Pretenţii. Sentința nr. 126/2013. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 126/2013 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 23-04-2013 în dosarul nr. 3289/312/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 464 R
Ședința publică din data de 23.04.2013
Tribunalul constituit din:
Președinte: D. C. – T.
Judecător: I. T.
Judecător: T. I.
Grefier: N. G.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă . sentinței civile nr. 126/15.01.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul acesteia nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . IFN SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta pârâtă avocat S. S., lipsind intimata reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că intimata reclamantă a depus întâmpinare, precum și faptul că a fost depusă dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, după care;
Tribunalul înmânează apărătorului recurentei pârâte a copie a întâmpinării depuse de intimata reclamantă..
Avocat S. S., pentru recurenta pârâtă, întrebat fiind arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Tribunalul ia act, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat S. S., pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și rejudecând respingerea cererii formulate de reclamantă. Arată că recurenta s-a adresat intimatei în vederea efectuării unui împrumut leasing, iar pentru acordarea acestui împrumut era necesară efectuarea unui raport de evaluare imobiliară. În urma discuțiilor recurenta nu a mai fost interesată de obținerea împrumutului, comunicându-i acest lucru intimatei. Într-adevăr, a fost dat un acord de către recurentă pentru refacturarea serviciilor de evaluare, dar raportul de evaluare nu a fost întocmit niciodată și consideră că este o înțelegere frauduloasă între societatea de leasing și societatea de evaluare, care au facturat serviciile între dânșii, recurenta urmând să plătească un serviciu neefectuat.
Mai arată că raportul de evaluare nu a fost depus niciodată, nici măcar acum în fața instanței de recurs, pentru că nu a fost efectuat. Instanța de fond greșit a reținut că indiferent de întocmirea sau nu a raportului de evaluare, recurenta este datoare să plătească, deoarece și-a dat acordul pentru refacturare. Acest acord nu a fost dat însă necondiționat, ci doar condiționat de prestarea unui serviciu.
Pe fondul cauzei, apărătorul recurentei solicită admiterea recursului așa cum, a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate și respingerea cererii formulate de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
Dezbaterile declarându-se încheiate cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 126 din 15 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
S-a admis cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, județul Ialomița la data de 11.06.2012 sub numărul unic de dosar_, formulată de reclamanta S.C. I. L. ROMÂNIA I.F.N. S.A., cu sediul în municipiul București, .. 61-63, sector 2 și sediul procesual ales la C. și Asociații, în municipiul București, .,etaj 1, apartament 3, sector 2, în contradictoriu cu pârâta S.C. M. S.A., cu sediul în municipiul Slobozia, ., județul Ialomița.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma totală de 9325,85 lei, din care 7654,04 lei, reprezentând contravaloare servicii oferite și neachitate, iar suma de 1671,81 lei, reprezentând dobândă legală.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 673,551 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune instanța a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile legii în vigoare la data la care prescripția a început să curgă, respectiv dispozițiile cuprinse în Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
S-a reținut că deși termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din menționatul decret nu a fost întrerupt prin promovarea unei acțiuni anterioare, prin care reclamanta solicitase obligarea pârâtei la plata sumei de 7654,04 lei, deoarece aceasta a fost respinsă, fiind astfel incidente prevederile art. 16 alin. 2, totuși, față de dispozițiile art. 2539 alin. 2 teza finală din Noul Cod Civil, întrucât prezenta cerere a fost introdusă în termen de 6 luni de la data respingerii celei anterioare, prescripția se consideră întreruptă, astfel că dreptul material la acțiune nu este prescris.
Pe fondul cauzei s-a reținut că raportul de evaluare solicitat de către pârâtă a fost întocmit, astfel că aceasta datorează contravaloarea serviciilor oferite și neachitate, situația economico – financiară a acesteia și faptul că nu a mai beneficiat de finanțarea pentru obținerea căreia a solicitată expertiza fiind nerelevante în raport de obligația de plată a serviciilor solicitate, ce-i incumbă pârâtei.
