Contestaţie la executare. Decizia nr. 1229/2015. Tribunalul IALOMIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1229/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 1229/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IALOMIȚA
DECIZIA CIVILĂ NR. 1229 A
Ședința publică din data de 15.12.2015
Completul constituit din:
Președinte: D. C. T.
Judecător: T. I.
Grefier: N. J.
Pe rol, soluționarea apelului civil declarat de apelanta-contestatoare S.C. I. S.A. SLOBOZIA, cu sediul social în mun. Slobozia, . MB13, ., apt. 5, județul Ialomița, și cu sediul procesual ales în mun. București, .. 4, etaj VIII, sector 3 (la Cabinet de Avocat D. C. A.) împotriva sentinței civile nr. 784/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura fiind legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care referă că s-a făcut dovada consemnării taxei judiciare de timbru în sumă de 25 lei, cu chitanța de la fila 20 dosar.
Instanța ia act și, considerându-se lămurită, în temeiul art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare.
TRIBUNALUL
Cu privire la cauza civilă de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Slobozia la 14.10.2015 contestatoarea . a formulat apel împotriva sentinței civile nr.784/7.04.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ .
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, sub număr unic de dosar_, la data de 22.12.2014, formulată împotriva formelor de executare emise de B.E.J. Copuzeanu F. T. în Dosarul de executare nr. 2500/2014, la cererea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., contestatoarea S.C. I. S.A. a solicitat, în contradictroiu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C.:
-admiterea prezentei contestații la executare;
-anularea executării silite însăși și a tuturor actelor de executare silită emise în cadrul Dosarului de executare nr. 2500/2014 al B.E.J. Copuzeanu F. T.;
-anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._/11.01.2012;
-obligarea intimatei la plata cheltuielilor ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat, în esență, că la data de 03.12.2014, i-a fost comunicată somația mobiliară emisă în cadrul dosarului de executare nr. 2500/2014 al B.E.J. „COPUZEANU F. T.”, prin i s-a pus în vedere să achite echivalentul sumei de 28 de euro și suma de 510,92 lei reprezentând cheltuieli de executare, executarea silită fiind demarată în baza titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._/11.01.2012.
Mai arată contestatoarea că, atașat acestei somații mobiliare, i-a fost comunicat, pentru prima oară și procesul-verbal contravenție R12 nr._/11.01.2012, de către un agent constatator din cadrul CNADNR S.A. – prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C..
Fapta a fost constatată cu ajutorul camerelor video amplasate pe sectorul de drum respectiv, conform celor menționate în procesul-verbal.
A mai precizat contestatoarea că procesul-verbal de contravenție . nr._/11.01.2012 este însoțit și de un proces verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției, în care se menționează ca actul sancționator a fost afișat la sediul contestatoarei. În acesta nu se menționează, decât generic, afișarea actului sancționator, fără a se preciza, în concret, unde anume s-a făcut afișarea, respectiv pe usa contestatoarei, pe ușa de intrare în imobil (scara blocului) sau la cutia de scrisori.
În plus, contestatoarea arată că procesul verbal de afișare trebuia să fie atestat în mod obligatoriu de către un martor, însă în cuprinsul acestuia se menționează doar un nume și este prezentată o semnătură.
Prin urmare, apreciază contestatoarea că executarea silită a fost demarată în mod nelegal, în lipsa unei creanțe certe lichide și exigibile și, deci, în lipsa unui titlu executoriu.
În egală măsură, contestatoarea consideră că obligația de plată a tarifului de despăgubire este o sancțiune complementară, aplicată cu caracter accesoriu pe lângă sancțiunea contravențională principală, amenda. Conform prevederilor din procesul verbal contestat, acesta devine titlu executoriu și cu privire la obligația de plată a contravalorii tarifului de despăgubire.
Întrucât executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, respectiv procesul-verbal de contravenție . nr._/11.01.2012, contestatoarea a înțeles ca pe calea contestației la executare să formuleze critici privind fondul titlului executoriu contestat.
Judecătoria Slobozia, prin sentința civilă nr.784/7.04.2015 a respins contestația la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, județul Ialomița, la data de 22.12.2014, sub număr unic de dosar_, formulată de contestatoarea,
S.C. I. S.A. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., ca neîntemeiată.
A luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că pe calea contestației la executare se pot invoca neregularități privind nerespectarea formelor prevăzute de lege pentru încunoștințarea debitorului, alegerea formei de executare, prescripția dreptului de a cere executarea silită, perimarea executării, ordinea de urmărire a bunurilor, urmărirea unor bunuri ce aparțin altor persoane decât debitorului, invocarea compensației legale, precum și alte motive de nulitate a executării silite.
