Plângere contravenţională. Decizia nr. 442/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 442/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 442/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA - SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 442/A
Ședința publică de la 28 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. I. M.
JUDECĂTOR: R. M. I.
GREFIER: M. I.
Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ și fiscal declarat de apelanta-reclamantă ., cu sediul social în . G. L., ., nr. 17, jud. Ialomița, înregistrată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița sub nr. J_, CUI RO_, împotriva sentinței civile nr. 138 din 26.01.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul acesteia nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. DE P. AL JUDETULUI I., cu sediul în mun. Slobozia, .. 13 – 15, jud. Ialomița, CUI_, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție - PV . nr._/02.09.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelanta-reclamantă, consilier juridic Peta A., în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr. 1628/27.05.2015, pe care o depune la dosarul cauzei, lipsind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că pricina este la primul termen de judecată în apel, intimatul-pârât a depus întâmpinare, solicitând și judecarea cauzei în lipsă și că apelanta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat reaudierea martorului V. T. I., după care;
Reprezentantul apelantei-reclamante, întrebat fiind, arată că insistă în reaudierea martorului V. T. I. în situația în care instanța apreciază că poate fi audiat în această fază procesuală, întrucât declarația acestuia nu a fost relevantă. Apreciază că instanța de fond a încercat să-l intimideze, martorul aflându-se la prima interacțiune cu instanța de judecată. S-a consemnat faptul că martorul nu a putut să precizeze dacă la dosar se aflau acte în original sau toate actele. Consideră că martorul trebuie reaudiat.
Tribunalul, deliberând cu privire la cererea formulată de reprezentantul apelantei-reclamante privind reaudierea martorului V. T. I., respinge această cerere, având în vedere faptul că martorul a fost audiat la fond, astfel încât o reaudiere a acestuia în fața instanței de apel apare ca neutilă cauzei.
Reprezentantul apelantei-reclamante, întrebat fiind, arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Instanța ia act și, considerându-se lămurită, în baza art. 392 Cod procedură civilă, acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul apelantei-reclamante, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, anularea sentinței atacate și, în consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune note scrise.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra apelului în contencios administrativ și fiscal de față ;
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia la data de 16.09.2014 sub nr._, petentul . a solicitat anularea procesului-verbal . nr._ din data de 02.09.2014 întocmit de intimatul IPJ IALOMIȚA.
În motivarea plângerii, petenta a arătat în esență că, lipsește descrierea faptei contravenționale și nu au fost indicate toate împrejurările care pot servi la aprecierea gravității sale. De asemenea, a mai precizat că agentul constatator nu a specificat care copie conformă a licenței de transport lipsea și nu a identificat . numărul asigurărilor pentru persoane și bagajele acestora. A mai arătat că agentul constatator a aplicat o amendă contravențională în valoare de 3.000 lei, în condițiile în care textul legal prevede limitele acesteia între 8.000 și 12.000 lei.
În plus, a învederat că la data efectuării controlului, la bordul autovehiculului se aflau atât în original, cât și în copie, copia conformă a licenței de transport și asigurările pentru persoanele transportate și bagajele acestora, acestea fiind valabile la momentul efectuării controlului.
Intimatul a formulat întâmpinare la data de 13.10.2014, prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată si menținerea procesului verbal de contravenție ca legal si temeinic întocmit.
Prin sentința civilă nr. 138 din 26.01.2015, Judecătoria Slobozia a respins plângerea contravențională formulată de petenta . în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Ialomița, ca neîntemeiată.
Instanța a constatat legalitatea procesului-verbal de contravenție, acesta cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, neexistând nici un motiv de nulitate absolută a acestuia.
În ceea ce privește motivul de nulitate invocat de către contestator cu privire la descrierea faptei, din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativă întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeței sancțiunii aplicate. Constatările procesului-verbal atacat răspund acestei exigențe, având în vedere că cele consemnate de agentul constatator redau în concret împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, ceea ce face posibilă pentru instanță verificarea temeiniciei procesului-verbal.
Contrar susținerilor petentului, instanța a constatat că agentul constatator a aplicat o amendă al cărei cuantum se încadrează în limitele prevăzute de lege, respectiv de 8.000 lei, iar nu de 3.000 lei, așa cum în mod eronat a arătat petentul în cerere.
Totodată, instanța a reținut că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea unei singure contravenții, respectiv cea prevăzută de art. 4 pct. 57 din H.G. nr. 69/2012, iar nu a mai multora, așa cum susține petenta, dispozițiile legale citate mai sus prevăzând o singură faptă contravențională.
Instanța a considerat că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate susține mențiunile din cuprinsul procesului verbal atacat și a reținut că petentul nu a reușit să invoce împrejurări credibile sau prezinte probe care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal.
În acest sens, instanța a reținut că declarația martorului V. T. I. nu susține aspectele arătate de petentă, martorul arătând că nu cunoaște conținutul dosarului pe care conducătorul auto l-a prezentat agentului constatator.
