Evacuare. Decizia nr. 716/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 716/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 3596/330/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.716 R
Ședința publică din data de 13 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte - I. R. M.
Judecător – Z. I. G.
Judecător – M. L. I.
Grefier – B. C.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenții-pârâți G. L.G. și M. I. împotriva sentinței civile nr.552/04.04.2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant Ș. C. G., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat V. A. pentru recurenții-pârâți și avocat M. R. C-tin pentru intimatul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care arată că intimatul-reclamant a depus –prin fax, întâmpinare precum și copie de pe plângerea penală formulată împotriva recurenților.
Avocat V. A. pentru recurenții-pârâți depune chitanța nr._/27.05.2013 conform căreia a achitat suma de 5 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
Avocat M. R. C-tin depune împuternicirea avocațială și întâmpinarea în original, care se comunică părții adverse, aceasta nesolicitând termen pentru studiere.
Având cuvântul pe probe, solicită în apărare proba cu înscrisuri, sens în care depune copie de pe plângerea penală formulată împotriva recurenților-pârâți și dovada înaintării acesteia Parchetului de pe lângă Judecătoria Urziceni, pentru a demonstra că aceștia se află și pe tărâm infracțional în ceea ce privește situația de față.
Avocat V. A. pentru recurenții-pârâți nu se opune probei propuse de intimatul-reclamant precizând că înțelege să se folosească de înscrisurile de la dosar.
Tribunalul apreciază proba cu înscrisuri propusă de intimat ca fiind utilă, concludentă și pertinentă cauzei și o încuviințează,m luând act că înscrisurile sunt depuse la dosar.
Avocat M. R. C-tin pentru intimat invocă excepția nemotivării recursului.
Tribunalul acordă cuvântul părților asupra excepției invocate de intimat.
Avocat M. R. C-tin pentru intimat solicită admiterea acesteia apreciind că cererea de recurs nu îndeplinește condițiile cerute de art.3021 C.pr.civ., fiind doar o expunere a unei situații și nu se referă la elementele hotărârii atacate ci la o situație de executare ce este străină cazului.
Consideră că recursul nu este motivat și solicită admiterea excepției.
Avocat V. A. pentru recurenți, lasă la aprecierea instanței.
Tribunalul respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului pentru nemotivare, având în vedere că din conținutul cererii rezultă motivele pentru care recurenții au apreciat hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică astfel că instanța le poate raporta la dispozițiile art.304 C.pr.civ. considerând că cererea de recurs îndeplinește cerințele legale sub aspectul motivării.
Reprezentanții părților, pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Avocat V. A. pentru recurenți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în sensul modificării hotărârii atacate și a respingerii acțiunii intimatului.
În susținerea recursului arată că s-a solicitat evacuarea recurenților dintr-un imobil supus procedurii executării silite, deși nu s-a făcut dovada că aceștia locuiesc în imobilul respectiv. In acest sens au depus la dosar adeverință privind domiciliul pe care îl au, adeverință de la Asociația de proprietari conform căreia nu figurează și nici nu au figurat în evidența ca locuind în acel imobil.
Solicită a se constata că nu există nici o dovadă că recurenții ar locui în apartamentul supus executării silite, astfel că instanța a interpretat în mod greșit procesul-verbal de sechestru din 13.08.2012, și mai mult, aflându-ne în faza de executare silită orice plângere care se formulează trebuie să se facă pe calea contestației la executare.
Dând citire prevederilor art.501 C.pr.civ. conform cărora instanța poate numi un administrator sechestru, solicită a se observa că recurentul M. I. a depus o declarație prin care arată că bunurile existente în imobil le-a depozitat la tatăl său în . nu fi sustrase, având în vedere că nu le poate supraveghea, el locuind în altă localitate.
Consideră că mijlocul procedural pentru orice plângere ce privește faza de executare este contestația la executare.
Solicită admiterea recursului, cu cheltuielile de judecată pe cale separată.
Avocat M. R. C-tin pentru intimat solicită respingerea recursului având în vedere motivele invocate în întâmpinare.
În apărare mai solicită a se observa că la prima instanță recurenții nu s-au prezentat pentru a se administra proba cu interogatoriu, astfel că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.225 C.pr.civ.. Cu privire la înscrisurile conform cărora recurenții nu locuiesc la imobilul în cauză, consideră că acestea nu au relevanță, o asociație de proprietari neputând elibera adeverințe din care să rezultă dacă proprietarul locuiește sau nu în imobil, el putând doar să vină ocazional.
