Obligaţie de a face. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul IALOMIŢA

Decizia nr. 2/2015 pronunțată de Tribunalul IALOMIŢA la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 2/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IALOMIȚA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 2/R

Ședința publică din data de 8 ianuarie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE - I. T.

JUDECĂTOR - M. I.

JUDECĂTOR - D. R.

GREFIER - A. D.

Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurenta - pârâtă AGENȚIA D. STATULUI împotriva sentinței civile nr. 2159 din 01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în contradictoriu cu intimatul – reclamant T. V., intimații - pârâți C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR IALOMIȚA, C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR STELNICA, C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C. și intimata - intervenientă în interesul ADS – A&S INTERNATIONAL 2000 SRL, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează cu privire la stadiul procesual, obiectul dosarului, procedura de citare, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 Cod procedură civilă, după care;

Instanța, luând act că nu au fost invocate excepții și nici formulate alte cereri, față de actele și lucrările dosarului constată cercetarea judecătorească terminată, cauza în stare de judecată și, considerându-se lămurită, declară dezbaterile închise, reținând cauza în pronunțare.

După deliberare,

TRIBUNALUL

Asupra recursului funciar de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2159 din 01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului excepția prematurității și excepția lipsei calității procesuale pasive, excepții invocate de pârâta AGENȚIA D. STATULUI prin întâmpinare.

A fost admisă cererea formulată de reclamantul T. V., domiciliat în C., jud. Ialomița în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul in București, .. 43, sector 1, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR IALOMIȚA, cu sediul in Slobozia, Piața Revoluției, nr. 1, jud. Ialomița, C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR STELNICA, cu sediul în . și C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C., cu sediul în . și intervenienta în interesul ADS – A&S INTERNATIONAL 2000 SRL, cu sediul in București, .. 333, sector 6, ca întemeiată.

A fost obligată pârâta AGENȚIA D. STATULUI să predea prin protocol de predare – primire COMISIEI LOCALE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C. suprafața de 2,25 ha teren arabil la care este îndreptățit reclamantul, iar C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR IALOMIȚA a fost obligată să emită titlul de proprietate.

Au fost respinse cheltuielile de judecată solicitate de reclamant ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta ADS că dispozițiile HG nr. 626/2001 reglementează o procedură administrativă între două entități de interes public și care nu poate fi extinsă în cadrul unei acțiuni de drept comun, promovată la instanța de judecată de o persoană interesată. Ori, interesul reclamantului de a formula prezenta cerere apare ca evident, prin prisma faptului că i s-a recunoscut dreptul de proprietate prin hotărârea comisiei si i s-a delimitat suprafața de teren de 15,00 ha, însă nu poate exercita dreptul de proprietate, întrucât nu are posesia terenului cuvenit. A nega dreptul reclamantului de a formula o acțiune civilă echivalează cu lipsirea acestuia de dreptul de acces la instanță, drept consacrat prin art. 21 din Constituția României și de art. 6 CEDO. Prin urmare, instanța urmează a respinge excepția.

Cu privire la excepția de prematuritate, instanța a reținut că reclamantul este titularul dreptului subiectiv dedus judecății – dreptul la finalizarea procedurii de reconstituire prin emiterea procesului-verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate – și își justifică, totodată, interesul născut și actual în promovarea cererii, care constă tocmai în realizarea acestui drept subiectiv.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a ADS, instanța a respins-o întrucât, in situația in care s-ar aprecia ca numai ADS si Comisiile de fond funciar sunt îndreptățite sa solicite încheierea protocolului, reclamantul, in calitate de titular al dreptului de proprietate, ar fi lipsit de posibilitatea de a se bucura de dreptul de proprietate consfințit prin hotărâre.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut ca, prin hotărârea nr. 34/I/10.08.2000 a COMISIEI JUDEȚENE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR IALOMIȚA, reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, în calitate de moștenitor al lui G. C., pentru suprafața de 2,25 ha teren în extravilanul ., însa, deoarece la nivelul comunei nu mai exista teren disponibil pe raza localității, potrivit Hotărârii nr. 222/05.07.2006 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Ialomița s-a dispus să fie pus în posesie pe raza administrativ - teritorială a . care se află în domeniul privat al statului.

Față de aceste dispoziții, C. Județeană a solicitat pârâtei ADS să pună la dispoziția Comisiei Locale Stelnica terenul în suprafață de 8495,0425 ha, făcând mențiunea totodată pentru pârâtă că parte din terenuri au avut proprietari.