Prin urmare, cu toate că petenta a precizat că la momentul controlului conducătorul auto avea la bordul autovehiculului actele solicitate de agentul constatator, instanța a apreciat că petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de care se bucura procesul-verbal de contravenție contestat sub aspectul temeinicei acestuia, iar situația de fapt reținută prin acesta corespunde realității.
Pentru aceste considerente, instanța a conchis că procesul verbal întocmit în cauză este temeinic.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța a apreciat drept justificat cuantumul amenzii aplicate și a constatat că nivelul amenzii în cuantum de 8.000 lei, la nivelul minimului special prevăzut de dispozițiile legale arătate mai sus, corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului.
Așadar, instanța a considerat că fapta acestuia denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale, precum și faptul că aceasta nu poate fi consecința unei neatenții sau culpe ușoare a petentului, ci doar consecința unei lipse de interes vădite a acestuia față de dispozițiile legale, provocând indignare în rândul cetățenilor.
Instanța a considerat că dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petentă.
Împotriva acestei sentințe pe care a apreciat-o ca netemeinică și nelegală, a declarat apel, în termen, motivat, petenta ., solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În dezvoltarea motivelor de apel aceasta a considerat, în ceea ce privește legalitatea sentinței, că instanța de fond în mod greșit a apreciat că, constatările din procesul verbal de contravenție atacat răspund exigenței instituite prin art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001. În cuprinsul procesului verbal se reține că subscrisa societate nu a îndeplinit obligația de a prezenta licența de transport. Societatea petentă deține o singură Licență de Transport și mai multe Licențe Comunitare (de traseu) fiecare însoțite de o copie conformă a Licenței de Traseu și grafic de circulație. Faptul că agentul constatator nu a descris corect fapta contravențională rezultă chiar din enumerarea documentelor care a considerat că lipsesc de la bordul autovehiculului, făcând o confuzie între Licența de Transport, Licența Comunitară (de traseu) și Copia Conformă a Licenței Comunitare, neidentificând prin . număr nici unul din documentele anterior menționate. În plus nici nu există o copie conformă a Licenței de Transport, exista doar o copie conformă a Licenței Comunitare (de traseu). Consideră că instanța de fond a omis faptul că o prezentare generică, lipsită de elemente concrete a faptei, echivalează cu lipsa acesteia și atrage nulitatea procesului verbal, conform art. 17 din OG nr. 2/2001.
Cu privire la temeinicia sentinței apelate, arată că în mod incorect instanța de fond a apreciat că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. De asemenea, instanța de fond a făcut o analiză sumară și superficială a probelor administrate în cauză. Martorul propus de petentă și audiat la instanța de fond a relatat fapte și împrejurări concludente pentru soluționarea cauzei și de care a luat cunoștință personal. Acesta a declarat că la momentul efectuării controlului, conducătorul auto a comunicat că se afla în conflict cu agentul constatator și că le-a comunicat că în dosarul autovehiculului se aflau toate documentele care au fost reținute ca fiind lipsă în procesul verbal atacat. Declarația martorului se coroborează și cu conținutul procesului verbal contestat – rubrica alte mențiuni, dar și cu înscrisurile depuse de petentă în probațiune.
Apreciază că instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică, prin interpretarea superficială și necoroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză.
Cererea de apel este legal timbrată, conform art. 19 din OUG.nr.80/2013.
Pe rolul Tribunalului Ialomița, cererea de apel a fost înregistrată la data de 30.04.2015.
Legal citat în cauză intimatul a formulat întâmpinare în care arată că agentul constatator, prin aspectele reținute, redă în concret împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, motiv pentru care apreciază că motivele invocate de apelantă sunt neconcludente. De asemenea, petenta nu a reușit să invoce împrejurări credibile sau să prezinte probe ce pot răsturna prezumția de temeinicie a procesului verbal. Fapta contravenientului denotă o atitudine de indiferență față de dispozițiile legale în materie, motiv pentru care consideră că se impune o sancționare adecvată a acestor fapte în vederea realizării scopului educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale.
Tribunalul, analizând sentința ce face obiectul apelului de față, în raport de criticile formulate, susținerile părților, actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, dispozițiile art. 476 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 03.09.2014 întocmit de intimat, petenta . a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 4 pct. 57 din H.G. nr. 69/2012 și sancționate de art. 7 alin. (2) din H.G. nr. 69/2012.
S-a reținut că, în ziua de 03.09.2014, ora 13.20, operatorul de transport nu a respectat obligația de a asigura la bordul autovehiculului marca VDL cu nr._, care efectuează transport contra cost, a următoarelor documente: copia conformă a licenței de transport, asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente, cea prezentată fiind expirată din data de 13.06.2014.
Cu privire la criticile apelantei referitoare la nulitatea procesului verbal de contravenție instanța de control judiciar le privește ca nefondate pentru considerentele următoare:
Verificând conținutul procesului verbal de contravenție atacat se constată că acesta cuprinde toate elementele obligatorii reglementate de art.16 din OG nr. 2/2001 și de art.17 din același act normativ care reglementează cazurile de nulitate a procesului verbal de contravenție.