Invocând și legea locuinței respectiv legea domiciliului unei persoane apreciază că astfel de aspecte nu sunt relevante în cauză, mai ales că prin neprezentarea la proba cu interogatoriu pentru a răspunde întrebărilor directe, instanța de fond a făcut aplicarea art.225 C.pr.civ., considerând astfel că recurenții locuiesc în imobil.
Mai mult, prin plângerea penală formulată împotriva recurenților dorește să demonstreze că aceștia au o activitate ilicită.
Solicită respingerea recursului cu cheltuielile de judecată pe cale separată.
În replică, avocat V. A. pentru intimat arată că nu există nici un înscris din care să rezulte că s-ar fi adresa executorului judecătoresc, iar recurenții nu s-au prezentat la interogatoriu pentru sunt plecați din țară, muncind în Spania.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 552 din data de 04.04.2013 pronunțată de Judecătoria Urziceni, s-a admis cererea formulată de reclamatul Ș. C. G., domiciliat în mun. Urziceni, .. 72, . și cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocat „M. R.-C.”, situat în mun. București, .. 5, ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâții G. L. G., domiciliat în mun. București, ..1, sector 3 și M. I., domiciliat în ..
S-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în Municipiul Urziceni, Calea București, nr. 82, ., ..
A obligat pârâții sa plătească reclamantului suma de 2510,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, cate 1255,15 lei fiecare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 04.09.2006 între reclamantul Ș. C. G. și Ș. M., în calitate de promitenți-vânzători, și pârâtul G. G., în calitate de promitent-cumpărător, s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1650, de B.N.P. D. L..
Prin sentința civilă nr. 178 din 27 ianuarie 2011, pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._, rămasă definitivă, s-a dispus rezoluțiunea acestui antecontract, părțile fiind repuse în situația anterioară. Au fost obligați pârâții din cauza respectivă Ș. C. G. și Ș. M. să restituie reclamantului G. G. suma de 10.000 Euro, în echivalent lei la cursul BNR de la data plății, cu titlu de preț achitat în cauză, precum și la plata sumei de 9.000 Euro, în echivalent lei la cursul BNR de la data plății, cu titlu de despăgubiri (filele 5-11 din dosarul nr._ anexat prezentei).
Prin procura autentificată sub nr. 2532 din data de 11.06.2010 de B.N.P. A. A. din București, pârâtul G. G. l-a împuternicit pe pârâtul M. I. să îl reprezinte la organele de cercetare penală, Poliție, P., precum și în fața instanțelor de judecată de orice grad (fila 12 din dosarul nr._ anexat prezentei).
Prin încheierea din data de 18.04.2011, pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de creditorul G. G., prin împuternicit M. I., și s-a încuviințat executarea silită împotriva debitorilor Ș. C. și Ș. M., până la concurența sumei de 19.000 Euro, înscrisă în titlul executoriu sentința civilă nr. 178/27.01.2011.
S-a constituit dosarul de executare nr. 102/2011 al B.E.J.A C. R. și Ș. M. D..
Conform procesului-verbal din data de 13 august 2012 (fila 18) pârâtului M. I. i s-a atribuit calitatea de administrator sechestru în dosarul de executare nr. 102/2011.
Deși a fost începută executarea silită împotriva reclamantului, constituindu-se în acest sens dosarul de executare nr. 102/2011 al B.E.J.A C. R. și Ș. M. D., cu privire la imobilul situat în municipiul Urziceni, .. 82, ., ., județul Ialomița, declanșându-se procedura de valorificare prin vânzare la licitație publică, astfel cum rezultă din procesul-verbal de licitație încheiat la data de 17 iulie 2012, publicația de vânzare nr. 102/ 22.11.2012 (fila 244 dosar de executare), procesul-verbal de licitație încheiat la data de 10 ianuarie 2013 (fila 269 dosar de executare), până în prezent imobilul nu a fost vândut. Pe cale de consecință, reclamantul este în continuare proprietarul imobilului respectiv.
Din cuprinsul dispozițiilor art. 555 cod civil rezultă că acest text de lege justifică, deopotrivă, atât exercițiul dreptului de proprietate, cât și pe cel al atributelor decurgând din acesta, cum ar fi folosința. Astfel, evacuarea unei persoane care ocupă un imobil fără titlu este întotdeauna posibilă în condițiile în care proprietarul are dreptul la dobândirea folosinței și posesiei ca atribute ale dreptului de proprietate.