Pârâta ADS a returnat documentația întocmită de C. Județeană Ialomița, prin adresa nr. 31.626/30.03.2007, cu mențiunea că suprafața solicitată se află amplasată în incinta îndiguită și desecată B. de Jos comp. I + II și intră sub incidența art. 221 din Legea nr. 1/2000, fiind exceptată de la retrocedare.

În ceea ce privește procedura invocată de către pârâtă și faptul că aceasta poate pune la dispoziția comisiilor locale terenuri pentru punerea în posesie, numai la cererea comisiilor județene, situație față de care cererea reclamantului apare ca inadmisibilă, instanța a apreciat că aceasta contravine legislației CEDO și în special art. 6 și art. 1 din Protocolul adițional la Convenție.

Astfel, potrivit art. 6 din Convenție orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil... de către un tribunal independent și imparțial ... care va hotărî ... asupra drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

Iar articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție prevede ca orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Esențial în dezlegarea pricinii este faptul că reclamantul are un bun în sensul art.1 din Primul Protocol Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea 30/1994; în acest sens, conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de "bun" include atât drepturile reale, cât și drepturile de creanță și speranța legitimă în realizarea unor astfel de drepturi.

Ori, potrivit art. 20 alin. 2 din Convenția României, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Reglementarea care are prioritate în cauza de față este cea conținută de Primul Protocol Adițional la Convenție, care garantează protecția proprietății. Această reglementare ce face, la rândul său, parte din dreptul intern, prevalează față de dispozițiile legale care, tind să lipsească de eficiență demersurile judiciare ale titularului unui "bun" în accepțiunea Convenției de a-și face respectate drepturile legitime asupra acelui bun.

Refuzul pârâtei ADS de a încheia protocoalele pentru predarea - preluarea terenurilor de pe raza comunei Stelnica, fără o motivare temeinică (cea prezentată în adresa de restituire a documentației fiind pur formală și în contradicție cu situația de fapt), reprezintă un refuz din partea autorităților statului de a pune în executare o hotărâre prin care i s-a reconstituit reclamantului dreptul de proprietate (cauza V. împotriva României). Ori, in atare situație, refuzul ADS apare ca o încălcare, o ingerință în dreptul la respectarea „bunului” reclamantului, in sensul art. 1 din Protocolul 1 la Convenție. Această ingerință nu poate fi justificată numai prin aplicarea art. 221 din Legea nr. 1/2000 în condițiile în care, din înscrisurile prezentate, rezultă că terenurile solicitate de comisia județeană au aparținut domeniului privat, iar, în prezent, acest teren este dat în exploatare agricolă unei societăți comerciale (intervenientul accesoriu din cauza), nefiind vorba de respectarea unor interese generale ale comunității și păstrarea unui echilibru just între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamantelor.

Față de cele expuse, neexistând nici o justificare pentru încălcarea dreptului de proprietate al reclamantului și a dreptului efectiv la instanță, s-a apreciat că cererea acestuia este întemeiată, urmând a fi admisă.

Pe cale de consecința, a fost obliga ADS să predea prin protocol de predare – primire COMISIEI LOCALE PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C. suprafața de 2,25 ha teren arabil la care este îndreptățit reclamantul.

Totodată, a fost obligată pe pârâta C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR IALOMIȚA să emită titlul de proprietate.

Având in vedere ca a fost admisă cererea principala, apărarea terțului nefiind utilă, văzând si dispoz. art. 54 Cod proc. civ., a fost respinsă cererea de intervenție în interesul pârâtei ADS formulată de intervenienta . 2000 SRL, ca neîntemeiată.

Au fost respinse cheltuielile de judecată solicitate de reclamant ca neîntemeiate, având în vedere că acesta nu a depus dovezi că ar fi efectuat vreo cheltuială în prezenta cauză.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta-pârâtă AGENȚIA D. STATULUI BUCUREȘTI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În prealabil, recurenta a formulat cerere de suspendare a cauzei, în conformitate cu prevederile art. 4 și 7 din Legea nr. 165/2013, până la întocmirea situațiilor centralizatoare a tuturor terenurilor, astfel că se impune suspendarea prezentului demers juridic până la îndeplinirea celor impuse prin prevederile Legii nr. 165/2013, fiind evident că la acest moment procesual, reclamanta nu mai justifică un interes.