Împotriva sentinței pronunțate, în termen legal, prin cererea transmisă la data de 19.03.2013 Judecătoriei Slobozia prin poștă, pârâta S.C. M. S.A. a declarat recurs motivat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Aceasta a susținut în esență că în mod greșit a considerat instanța că datorează suma pretinsă de reclamantă, deoarece aceasta nu este o creanță certă, câtă vreme raportul de evaluare imobiliară nu a fost întocmit și nici nu a beneficiat de finanțarea pentru care acesta era necesar.
Întrucât factura emisă de reclamantă nu a fost însușită de pârâtă, nefiindu-i comunicată și având în vedere că finanțarea societății nu s-a mai produs, aceasta susține că nu datorează suma pretinsă de reclamantă, care a fost achitată prestatorului de servicii în baza contractului nr. 29/21.01.2009 și a facturii fiscale ., nr. 111/27.02.2009.
Sunt motive pentru care a fost criticată hotărârea pronunțată, recurenta solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca nefondată.
Intimata S.C. I. L. ROMÂNIA I.F.N. S.A. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Aceasta a arătat că raportul de evaluare solicitat de către pârâtă a fost întocmit la data de 26.02.2010 de către S.C. DTZ Echinocțiu Consulting S.R.L., contravaloarea acestuia fiind achitată de către intimată, prin ordinul de plată din 11.03.2009.
În baza acordului de refacturare, semnat și însușit de către societatea debitoare, s-a procedat la trimiterea către aceasta a facturii din 12.03.2009 scadentă la 26.03.2009, recurenta comunicând că este de acord să achite numai jumătate din debit.
În raport de această situație și față de probele existente care dovedesc că recurenta s-a obligat să achite contravaloarea serviciilor solicitate, intimata susține că aceasta datorează atât debitul principal, cât și dobânda legală calculată în raport de media dobânzii de referință a BNR pentru 38 de luni începând cu luna aprilie 2009 și până în luna mai 2012, astfel că recursul declarat este nefondat, solicitând respingerea acestuia.
Tribunalul, analizând sentința pronunțată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, de susținerile părților și de dispozițiile legale incidente, constată recursul ca nefiind fondat pentru cele ce urmează:
Prin înscrisul denumit acord de refacturare costuri evaluare imobiliară, societatea recurentă a fost de acord să achite valoarea de 1.500 euro, reprezentând serviciile pentru întocmirea raportului de evaluare imobiliară, necesar acordării unei finanțări de leasing imobiliar.
Executarea raportului de evaluare a făcut obiectul contractului de prestări servicii nr. CV.2009.0029/21.01.2009 încheiat de reclamantă cu societatea prestatoare S.C. DTZ Echinocțiu Consulting S.R.L., pentru care s-a achitat de către S.C. I. L. I.F.N. S.A. contravaloarea serviciului prestat în sumă de 7.656,04 lei la data de 11.03.2009, sens în care sunt înscrisurile de la dosar.
Având în vedere că recurenta – pârâtă a recunoscut efectuarea raportului de evaluare și nu a contestat suma datorată, în acest sens fiind răspunsul dat reclamantei la solicitarea acesteia de a achita suma de 1.500 euro, răspuns prin care a arătat că datorită problemelor financiare își dă acceptul să plătească doar jumătate din costul expertizei, tribunalul consideră nefondate criticile aduse hotărârii pronunțate, aceasta fiind legală și temeinică și în concordanță cu probele administrate în cauză.
Așa fiind, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă tribunalul va respinge, ca nefiind fondat, recursul declarat de recurenta S.C. M. S.A. împotriva sentinței civile nr. 126 din n15.021.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Văzând și dispozițiile art. 377 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 312 Cod procedură civilă respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta . sediul în Slobozia, ., jud. Ialomița împotriva sentinței civile nr. 126 din 15.01.2013 a Judecătoriei Slobozia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.04.2013.
Președinte Judecător Judecător
D. C. T. I. T. T. I.
Grefier
N. G.
Red./tehnored.D.C.T..
2 ex/10.05.2013
| ← Rezoluţiune contract. Hotărâre din 23-04-2013, Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 166/2013.... → |
|---|