Deși au fost legal citați cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, pârâții nu s-au prezentat în instanță pentru a fi administrată această probă, astfel încât, în temeiul prevederilor art. 225 C.proc.civ., instanța a considerat acest fapt ca un început de dovadă în favoarea reclamantului, care s-a completat cu celelalte probe administrate în cauză.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză s-a constatat că pârâții nu au făcut dovada existenței unui titlu locativ în baza căruia să ocupe imobilul reclamantului.
În ceea ce privește calitatea de administrator-sechestru a pârâtului M. I., aceasta nu-i conferă dreptul de a folosi imobilul respectiv.
Potrivit art. 501 C.proc.civ., după emiterea somației și în tot cursul executării silite executorul judecătoresc poate numi un administrator-sechestru dacă această măsură este necesară în vederea unei mai bune administrări a imobilului urmărit, precum încasarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor necesare și apărarea în litigiile privitoare la acest bun. De asemenea, la cererea creditorului, executorul va numi un administrator-sechestru. Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul sau o altă persoană fizică sau juridică. Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate și va depune recipisa la executor. Când administrator sechestru este numită o altă persoană decât debitorul, executorul îi va fixa drept remunerație o sumă, ținând seama de activitatea depusă, stabilind totodată, și modalitatea de plată.
Așadar, reține instanța de fond că administratorul sechestru este acea persoană însărcinată cu paza bunurilor sechestrate, dar nu are dreptul de a folosi bunurile respective și nu posedă un titlu locativ.
Cât despre susținerea pârâtului M. I., prin apărător, în sensul că reclamantul ar fi putut formula doar contestație la executare, instanța a considerat-o neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Contestația la executare reprezintă mijlocul procedural prin care părțile sau terțele persoane vătămate prin executare, se pot plânge instanței competente, în scopul de a obține desființarea actelor ilegale de executare. Astfel, în art. 399 alin. 1 teza I C.proc.civ. se prevede principiul general că împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar teza a II-a a aceluiași alineat precizează că se poate face contestație, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 281 ind. 1 și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum și în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege, textul precizând în alineatul 2 că ,,nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal”.
Contestația le executare este, așadar, în principal, un mijloc procedural special creat pentru procedura de executare silită, o ,,plângere” specifică acestei proceduri, prin care se obține anularea sau îndepărtarea unor acte de executare ori uneori chiar și anihilarea efectului executoriu al unui titlu executoriu.
În speță, reclamantul nu a solicitat anularea unor acte de executare, ci evacuarea pârâților din imobilul ce îi aparține.
Prima instanță a învederat că, fără îndoială, respingerea cererii deduse judecății în dosarul de față ar reprezenta o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea bunurilor sale, astfel cum este reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. În opinia instanței, reclamantul are un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la convenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenții-pârâți G. L. G. și M. I..
În motivarea recursului aceștia au arătat că instanța a interpretat în mod greșit procesul-verbal din 13.08.2012 încheiat de B.E.J. C. R. și Ș. M. D. prin care s-a desemnat ca administrator sechestru al apartamentului urmărit proprietatea reclamantului Ș. C. G..
Recurenții menționează că nu au locuit și nu locuiesc în imobilul proprietatea reclamantului Ș. C. G..
Se apreciază că instanța de fond în mod eronat a admis acțiunea în evacuare în situația în care debitorul dacă era nemulțumit de actul prin care a fost numit administrator sechestru M. I., conform art. 501 Cod procedură civilă, avea posibilitatea să formuleze contestație la executare în condițiile legii și să invoce apărări în legătură cu limitele exercitării atribuțiilor de administrator sechestru al numitului maxim I..
Faptul că ei nu au locuit în apartamentul urmărit rezultă din adeverința nr. 81/10.05.2013 eliberată de Asociația de Proprietari nr.4 Urziceni, în care se precizează că M. I. și Gușa G. nu au figurat și nu figurează în evidențele acestei asociații.
Pe de altă parte, potrivit adeverinței nr. 2942/08.05.2013 eliberată de Primăria ., M. I. are domiciliul în com. M., ., jud. Ialomița și figurează în evidențele registrului agricol înscris în vol. VIII poz. 99.
Recurentul Gușa G. domiciliază în mun. București și nu a locuit și nici nu avea interesul să locuiască în apartamentul proprietatea reclamantului supus urmăririi silite imobiliare.
Se arată că prin procesul-verbal din 13.08.2012 prin care executorul judecătoresc l-a numit ca administrator sechestru al imobilului urmărit pe maxim I. s-au inventariat și predat acestuia o . bunuri mobile, proprietatea debitorului, pentru a le avea în custodie în situația în care în imobil nu locuia nimeni și pentru a se putea pătrunde a fost nevoie ca executorul să forțeze ușa de intrare în apartament.