Un prim motiv de recurs susținut de recurentă se referă la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului.

În susținerea acestui motiv recurenta arată că reclamantul nu are calitate procesuală activă, deoarece conform 9 din H.G. 626/2001 doar C. județeană de fond funciar poate solicita Agenției D. Statului predarea unei suprafețe de teren, documentația înaintată de această comisie urmând a fi verificată și aprobată de direcțiile de specialitate din cadrul Agenției D. Statului.

Apreciază că o acțiune directă nu poate fi admisă decât în cazurile expres prevăzute de lege și că nu există un text de lege care să recunoască dreptul persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate de a acționa direct împotriva ADS.

Consideră recurenta că în mod greșit a fost respinsă și excepția lipsei calității pasive a ADS întrucât în raport de atribuțiile acesteia, excepția trebuia admisă.

Pe fondul cauzei arată că prin Hotărârea nr. 101/24.07.2013, C. județeană Ialomița a luat act de caducitatea Hotărârii nr. 222/2006 privind punerea în posesie a celor îndreptățiți pe suprafața de teren aflată în incinta îndiguită B., astfel că Hotărârea 222/2006 nu mai produce efecte juridice..

În drept, recurenta ADS își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 299 și urm. C.pr.civ., art. 304 ind. 1 C.pr.civ., art. 304 pct. 4, 9, art. 312 alin. 3 C.pr.civ., precum și toate dispozițiile legale invocate în cuprinsul recursului.

Intimatul A&S Internațional 2000 SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului apreciind că nu mai există nici un temei legal care să-i dea dreptul reclamantului la restituirea suprafeței de 2,25 ha în condițiile în care Hotărârea nr. 222/2006 nu mai produce efecte de la data de 29.06.2013 ca urmare a intrării în vigoare a Normelor metodologice a Legii 165/2013. De asemenea, apreciază că instanța trebuia să ia act de suspendarea de drept a prezentei cauze față de prevederile art. 7 și art. 4 din Legea 165/2013.

C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Ialomița a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului întrucât prin . HG 401/2013 a fost abrogat HG 890/2005 (text normativ care a stat la baza adoptării Hotărârii nr. 222/2006), însă acest fapt nu are legătură cu dreptul de proprietate reconstituit reclamantului prin hotărârea inițială nr. 34/I/10.08.2000.

În drept, art. 205-208 C., Legea 18/1991

Tribunalul, analizând sentința atacată, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, susținerile părților, precum și din oficiu, constată că recursul declarat în cauză de recurenta pârâtă Agenția D. Statului este fondat pentru următoarele argumente:

Cu privire la cererea de suspendare de drept a judecății în raport de dispozițiile art. 7 raportat la art. 4 din Legea nr. 165/2013, tribunalul o va respinge ca nefondată întrucât aceste prevederi legale se referă la suspendarea procedurii administrative referitoare la emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar. Dispozițiile legale invocate de recurent nu sunt aplicabile procedurilor care se desfășoară în fața instanțelor de judecată, astfel că în temeiul lor nu se poate dispune suspendarea judecării prezentei cauze.

În ceea ce privește motivul de recurs privind soluționarea greșită a excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantului, în raport de prevederile art. 9 din HG 626/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001, care ar conferi legitimitate procesuală activă doar Comisiilor județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, precum și cea a lipsei calității procesuale pasive a Agenției D. Statului tribunalul îl apreciază ca nefondat.

Conform prevederilor acestei legi, transmiterea terenurilor agricole ce urmează a fi retrocedate în conformitate cu prevederile Legii 18/1991, ale Legii 169/1997 și ale Legii 1/2000 se face la cererea comisiilor județene, în baza unei proceduri instituite prin HG 626/2001. Aceasta nu exclude însă posibilitatea titularilor dreptului de proprietate care au primit terenuri în baza legii dar nu au fost puși în proprietate din lipsa disponibilității de teren de a se adresa direct, pe calea dreptului comun, A.D.S.- ului pentru a obține satisfacerea dreptului lor de proprietate.

În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Agenției D. Statului, tribunalul apreciază că atâta timp cât terenurile sunt în administrarea acestei instituții, fiind singura în măsură să procedeze la predarea efectivă a terenului, se justifică citarea sa în proces în calitate de pârâtă.

