timp cât debitorii nu au înțeles să își onoreze obligațiile asumate prin contractul de credit, S. C. a demarat procedura de executare silită împotriva acestora.
Recurenta-pârâtă mai învederează că instanța de fond, cu privire la paguba iminentă care s-ar produce contestatorilor prin continuarea executării silite, a avut în vedere cuantumul sumei pentru care s-a început executarea silită, precum și împrejurarea că la această sumă se vor adăuga și cheltuielile de executare. Însă, trebuie avut în vedere faptul că această pagubă urmează a se produce în patrimoniul creditorului, în ipoteza în care s-ar menține suspendarea executării silite.
Consideră recurenta-pârâtă că argumentele invocate de contestatori nu au susținere în fapt și în drept, fiind de fapt menite doar să contureze o contestație la executare lipsită de orice temei, care la rândul ei, să creeze condițiile de admisibilitate pentru cererea de suspendare al cărei unic scop este tergiversarea unei proceduri de executare silită desfășurată în deplină conformiate cu prevederile legale.
Pentru aceste considerente, recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii recurate în sensul respingerii cererii privind suspendarea executării silite și continuarea executării silite.
În drept, cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 299 și urm., art. 304 ind. 1, art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
În dovedire se solicită proba cu înscrisuri.
La data de 17.09.2013, intimații-reclamanți Z. F. C. și Z. L. au înaintat la dosar întâmpinare, solicitând pe această cale respingerea recursului și menținerea încheierii prin care s-a dispus suspendarea executării silite.
Tribunalul, examinând încheierea atacată, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, susținerile părților și din oficiu conform art. 3041 Cod procedură civilă, apreciază recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Motivând soluția de admitere a cererii de suspendare a executării silite până la judecarea contestației la executare formulată de către debitorii Z. F. Croistinel și Z. L., instanța de fond a arătat, în condițiile art. 261 alin. 5 Cod procedură civilă, care este temeiul juridic, respectiv dispozițiile legale avute în vedere la judecarea cererii, cât și argumentele de fapt care au format convingerea pentru a considera că se impune suspendarea executării silite.
În condițiile în care prin contestația la executare formulată contestatorii au invocat aspecte de nelegalitate ale titlului executoriu, susținând totodată că nu este certă creanța pentru care s-a încuviințat și s-a pornit executare, motiv pentru care instanța de fond a considerat necesar a fi administrată o probă cu expertiză, reținând că o continuare a executării silite până la judecarea contestației ar putea determina valorificarea imobilului cu care creanța a fost garantată, tribunalul apreciază că întemeiat instanța de fond a considerat că prin suspendarea executării silite preîntâmpină producerea unui prejudiciu grav care ar putea fi creat debitorilor.
Urgența măsurii de a opri valorificarea imobilului adus garanție pentru restituirea creditului sau a oricărui alt imobil aflat în patrimoniul debitorilor, respectiv blocarea conturilor debitorilor este justificată, deoarece, finalizarea executării sub formele solicitate de către creditoare este de natură a crea grave pagube imediate și greu de reparat, în cazul unei eventuale întoarceri a executării, în patrimoniul debitorilor.
Întrucât suspendarea executării silite este o măsură vremelnică, ce se dispune până la soluționarea contestației la executare, având în vedere că în cauză, pe fondul contestației, instanța de fond a apreciat, față de motivele invocate, că se impune administrarea unui probatoriu amplu, aparența dreptului fiind în favoarea contestatorilor, reținând și că prin achitarea cauțiunii în cuantum de 10.000 lei de către intimații – debitori, recurenta – creditoare are posibilitatea să-și acopere eventualul prejudiciu material pe care îl poate suferi ca urmare a suspendării executării, tribunalul consideră că încheierea pronunțată este legală și temeinică.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefiind fondat, recursul declarat de recurenta S.C. S. C. S.R.L. împotriva încheierii din 30 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, prin care s-a dispus suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare.
Văzând și dispozițiile art. 377 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta S.C. S. C. S.R.L., cu sediul în mun. București, .. 5, Corp B, ., împotriva încheierii din 30 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, prin care s-a dispus suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2013.
Președinte, Judecător,Judecător, Grefier,
M. L. I. D. C. T. B. M. I. M.
Red./Tehnored.D.C.T.
2 ex./26.09.2013
Jud.fond. A. A./
Judecătoria Slobozia
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 67/2013. Tribunalul... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