Deși neîntemeiată, susținerea apelantei potrivit cu care descrierea incorectă a faptei contravenționale duce la nulitatea absolută a procesului verbal de contravenție, nu are suport legal, art. 17 din OG nr. 2/2001 nereglementând o astfel de condiție a cărei omisiune să atragă sancțiunea nulității absolute.
Obligația de descriere a faptei este prevăzută în art.16 după cum invocă chiar petenta iar nerespectarea acestei obligații atrage nulitatea relativă a actului sancționator, sancțiune care intervine dacă persoana care o invocă face dovada unei vătămări care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
În speță însă susținerile petentei cu privire la nerespectarea dispozițiilor art.16 din OG nr.2/2001 nu sunt fondate deoarece textul de lege care reglementează fapta contravențională reținută în sarcina petentei este concis iar fapta care formează latura obiectivă a contravenției este la rândul ei clară și nu presupune existența mai multor elemente, împrejurări care să contureze existența ei.
Astfel, potrivit art.4 pct.57.1 și 57.4 din HG nr.69/2012 constituie contravenție nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a copiei conforme a licenței de transport/licenței comunitare și a asigurării pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie.
Constatând lipsa la bordul vehiculului controlat a acestor acte, agentul constatator nu avea nevoie să adauge alte elemente în descrierea faptei contravenționale.
Faptul că a notat în loc de licența comunitară licența de transport nu este de natură să atragă nulitatea procesului verbal de contravenție deoarece în condițiile în care legea prevede existența la bord „a copiei conforme a licenței de transport/licenței comunitare”, în funcție de transportul efectuat iar conducătorul auto dacă ar fi avut la bord copia licenței comunitare ar fi prezentat-o la control pe aceasta, lucru care nu s-a întâmplat.
Pe de altă parte nu poate fi reținută nici susținerea apelantei că agentul constatator nu a identificat și nu a indicat în procesul verbal . numărul documentelor a căror lipsă a constatat-o deoarece constatând lipsa acestora de la bordul autovehiculului este evident că nu avea cum să identifice numărul și . documente inexistente.
De asemenea, nu are relevanță juridică prezentarea ulterioară a documentelor menționate deoarece textul de lege sancționează lipsa lor de la bordul autovehiculului, fără vreo altă mențiune cu privire împrejurarea dacă aceste documente au și fost procurate sau nu de operatorul de transport.
Motivul de apel privind interpretarea și aprecierea superficială a probelor de către instanța de fond este de asemenea nefondat.
Petenta nu a reușit să facă dovada că la momentul controlului, actele solicitate la control și a căror deținere obligatorie este prevăzută de lege, se aflau la bordul autovehiculului. Martorul audiat în cauză a declarat că nu cunoaște ce acte se aflau în dosarul prezentat de conducătorul auto agentului constatator și nici nu a văzut ce acte a prezentat șoferul; totodată martorul a relatat că la întoarcere, șoferul a declarat că se afla într-un conflict mai vechi cu agentul constatator și că a avut asupra sa asigurarea pentru persoanele transportate, atât pe cea valabilă, cât și pe cea expirată însă aceste afirmații aparțin șoferului, angajat al petentei, astfel că afirmațiile sale sunt considerate ca fiind subiective în condițiile în care la momentul afirmațiilor realitatea acestora nu a putut fi constată de cei prezenți, și nici de martor.
Declarația martorului nu este concludentă deoarece așa cum am spus martorul nu a luat cunoștință personal de actele prezentate și ceea ce a declarat vizează ce a afirmat conducătorul auto, fără să constate personal situația prezentată de șofer. Declarația acestuia nu se poate corobora cu obiecțiunile înscrise în procesul verbal de contravenție deoarece conducătorul auto a menționat doar că are obiecțiuni dar nu a menționat și care sunt acestea pentru a putea verifica temeinicia acestora.
În ceea ce privește înscrisurile depuse la dosar, așa cum s-a menționat anterior, acestea nu au relevanță juridică deoarece textul de lege sancționează lipsa documentelor de la bordul autovehiculului și nu neprocurarea lor.
Astfel, petenta nu a reușit să invoce împrejurări credibile sau să prezinte probe care să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție.
Pentru aceste considerente făcând aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 138 din 26.01.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Văzând și dispozițiile art.634 alin.1 pct. 6 raportat la art.483 alin.2 teza a II-a din Noul cod de procedură civilă coroborat cu art. 34 alin. 2 teza I din OG nr. 2/2001;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.480 alin.1 cod procedură civilă respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta .., cu sediul social în . G. L., ., nr. 17, jud. Ialomița, înregistrată la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița sub nr. J_, CUI RO_, împotriva sentinței civile nr.138 din 26.01.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. I. I. R. M. I. M.
Red./Tehnored.I.R.M.
4 ex./17.06.2015
Jud.fond. A. I. Z.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2541/2015. Tribunalul... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 138/2015. Tribunalul... → |
|---|