Prin acțiunea oblică introductivă, întemeiată pe dispozițiile art. 1560 Noul Cod Civil, reclamantul T. V. a solicitat obligarea Agenției D. Statului, alături de comisiile de fond funciar, să predea prin protocol suprafața de 2,25 ha teren, situată pe raza comunei Stelnica și obligarea Comisiei județene la emiterea titlului de proprietate.

Cererea reclamantului de restituire a suprafeței de teren de 2,25 ha s-a bazat pe Hotărârea nr. 222/05.07.2006 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Ialomița prin care s-a validat amplasamentul pentru punerea în posesie a persoanelor îndreptățite, pe terenuri situate în raza teritorială a comunelor Stelnica și Bordușani, județul Ialomița. Acest aspect rezultă și din adeverința nr. 57/09.01.2013 emisă de Primăria C. în care se menționează că i s-a validat reclamantului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2,25 ha teren arabil extravilan, iar prin Hotărârea nr. 222/2006 a Comisiei Județene s-a hotărât punerea în posesie pe raza .> Tribunalul reține că, prin HG 401/2013 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013 a fost abrogat HG 890/2005, text normativ care a stat la baza adoptării Hotărârii nr. 222/2006. Prin Hotărârea nr. 101/24.07.2013 (emisă ca urmare a intrării în vigoare a Legii 165/2013 și HG 401/2013), C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Ialomița, „ia act de caducitatea hotărârii nr. 222/2006” privind punerea în posesie a celor îndreptățiți pe suprafața de teren situată în incinta îndiguită B., actul administrativ devenind ineficace prin abrogarea explicită a temeiului juridic în baza căruia a fost adoptat.

În art. 2 al aceleiași hotărâri, se menționează faptul că „începând cu data de 29.06.2013, hotărârea nr. 222/05.07.2006 nu mai produce efecte juridice”.

Așadar, la data pronunțării sentinței civile ce formează obiectul recursului de față, Hotărârea nr. 222/05.07.2006 a Comisiei Județene Ialomița de fond funciar nu mai producea efecte juridice.

Nu în ultimul rând, tribunalul mai reține că, de la data promovării acțiunii de către reclamant și până la data pronunțării sentinței civile ce formează obiectul recursului de față, a intrat în vigoare Legea nr. 165/2013, care instituie o nouă procedură administrativă pentru toate cererile nesoluționate în materia restituirii proprietăților.

Potrivit art. 6 alin. 4 și 5 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, “(4) C. județeană de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a Municipiului București centralizează situațiile întocmite la nivelul unităților administrativ-teritoriale în termen de 30 de zile de la primirea acestora. Rezultatul centralizării se transmite Agenției D. Statului și Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(5) În termen de 60 de zile de la data primirii situațiilor centralizate pe fiecare județ, Agenția D. Statului și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților demarează procedurile legale necesare în vederea schimbării regimului juridic al terenurilor ce fac obiectul situației centralizatoare, aflate în proprietatea publică a statului, și trecerii acestora, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului pentru a fi afectate restituirii în natură sau, după caz, valorificării punctelor acordate potrivit prezentei legi.”

Conform art. 7 alin 1 din același act normativ, „(1) Până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar”.

Din coroborarea textelor de lege precizate, rezultă că întreaga procedură administrativă privind restituirea terenurilor, în baza legilor de restituire, se suspendă până la data întocmirii situației centralizatoare privind terenurile disponibile la nivelul fiecărei unități administrative-teritoriale.

Abia după întocmirea și transmiterea situației centralizatoare, ADS are obligația de a face demersurile legale pentru a pune la dispoziție terenurile retrocedabile, în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite la reconstituire. Prin urmare, se apreciază că mai întâi trebuie întocmite situațiile la nivel local prevăzute de Legea nr. 165/2013 și apoi, în funcție de rezultatul inventarierii, se va trece la întocmirea documentației de către ADS. Acest aspect rezultă și din principiile ce guvernează punerea în posesie a foștilor proprietari, ce transpar din legile proprietății, inclusiv din art. 10 al H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia „(1) În situațiile în care restituirea pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va oferi, un alt amplasament situat în aceeași localitate sau într-o localitate învecinată. Oferta va fi trimisă persoanelor îndreptățite prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire iar termenul în care răspunsul la ofertă trebuie dat nu poate fi mai mic de 7 zile de la data primirii ofertei de teren pe alt amplasament. În cazul în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă amplasamentul oferit, comisia locală va trebui să formuleze o altă ofertă în termen de 30 de zile, dacă persoanele îndreptățite nu optează pentru primirea de despăgubiri.