Așadar, pe calea contestației la executare nu pot fi invocate apărări de fond de natură a repune în discuție procesul verbal de contravenție, deoarece aceasta este doar o cale de atac deschisă împotriva măsurilor de executare nelegale (cel care recurge la acest mijloc procedural nu poate invoca decât vicii și neregularități ale actelor de executare), contestatoarea având la dispoziție altă cale de atac pentru contestarea procesului verbal de contravenție, respectiv plângerea contravențională, prevăzută de art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel cum s-a arătat și anterior, chiar și în situația în care procesul verbal de contravenție nu ar fi fost comunicat în termen contravenientei, așa cum susține acesta în contestația la executare, contestatoarea ar fi trebuit să formuleze plângere contravențională la data la care a luat cunoștință de procesul verbal de contravenție, respectiv la data comunicării somației de către executorul judecătoresc, așa cum pretinde în contestația de față, plângere contravențională în cadrul căreia să invoce toate neregularitățile privind întocmirea și comunicarea procesului verbal, însă contestatoarea nu a înțeles să formuleze o astfel de plângere contravențională.
Prin urmare, referitor la capătul de cerere privind anularea procesului verbal care constituie titlu executoriu în prezenta cauză, pe calea contestației la executare, astfel cum a menționat expres contestatoarea, luând în considerare criticile formulate de aceasta, instanța a apreciat că respectivele critici de fond nu sunt admisibile, prilej pentru care instanța nu le-a analizat.
Instanța a mai reținut faptul că, prin raportare la modul de învestire al instanței și al redactării contestației la executare, nu se poate reține că s-a urmărit de către contestatoare formularea unei plângeri contravenționale, aceasta menționând expres că înțelege să invoce în prezenta contestație la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în procesul-verbal, pe motiv că executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, întemeindu-se în mod expres pe prevederile art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă la momentul la care a formulat criticile de fond împotriva procesului verbal care constituie titlu executoriu.
În privința executării sancțiunii aplicate, instanța a reținut că procesul verbal din această cauză a fost emis și comunicat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, iar dispoziția tranzitorie din acest ultim act normativ, respectiv art. II, prevede că tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează de drept. În prezenta cauză nu a existat o contestare în instanță a tarifelor de despăgubire până la data intrării în vigoare a Legii nr. 144/2012, prin urmare, acestea nu sunt anulate de drept în virtutea textului invocat.
În egală măsură, instanța a reținut că tariful de despăgubire nu are natura unei sancțiuni contravenționale, ci a unei despăgubiri civile. Scopul acestuia este de a repara prejudiciul resimțit de administratorul căii rutiere în momentul în care aceasta este utilizată fără achitarea tarifului de utilizare prevăzut de art. 1 lit.e) din O.G. nr. 15/2002.
De asemenea, tariful de despăgubire nu are aceeași natură cu tariful de utilizare prevăzut de art. 1 lit. e) din O.G. nr. 15/2002. Acesta din urmă este o taxă care dă dreptul utilizatorului unui vehicul de a folosi un sector de drum, în vreme ce tariful de despăgubire este un cuantum legal prin care a fost evaluat prejudiciul cauzat administratorului sectorului de drum prin utilizarea acestuia fără drept.
Relativ la încheierea din data de 24.11.2014, privind cheltuielile de executare, instanța a reținut următoarele:
În privința onorariului executorului judecătoresc, instanța a reținut că sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și, față de dispozițiile din Legea nr. 188/2000, precum și Hotărârea UNEJ din 27.09.2013 care reglementează onorariile maximale care pot fi percepute de către executorii judecătorești, instanța a constatat că suma prevăzută în încheierea contestată, inclusiv T.V.A., pentru activitatea depusă de către executorul judecătoresc, s-a raportat la cuantumul debitului pentru care s-a început urmărirea silită și este corect calculată, la valoarea creanței.
De asemenea, instanța de fond a reținut că, din suma de 510,92 lei, numai 14,92 lei reprezintă onorariu executor judecătoresc, restul de 496 lei fiind cheltuieli de executare, detaliate în mod corespunzător de executorul judecătoresc, fiecare din aceste sume fiind justificată, în niciunul din cazuri nefiind necesară reducerea cuantumului.
În acest context, onorariul executorului judecătoresc, calculat în limitele impuse de Legea nr. 188/2000, cum este cazul în speță, nu a putut fi considerat disproporționat de mare față de munca depusă de executor.
Potrivit art. 722 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, „În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului”.
În cazul de față, nu a fost desființat titlul executoriu – procesul verbal de contravenție ., nr._/11.01.2012 - și trebuie să fie executat de către contestator.
În temeiul art. 669 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul este ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară.
