Contestaţie la executare. Decizia nr. 1258/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1258/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 1530/312/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1258 R
Ședința publică din data de 14 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte - I. R. M.
Judecător – B. M.
Judecător – M. L. I.
Grefier – B. C.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul-contestator INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr.1880 din 17.08.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata I. C. C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul ia act și față de actele și lucrările dosarului apreciază procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și socotindu-se lămurită, în temeiul art.150 C.pr.civ. declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la recursul civil de față:
Prin sentința civilă nr.1880 din 17.08.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de contestatorul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IALOMIȚA, prin reprezentant Ș. V., cu sediul în mun. Slobozia, M. B. nr. 13 - 15, jud. Ialomița, împotriva intimatei I. C. C., cu domiciliul în mun. Slobozia, ., .. A, ., jud. Ialomița, menținându-se formele de executare emise în dosarul de executare nr. 12/2013 al Biroului executorului judecătoresc N. I..
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 639/F din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosar nr._, instanța a admis în parte acțiunea formulată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. - Biroul Teritorial IPJ Ialomița, în numele membrilor de sindicat cuprinși în dispoziția Inspectorului Șef IPJ Ialomița din 10 aprilie 2007 (în care figurează și intimatul din prezenta cauză), în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița, obligând pârâtul la plata orelor suplimentare prestate peste durata normală a timpului de lucru, în funcție de timpul efectiv lucrat de fiecare în această perioadă (01.01._08), sume actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective.
La data de 22.01.2013, creditoarea I. C. C. a formulat cerere de executare silită a sentinței menționate, cererea fiind înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc N. I. sub nr. 12/2013.
Prin încheierea din 30.01.2013, pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, instanța a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 639/F/04.09.2009.
Referitor la apărarea contestatorului conform căreia creditoarea nu are calitatea de reclamant în dosarul nr._ (făcând referire, de fapt, la dosarul nr._ - fila 30 și 42), instanța a reținut că sunt irelevante aceste aspecte. Ceea ce contează în prezenta speță este că a fost consfințit, cu caracter definitiv și irevocabil, prin Sentința civilă nr. 639/F din 04.06.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, că intimatul a fost membru de sindicat și angajat al contestatorului, astfel cum se poate observa prin enumerarea persoanelor, în dispozitivul hotărârii, că figurează și intimatul din prezenta cauză.
În ceea ce privește celelalte susțineri ale contestatorului, în sensul că: s-a creat o confuzie celorlalți angajați ai săi, prin cuprinderea, în sentința menționată, a conținutului celor două înscrisuri depuse ca probatoriu în cauza inițială și al căror conținut cuprindea lista persoanelor pretabile a desfășura ore suplimentare în activitățile sale, în anii 2007, respectiv 2008, că dispozițiile funcționale ale șefului inspectoratului erau cerute de normativele în materia salarizării polițiștilor, în vigoare la data respectivă și cuprindeau o listă nominală cu lucrători din diverse compartimente ale instituției care, în situația în care se impunea prestarea unor ore suplimentare, urmau să fie nominalizați de șefii lor direcți, pentru aceste activități și că nu cuprind, aceste dispoziții, pe reclamanți, întrucât aceștia sunt, în înțelesul sentinței, membri de sindicat la data introducerii acțiunii, instanța nu le-a reținut, întrucât, dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești, debitorul nu va putea invoca, pe cale de contestație, motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
Cu privire la incidența, în cauză, a prevederilor OUG nr. 71/2009, instanța a reținut că intimatei (având în vedere că a formulat o cerere de executare silită împotriva contestatorului) nu i s-a plătit, până la acest moment, nicio sumă de bani din titlul executoriu pe care aceasta se întemeiază, deși, în baza art.1 alin.(1) și (2) din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se realizează după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu; e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
În continuare, raportând situația din speță jurisprudenței CEDO în materia obligației de a pune în executare hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești interne, în cazul în care debitor al obligațiilor ce rezultau din hotărâre era Statul însuși, prin instituțiile sale, inclusiv cauza D. și alții împotriva României și reținând că prin deciziile date Curtea a sancționat, astfel, nu doar neexecutarea hotărârilor interne, dar și întârzierea în executarea lor, inclusiv prin eșalonarea pe o perioadă nerezonabilă a sumelor datorate, instanța a apreciat că debitorul nu a făcut dovada plății nici măcar parțiale a debitului datorat (nu a atașat la dosar niciun act din care să rezulte că a realizat parțial plata, nu există în dosarul de executare vreo dovadă de plată, în plus, suma pentru care se face executarea este suma totala din titlul executoriu).
