Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2541/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2541/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 06-08-2015 în dosarul nr. 565/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 565 A
Camera de consiliu din data de 6 august 2015
Completul constituit din:
Președinte - I. M. R.
Judecător – M. L. I.
Grefier – B. C.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta-pârâtă N. D. împotriva sentinței civile nr.2541/10.11.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . ROMANIA și intimatul-pârât M. G.- decedat, având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu a răspuns apelanta-pârâtă și au lipsit intimatul-pârât și intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apelanta-pârâtă arată că nu are alte cereri de formulat, înțelegând să se folosească de probele administrate la instanța de fond. Nu are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Tribunalul, având în vedere că părțile nu mai au cereri de formulat și nu mai sunt alte incidente de soluționat, în conformitate cu prevederile art.392 C.pr.civ., declară dezbaterile deschise și acordă cuvântul părților.
Apelanta-pârâtă solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, considerând că soția defunctului, M. E. S., ar trebui să plătească debitul către intimata-reclamantă.
Arată că aparatul utilizat de M. G. l-a predat reprezentantului firmei reclamante însă procesul-verbal de predare s-a încheiat cu soția defunctului.
Tribunalul în conformitate cu prevederile art.394 C.pr.civ., considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Cu privire la apelul civil de față:
Prin sentința civilă nr.2541/10.11.2014 Judecătoria Slobozia a admis excepția lipsei capacității de folosință cu privire la pârâtul M. Gheorge, invocată de reclamantă.
A respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul M. G. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de capacitate de folosință.
A admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. L. VITALAIRE ROMÂNIA S.R.L., cu sediul în municipiul Iași, .. 42, etaj p+2, județul Iași, în contradictoriu cu pârâta N. D., având CNP_, cu domiciliul în ..
A obligat-o pe pârâta N. D. să plătească reclamantei suma de 1.571,56 lei, reprezentând debit principal, precum și suma de 162,53 lei, reprezentând dobândă legală în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculată de la data de 28.12.2013 și până la data de 30.06.2014, precum și în continuare, în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, până la achitarea integrală a debitului.
A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxa de timbru.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că între părți s-au derulat relații contractuale în baza cărora reclamanta a acordat lui M. G. dreptul de folosință pentru un echipament medical și accesoriile acestuia, în schimbul plății prețului, în condițiile stabilite de părți în contractul de închiriere de dispozitiv medical . nr. 1468/_ .
Din facturile depuse la dosar rezultă că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile și a asigurat pârâtului folosința dispozitivului pentru administrare continuă de oxigen, acesta având în mod corelativ obligația de plată, în termenul stabilit, a contravalorii serviciilor cuprinse în factură.
Prin dispozițiile art. 3.1. din contract, s-a prevăzut că acesta se încheie pe perioadă nedeterminată, iar în art 4.8. s-a prevăzut că pacientul este de drept în întârziere cu privire la obligația de plată la expirarea termenului de plată, precum și faptul că pentru depășirea termenului de plată pacientul este obligat la plata unei penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere calculată la soldul restant, cuantumul penalităților de întârziere putând depăși cuantumul soldului restant.
Instanța a mai reținut că îndeplinirea de către pârât a obligațiilor ce derivă din contract a fost garantată de către pârâta N. D., care s-a angajat, conform art. 11.1. din contractul semnat de părți, să constituie o fidejusiune solidară în sensul art. 1544 C.civ., asupra tuturor bunurilor sale mobile și/sau imobile, prezente și viitoare.
Potrivit art. 11.5 din contract, fidejusorul a renunțat în mod irevocabil și necondiționat la beneficiul de diviziune și discuțiune.
Din coroborarea datelor cuprinse în facturile emise de creditoare și actele anexate, cu atitudinea procesuală a debitorilor, care nu au contestat susținerile reclamantei privind neplata datoriei restante reprezentând debit principal și penalități de întârziere și nu s-au prezentat în fața instanței pentru a face dovada plății debitului, instanța a reținut că obligațiile asumate de către reclamantă au fost îndeplinite, iar pârâții nu au achitat, în termenul stabilit, contravaloarea folosinței dispozitivelor medicale închiriate, acumulând debitul restant solicitat, în cuantum total de 1.571,56 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate, în baza contractului de închiriere dispozitiv medical . nr. 1468/_ .
Potrivit regulilor aplicabile în materia răspunderii civile în cazul obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că mai întâi creditorul trebuie să dovedească existența creanței, după care neexecutarea se prezumă cât timp debitorul nu dovedește executarea.
Ca urmare, instanța de fond a apreciat că prin probatoriul administrat în cauză reclamanta a reușit să dovedească temeinicia susținerilor sale și existența creanței în timp ce pârâta nu a dovedit îndeplinirea obligației de plată a sumei datorate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta N. D..