(2) În situația în care într-o anumită localitate nu mai există suficient teren în rezerva comisiei de fond funciar care să fie atribuit în proprietate foștilor proprietari deposedați sau moștenitorilor acestora, comisiile de fond funciar se vor adresa comisiilor de fond funciar din alte localități care vor pune la dispoziție terenurile rămase disponibile.”

În concluzie, punerea în posesie se face, prioritar, pe vechile amplasamente, dacă este posibil, pe alte amplasamente din localitatea respectivă sau pe alte amplasamente din localitățile învecinate.

Dacă niciuna din aceste variante nu este posibilă, abia atunci punerea în posesie se va face pe terenul pus la dispoziție de către ADS.

Așadar, dată fiind subsidiaritatea punerii în posesie pe terenurile aflate în administrarea ADS, este evident că întâi trebuie întocmită situația centralizatoare privind terenurile libere, la nivelul fiecărei localități și abia apoi, dacă terenurile inventariate sunt insuficiente în raport de suprafața ce urmează a fi atribuită, trebuie demarată procedura în legătură cu terenurile aflate în administrarea ADS.

Acest aspect rezultă și din art.12 și următoarele din Legea nr. 165/2013 ce stabilește ordinea în care se face punerea în posesie pe terenurile libere.

Cum intimatului reclamant i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,25 ha de către C. locală C. de fond funciar, punerea în posesie, nesoluționată încă, va fi realizată după procedura instituită de noua lege (Legea nr.165/2013).

Altfel spus, așa cum arată și recurenta care nu a contestat nici un moment dreptul de proprietate al reclamantului, se contestă doar posibilitatea de a fi pus în posesie pe o suprafață de teren din cadrul incintei îndiguite B..

La momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, neștiind clar ce terenuri urmează a fi predate comisiilor funciare pentru punerea în posesie a persoanelor îndreptățite, instanța de recurs apreciază că se impune respingerea cererii reclamantului T. V., nefiind parcurse etapele administrative prevăzute de dispozițiile Legii nr. 165/2013.

După inventarierea tuturor terenurilor și întocmirea situației centralizatoare pe fiecare unitate administrativ-teritorială, din care să rezulte terenul disponibil pentru punerea în posesie și terenul necesar punerii în posesie a tuturor persoanelor îndreptățite la reconstituire în unitatea administrativ teritorială respectivă, se va soluționa cererea reclamantului de punere efectivă în posesie asupra terenului.

În raport de considerentele mai sus expuse, tribunalul, în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite, ca fondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă AGENȚIA D. STATULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2159/01.10.2014 a Judecătoriei Slobozia pe care o modifică în parte, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantul T. V., domiciliat în C., jud. Ialomița în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul in București, .. 43, sector 1, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR IALOMIȚA, cu sediul in Slobozia, Piața Revoluției, nr. 1, jud. Ialomița, C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR STELNICA, cu sediul în . și C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C., cu sediul în . și intervenienta în interesul ADS – A&S INTERNATIONAL 2000 SRL, cu sediul in București, .. 333, sector 6, ca neîntemeiată.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței civile referitoare la modalitatea de soluționare a excepțiilor invocate de ADS și la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.

Văzând și prevederile art. 377 alin. 2 pct. 4 Cod proc. Civilă:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art. 312 (1) Cod procedură civilă admite recursul declarat de AGENȚIA D. STATULUI cu sediul în București, sector 1, .. 43 împotriva sentinței civile nr. 2159/01.10.2014 a Judecătoriei Slobozia pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul T. V., domiciliat în C., jud. Ialomița în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul in București, .. 43, sector 1, C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR IALOMIȚA, cu sediul in Slobozia, Piața Revoluției, nr. 1, jud. Ialomița, C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR STELNICA, cu sediul în . și C. LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR C., cu sediul în . și intervenienta în interesul ADS – A&S INTERNATIONAL 2000 SRL, cu sediul in București, .. 333, sector 6, ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 08.01.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

I. TudorMioara I. D. R. A. D.

Red.tehnored.M.I./09.01.2015

Judec.fond P.S.

8 ex/..01.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul IALOMIŢA