Recurentul M. I. a pătruns de două ori în apartament, o dată când a fost numit administrator sechestru și a doua oară când, în calitate de custode, a anunțat executorul judecătoresc, prin cererea înregistrată sub nr. 1968/2012 că va păstra bunurile mobile în imobilul tatălui său din . nu fi sustrase din apartament de către alte persoane, în condițiile în care el nu locuiește în acest imobil.
Nu rezultă din nicio probă că ei au locuit vreodată în acest apartament, singurul lucru cert este acela că M. I. a fost numit administrator sechestru al apartamentului cu obligațiile prev. de art. 501 C.pr.civ., iar în perioada anului 2012 și în prezent acesta este în Spania unde desfășoară activități pentru întreținerea familiei sale, acesta fiind și motivul pentru care M. I. nu s-a putut prezenta la interogatoriu pentru a susține această poziție.
Recurenții susțin în continuare faptul că părțile din proces sunt părți în raportul execuțional și orice plângere în legătură cu imobilul supus executării nu se poate formula decât în cadrul măsurilor prevăzute de dispozițiile ce reglementează executarea silită imobiliară.
Pentru toate aceste considerente, recurenții susțin că sentința atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În dovedirea cererii se recurs se solicită proba cu acte.
La dosarul cauzei a depus întâmpinare la data de 13.06.2013 intimatul Ș. C. G. prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Tribunalul, examinând sentința atacată cu recurs, în raport de criticile formulate, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, precum și dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, constată că recursul este întemeiat și urmează a-l admite pentru următoarele considerente:
Reclamantul a formulat o cerere în evacuare a pârâților și, conform art. 1169 V.C.civ. (aplicabil până la . legii 134/2010 conform art. 230 lit. a din Legea 71/2011) avea sarcina probei . El trebuia să dovedească faptul că pârâții locuiesc în imobil fără a avea un drept locativ . Instanța de fond, în cuprinsul hotărârii, arată că pârâții nu au făcut dovada existenței unui titlu locativ . Or, reclamanții trebuiau să facă întâi dovada că pârâții locuiesc în imobil și abia ulterior ,dacă această dovadă era făcută, urma a fi analizat dacă pârâții au sau nu dreptul de a folosi imobilul .
Dar, din dosarul de fond, rezultă că singura probă din care ar rezulta că pârâții locuiesc în imobil este prezumția instituită de art. 255 C.pr.civ., însă lipsa la interogatoriu, așa cum a reținut și instanța de fond, nu poate fi considerată decât ca un început de dovadă scrisă, care trebuie coroborată cu alte probe . Or, în cauză nu s-au administrat alte probe care să demonstreze faptul locuirii, reclamantul renunțând la proba cu martori încuviințată de instanță, iar înscrisurile depuse nefăcând dovada acestei situații de fapt invocată de reclamant în cererea de chemare în judecată .
De altfel, din înscrisurile depuse de recurent în recurs, cererea adresată executorului judecătoresc de M. I. la 16.10.2012 și adeverința din 10.05.2013 emisă de Asociația de Proprietari nr. 4 Urziceni, rezultă că recurenții pârâți nu au locuit și nu locuiesc în imobil .
Față de toate aceste considerente, tribunalul apreciază recursul întemeiat și urmează să îl admită, să modifice în tot sentința recurată și să respingă cererea ca neîntemeiată .
Având în vedere că cererea reclamantului a fost respinsă, instanța, în baza art. 274 C.pr.civ., îl va obliga pe acesta la plata către pârâți a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în fond, reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 14/01.02.2013 depusă la dosarul de fond.
Văzând și dispozițiile art. 377 alin. 2 pct. 4 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 312 C.pr.civ. admite recursul declarat de recurenții pârâți G. I. G. domiciliat în mun. București, ..1, sector 3 și M. I. domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 552 din 04.04.2013 a Judecătoriei Urziceni, pe care o modifică în tot în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Ș. C. G. domiciliat în mun. Urziceni, .. 72, ., ., județul Ialomița și cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocat „M. R.-C.”, situat în mun. București, .. 5, ., ., sector 4împotriva pârâților G. I. G. și M. I. ca neîntemeiată .
În baza art. 274 C.pr.civ. obligă reclamantul la plata către pârâți a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în fond.
Irevocabilă .
Pronunțată în ședință publică azi, 13.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. R. M. Z. I. G. M. L. B. C.
Red.tehnored.MLI
2 ex/19.06.2013
Judec.fond N. G.-F.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 43/2013. Tribunalul IALOMIŢA | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 2809/2013. Tribunalul... → |
|---|