În cauza de față, instanța a reținut că nu a existat, din partea contestatorului, o asemenea diligență rezonabilă, căci, din 2009 și până în prezent, 2013, în 3 ani, contestatorul nu a achitat nici măcar o parte din suma totală datorată, ceea ce dovedește încă o dată că, în niciun caz, nu poate fi vorba despre păstrarea unui echilibru între interesele particulare aflate în joc și interesul general. Timp de 3 ani, debitorul a avut la dispoziție suficient timp pentru executarea benevolă a acestui titlu executoriu sau măcar pentru respectarea prevederilor legale/a mecanismului de eșalonare a plăților. Cu toate acestea, nu a înțeles să respecte dispozițiile legale și să achite eșalonat, în procentele stabilite lege, sumele datorate intimatului.
Pentru toate aceste motive, instanța a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii recurentul arată că prin sentința recurată instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația la executare silită, pe considerentul că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. 71/2009, întrucât contestatoarea, în calitate de debitor, nu a plătit, până la acest moment, nicio sumă de bani din titlul executoriu, fără a reține dispoziția imperativă a actului normativ derogator de la dreptul comun, în sensul suspendării oricărei proceduri de executare silită până în 2016.
Instanța de fond, în aprecierea lipsei de interes a debitorului nu a evidențiat, în niciun fel că titlul executoriu nu cuprinde o sumă certă și nici faptul că efectuarea acestui calcul este o activitate deosebit de complexă.
Reclamanții, lucrători ai I.P.J. IALOMIȚA își desfășoară activitatea în diferite compartimente ale instituției, pe întreg cuprinsul județului Ialomița, înscrisurile privitoare la efectuarea orelor suplimentare regăsindu-se la nivelul fiecărei subunități în parte.
Pentru fiecare reclamant în parte s-au efectuat verificări cu privire la evidența orelor suplimentare prestate, a timpului liber luat în compensare, a existenței dispozițiilor scrise pentru prestarea acestora, aceste activități presupunând analiza documentelor de arhivă, a documentelor clasificate și efectuarea de verificări încrucișate în evidențe distincte pentru întocmirea unor pontaje precise, cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la plata drepturilor salariale aplicabile polițiștilor.
S-a mai reținut că admiterea unei executări silite ar duce doar la blocarea activității instituției, întrucât aceste sume nu sunt calculate pentru fiecare reclamant în parte, iar aprecierea cuantumului lor de către persoane neabilitate, care nu au acces la evidențele clasificate și care întocmesc situații neconforme, raportându-se la dreptul comun și nu la legislația salarizării aplicabile polițistului, poate genera plata unor drepturi nereale, ce nu se regăsesc în dispozitivul instanței ce a judecat cererea inițială. Termenul stabilit prin O.U.G. 71/2009 de către legiuitor a avut în vedere și complexitatea acestor activități, a respectării normelor imperative legate de documentele clasificate, a efectuării unor plăți exact în temeiul muncii prestate.
Pentru motivele invocate se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea contestației la executare.
În drept cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art.304, pct.9 Cod Procedura Civila.
Recurentul a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Intimata, legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Pentru soluționarea prezentului recurs, tribunalul a solicitat relații de la I.P.J. Ialomița și B.E.J. N. I., din acestea rezultând că nu s-au efectuat plăți în baza titlului executor menționat mai sus.
Tribunalul, analizând sentința recurată în raport de motivele invocate și având în vedere probele administrate în cauză, apreciază recursul ca fiind fondat, pentru următoarele argumente:
Motivul de recurs privind lipsa de interes a creditorului în promovarea executării silite și greșita soluționare de instanța de fond a acestei excepții nu este fondat.
Astfel, prin interes se înțelege folosul practic, imediat pe care partea îl are pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare și având în vedere că intimatul creditor deține un titlu executoriu în baza căruia trebuia să primească de la recurenta contestatoare din totalul drepturilor salariale un procent de 5% aferent anului 2012 și nu a primit acești bani, se reține că acesta justifică interes în cauză, constând în suma de bani pe care trebuie să o primească.
În ceea ce privește motivarea recurentului privind faptul că titlul executoriu constând în sentința civilă nu cuprinde o sumă certă și faptul că efectuarea acestui calcul este o activitate deosebit de complexă, aceasta nu poate fi reținută deoarece pe de o parte, potrivit art.3712 alin.2 cod procedură civilă, în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.