În motivarea apelului arată că a acceptat să semneze alături de numitul M. G. pentru ca acesta să primească un aparat de aer ce îi era necesar deoarece era bolnav însă la scurt timp a decedat, ceea ce a determinat-o să meargă la domiciliul acestuia și să ia aparatul.
La venirea reprezentanților societății pentru a ridica aparatul aceștia au încheiat procesul-verbal de predare cu soția defunctului deși aparatul a fost predat de către apelantă, moment din care a considerat că s-a finalizat situația.
Ulterior a fost chemată în judecată de către societatea care livrase aparatul de aer și apreciază că hotărârea instanței de fond nu este corectă întrucât aparatul a fost predat, la fel și facturile emise, iar soția defunctului este în viață astfel încât consideră că aceasta este cea care trebuie să plătească.
Prin întâmpinarea depusă, intimata-reclamantă S.C. A. L. VITALAIRE ROMANIA SRL solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe.
În motivarea cererii invocă nulitatea cererii de apel pentru netimbrare iar în temeiul art.470 alin.3 raportat la art.470 alin.1 lit.d C.pr.civ. solicită decăderea apelantei din dreptul de a mai propune probe și de a invoca alte motive de fapt sau de drept.
Intimata-reclamantă arată că . ROMANIA SRL a încheiat contractul nr.B2-1468/_ cu numiții M. G. și N. D. prin care a fost închiriat primului un dispozitiv medical pentru tratarea afecțiunilor respiratorii.
Întrucât în perioada noiembrie 2013-mai 2014 locatarul nu a predat în original deciziile de decontare CAS și nici nu a achitat chiria prevăzută în contract, a promovat acțiune pentru recuperarea acestor sume.
Solicită a se constata că prin semnarea contractului, apelanta, în calitate de fidejusor, și-a însușit toate clauzele acestuia, astfel că instanța de fond în mod corect a admis cererea de chemare în judecată apreciind că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
În drept invocă prevederile art.205 și următoarele C.pr.civ. iar în susținere solicită proba cu înscrisurile administrate la instanța de fond.
Tribunalul, analizând sentința apelată în raport de motivele de apel invocate dar și în baza art.476 cod procedură civilă și având în vedere probele administrate, apreciază apelul ca fiind nefondat, reținând următoarele:
Motivul de apel privind obligarea sa la plata creanței, în locul soției defunctului M. G. nu este fondat.
Astfel, în ceea ce privește predarea aparatului, în mod corect procesul verbal de predare a fost încheiat cu soția defunctului deoarece aceasta se afla în acel moment în posesia aparatului.
Cu privire la persoana care trebuia obligată la plată, susținerea apelantei că soția defunctului trebuia să plătească creanța restantă nu este fondată deoarece așa cum a reținut și instanța de fond, apelanta, când a semnat contractul de închiriere în calitate de fidejusor s-a obligat să garanteze contractul în solidar cu pacientul și a renunțat la beneficiul de discuțiune și de diviziune astfel cum sunt acestea explicate la art.11.6 din contract.
Astfel, potrivit art.1194 cod civil „fidejusorul convențional sau legal are facultatea de a cere creditorului să urmărească mai întâi bunurile debitorului principal, dacă nu a renunțat la acest beneficiu în mod expres”.
Cum apelanta, în calitate de fidejusor, a renunțat expres la acest beneficiu, nu mai poate solicita ca reclamanta să urmărească mai întâi recuperarea de la soția defunctului, în calitate de moștenitoare ci trebuie să plătească ea în locul pacientului, având însă ulterior, ca urmare a efectuării plății, dreptul de regres față de debitorul principal sau moștenitorii acestuia, reglementat de art.2305-2306 cod civil.
Nu poate fi reținută nici apărarea apelantei conform căreia nu a știut ce semnează atâta timp cât a acceptat să semneze, fiind de acord cu clauzele contractului, atestând inclusiv faptul că au fost corect și complet informați despre termenii și condițiile contractului. Dacă apelanta nu era lămurită cu privire la conținutul contractului nu era obligată și nu trebuia să semneze contractul.
Pentru considerentele reținute și având în vedere că nu există un alt motiv care poate fi invocat din oficiu și care să ducă la schimbarea hotărârii apelate, tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, urmând să îl respingă.
Văzând și dispozițiile art.634 alin.1 pct.4 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 alin.1 cod procedură civilă respinge ca nefondat apelul declarat de către apelanta N. D., având CNP_, cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.2541 din data de 10.11.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.08.2015.
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, GREFIER,
I. M. RalucaMunteanu L. I. B. C.
Aflat în C.O. semnează
Președinte complet
Red.tehnored. I.M.R.
5 ex/27.08.2015
Judec.fond Z. A. I.
..08.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 458/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Decizia nr. 442/2015. Tribunalul... → |
|---|