Împotriva acestei sentința a formulat prezentul apel, în termen legal și motivat, contestatoarea .>
În apelul său aceasta critică sentința instanței de fond, pe care o apreciază ca netemeinică și nelegală, arătând că, întrucât procesul-verbal de contravenție nu i-a fost comunicat în mod legal, înțelege să invoce prin prezenta contestație la executare și motive de fapt și de drept privind titlul executor, instanța încălcând principiul disponibilității și al rolului activ al instanței. Mai mult, procesul-verbal de contravenție este nul în lumina Deciziei nr.6/16.02.2015 pronunțată de I.C.C.J. în recursul în interesul legii, pentru lipsa semnăturii olografe, prin Legea 144/2012 s-a reglementat mai favorabil situația neplății tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, reglementare ce trebuia să i se aplice și ei, iar prin Decizia 10/2013 pronunțată de I.C.C.J. într-un recurs în interesul legii s-a statuat că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire.
Tribunalul, examinând sentința apelată și față de motivele de apel invocate, apreciază apelul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește posibilitatea invocării unor motive de fond în cadrul contestației la executare, tribunalul reține, ca și instanța de fond, că, potrivit art.711 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă, este posibilă invocarea apărărilor de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac. Or, apelanta-contestatoare a avut la dispoziție calea plângerii contravenționale pentru susținerea motivelor de nelegalitate și netemeinicie a procesului-verbal de contravenție, însă nu a înțeles să utilizeze această cale legală. Faptul că procesul-verbal de contravenție nu i-a fost comunicat, așa cum susține apelanta, nu o împiedică să formuleze plângere contravențională la data la care a luat cunoștință efectiv de procesul-verbal, analiza datei comunicării și a depunerii sau nu în termen a plângerii fiind de competența instanței învestite cu soluționarea plângerii.
Referitor la încălcarea, de către instanța de fond, a principiului disponibilității și rolului activ, tribunalul apreciază această critică neîntemeiată, întrucât contestatoarea, asistată fiind de avocat, și-a intitulat expres cererea contestație la executare, a solicitat anularea actelor de executare și a invocat dispozițiile art.711 și 712 Cod procedură civilă. Prin urmare, instanța de fond a respectat întocmai principiul disponibilității, soluționând cererea așa cum a fost formulată de contestatoare. Instanța de fond nu ar fi putut califica cererea ca fiind o plângere contravențională, în condițiile în care partea a fost asistată de avocat și și-a intitulat expres acțiunea ca și o contestație la executare.
Referitor la critica privind identificarea contestatorului și categoria autovehiculului, tribunalul constată că această critică nu putea fi formulată decât pe calea plângerii contravenționale și nu poate fi analizată în contestația la executare, întrucât reprezintă o apărare de fond.
Referitor la Decizia I.C.C.J. nr.6/2014 tribunalul constată că aceasta nu poate fi aplicată în cadrul contestației la executare, în care, așa cum am amintit mai sus, nu se analizează legalitatea sau temeinicia procesului-verbal de contravenție, ci doar în cadrul unei plângeri contravenționale, în care se verifică cauzele de nulitate ale procesului-verbal.
Referitor la aplicarea Legii nr.144/2012, tribunalul constată că acest act normativ conține dispoziții exprese privind aplicarea sa în timp, și anume art.II care statuează că se anulează doar tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a acestei legi. Cum în prezenta cauză tariful de despăgubire nu a fost contestat până la . legii, acesta nu este anulat de drept. În privind principiului retroactivității legii contravenționale mai favorabile, tribunalul constată că amenda contravențională și tariful de despăgubire au natură juridică diferită, prima fiind o sancțiune contravențională și a doua o despăgubire civilă, astfel încât, în privința tarifului de despăgubire nu se poate aplica principiul retroactivității legii contravenționale, nefiind vorba de o sancțiune contravențională.
În ceea ce privește invocarea, de către apelantă, a Deciziei I.C.C.J. 10/10.06.2013, tribunalul reține că nici aceasta nu poate fi aplicată în cadrul contestației la executare, ci doar în cadrul plângerii contravenționale cum s-a menționat și mai sus, iar conform art.517 Cod procedură civilă, deciziile pronunțate de I.C.C.J. în cadrul recursului în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial, care este ulterioară datei încheierii procesului-verbal de contravenție.
Ca atare, tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă va respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatoarea S.C. I. S.A împotriva sentinței civile nr. 784 din data de 07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Văzând și prevederile art. 634 alin. 1 pct. 4 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatoarea S.C. I. S.A., cu sediul social în mun. Slobozia, . MB13, ., apt. 5, județul Ialomița, și cu sediul procesual ales în mun. București, .. 4, etaj VIII, sector 3 (la Cabinet de Avocat D. C. A.) împotriva sentinței civile nr. 784 din data de 07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.: T.I.
Tehnored.: Z.N.
4 ex./ 17.12.2015
Jud. fond: A. A.
| ← Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 166/2015. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul IALOMIŢA → |
|---|