În speță, contestatorul putea solicita stabilirea exactă a sumei în cadrul procesului de fond sau lămurirea hotărârii iar în lipsa unei astfel de cereri, potrivit articolului de lege menționat, calculele vor fi făcute, în caz de executare silită, de către executorul judecătoresc care poate apela și la un expert contabil dacă operația este complexă.
Pe de altă parte, nu se poate reține nici apărarea potrivit căreia executarea silită ar duce la blocarea activității contestatorului deoarece așa cum a reținut și instanța de fond, aceasta nu a făcut dovada demersurilor întreprinse pentru punerea în executare, de bună voie, a hotărârii judecătorești, în cei trei ani de zile scurși de la obținerea titlului executoriu de către intimat și până la momentul cererii de executare silită.
Motivul de recurs privind incidența O.U.G. 71/2009 este fondat dar cu următoarele mențiuni:
Textul de lege prevede că în cursul termenului prevăzut orice procedura de executare silita se suspenda de drept dar trebuie interpretat în sensul că nu este posibilă executarea silită a sumelor cuprinse în titlurile executorii care nu sunt exigibile conform termenelor prevăzute la art.1 din ordonanță. Atâta timp cât instituția debitoare nu și-a îndeplinit obligațiile de plată la termen, creditorul are posibilitatea executării silite a sumelor scadente.
Nu poate fi reținută apărarea recurentului că potrivit O.U.G. 71/2009 este suspendată orice procedură de executare până în anul 2016, această susținere fiind contrazisă de chiar textul de lege invocat care prevede eșalonarea plății până în 2016, acesta fiind momentul în care plata sumelor prevăzute în titlurile executorii trebuie finalizată.
Așa fiind, se reține că debitorul beneficiază de un termen suspensiv legal pentru a-și executa obligația de plată a sumelor prevăzute în titlul executoriu, exigibilitatea creanței fiind amânată până la 31.12.2012, creditorul putând apela la procedura încuviințării executării silite numai după expirarea acestui termen și numai în limita sumelor ce trebuiau plătite în cursul acestui an.
Cum din motivarea contestației și a recursului, care din punct de vedere probator au valoarea unei mărturisiri, rezultă că recurentul contestator nu a efectuat nicio plată către intimatul creditor, în baza titlului executoriu – sentința civilă nr.639/F/2009; creanța reprezentând 5% din valoarea titlului executoriu aferentă anului 2012 este exigibilă, astfel că, pentru această sumă, executarea silită este întemeiată, apărând ca neîntemeiată pentru restul valorii titlului executoriu care nu este exigibil.
Respingând în întregime contestația la executare și menținând executarea silită pentru întreaga sumă din titlul executoriu deși aceasta nu era în întregime scadentă, nesocotind astfel termenele de eșalonare a plății prevăzute de O.U.G. nr.71/2009, instanța a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, în speță fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 cod procedură civilă.
Sunt considerațiuni pentru care, tribunalul apreciază recursul ca fiind întemeiat, urmând să îl admită și să modifice în parte sentința civilă nr.1880 din data de 17.08.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia în sensul admiterii în parte a contestației la executare formulată de Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița în contradictoriu cu intimata I. C. C. și anulării actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.12/2013 pentru tranșele prevăzute de OUG nr.71/2009, aferente anilor 2013-2016, menținând actele de executare pentru sumele prevăzute în titlul executoriu - sentința civilă nr.639/2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, aferente tranșei de 5% pentru anul 2012.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 alin.2 și 3 cod procedură civilă admite recursul declarat de recurentul Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița împotriva sentinței civile nr.1880 din data de 17.08.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia pe care o modifică în parte și în consecință:
Admite în parte contestația la executare formulată de Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița în contradictoriu cu intimata I. C. C..
Anulează actele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr.12/2013 pentru tranșele prevăzute de OUG nr.71/2009, aferente anilor 2013-2016, menținând actele de executare pentru sumele prevăzute în titlul executoriu - sentința civilă nr.639/2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița, aferente tranșei de 5% pentru anul 2012.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.11.2013.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
I. R. M. B. M. M. L. I. B. C.
Red.B.M./22.11.2013
Tehnored. D.A. /26.11.2013
Judec.fond D. M. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1192/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1257/2013. Tribunalul... → |
|---|
